Interviul, ca specie literar\u0103, poate deveni \u00een timp un autentic document, privind atitudinea \u015fi modul \u00een care un scriitor sau altul se raporteaz\u0103 la epoca sa. F\u0103r\u0103 \u00eendoial\u0103, important\u0103 este abilitatea reporterului \u00een a conduce discu\u0163ia, \u00een a-l provoca \u015fi a-l determina pe cel intervievat la o abordare c\u00e2t mai frontal\u0103 (c\u00e2t mai franc\u0103) a problemelor\u00a0 puse \u00een discu\u0163ie. Volumul de interviuri la care ne referim (Viorel Cacoveanu, \u201eInterviuri literare\u201c, TipoMoldova, 2014), a avut, dup\u0103 cum ne \u00eencredin\u0163eaz\u0103 autorul, o istorie mai aparte. Realizate \u00een perioada 1988-1989 \u015fi publicate, cu o singur\u0103 excep\u0163ie, \u00een revista clujean\u0103 \u201eSteaua\u201c, au suportat la vremea respectiv\u0103 interven\u0163ii din partea \u201ecenzurii\u201c, versiunea prezentat\u0103 acum \u00een carte, dup\u0103 dou\u0103zeci \u015fi cinci de ani, reprezent\u00e2nd, de fapt, textul integral, \u201ea\u015fa cum au fost lucrate de autor \u015fi intervieva\u0163ii s\u0103i\u201c. \u00cen anii aceia, institu\u0163ia cenzurii era de-acum de mult desfiin\u0163at\u0103, dar veghea asupra con\u0163inutului de idei, mai bine zis a abord\u0103rilor politice din respectivele texte, revenind redactorilor publica\u0163iei. \u00cen ceea ce prive\u015fte temele dezb\u0103tute \u00een aceste dialoguri, ele nu puteau prezenta atunci vreun pericol, \u00een schimb, protagoni\u015ftii lor, ca individualit\u0103\u0163i scriitorice\u015fti, erau \u00een bun\u0103 parte considera\u0163i a fi incomozi. De aici, cu siguran\u0163\u0103, circumspec\u0163ia celor ce girau publicarea textelor \u015fi zelul \u00een a \u00eendrepta anumite exprim\u0103ri, procedeul cel mai comod fiind eliminarea pasajelor dubioase. Reporterul nu ne indic\u0103 acum, \u00een nici un fel, care au fost acele elimin\u0103ri, dar nici nu era nevoie. Simpla enumerare a intervieva\u0163ilor sugereaz\u0103 posibila rezerv\u0103 manifestat\u0103 \u00een redac\u0163ie: Ioan Alexandru, Ion B\u0103ie\u015fu, Augustin Buzura, Ion L\u0103ncr\u0103njan, Adrian Marino, Octavian Paler, Alexandru Paleologu, Tudor Popescu, Valentin Silvestru, Eugen Simion \u015fi Mircea Zaciu. Nume grele, cum se zice, care, fiecare luat \u00een parte, nu prezenta nimic problematic (sau, cel pu\u0163in, nu de natura unei\u2026 amenin\u0163\u0103ri strategice), dar, reuni\u0163i \u00eentre copertele volumului, d\u0103deau imaginea unei elite ce f\u0103cea o figur\u0103 oarecum aparte \u00een corul oportunist al at\u00e2tor scriitori din epoc\u0103, ei nefiind c\u00e2tu\u015fi de pu\u0163in angaja\u0163i \u00een activismul ideologic pe care \u00eel recomanda (\u00eel solicita, \u00eel impunea) partidul, tuturora. Mai ciudat este faptul c\u0103, \u00een to\u0163i anii de dup\u0103 aceea,\u00a0 Viorel Cacoveanu n-a reu\u015fit s\u0103-\u015fi publice cartea, nici o editur\u0103 neoferindu-i g\u0103zduire. Citindu-i deci interviurile acum, nedumerirea r\u0103m\u00e2ne aceea\u015fi. Pentru c\u0103 textele nu con\u0163in nici un fel de idei p\u0103gubitoare, nici pentru autori (ba dimpotriv\u0103!), nici pentru societatea actual\u0103. Cu at\u00e2t mai mult cu c\u00e2t temele abordate vizeaz\u0103 \u00een principal iluminarea diverselor aspecte ale personalit\u0103\u0163ii celor intervieva\u0163i, ei rostindu-se, cel mai adesea, ca \u00eentr-un soi de m\u0103rturisire de credin\u0163\u0103. Ioan Alexandru \u00ee\u015fi define\u015fte poezia, crea\u0163ia sa \u00een general, ca fiind izvor\u00e2t\u0103 din fiin\u0163a satului natal, a satului tradi\u0163ional ardelenesc, f\u0103r\u0103 de care el \u00eensu\u015fi nu s-ar fi putut revela: \u201eSatul meu este triadic a\u015fezat dintotdeauna. \u00cent\u00e2i este dealul unde odihnesc cei adormi\u0163i \u00een jurul turlei sanctuarului, a clopotelor; aici se \u00eentre\u0163es leg\u0103turile cu Fiin\u0163a suprem\u0103 a sufletului. Apoi este natura neprih\u0103nit\u0103 a plantelor \u015fi a semin\u0163elor, a animalelor, a mielului \u015fi a m\u00e2nzului, a p\u0103s\u0103rilor \u015fi a s\u0103lb\u0103ticiunilor p\u0103durilor. Cel de al treilea strat este cel al Cuv\u00e2ntului, al Scripturilor, \u00een care este cuprins\u0103 istoria omului, inclusiv lumea neamului t\u0103u, istoria str\u0103mo\u015filor. F\u0103r\u0103 aceste trei leg\u0103turi puternice cu Absolutul Persoan\u0103, cu Natura \u015fi cu Istoria cred c\u0103 o oper\u00e3 nu poate dob\u00e2ndi viabilitate \u015fi credibilitate de mai lung\u0103 durat\u0103 peste vama \u015fi puterea vremilor\u201c. Misionarismul ardelenesc pe care \u015fi-l asum\u0103 Augustin Buzura e exprimat cu o profund\u0103 autocenzurare a condi\u0163iei scrisului s\u0103u: \u201eVia\u0163a se tr\u0103ie\u015fte \u015fi nu se recupereaz\u0103 (\u2026) Dac\u0103 a\u015f fi ajuns la concluzia c\u0103 pot fi mai folositor \u00een alt\u0103 parte, a\u015f fi f\u0103cut-o imediat, f\u0103r\u0103 urm\u0103 de ezitare. Am renun\u0163at la o profesie care mi-a fost foarte drag\u0103 \u2013 medicina \u2013 convins c\u0103 sunt mai util dincoace. N-am dat niciodat\u0103 \u00eenapoi, dar nu mi-au pl\u0103cut gesturile spectaculoase \u015fi inutile \u015fi nici planurile din \u00abcu\u0163ite \u015fi pahar\u0103\u00bb. A\u015fa c\u0103, deocamdat\u0103, r\u0103m\u00e2n ceea ce sunt. Mult, pu\u0163in, asta pot cel mai bine. Sentimentul care m\u0103 \u00eencearc\u0103 \u00een clipa de fa\u0163\u0103 este de ne\u00eemplinire (\u2026) Am fost obligat s\u0103 investesc mai mult timp \u00een tip\u0103rirea c\u0103r\u0163ilor, dec\u00e2t \u00een scrierea lor (\u2026) mi-am pierdut o parte din timp \u015fi foarte mult\u0103 energie cu treburi f\u0103r\u0103 nici o leg\u0103tur\u0103 cu meseria mea\u201c. Adrian Marino \u00ee\u015fi denun\u0163\u0103 cu limpezime programul scriitoricesc, \u00eenscriindu-se \u00eentr-o deschidere spre universalitate pe care dore\u015fte a o impune culturii na\u0163ionale: \u201eCultura rom\u00e2n\u0103 are vital\u0103 nevoie \u015fi de enciclopedism \u015fi de mesianism, de idealuri absolute, de mari vise culturale, de ipoteze \u00eendr\u0103zne\u0163e, de construc\u0163ii grandioase, de sisteme \u015fi teorii chiar aventuroase (\u2026) Cred c\u0103 am \u00eencercat s\u0103 aduc o contribu\u0163ie \u00een domeniul criticii ideilor literare, hermeneuticii, teoriei literaturii, comparatismului (\u2026) Inten\u0163ionez s\u0103 perseverez \u00een aceea\u015fi direc\u0163ie\u201c. Pentru Octavian Paler, chestiunea exprim\u0103ri de sine, ca scriitor, c\u00e2t mai exact \u015fi c\u00e2t mai profund, e o provocare esen\u0163ial\u0103 la care \u0163ine s\u0103 r\u0103spund\u0103 prin tocmai angajamentul temerar al vie\u0163ii \u00eense\u015fi \u015fi pe care, la iscodirea reporterului, \u00eel formuleaz\u0103 apel\u00e2nd la sugestia parabolei: \u201ePrin structura mea nu m\u0103 pot lipsi de lume \u015fi de zgomotul ei. Suport mai u\u015for indiferen\u0163a zgomotoas\u0103 dec\u00e2t lini\u015ftea des\u0103v\u00e2r\u015fit\u0103. Cu toate acestea, am impresia c\u0103 \u00een\u0163eleg de ce s-au dus at\u00e2\u0163ia \u00een\u0163elep\u0163i \u00een pustiu: pentru a-\u015fi limpezi convingerile. Cele care rezist\u0103 la proba pustiului sunt cele mai profunde (\u2026) Nu e foaia de h\u00e2rtie din fa\u0163a scriitorului un pustiu? Un pustiu pe care el trebuie s\u0103-l populeze cu obsesiile sale, cu credin\u0163ele sale, cu fantasmele sale. Pagina alb\u0103, imaculat\u0103, pe care \u00eencepi o carte \u00ee\u0163i d\u0103 o anumit\u0103 panic\u0103. E complexul pustiului, a\u015f zice. Nu te poate ajuta nimeni s\u0103 umpli pustiul din fa\u0163a ta, truda la care te \u00eenhami e o trud\u0103 prin excelen\u0163\u0103 solitar\u0103, \u015fi trebuie s\u0103 te decizi (\u2026) Iat\u0103 \u00eenc\u0103 o \u015fans\u0103 pe care mi-a dat-o literatura. De a putea s\u0103-mi clarific \u00eentr-un mod radical credin\u0163ele, de a \u00een\u0163elege care sunt credin\u0163ele f\u0103r\u0103 de care nu pot s\u0103 tr\u0103iesc \u015fi cele de care m\u0103 pot lipsi, mai mult sau mai pu\u0163in u\u015for, f\u0103r\u0103 probleme\u201c. Mai pedant, mai meticulos, Mircea Zaciu \u00ee\u015fi comunic\u0103 programul de lucru zilnic: \u201eM\u0103 scol devreme, m\u0103 a\u015fez la masa de lucru cu o cafea, scriu dimine\u0163ile, pe c\u00e2t posibil; foarte rar dup\u0103-amiaza, c\u00e2nd \u00eenchei ceva; niciodat\u0103\u00a0 nop\u0163ile, de\u015fi am regretat totdeauna c\u0103 nu sunt un \u00abnoctambul\u00bb, convins de avantajele lini\u015ftii \u015fi atmosferei de noapte. Dovad\u0103 Liviu Rebreanu, Augustin Buzura\u2026 \u00cemi place s\u0103 scriu continuu, nu fragmentat, dup\u0103 ce am purtat mai mult timp \u00een minte ideea \u015fi c\u00e2nd simt c\u0103 ea e oarecum \u00eemplinit\u0103\u201c. Sensul m\u0103rturisirilor acestora pe care Viorel Cacoveanu le ob\u0163ine prin \u00eentreb\u0103ri insistente, me\u015fte\u015fugite, pot spune, \u00eel exprim\u0103 sintetic Eugen Simion: \u201eDe ce are nevoie omul de m\u0103rturisiri? Ca s\u0103-\u015fi descopere identitatea \u00eentr-o lume care tinde s\u0103 i-o distrug\u0103 \u015fi s\u0103-\u015fi apere identitatea \u00eentr-o societate, cum este cea modern\u0103, \u00een care, vorba lui Sartre, totul este \u00abun raport de raporturi\u00bb\u201c.
\nInterviurile lui Viorel Cacoveanu \u2013 gazetar cu vechi \u015ftate, dar \u015fi prozator \u015fi dramaturg\u00a0 ce-\u015fi are un public al s\u0103u din diferite medii sociale \u2013 sunt concepute tocmai \u00een perspectiva deconspir\u0103rii intimit\u0103\u0163ii marilor scriitori de la finele unei epoci sociale \u015fi politice \u00een fa\u0163a publicului larg \u015fi eterogen pentru care, pentru mul\u0163i dintre ei, fiin\u0163a interioar\u0103 a creatorului r\u0103m\u00e2ne oarecum obscur\u0103, mereu dincolo de pagina c\u0103r\u0163ii tip\u0103rite. Tocmai de aceea spuneam c\u0103 aceste interviuri au \u015fi o calitate subsumat\u0103 de document, cu at\u00e2t mai mult cu c\u00e2t ele au fost luate \u00een chiar crepusculul existen\u0163ial al societ\u0103\u0163ii noastre socialiste, de-acum revolute, fiind ilustrative pentru modul de a fi \u015fi de a g\u00e2ndi al acestor scriitori, \u00een tensiunea mocnit\u0103 a momentului lor istoric.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Interviul, ca specie literar\u0103, poate deveni \u00een timp un autentic document, privind atitudinea \u015fi modul \u00een care un scriitor sau altul se raporteaz\u0103 la epoca sa. F\u0103r\u0103 \u00eendoial\u0103, important\u0103 este abilitatea reporterului \u00een a conduce discu\u0163ia, \u00een a-l provoca \u015fi a-l determina pe cel intervievat la o abordare c\u00e2t mai frontal\u0103 (c\u00e2t mai franc\u0103) a… Cite\u0219te mai mult »Interviuri literare<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[10391,10390],"class_list":["post-17884","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-interviuri-literare","tag-viorel-cacoveanu"],"views":1527,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/17884","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=17884"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/17884\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=17884"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=17884"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=17884"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}