{"id":17888,"date":"2014-03-06T10:14:18","date_gmt":"2014-03-06T08:14:18","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=17888"},"modified":"2014-03-08T00:51:22","modified_gmt":"2014-03-07T22:51:22","slug":"octavian-doclin-si-poemul-tacerii","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/octavian-doclin-si-poemul-tacerii\/","title":{"rendered":"Octavian Doclin \u015fi \u201epoemul t\u0103cerii\u201c"},"content":{"rendered":"

Constat\u00e2nd declinul postdecembrist al poeziei, infla)ionar&\u00e2259; la o rapid&\u00e2259; ochire, dar vl&\u00e2259;guit&\u00e2259;, Ion Simu) denun)a vehement, \u00een diverse ocazii, autocra)ia poeziei. Iar concluzia venea inevitabil: \u201enu se mai poate conta pe poezie!\u201c, avertiza lucidul critic or&\u00e2259;dean. O literatur&\u00e2259; f&\u00e2259;r&\u00e2259; public, \u00een era videoculturii, cu ierarhii \u00een prefacere, acuz\u00e2nd cea)a axiologic&\u00e2259;, n&\u00e2259;vala grafomanilor, boala autorl\u00e2cului, mareea versurilor proaste etc. suport&\u00e2259; o prea-vizibil&\u00e2259; devalorizare. Totu(i, se scrie abundent iar poetul-relicv&\u00e2259; se \u00eenc&\u00e2259;p&\u00e2259;)\u00e2neaz&\u00e2259; s&\u00e2259; existe, \u00een pofida rezisten)ei \u201ela cultur&\u00e2259;\u201c, a lecturii \u00een impas, a analfabetului TV. Categoric, poezia nu are pia)&\u00e2259;; dar predilec)ia pentru poezie (i \u00eencrederea \u00een poezie (sau, mai exact, \u00een puterile ei, cum zicea Alex Goldi() n-au disp&\u00e2259;rut. Desigur, nu uit&\u00e2259;m c&\u00e2259; suntem o cultur&\u00e2259; poetocentric&\u00e2259;, ceea ce explic&\u00e2259; multe. \u00cenc\u00e2t, poezia are sau va avea c&\u00e2259;utare, fie (i \u00een cercuri restr\u00e2nse (respectiv, tiraje confiden)iale), r&\u00e2259;spunz\u00e2nd suflete(te unei irepresibile nevoi. Iar poe)ii, sfid\u00e2nd vitregia vremurilor, r&\u00e2259;sar mereu…<\/strong><\/em>
\n*
\n\u201eCurat (i nebiruit\u201c (cum frumos zicea c\u00e2ndva), vie)uie(te \u00een \u201eidilica\u201c Re(i)&\u00e2259; (\u201eora(ul cu poe)i\u201c, nu?), st\u00e2rnind fie entuziasmul gelos al confra)ilor, fie, mai rar, h&\u00e2259;rnicia criticilor, un autor care merit&\u00e2259; tot interesul. E vorba de Octavian Doclin (n. 17 februarie 1950), poetul-metronom, o prezen)&\u00e2259;-spectacol, un sentimental, de fapt. &\u00e2350;i, negre(it, un boem care, surprinz&\u00e2259;tor, atras de re)eta optzecist&\u00e2259; (i, poate, de tabieturile recep)iei, \u00ee(i propune, cu \u201eo agresiv&\u00e2259; intensitate\u201c, o schimbare de accent, \u00eemping\u00e2nd str&\u00e2259;dania liric&\u00e2259; spre o reduc)ie paremiologic&\u00e2259;. Acest lirism concentrat, atras de lapidaritate, r\u00e2vne(te chiar pragul aforistic, dar se dore(te, \u00eendeosebi, un discurs despre sine al poeziei. Efortul reflexiv face din Octavian Doclin un regizor; el \u00ee(i construie(te grijuliu propriu-i destin (i \u201eg\u00e2nde(te scriitura\u201c, oferindu-(i \u201eo calculat&\u00e2259; c&\u00e2259;l&\u00e2259;torie\u201c, evit\u00e2nd \u2013 c\u00e2t se poate \u2013 drumurile b&\u00e2259;t&\u00e2259;torite (i r&\u00e2259;m\u00e2n\u00e2nd, surprinz&\u00e2259;tor, mai pu)in sensibil la dramele comunic&\u00e2259;rii. Fiindc&\u00e2259;, s&\u00e2259; nu uit&\u00e2259;m, poetul testeaz&\u00e2259; limitele din \u201ecuv\u00e2ntul numit punct\u201c.
\nTr&\u00e2259;ind poetic, Octavian Doclin este, spuneam, un nesf\u00e2r(it spectacol; de aici, poate, deruta contemporanilor, tenta)i a confunda poeticitatea existen)ial&\u00e2259;, \u00een paginarea ei molcom&\u00e2259; ori eruptiv&\u00e2259;, cu declara)iile latente, transcrise. Anun)\u00e2nd (\u00een prima carte) c&\u00e2259; poetul ar fi \u201elacrima de veghe a insomniei\u201c, Octavian Doclin l&\u00e2259;sa s&\u00e2259; se \u00een)eleag&\u00e2259; c&\u00e2259; e b\u00e2ntuit de nelini(ti devorante, cople(itoare. Or, Doclin (v. \u201eCu g\u00e2ndul la metafor&\u00e2259;\u201c, Ed. Eminescu, 1989) deschidea p\u00e2rtie unui textualism difuz, controlat de un intimism reflexiv. Fire(te, poetul e departe de excesele, de radicalitatea celor care au \u00eempins lirica \u00een metapoezie (i autoreferen)ialitate, el temper\u00e2nd \u2013 cu bune rezultate \u2013 \u201eexisten)a care g\u00e2nde(te scriitura\u201c (i nef&\u00e2259;c\u00e2nd din conven)ia textual&\u00e2259; scopul aventurii lirice. \u201eInstinctul boem\u201c (despre care vorbea Lauren)iu Ulici, sesiz\u00e2nd \u201ecotitura\u201c \u00een \u201eunghi drept\u201c) \u00eel salveaz&\u00e2259;. Peregrinul sentimental (i-a propus \u00eens&\u00e2259; \u2013 e tot mai vizibil acum \u2013 repetate corecturi de orbit&\u00e2259;, un efort de primenire: negre(it, presiunea contextului, tabieturile recep)iei (i, nu \u00een ultimul r\u00e2nd, o \u201enou&\u00e2259; sensibilitate\u201c, \u00eencol)ind pe un sol prielnic, m&\u00e2259;rind interesul pentru tema poetului (i a poeziei le-au impus. Travers\u00e2nd v\u00e2rstele limbajului poetic, Octavian Doclin se las&\u00e2259; \u00eenscris \u00een cercurile acestui lirism; sunt, \u00een fond, \u00eencerc&\u00e2259;rile (i c&\u00e2259;ut&\u00e2259;rile sale de se defini. Fost-a el baladesc, domestic, roman)ios? &\u00e2350;i-a pierdut fiorul elegiac? R&\u00e2259;m\u00e2ne \u00eembibat de \u201ehabitudini provinciale\u201c? Nici pomeneal&\u00e2259;. Credincios unui temperament liric, Octavian Doclin locuie(te \u00een cetatea poemului; el e st&\u00e2259;p\u00e2nul unui spa)iu mitopoetic (Muntele Albastru, Steaua neagr&\u00e2259;, Floarea de purpur&\u00e2259; (.cl.) chiar dac&\u00e2259; \u201egesticula)ia textualist&\u00e2259;\u201c (implicit, c\u00e2(tigurile de reflexivitate) propun, repet, o schimbare de accent. \u201eCeasul de ap&\u00e2259;\u201c (1991) dezv&\u00e2259;luia un poet important, nediscutat pe c\u00e2t ar merita, care, tr&\u00e2259;g\u00e2nd cu ochiul \u00een gr&\u00e2259;dina optzeci(tilor, n-a renun)at \u00een fapt, nicic\u00e2nd, la argumentul infailibil al metaforei.
\nVenind din Doclin, Octavian Chis&\u00e2259;li)&\u00e2259;, \u201en&\u00e2259;(it\u201c de Simion Dima, a dorit chiar din start, \u00eenfr\u00e2n\u00e2ndu-(i discursivitatea, s&\u00e2259; surprind&\u00e2259; esen)a. Acel ideal al condens&\u00e2259;rii, devenind o \u201elacrim&\u00e2259; a formei\u201c (cum exact diagnostica Gh. Grigurcu) l-a urm&\u00e2259;rit \u00eendeaproape, insinu\u00e2ndu-se \u00een (irul de c&\u00e2259;r)i pe care harnicul (i inspiratul poet ni le-a d&\u00e2259;ruit. Stivuind, a(adar, \u201e\u00eeng\u00e2ndurate c&\u00e2259;r)i de poezie\u201c (vezi \u201eRob (i sacerdot\u201c), intr\u00e2nd \u00een mitologia locului pentru ispr&\u00e2259;vile sale (literare, dar (i bahice, fiindc&\u00e2259; \u00eempricinatul r\u00e2vnea, \u00een vremuri de glorie, (i \u201elacrima de Tur)\u201c dup&\u00e2259; \u201eantrenamentul\u201c de la Bixad, \u00een &\u00e2354;ara Oa(ului, \u00een primii s&\u00e2259;i ani dup&\u00e2259; absolvire), Tavi ne propunea o salb&\u00e2259; de poeme \u201edinaintea t&\u00e2259;cerii\u201c.
\nAceast&\u00e2259; \u201eamenin)are\u201c nu s-a confirmat. Iat&\u00e2259;, un frumos cadou pe care autorul, ajuns la \u201eborna 55\u201c, (i-l oferea, bucur\u00e2ndu-se de complicitatea so)iei (\u201e55 de poeme\u201c, \u201eModus P.H.\u201c, Re(i)a, 2005). Ada D. Cruceanu propunea o selec)ie care respecta cronologia public&\u00e2259;rii poemelor, \u00eencep\u00e2nd cu revista (colar&\u00e2259; \u201eV\u00e2rste c&\u00e2259;r&\u00e2259;(ene\u201c (1968), texte care eviden)iaz&\u00e2259;, prin aprofundare, acele ilumina)ii succesive prin care poetul se \u00eemp&\u00e2259;rt&\u00e2259;(e(te, renun)\u00e2nd la \u201e\u00eenvelitorele Fiin)ei\u201c (cum zicea Eminescu). Activul Octavian Doclin, except\u00e2nd pauzele (regeneratoare) c\u00e2nd coboar&\u00e2259; (cu o vorb&\u00e2259; care \u00eei place) \u00een \u201esubteran&\u00e2259;\u201c, se implic&\u00e2259; pe multe fronturi. Vom semnala, de pild&\u00e2259;, revista \u201eReflex\u201c pe care o p&\u00e2259;store(te, programul editorial la care vegheaz&\u00e2259; (consiliat de aceea(i Ada D. Cruceanu), \u00een fine, productivismul liric b\u00e2ntuit de nelini(ti, dar ferit de gesticulan)a \u201emilenari(tilor\u201c, captivi \u00eentr-o lume degradat&\u00e2259;, atins&\u00e2259; de cinism (i dezabuzare. De(i, aparent, compl&\u00e2259;c\u00e2ndu-se \u00eentr-un prizonierat al confortului tihnit-burghez, lirismul doclinian se vrea sacerdotal, vir\u00e2nd \u2013 observa Cornel Ungureanu \u2013 spre o liturghie profan&\u00e2259;. Iat&\u00e2259; o prob&\u00e2259;, de dat&\u00e2259; mai recent&\u00e2259;, dintr-un \u201eSf\u00e2r(it de poem\u201c (vol. \u201eP\u00e2rga\u201c, 2004): \u201e…via)a poemului \u2013 \/ o s&\u00e2259;p&\u00e2259;tur&\u00e2259; arheologic&\u00e2259; \/ pe care cuvintele o acoper&\u00e2259; \/ mereu cu nisip.\u201c
\nS&\u00e2259; reamintim c&\u00e2259; pentru Doclin ceremonialul scrierii este un act erotic. Poetul suport&\u00e2259; asaltul cuvintelor (i se simte amenin)at de turma celor \u201e\u00eenc&\u00e2259; nescrise\u201c. Poemul despre \u201efacerea poemului\u201c ar fi chiar obsesia sa. Cu o precizare \u00eens&\u00e2259;: nu avem de-a face cu un textualism desc&\u00e2259;rnat. Redundan)a, posibil&\u00e2259; prin tema-obsesie, e corectat&\u00e2259; gra)ie unei imagina)ii f&\u00e2259;r&\u00e2259; istov. Scriitura devine ceremonial, poemul minim \u00ee(i deschide grani)ele, prime(te \u201es\u00e2nge proasp&\u00e2259;t\u201c, iar poetul, \u00een fa)a Cet&\u00e2259;)ii Poemului, )inte(te \u201edoar capodopera\u201c, invit\u00e2ndu-ne la decodare. Cum s-a observat, Octavian Doclin, tr&\u00e2259;itor \u00een \u201edubl&\u00e2259; eroare\u201c, nu este un structuralist. Ludismul s&\u00e2259;u, \u00eempov&\u00e2259;rat de gravitatea medita)iei, se \u00eennegureaz&\u00e2259; aparent (i trateaz&\u00e2259; marile teme cu o suveran&\u00e2259; deta(are, desprinz\u00e2ndu-se de terestritate.
\n&\u00e2350;irul plachetelor, scoase \u00een mare vitez&\u00e2259;, ne-ar obliga s&\u00e2259;-l suspect&\u00e2259;m pe volubilul poet (\u00een ceasurile de taifas!) de o prolificitate care, la o prim&\u00e2259; ochire, n-ar face cas&\u00e2259; bun&\u00e2259; cu laconismul s&\u00e2259;u programatic. Un prilej nimerit de a contempla, cu folos, posteritatea operei sale, cum ne anun)a, candid, \u00eentr-un vioi interviu, \u00eensu(i poetul, nicic\u00e2nd fidel vremurilor \u201etextualismului totalitar\u201c, dup&\u00e2259; o vorb&\u00e2259; a lui N. Steinhardt, surdiniz\u00e2nd acum amenin)area thanaticului. Poemele sale ilustreaz&\u00e2259; conving&\u00e2259;tor, deopotriv&\u00e2259;, v\u00e2rstele poetului (i a textelor sale. Mai mult, parcurg\u00e2ndu-i volumele, scria Ada D. Cruceanu (v. \u201eFa)&\u00e2259; \u00een fa)&\u00e2259;\u201c, Editura Marineasa, 2012), am putea reconstitui o \u00eentreag&\u00e2259; istorie a poeziei. &\u00e2350;i, negre(it, am putea \u00een)elege un mod de a fi poet.
\nDiscursiv, dezinvolt, de o sus)inut&\u00e2259; ritmicitate, re\u00eennoindu-se, f&\u00e2259;c\u00e2nd figura unui romantic temperat, ajuns \u00een \u201ep\u00e2rg&\u00e2259;\u201c (i devenind personaj al propriei lirici, Octavian Doclin este, ciudat, un poet cu program. Tr&\u00e2259;ie(te poezia ca \u201ebucurie suprem&\u00e2259;\u201c (i, \u00een pofida \u201eductibilit&\u00e2259;)ii talentului\u201c (dup&\u00e2259; Al. Cistelecan), n-a renun)at la obsesiile sale \u201ereduc)ioniste\u201c, n&\u00e2259;zuind a scrie, la nesf\u00e2r(it, laconic, poemul despre poem. Fiindc&\u00e2259; urma pe care o las&\u00e2259; devo)ii scrisului marcheaz&\u00e2259; o defini)ie, zice poetul. Venind dintr-un spa)iu edenic, lucr\u00e2nd \u2013 ca \u00eentemeietor (i vizionar, asum\u00e2ndu-(i \u201emarginalitatea\u201c \u2013 la impunerea unei geografii mitice, bucur\u00e2ndu-se de \u201esupravegherea\u201c lui Petru Oallde \u00een anii de liceu (i apoi, cresc\u00e2nd, \u00een anii or&\u00e2259;deni (1969-1972), \u00een preajma cercului select de la \u201eFamilia\u201c, \u201eminimalistul\u201c Octavian Doclin ne propune (vital, criptic pe alocuri, re\u00eennoitor, aparent centrifugal), dup&\u00e2259; \u201eretragerile\u201c \u00een subteran&\u00e2259; (conserv\u00e2ndu-se \u201e\u00een spirt\u201c, dup&\u00e2259; propria-i m&\u00e2259;rturisire), \u00eentrem&\u00e2259;toare re\u00eentoarceri spre \u00eeng\u00e2nduratele sale c&\u00e2259;r)i de poezie. Paradoxal, ritmicitatea editorial&\u00e2259; (programat&\u00e2259;) (i \u201edispari)iile\u201c\/ t&\u00e2259;cerile (supravegheate), \u201efixismul\u201c reduc)ionist (i caleidoscopia tematic&\u00e2259; n-au istovit filonul; dincolo de strategii, universul s&\u00e2259;u liric \u00ee(i dezv&\u00e2259;luie unitatea l&\u00e2259;untric&\u00e2259;.
\nO antologie precum \u201eS&\u00e2259;la(e \u00een iarn&\u00e2259;\u201c (Editura Anthropos, 2010), alc&\u00e2259;tuit&\u00e2259; de Lucian Alexiu, recuper\u00e2nd textul menit ca \u201ePrefa)&\u00e2259;\u201c la debutul poetului (semnat de Gh. Grigurcu, \u00een 1972) parcurge un drum invers, de la \u201eAquarius\u201c (Ed. Marineasa, 2009) \u00eenspre izvoare. &\u00e2350;i confirm&\u00e2259; ceea ce criticul-poet semnala atunci, anun)\u00e2nd \u201easpira)ia spre esen)&\u00e2259;\u201c. Iar \u00eenl&\u00e2259;untrul poemului scurt, registrele \u2013 observa Mircea Martin \u2013 convie)uiesc, pe traiectul elegiac, epigrafic, eufonic-euforic, \u00eemp&\u00e2259;c\u00e2nd prolificitatea aparent&\u00e2259; cu laconicitatea (r\u00e2vnit&\u00e2259;), conform acelui \u201eprogram al esen)ializ&\u00e2259;rii\u201c, anun)at senten)ios (i urmat, observ&\u00e2259;m, infidel. Avem, ne\u00eendoielnic, \u00een Octavian Doclin un abil regizor, ascult\u00e2nd \u201echemarea disperat&\u00e2259;\u201c a Poemului (i oferindu-(i pauze igienice, aparent-del&\u00e2259;s&\u00e2259;toare sub masca boemiei, iubind scriitura ca ceremonial. &\u00e2350;i r&\u00e2259;m\u00e2n\u00e2nd, intratabil, un sentimental, respect\u00e2nd cu sfin)enie o ultim&\u00e2259; porunc&\u00e2259;: \u201eS&\u00e2259; nu mai domneasc&\u00e2259;\/ niciodat&\u00e2259; \u00een trupul meu\/ cuv\u00e2ntul mut\u201c. Or, \u201eamintirea cuvintelor nescrise\u201c, terorizant&\u00e2259;, (i facerea poemului (\u00eentr-o rela)ie idilic&\u00e2259; cu Poema) \u00eel oblig&\u00e2259; s&\u00e2259; oficieze, constat\u00e2nd c&\u00e2259; \u201ese apropie vremea t&\u00e2259;cerii\u201c (v. \u201eNici atunci\u201c). Intr\u00e2nd cu sfio(enie \u00een \u201etemplul poemului\u201c, Octavian Doclin are dreptul la o aleas&\u00e2259; pre)uire critic&\u00e2259;, conferindu-i o alt&\u00e2259; vizibilitate \u00een c\u00e2mpul nostru liric.
\nBine\u00een)eles, \u201eFirul cu plumb\u201c \/ \u201eThe Plummet\u201c, volum ivit tot la Editura Anthropos (2011, versiunea englezeasc&\u00e2259; fiind semnat&\u00e2259; de Ada D. Cruceanu) nu modific&\u00e2259; datele acestui tablou. \u201eDon Tavi(n)us\u201c, intrat \u201e\u00een al doilea cerc\u201c, nu se dezminte: l\u00e2ng&\u00e2259; poemul \u201e\u00een 18 secven)e (i un epilog\u201c (cum ne previne) recupereaz&\u00e2259; poeme din mileniul trecut, neincluse \u00een volume, prefigur\u00e2nd cumva, cu temperan)&\u00e2259; melancolic&\u00e2259;, \u201ecoroana de slav&\u00e2259; a poemei\u201c. Acum, veghind \u201ecoacerea\u201c cuvintelor, (\u201e\u00eeng&\u00e2259;duite\u201c, dar nefolositoare, unele), p&\u00e2259;str\u00e2nd \u201esolemnitatea hieratic&\u00e2259;\u201c despre care, c\u00e2ndva (1979), vorbea Marcel Pop-Corni(, poetul \u00eensceneaz&\u00e2259; mici ceremonii, foarte atent la puterea firului de plumb (\u201ec\u00e2nt&\u00e2259;rirea\u201c cuvintelor). C\u00e2(tig\u00e2nd \u00een pruden)&\u00e2259;, mix\u00e2nd laconismul cu perfec)ionismul, el r\u00e2vne(te \u2013 himer&\u00e2259; \u00eemb&\u00e2259;tr\u00e2nit&\u00e2259; \u2013 la poemul t&\u00e2259;cerii. Fiindc&\u00e2259; afl&\u00e2259;m chiar \u00een poemul titular: \u201eO cump&\u00e2259;n&\u00e2259; a vegheat (i m&\u00e2259;surat \/ pasul meu prin pustia cuv\u00e2ntului\u201c. &\u00e2350;i, epilog\u00e2nd, aproape testamentar, \u00een cele \u201eCinci viziuni ale Me(terului zidar la b&\u00e2259;tr\u00e2ne)e\u201c: \u201eP&\u00e2259;ze(te ce ai scris\/ a(a cum p&\u00e2259;strezi\/ ceea ce\u00a0\u00a0 n-ai scris\/ (i rostit (\u00eenc&\u00e2259;)\u201c. \u00cen cea mai bun&\u00e2259; carte a sa, credem, grijuliu \u201econstruit&\u00e2259;\u201c, Octavian Doclin este semnatarul (v. \u201e&\u00e2350;i…\u201c) unui poem \u201ecare nu se mai vindec&\u00e2259;\u201c.
\n\u00cen pofida repetatelor \u201ecotituri\u201c, ar&\u00e2259;t\u00e2ndu-se apt de primenire, mereu altul, re\u00eennoit, Octavian Doclin este un poet cu program, gestion\u00e2ndu-(i grijuliu gloria; \u00een pofida ritmicit&\u00e2259;)ii editoriale, alert\u00e2nd-o pe Cornelia &\u00e2350;tef&\u00e2259;nescu ((i nu numai), oferind noi titluri \u00eentr-o \u201ecaden)&\u00e2259; n&\u00e2259;ucitoare\u201c (dup&\u00e2259; Cristian Livescu), observ&\u00e2259;m c&\u00e2259; poetul, debordant, discursiv, impetuos (uneori), criptic, auster, reflexiv (alteori), \u00eencearc&\u00e2259; o \u201ereduc)ie purificatoare\u201c. Un titlu precum \u201e\u00cen ap&\u00e2259;rarea poemului scurt\u201c (1993) \u00eei define(te explicit inten)iile; (i pe m&\u00e2259;sura acestor explor&\u00e2259;ri, \u00eencercuind conceptul, descoperind (i \u00een)eleg\u00e2nd lumea poeziei, sesiz&\u00e2259;m, al&\u00e2259;turi de Cornelia &\u00e2350;tef&\u00e2259;nescu, \u201eunitatea l&\u00e2259;untric&\u00e2259; a c&\u00e2259;r)ilor sale\u201c. Oricum, ispitit&\u00e2259; de poemul t&\u00e2259;cerii, lirica doclinian&\u00e2259; deap&\u00e2259;n&\u00e2259;, cu iriz&\u00e2259;ri fabuloase, povestea autorului ei. Indiscutabil, Octavian Doclin este personajul propriei lirici, gata s&\u00e2259; dispar&\u00e2259; \u201e\u00eenl&\u00e2259;untrul poemului\u201c, (tiind prea bine, dincolo de defini)ii, c&\u00e2259; poezia este \u201eo febr&\u00e2259;\u201c cu care te na(ti, m&\u00e2259;rturisind o melancolie deghizat&\u00e2259;.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Constat\u00e2nd declinul postdecembrist al poeziei, infla)ionar&\u00e2259; la o rapid&\u00e2259; ochire, dar vl&\u00e2259;guit&\u00e2259;, Ion Simu) denun)a vehement, \u00een diverse ocazii, autocra)ia poeziei. Iar concluzia venea inevitabil: \u201enu se mai poate conta pe poezie!\u201c, avertiza lucidul critic or&\u00e2259;dean. O literatur&\u00e2259; f&\u00e2259;r&\u00e2259; public, \u00een era videoculturii, cu ierarhii \u00een prefacere, acuz\u00e2nd cea)a axiologic&\u00e2259;, n&\u00e2259;vala grafomanilor, boala autorl\u00e2cului, mareea… Cite\u0219te mai mult »Octavian Doclin \u015fi \u201epoemul t\u0103cerii\u201c<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","footnotes":""},"categories":[8],"tags":[],"class_list":["post-17888","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara"],"views":1150,"jetpack_featured_media_url":"","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/17888","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=17888"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/17888\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=17888"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=17888"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=17888"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}