{"id":17880,"date":"2014-03-06T10:06:51","date_gmt":"2014-03-06T08:06:51","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=17880"},"modified":"2014-03-08T00:52:19","modified_gmt":"2014-03-07T22:52:19","slug":"o-constiinta-lucida-si-tandra-a-literelor-romane","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/o-constiinta-lucida-si-tandra-a-literelor-romane\/","title":{"rendered":"O con\u015ftiin\u0163\u0103 lucid\u0103 \u015fi tandr\u0103 a literelor rom\u00e2ne"},"content":{"rendered":"

Irina Petras, Divagari (in)utile – Viata si literatura,<\/em> Cluj-Napoca, Editura Eikon, 2013<\/strong><\/p><\/blockquote>\n

 <\/p>\n

Dac&\u00e2259; am num&\u00e2259;rat bine, acesta ar fi al 39-lea volum original al acestui \u00eenzestrat, neobosit (i foarte cultivat spirit creator din literatura rom\u00e2n&\u00e2259;. Multe dintre aceste volume nu sunt doar alc&\u00e2259;tuiri de critic&\u00e2259; (i istorie literar&\u00e2259;, dar (i vaste sinteze, dic)ionare, antologii (i albume aniversare care dau o distinc)ie aparte personalit&\u00e2259;)ii Irinei Petra(. Tot din tabelul bibliografic al acestui volum, putem afla tot pe-at\u00e2tea titluri de c&\u00e2259;r)i traduse din englez&\u00e2259; (i francez&\u00e2259;, de o varietate (i originalitate stilistic&\u00e2259; neobi(nuit&\u00e2259;.<\/strong><\/em>
\nDar, ca s&\u00e2259; \u00een)elegem mai bine titlul, voit echivoc, al proaspetei sale lucr&\u00e2259;ri, cred c&\u00e2259; e mai bine s&\u00e2259;-i citim direct aceste \u201ePreciz&\u00e2259;ri\u201c:
\n\u201eAm ales pentru acest volum c\u00e2teva dintre lu&\u00e2259;rile mele de cuv\u00e2nt apropo de via)a literar&\u00e2259; rom\u00e2neasc&\u00e2259; de dup&\u00e2259; 1989. Au fost, la vremea lor, r&\u00e2259;spunsuri la anchete (i chestionare, interviuri, eseuri independente. Le-am a(ezat \u00eentr-o oarecare ordine, dar nu le-am redus din temperatura momentului (i nu am ocolit relu&\u00e2259;rile par)iale \u00een alte contexte.
\nPariind pe provizoriu, pe fragment, pe nuan)&\u00e2259;, dez\u00eenc\u00e2ntat&\u00e2259; (i exuberant&\u00e2259; deopotriv&\u00e2259;, nu m&\u00e2259; simt str&\u00e2259;in&\u00e2259; \u00een ori exclus&\u00e2259; din vremurile de azi, dar nici nu-mi pierd ochiul critic (i \u00eeng&\u00e2259;duin)a. &\u00e2350;i nu uit nici o clip&\u00e2259; c&\u00e2259; sunt muritoare, de unde (i o oarecare indiferen)&\u00e2259; la\/distan)&\u00e2259; fa)&\u00e2259; de \u00abevenimente\u00bb (i atitudini care )in efemera pagin&\u00e2259; \u00eent\u00e2i.
\nCum am mai spus, fragmentul eseistic se muleaz&\u00e2259; cel mai bine pe c&\u00e2259;l&\u00e2259;toria mea capricioas&\u00e2259; (i liber&\u00e2259; printre c&\u00e2259;r)i, \u00eent\u00e2mpl&\u00e2259;ri (i amintiri. Dar (i pe b&\u00e2259;nuiala\/ credin)a c&\u00e2259; totul se leag&\u00e2259; de tot, \u00eentr-o )es&\u00e2259;tur&\u00e2259; cu \u00een)elesuri infinite, (i c&\u00e2259;, deci, cioburile mele vor rotunji ele singure un \u00een)eles, chiar dac&\u00e2259; vor p&\u00e2259;rea (i chiar sunt, de multe ori, l&\u00e2259;sate \u00een suspendarea lor deschis&\u00e2259;.
\nTitlul trimite la \u00abDivag&\u00e2259;rile utile\u00bb ale lui George Bacovia ad&\u00e2259;ug\u00e2ndu-le o incertitudine \u00een plus, c&\u00e2259;ci nu sper&\u00e2259; s&\u00e2259; schimbe lumea. Chiar dac&\u00e2259; sun&\u00e2259; uneori apodictic, paginile care urmeaz&\u00e2259; s-au ivit din bogata nesiguran)&\u00e2259; a trecerii prin lume, din eforturi anume al unei situ&\u00e2259;ri marginale de unde lucrurile se v&\u00e2259;d, adesea, mai bine, f&\u00e2259;r&\u00e2259; inflam&\u00e2259;ri (i entuziasme vane.
\nUneori se apropie de text p\u00e2n&\u00e2259; \u00een pragul cronicii literare, dar )in s&\u00e2259; r&\u00e2259;m\u00e2n&\u00e2259; doar introduceri pentru sec)iunile \u00een literatura postdecembrist&\u00e2259; care vor ap&\u00e2259;rea cur\u00e2nd \u00eentr-un volum separat.\u201c
\nP\u00e2n&\u00e2259; la aceste viitoare sec)iuni \u00een literatura postdecembrist&\u00e2259; (printre cele pu)ine (i nu \u00eentotdeauna obiective, necontaminate de porniri (i r&\u00e2259;zbun&\u00e2259;ri politice (i oportunism), e bine s&\u00e2259; subliniem c\u00e2teva dintre aceste popasuri, sub form&\u00e2259; de interviuri, declara)ii, conferin)e (i interven)ii publice, menite s&\u00e2259; limpezeasc&\u00e2259; orient&\u00e2259;rile (i gusturile literare ale Irinei Petra(.
\nEa ne vorbe(te, cu exemplific&\u00e2259;ri, despre \u201electura critic&\u00e2259;\u201c, \u201eacordul fin (i literatura\u201c, \u201erelativism\u201c (i \u201espiritul vremii\u201c, ea )ine s&\u00e2259; formuleze, ca un veritabil psiholog (i moralist, aflat \u00eenc&\u00e2259; \u00een v\u00e2rtejul evenimentelor istorice:
\n\u201eEi bine, tr&\u00e2259;g\u00e2nd linie (i adun\u00e2nd, a( spune c&\u00e2259; spiritul timpului nostru e oscilant, c&\u00e2259; niciodat&\u00e2259; n-a fost lumea mai h&\u00e2259;ituit&\u00e2259; de propriul trecut (i mai obsedat&\u00e2259;, la modul depresiv (i haotic, de viitor. Cum bine s-a spus, \u00abnici viitorul nu mai e ce a fost!\u00bb. C\u00e2t despre asumarea spiritului timpului, aici lucrurile au cel pu)in dou&\u00e2259; fe)e. Mai \u00eent\u00e2i, imacularea e cu totul exclus&\u00e2259; \u00een rela)ia om\/vremi, nu po)i tr&\u00e2259;i \u00een afara timpului t&\u00e2259;u (i nu po)i sc&\u00e2259;pa de urmele sale. Chiar (i izolarea e semn al leg&\u00e2259;turii (rupte) cu vremea ta, e un nod, o ran&\u00e2259;, o cicatrice expresiv&\u00e2259; (i care face sens. Apoi, scriitorul este prin defini)ie, a( zice, deopotriv&\u00e2259; vistiernic al fiin)ei, lucr\u00e2nd retrospectiv la portretul \u00eentreg al omului (i oracol, c&\u00e2259;ci el \u00abvede\u00bb dincolo de aparen)e (i, \u00een cazurile fericite, prospectiv. C\u00e2nd e vorba de un mare scriitor, el poate fi agent al schimb&\u00e2259;rii prin chiar \u00eent\u00e2mplarea c&\u00e2259; are acces la \u00abcuvintele puterii\u00bb, cum le numeau egiptenii, la cuvintele potrivite.\u201c
\nCa s&\u00e2259; nu-i simplific ori chiar s&\u00e2259;-i deformez acest curs al ideilor, intr\u00e2nd astfel \u00een conflict nu doar cu autoarea, ci mai ales cu diver(ii critici (i istorici literari, mai v\u00e2rstnici sau mai tineri, care se ocup&\u00e2259; de controversatele (i uneori chinuitoarele probleme postdecembriste, mai abuzez \u00eenc&\u00e2259; o dat&\u00e2259; de textul Irinei Petra(:
\n\u201eValurile ismice de dup&\u00e2259; Revolu)ia par)ial&\u00e2259; (i imperfect&\u00e2259; (ca toate revolu)iile \u2013 vezi, la noi, pa(opti(tii) nu marcheaz&\u00e2259; o ruptur&\u00e2259; cu deceniile comuniste dec\u00e2t \u00een aparen)&\u00e2259; ori \u00een iluzie. Si tot numai \u00een aparen)&\u00e2259; (sau \u00een iluzie) se poate trimite la interbelic, fiindc&\u00e2259; diferen)ele de context, situare mondial&\u00e2259;, configura)ie social&\u00e2259;, orizont existen)ial sunt mai mari dec\u00e2t asem&\u00e2259;n&\u00e2259;rile. Literatura de azi e a \u00eenceputului de mileniu (i e configurat&\u00e2259; \u2013 din nou crizic \u2013 func)ie de ni(te realit&\u00e2259;)i care include \u2013 implacabil, a( zice \u2013 jum&\u00e2259;tatea de secol comunist. Incertitudinile societ&\u00e2259;)ii rom\u00e2ne(ti de azi sunt de alt gen dec\u00e2t cele suportate de interbelici. Primul r&\u00e2259;zboi adusese atunci cu el (i Marea Unire, exuberan)a putea fi, deodat&\u00e2259;, na)ional&\u00e2259;, cultural&\u00e2259; (i existen)ial&\u00e2259;, cu R&\u00e2259;ul (i Binele lucr\u00e2nd imbricat. Incertitudinile societ&\u00e2259;)ii de dup&\u00e2259; al Doilea r&\u00e2259;zboi mai aveau supapa modelelor bune r&\u00e2259;mase dincolo. Incertitudinile de azi s-au globalizat, problema cea mai mare fiind a p&\u00e2259;str&\u00e2259;rii identit&\u00e2259;)ii sub un t&\u00e2259;v&\u00e2259;lug haotic. Pentru scriitori, literatura e, din nou (i cu alte ingrediente (i chenare, o chestiune de supravie)uire, ca \u00een comunism, nu de tr&\u00e2259;ire ca \u00een interbelic.\u201c
\nVoi \u00eencerca s&\u00e2259; re)in unele formule definitorii din principalele capitole ale c&\u00e2259;r)ii.
\nDin \u201eDosariada sau despre p&\u00e2259;duri (i cioturi\u201c: \u201eScurt, m&\u00e2259; intereseaz&\u00e2259; mult mai tare ce pot\/ putem face acum s&\u00e2259; ne fie mai bine, dec\u00e2t s&\u00e2259; aflu \u2013 la ce bun?\u2013 dac&\u00e2259; mi s-a \u00eentocmit vreun dosar ori m-a turnat vreun cunoscut. (\u2026) Cred c&\u00e2259; un inventar al lucrurilor c\u00e2(tigate (i pierdute de rom\u00e2ni \u00een perioada postdecembrist&\u00e2259; ar da dou&\u00e2259; coloane aproximativ egale \u2013 dovad&\u00e2259; \u00een plus c&\u00e2259; \u00abDrumul t&\u00e2259;u nu e-n afar&\u00e2259; \/ c&\u00e2259;ile-s \u00een tine \u00eensu)i\u00bb\u201c.
\nDin capitolul \u201eDespre corectitudinea politic&\u00e2259;\u201c: \u201eOrice ideologie pref&\u00e2259;cut&\u00e2259; (i excesiv&\u00e2259; )ine de corectitudinea politic&\u00e2259; \u00een sens larg, cea plin&\u00e2259; de fixuri (i abera)ii, de interese ascunse (i meschine, pun\u00e2nd \u00een pericol adev&\u00e2259;rata r&\u00e2259;spundere fa)&\u00e2259; de preajm&\u00e2259;.\u201c
\nDin \u201eFragmente despre patriotism\u201c: \u201eSocietatea rom\u00e2neasc&\u00e2259; trece printr-o stranie criz&\u00e2259; identitar&\u00e2259;. Stranie, c&\u00e2259;ci e greu reperabil&\u00e2259; \u00een doze at\u00e2t de acute (i de a-tipice la vreun alt neam. Na)ional (i patriotic sunt la noi cuvinte de ocolit atunci c\u00e2nd nu le ataci cu superioritate, \u00een r&\u00e2259;sp&\u00e2259;r cu tot ce se \u00eent\u00e2mpl&\u00e2259; azi \u00een lume. Atributele lumii contemporane \u2013 mondializare, globalizare, comunizare, masificare, internetizare \u2013 depersonalizeaz&\u00e2259; periculos, e adev&\u00e2259;rat, dar reconsider&\u00e2259;ri pa(nice (i fire(ti ale apartenen)ei le )in piept pretutindeni. A(a cum \u00abera comunic&\u00e2259;rii\u00bb n-a adus cu sine, cum se credea, calde raporturi interumane, (i a sporit singur&\u00e2259;t&\u00e2259;)ile cre\u00e2nd o lume autist&\u00e2259; la nivel global, nici Uniunea European&\u00e2259; nu \u00eenseamn&\u00e2259; renun)area la diferen)ele specifice culturale, (i, a( zice, dimpotriv&\u00e2259;. Europa func)ioneaz&\u00e2259; ca un tot numai privit&\u00e2259; de la distan)&\u00e2259;. De aproape, diferen)ele au fost mereu puternice (i a(a vor r&\u00e2259;m\u00e2ne o bun&\u00e2259; bucat&\u00e2259; de vreme. Orice uniform&\u00e2259; cre(te pofta de costume personalizate.\u201c
\nDin capitolul \u201eDespre premii literare\u201c: \u201eCred \u00een continuare c&\u00e2259; \u00eenc&\u00e2259; nu avem premii mari, care s&\u00e2259; umple lumea de \u00eenc\u00e2ntare (i invidie pozitiv&\u00e2259;. Spectacolul e destul de firav. Nici financiar, nici prin cota de popularitate pe care o promit, n-au dob\u00e2ndit reputa)ie (i, deci, nici nu pot s-o dea mai departe. Urm&\u00e2259;rile \u2013 imediate (i efemere: invidia confra)ilor mai pu)in noroco(i (i iluzia \u2013 de scurt&\u00e2259; durat&\u00e2259; \u2013 c&\u00e2259; merit&\u00e2259; s&\u00e2259; faci mai departe ceea ce faci. Premian)ii nu se )in minte dec\u00e2t rareori de la un an la altul, un premiu nu-)i adaug&\u00e2259; nici un milimetru la statur&\u00e2259;. Premiul literar nu (mai) \u00eenseamn&\u00e2259; (\u00eenc&\u00e2259;) mare lucru. Scriitorul nu-(i face cas&\u00e2259; nou&\u00e2259; dintr-un premiu, nici nu dob\u00e2nde(te nesmintit prestan)&\u00e2259; \u00een breasl&\u00e2259; ori cetate.\u201c
\nDin \u201eDespre revistele literare\u201c: \u201eAm mai spus (i alt&\u00e2259;dat&\u00e2259;: nu v&\u00e2259;d de ce ar trebui s&\u00e2259; sus)in&\u00e2259; comunitatea pe oricine i se n&\u00e2259;zare s&\u00e2259; mai scoat&\u00e2259; o revist&\u00e2259;. De la un punct \u00eencolo, nici continuarea\/ p&\u00e2259;strarea unei tradi)ii nu mi se pare obligatorie cu orice pre), adic&\u00e2259; f&\u00e2259;c\u00e2nd rabat la calitate.\u201c
\n\u00cen capitolul \u201eDespre genera)ii\u201c Irina Petra( noteaz&\u00e2259;: \u201ePentru mine, sunt la fel de importante micile diferen)e (i asem&\u00e2259;n&\u00e2259;rile dintre un scris (i alt scris, fiindc&\u00e2259; ambele \u00ee)i dau dreptul s&\u00e2259; conchizi, \u00e0 la Saint-John Perse, c&\u00e2259;ci despre om este vorba c\u00e2nd spunem literatur&\u00e2259;.\u201c
\n\u00cen \u201eDespre puterile (i sl&\u00e2259;biciunile cititorului actual\u201c, autoarea m&\u00e2259;rturise(te: \u201eAm b&\u00e2259;nuiala c&\u00e2259; marile nume ale literaturii rom\u00e2ne, contestate \u00een ultimii ani cu furie oarb&\u00e2259;, au fost mai citite din aceast&\u00e2259; pricin&\u00e2259;. Clasicitatea se a(terne, uneori, \u00een straturi pr&\u00e2259;fuite (i leneve(te lectura. Cititorul, zg\u00e2nd&\u00e2259;rit, ia cartea \u00een m\u00e2n&\u00e2259; (i descoper&\u00e2259; pe cont propriu ce-i spune (i c\u00e2t de ad\u00e2nc \u00eel prive(te, dincolo de inventatele pete (i umbre.\u201c
\n\u00cen ce prive(te \u201eLiteratura cibernetic&\u00e2259;\u201c consider&\u00e2259; c&\u00e2259;: \u201eProgramul, oric\u00e2t de inteligent, imit&\u00e2259; la rece harul acela indefinibil, dar pe care \u00eel recunoa(tem c\u00e2nd ne \u00eent\u00e2lnim cu el, al scriitorului adev&\u00e2259;rat (\u00een toate sensurile!). Oricum, jocurile cu cuvintele sunt vechi de c\u00e2nd lumea. Un soi de ma(in&\u00e2259; de \u00eembinat cuvinte imagina Swift \u00een \u00abC&\u00e2259;l&\u00e2259;toriile lui Gulliver\u00bb, cu trimitere la arbitraritatea limbajului; tot astfel, cu ne-reguli proprii, dadai(tii, de pild&\u00e2259;. C\u00e2nd computerul intr&\u00e2259; \u00een joc, literatura e generativ&\u00e2259; (i par)ial autonom&\u00e2259; de chiar programatorul care a inventat schema.\u201c
\nDin capitolul \u201eMinte-m&\u00e2259;! \u2013 sau despre lectura confiden)ial&\u00e2259;\u201c am re)inut: \u201ePactul cititorului cu scriitorul cere \u00eens&\u00e2259; (i o doz&\u00e2259; de pref&\u00e2259;c&\u00e2259;torie, tot mai greu de gestionat pe m&\u00e2259;sur&\u00e2259; ce moda autofic)iunilor ambigue se \u00eentinde.\u201c
\nDin capitolul \u201eDespre critica t\u00e2n&\u00e2259;r&\u00e2259;. O impresie\u201c: \u201eDe cele mai multe ori, criticii tineri sunt scrupulo(i, expresivi, ne-contamina)i de prejudec&\u00e2259;)i, neatin(i de inflam&\u00e2259;ri, echilibra)i, \u00abmeseria(i\u00bb, cu instrumente proaspete (i personalizate, bine articulate, au verv&\u00e2259; speculativ&\u00e2259; (i capacitate inovatoare, \u00eendr&\u00e2259;zneal&\u00e2259;, rigoare, sunt b&\u00e2259;t&\u00e2259;io(i (i ludici, enun)&\u00e2259; apodictic (i relativizeaz&\u00e2259; cu gra)ie, iar solida arm&\u00e2259;tur&\u00e2259; a demonstra)iilor e pus&\u00e2259; \u00een joc cu dezinvoltur&\u00e2259;, fiindc&\u00e2259; sunt mobili (i dezinhiba)i, amestec\u00e2nd (tiin)a cu pl&\u00e2259;cerea de a scrie. Fiind ei de frunte (i cei mai vizibili, nu doar eu \u00eei descriu \u00een aceste cuvinte!\u201c
\nDin \u201eMai bun dec\u00e2t t&\u00e2259;cerea\u201c: \u201e\u00cen zona har)ei-de-dragul-har)ei, avem o bogat&\u00e2259; (i inepuizabil&\u00e2259; tradi)ie. Orice subiect e numai bun pentru o lung&\u00e2259;, nervos-zburdalnic&\u00e2259;, picant-pestri)&\u00e2259; \u00abb&\u00e2259;taie cu vorbe la (osea\u00bb. Se (tie de la \u00eenceput c&\u00e2259; nu se va ispr&\u00e2259;vi nimic, c&\u00e2259;ci nu e treab&\u00e2259;, ci aflare \u00een treab&\u00e2259;. Totul se va \u00eencheia brusc, cum a (i \u00eenceput, ca un foc de paie. Nu are un sf\u00e2r(it, o \u00eencheiere, o concluzie. Nici m&\u00e2259;car o moral&\u00e2259;. Nu se schimb&\u00e2259; (i nici nu se scutur&\u00e2259; nimic.\u201c
\n\u00cen \u201ePoveste despre cuvinte\u201c autoarea\u00a0 are urm&\u00e2259;toarea p&\u00e2259;rere: \u201eChiar dac&\u00e2259; e mai greu de realizat azi de un singur om, istoria literaturii e posibil&\u00e2259; (i necesar&\u00e2259;. Cel pu)in deocamdat&\u00e2259;, \u00eens&\u00e2259;, nu exist&\u00e2259; un critic care s&\u00e2259; iubeasc&\u00e2259; at\u00e2t de total literatura rom\u00e2n&\u00e2259;, \u00eenc\u00e2t s-o descrie cu arta c\u00e2rtitoare a lui C&\u00e2259;linescu. Criticul de azi e at\u00e2t de obsedat s&\u00e2259; se delimiteze, \u00eenc\u00e2t se limiteaz&\u00e2259; la demitiz&\u00e2259;ri, zice el, adic&\u00e2259; la polemici goale. Literatura rom\u00e2n&\u00e2259; e doldora de lucruri bune, pre)ioase, care merit&\u00e2259; inventariate cu o doz&\u00e2259; de p&\u00e2259;rtinire venind dinspre apartenen)&\u00e2259;. Limba rom\u00e2n&\u00e2259;, dac&\u00e2259; )i-e st&\u00e2259;p\u00e2n&\u00e2259;, vorba lui Eminescu, ar trebui s&\u00e2259; te ajute s&\u00e2259;-i iube(ti performan)ele, nu s&\u00e2259;-i cau)i cu orice pre) (i exclusiv nodurile. Nu despre a)ipirea spiritului critic e vorba aici (i nici despre iluzii\u2026\u201c
\nInteresante sunt (i p&\u00e2259;rerile autoarei din\u00a0 capitolul \u201eDespre moarte, numai de bine\u201c: \u201eOmul e surprins de moarte fiindc&\u00e2259; (tiin)a mor)ii (sintagm&\u00e2259; din laboratorul eminescian pe care am \u00eemprumutat-o ca titlu pentru c&\u00e2259;r)ile mele despre \u00eenf&\u00e2259;)i(&\u00e2259;rile mor)ii) nu e \u00eenn&\u00e2259;scut&\u00e2259;, iar societatea nu (i-o ia \u00een sarcin&\u00e2259;. Prosperitatea, succesul, progresul se definesc, toate, prin ocultarea finitudinii. \u00centr-o lume fascinat&\u00e2259; (i modelat&\u00e2259; de comunicare, moartea poate ap&\u00e2259;rea ca indecent&\u00e2259;, c&\u00e2259;ci reteaz&\u00e2259; rela)ia. Insuportabil (i d&\u00e2259;t&\u00e2259;tor de panic&\u00e2259;, \u00abf&\u00e2259;r&\u00e2259;-r&\u00e2259;spunsul\u00bb ei se cere \u00abmu(amalizat\u00bb prin scenarii acceptabile ale muritudinii. Dac&\u00e2259; lumea real&\u00e2259; e finit&\u00e2259; (i duce inevitabil spre moarte, lumea fic)ional&\u00e2259; e alt&\u00e2259; lume, una care las&\u00e2259; \u00eentreag&\u00e2259; libertatea alegerii, dar (i g\u00e2ndul f&\u00e2259;r&\u00e2259; limite. Adaptarea la moarte e, \u00een fond, orice crea)ie uman&\u00e2259;. Tr&\u00e2259;irea agoniei, disperarea, am&\u00e2259;nun)irea bolii, obsesia sf\u00e2r(itului sunt trepte ale reformei mor)ii. Fa)&\u00e2259; \u00een fa)&\u00e2259; cu timpul (i cu moartea, ambele ne-reale, adic&\u00e2259; de necuprins \u00een formule\/forme direct palpabile, dar, totodat&\u00e2259;, foarte \u00abreale\u00bb consumatoare ale fiin)ei muritoare, omul are doar solu)ia fic)iunilor \u00een lan) care s&\u00e2259;-i furnizeze surogate de adev&\u00e2259;ruri lini(titoare.\u201c
\nDin c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd, Irina Petra( trece de la concepte, defini)ii (i aser)iuni de critic&\u00e2259;, istorie literar&\u00e2259;, evolu)ia ideilor, la m&\u00e2259;rturisiri de genul celor care deschid capitolul \u201eDespre noapte\u201c: \u201eNu sunt pas&\u00e2259;re de noapte. Nu lucrez noaptea dec\u00e2t dac&\u00e2259; nu am \u00eencotro, nu-mi plac nop)ile \u00abpierdute\u00bb \u00een nici un fel. E, desigur, chestie de educa)ie \u2013 \u00een t\u00e2rgul meu pe jum&\u00e2259;tate s&\u00e2259;sesc rostul era la mare pre), iar cei care \u00ee(i risipeau \u00abaiurea\u00bb timpul menit odihnei nu erau deloc bine v&\u00e2259;zu)i; dar (i de fire. Sunt dependent&\u00e2259; de lumin&\u00e2259;, de soare. M&\u00e2259; trezesc de cum se lumineaz&\u00e2259; de ziu&\u00e2259;, nu dorm niciodat&\u00e2259; \u00een timpul zilei (dec\u00e2t r&\u00e2259;pus&\u00e2259; de vreo boal&\u00e2259;), toate ritmurile mi se \u00eencetinesc de \u00eendat&\u00e2259; ce se \u00eentunec&\u00e2259;. Amurgul e momentul meu de triste)e, de suspendare, de mic&\u00e2259; panic&\u00e2259; f&\u00e2259;r&\u00e2259; nume. Seara citesc p\u00e2n&\u00e2259; t\u00e2rziu \u00een col)ul meu, culcu(it&\u00e2259; \u00een fotoliu, \u00een cercul ocrotitor al unei l&\u00e2259;mpi care las&\u00e2259; restul \u00eenc&\u00e2259;perii \u00een \u00eentuneric. Eu, cartea, lampa \u00eencropim o mic&\u00e2259; zi, am\u00e2n\u00e2nd intrarea \u00een noapte.\u201c
\nCapitolul \u201eFragmente despre traducere\u201c, o \u00eendeletnicire curent&\u00e2259; (i pasionant&\u00e2259; a Irinei, se \u00eencheie astfel: \u201eNu e vorba doar de contactul direct cu via)a altor limbi, ci (i de sentimentul c&\u00e2259; p&\u00e2259;trunzi \u00een locuri secrete, \u00een ciudate mansarde necunoscute altora, pline de comori. Traducerea e o scormonire palpitant&\u00e2259; din care ie(i \u00eentotdeauna \u00eembog&\u00e2259;)it. &\u00e2350;i, lucru deloc m&\u00e2259;runt \u2013 afli minuni despre propria limb&\u00e2259;.\u201c
\n\u201eDespre adev&\u00e2259;ratul critic literar\u201c, conduc&\u00e2259;toarea filialei clujene a Uniunii Scriitorilor, autoarea at\u00e2tor panorame ale trecutului (i prezentului literaturii rom\u00e2ne, conchide, parc&\u00e2259; ironic (i aforistic: \u201eImagina)ia mea func)ioneaz&\u00e2259; mai ales c\u00e2nd trebuie s&\u00e2259; scoat&\u00e2259; mult din nimic, din pu)in. Din \u00abAlb&\u00e2259; ca Z&\u00e2259;pada\u00bb, de pild&\u00e2259;, \u00eemi pl&\u00e2259;cea cel mai tare scena \u00een care mica prin)es&\u00e2259; trece la lucru (i preschimb&\u00e2259; c&\u00e2259;su)a vrai(te a piticilor \u00een ceva frumos (i primitor.\u201c
\n&\u00e2350;i, \u00een sf\u00e2r(it, \u00eentrerup aceast&\u00e2259; cavalcad&\u00e2259; de citate, cred revelatorii pentru ceea ce \u00eenseamn&\u00e2259; un lucid condei critic, ca s&\u00e2259; \u00eenchei cu reliefarea unui patriotism luminat, care \u00eenc&\u00e2259;lze(te paginile acestei c&\u00e2259;r)i, atunci c\u00e2nd Irina Petra( d&\u00e2259; \u00eenc&\u00e2259; o replic&\u00e2259; unor ignari sau vinova)i detractori ai spiritualit&\u00e2259;)ii na)ionale, ai limbii rom\u00e2ne: \u201eVreau s&\u00e2259; spun c&\u00e2259; nu \u00een)eleg defel cum pot vorbi unii, pe un ton patetic, despre \u00abne(ansa de a scrie \u00een limba rom\u00e2n&\u00e2259;\u00bb. Despre c\u00e2t de mare ar fi fost cutare poet dac&\u00e2259; scria \u00een englez&\u00e2259; ori francez&\u00e2259;. Prima dat&\u00e2259; c\u00e2nd am citit asta, am crezut c&\u00e2259; e glum&\u00e2259;. Dar nu! S&\u00e2259; nu vezi c&\u00e2259;, scriind \u00een alt&\u00e2259; limb&\u00e2259;, Blaga n-ar mai fost Blaga, ci altcineva, \u00eenseamn&\u00e2259; s&\u00e2259; nu vezi c&\u00e2259; m&\u00e2259;re)ia (i-a dob\u00e2ndit-o prin limba rom\u00e2n&\u00e2259;, inegalabil&\u00e2259; (i ea, ca toate limbile literaturilor lumii. R&\u00e2259;sp\u00e2ndirea e cu totul altceva, )ine de alt palier, nu de pu)ine ori manipulat. Exist&\u00e2259; proba simpl&\u00e2259; a laurea)ilor Premiului Nobel. Nici m&\u00e2259;car acel premiu nu i-a salvat de la uitare pe mul)i dintre ei.\u201c
\nMulte alte fa)ete, ascunzi(uri, taine (i ilumin&\u00e2259;ri ale acestei c&\u00e2259;r)i ar merita s&\u00e2259; intre \u00een aten)ia criticilor (i istoricilor no(tri literari, lectura r&\u00e2259;m\u00e2n\u00e2nd \u00eens&\u00e2259; o adev&\u00e2259;rat&\u00e2259; bucurie pentru ceilal)i scriitori ca (i pentru cititorul obi(nuit.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Irina Petras, Divagari (in)utile – Viata si literatura, Cluj-Napoca, Editura Eikon, 2013   Dac&\u00e2259; am num&\u00e2259;rat bine, acesta ar fi al 39-lea volum original al acestui \u00eenzestrat, neobosit (i foarte cultivat spirit creator din literatura rom\u00e2n&\u00e2259;. Multe dintre aceste volume nu sunt doar alc&\u00e2259;tuiri de critic&\u00e2259; (i istorie literar&\u00e2259;, dar (i vaste sinteze, dic)ionare, antologii… Cite\u0219te mai mult »O con\u015ftiin\u0163\u0103 lucid\u0103 \u015fi tandr\u0103 a literelor rom\u00e2ne<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[10389,5028],"class_list":["post-17880","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-divagari-inutile-viata-si-literatura","tag-irina-petras"],"views":1068,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/17880","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=17880"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/17880\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=17880"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=17880"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=17880"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}