{"id":17878,"date":"2014-03-06T10:04:07","date_gmt":"2014-03-06T08:04:07","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=17878"},"modified":"2014-03-06T10:04:07","modified_gmt":"2014-03-06T08:04:07","slug":"un-poet-aproape-acoperit-de-uitare","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/un-poet-aproape-acoperit-de-uitare\/","title":{"rendered":"Un poet aproape acoperit de uitare"},"content":{"rendered":"

Se \u00eemplinesc la \u00eenceputul acestei prim&\u00e2259;veri zece ani de la plecarea definitiv&\u00e2259; a poetului Mihai Ursachi din \u201emahalaua celest&\u00e2259;\u201c a &\u00e2354;ic&\u00e2259;ului, cum a numit-o el at\u00e2t de inspirat (i de memorabil. Postumitatea sa, ca (i a altor scriitori de altfel, ne-ar putea \u00eendrept&\u00e2259;)i s&\u00e2259; vorbim de un \u201ecaz\u201c privind repedea intrare \u00een uitare a acestui poet important (i at\u00e2t de supralicitat \u00een timpul vie)ii, al c&\u00e2259;rui nume a r&\u00e2259;mas mai mult pe frontispiciul Casei de cultur&\u00e2259; din Copoul Ia(ilor (i pe u(a s&\u00e2259;lii de festivit&\u00e2259;)i a filialei Uniunii Scriitorilor. A mai r&\u00e2259;mas (i automobilul adus de el de peste Ocean, expus \u00een parcul de la Casa Pogor, sediul Muzeului Literaturii Rom\u00e2ne. Figura, mai bine zis poza poetului (i \u00eendeosebi cea a omului Mihai Ursachi d&\u00e2259;inuie mai ales \u00een amintirea admiratorilor s&\u00e2259;i, \u00een majoritatea lor ie(eni. Dar chiar (i pentru cei care l-au adulat, el pare a fi, cum constata Nichita Danilov \u00eentr-un eseu-portret din volumul \u201ePortrete f&\u00e2259;r&\u00e2259; ram&\u00e2259;\u201c \u2013 \u201eun autor clasat\u201c. Ne-ar fi foarte la \u00eendem\u00e2n&\u00e2259; s&\u00e2259; ne lament&\u00e2259;m (i s&\u00e2259; canton&\u00e2259;m \u00een formule retorice de genul: la ce bun poe)ii \u00een vremuri precum cele pe care le tr&\u00e2259;im! Sau \u00een truisme ca acesta: dup&\u00e2259; moarte, to)i scriitorii trec printr-un con de umbr&\u00e2259;, apoi lucrurile se rea(az&\u00e2259;. \u00cen treac&\u00e2259;t fie zis, s-a dovedit nu o dat&\u00e2259; c&\u00e2259; ele, lucrurile, vreau s&\u00e2259; spun valorile, nu se rea(az&\u00e2259; de la sine. Oricum, m&\u00e2259; num&\u00e2259;r printre cei ce nu concep o antologie a poeziei rom\u00e2ne(ti contemporane (i chiar a poeziei noastre de la \u00eenceputuri (i p\u00e2n&\u00e2259; \u00een prezent din care s&\u00e2259; lipseasc&\u00e2259;, de pild&\u00e2259;, \u201ePoemul de purpur&\u00e2259;\u201c al lui Mihai Ursachi.<\/strong> <\/em>
\nDup&\u00e2259; evenimentele din decembrie ’89, Mihai Ursachi a primit \u00een America numeroase apeluri de la intelectuali (i scriitori din )ar&\u00e2259; care \u00eel implorau s&\u00e2259; se \u00eentoarc&\u00e2259; grabnic acas&\u00e2259;. Ori de c\u00e2te ori rememora acele momente de mare emo)ie ochii i se umezeau. Se autoexilase \u00een 1981, c\u00e2nd a plecat \u00een SUA cu o burs&\u00e2259; a Uniunii Scriitorilor. Avea atunci 40 de ani (i \u00ee(i publicase cele mai importante c&\u00e2259;r)i, d\u00e2ndu-(i practic \u00eentreaga m&\u00e2259;sur&\u00e2259; a talentului. Ceea ce a scris dup&\u00e2259; \u00eentoarcerea sa, \u00een aprilie 1990, altfel insignifiant (i cantitativ, nu a mai atins nivelul poemelor din c&\u00e2259;r)ile ap&\u00e2259;rute \u00een anii ’70.
\n\u00cen America, unde a stat zece ani, (i-a dat doctoratul \u00een filosofie (i a func)ionat ca lector la dou&\u00e2259; universit&\u00e2259;)i. Dar nu doar at\u00e2t. \u00centr-un interviu ap&\u00e2259;rut \u00een \u201eAdev&\u00e2259;rul literar (i artistic\u201c, mi-a vorbit de toate presta)iile lui din perioada exilului: \u201eAm fost salvamar la Pacific, lector la Universitatea statului California, pre(edintele Comunit&\u00e2259;)ii rom\u00e2ne(ti din Texas (i nu mai pu)in profesor de \u00eenot\u201c. P\u00e2n&\u00e2259; la plecarea din )ar&\u00e2259;, ca (i dup&\u00e2259; ce a revenit a locuit \u00een &\u00e2354;ic&\u00e2259;ul Ia(ilor din faimoasa \u201evale a pl\u00e2ngerii\u201c, spa)iu intrat \u00een mitologia literar&\u00e2259; datorit&\u00e2259; lui Creang&\u00e2259; (i faimoasei Bojdeuci, care, \u00een aprilie 1918, a devenit primul muzeu memorial din Rom\u00e2nia. M\u00e2ndru de a fi al doilea scriitor dup&\u00e2259; genialul humule(tean\u00a0 tr&\u00e2259;itor \u00een universul \u00eennobilat de acesta, poetul a proiectat-o metaforic printre constela)ii: \u201emahalaua celest&\u00e2259;\u201c. Modesta sa cas&\u00e2259; de aici era deschis&\u00e2259; tuturor scriitorilor (i arti(tilor din Ia(i sau din alte p&\u00e2259;r)i. &\u00e2350;i nu numai lor. Locatarul ei, amfitrion insolit, se sim)ea \u00een ambian)a mai degrab&\u00e2259; rustic&\u00e2259; din &\u00e2354;ic&\u00e2259;u \u00een centrul Lumii, tr&\u00e2259;ind, m&\u00e2259;rturisea el, mai acut (i mai profund dec\u00e2t oriunde altundeva, sentimentul infinitudinii Cosmosului. Intelectual rasat, erudit,\u00a0 cu o biografie nelipsit&\u00e2259; de episoade dramatice \u2013 arestat (i condamnat politic \u00een timpul studen)iei, a stat trei ani \u00een pu(c&\u00e2259;rie 0u, Mihai Ursachi era seduc&\u00e2259;tor. Fascina nu numai prin spirit, ci (i prin boemia (i histrionismul s&\u00e2259;u. Fascina)ia o exercita mai ales asupra scriitorilor tineri (i, \u00een general, asupra celor, nu pu)ini veleitari, care aspirau la gloria literar&\u00e2259;. Pentru to)i ace(tia era Magistrul, cu majuscul&\u00e2259;, de la care chiar aveau multe de \u00eenv&\u00e2259;)at, nu \u00eens&\u00e2259;, desigur, (i cum s&\u00e2259; scrie poezie, de(i, \u00een America, Ursachi )inuse cursuri de crea)ie literar&\u00e2259;.
\nPoetul, departe de orice epigonism, se \u00eenscrie \u00een stirpea spiritual&\u00e2259; a lui Eminescu, pentru care avea un adev&\u00e2259;rat cult. Nu unul dintre cele ce anchilozeaz&\u00e2259;, sterilizeaz&\u00e2259;, ci, dimpotriv&\u00e2259;, care poten)eaz&\u00e2259;, re\u00eentemeiaz&\u00e2259;, catalizeaz&\u00e2259;. \u00cemi amintesc acum de un excep)ional eseu al s&\u00e2259;u (rostit liber \u00een fa)a unei audien)e selecte, format&\u00e2259; din poe)i, prozatori, critici, oameni de art&\u00e2259;) despre \u201eOd&\u00e2259;, \u00een metru antic\u201c, pe care l-am \u00eenregistrat (i l-am publicat apoi \u00een \u201eAdev&\u00e2259;rul literar (i artistic\u201c. Un eseu ce l-ar fi putut umple de invidie p\u00e2n&\u00e2259; (i pe ne\u00eentrecutul de nimeni
\nG. C&\u00e2259;linescu.
\nMihai Ursachi a debutat t\u00e2rziu, abia \u00een 1970, cu volumul \u201eInel cu enigm&\u00e2259;\u201c. Dintre c&\u00e2259;r)ile ce au urmat, trei sunt cele care \u00eel definesc (i \u00eel individualizeaz&\u00e2259; \u00een lirica rom\u00e2neasc&\u00e2259; contemporan&\u00e2259;: \u201eMisa solemnis\u201c (1971), \u201ePoemul de purpur&\u00e2259; (i alte poeme\u201c (1974) (i \u201eDiotima\u201c (1975). Dac&\u00e2259; nu prin v\u00e2rsta biologic&\u00e2259;, prin cea a crea)iei Mihai Ursachi este una dintre vocile cele mai originale ale genera)iei \/ promo)iei ’70, despre care, de la o vreme \u00eencoace, critica vorbe(te tot mai pu)in (i, \u00een fond, p&\u00e2259;gubitor pentru imaginea valoroasei literaturi, a marii poezii ce s-a scris \u00een Rom\u00e2nia dup&\u00e2259; \u201eobsedantul deceniu\u201c. Cu Mihai Ursachi critica a fost ne\u00eeng&\u00e2259;duit de zg\u00e2rcit&\u00e2259;, iar \u00een ultimul deceniu aproape total indiferent&\u00e2259;. Mai demult, despre poezia sa s-au pronun)at totu(i critici importan)i care i-au relevat liricitatea (i cu prec&\u00e2259;dere metafizica. I-a( aminti pe Lucian Raicu, Lauren)iu Ulici, Mircea Iorgulescu sau Gheorghe Grigurcu. Au fost remarcate rostirea oracular&\u00e2259;, solemnitatea, tonul ceremonios, gesticula)ia romantic&\u00e2259;, jocul de m&\u00e2259;(ti, inflexiunile amintind de odele lui H\u00f6lderlin (Ursachi era (i un bun cunosc&\u00e2259;tor al poeziei germane, el av\u00e2nd temeinice studii de germanistic&\u00e2259;), melancolia moldoveneasc&\u00e2259;, recursul la alegorie (i stilul baladesc prin care se \u00eenrude(te cu poe)i ca &\u00e2350;tefan Aug. Doina(, dar (i doza de artificialitate. V\u00e2rful crea)iei sale \u00eel constituie, cred, \u201ePoemul de purpur&\u00e2259;\u201c. Poetul \u00eensu(i \u00eel considera astfel. \u00cen interviul din care am mai citat, ap&\u00e2259;rut \u00een 1992, el se confesa: \u201e\u00abPoemul de purpur&\u00e2259;\u00bb nu-l voi putea dep&\u00e2259;(i niciodat&\u00e2259;. Este o realizare de seam&\u00e2259; a limbii rom\u00e2ne, a(a cum au remarcat to)i criticii care au scris despre mine. Este publicat (i \u00een alte limbi, cele mai reu(ite t&\u00e2259;lm&\u00e2259;ciri fiind \u00een german&\u00e2259;, francez&\u00e2259; (i american&\u00e2259;\u201c. \u00cen America au ap&\u00e2259;rut mai multe versiuni.
\n\u00centr-un alt interviu, publicat \u00een 1998, tot \u00een \u201eAdev&\u00e2259;rul literar (i artistic\u201c, apoi \u00eentr-un volum \u2013 \u201eParalele inegale\u201c \u2013 ap&\u00e2259;rut la Polirom (2003), Mihai Ursachi \u00eemi spunea c&\u00e2259; deviza sa, dup&\u00e2259; care s-a condus \u00een via)&\u00e2259;, a fost una \u00eemprumutat&\u00e2259; de la Goethe: \u201eWerde was du bist!\u201c (\u201eDevino ceea ce e(ti!\u201c). Iar el a devenit ceea ce este: un mare poet. Pentru a argumenta, a( alege c\u00e2ntul al VI-lea din capodopera sa, \u201ePoemul de purpur&\u00e2259;\u201c. S&\u00e2259;-l recitim acum, c\u00e2nd au trecut zece ani de c\u00e2nd cel ce \u201educea pe um&\u00e2259;r un crin ca pe-o pu(c&\u00e2259;\u201c (i-a schimbat teritoriul plimb&\u00e2259;rilor, cu m\u00e2inile ve(nic la spate (i cu aerul s&\u00e2259;u maiestuos, din gr&\u00e2259;dina Copou \u00een C\u00e2mpiile Elizee: \u201eIubito, hai s&\u00e2259; ne juc&\u00e2259;m \/ de-a Ildiko (i de-a Attila. \/ Acesta-i cortul meu de bl&\u00e2259;ni \/ \u00een care te-am adus cu sila. \/\/ Dar jocul nu’i adev&\u00e2259;rat, \/ vedem fantasme ca nebunii, \/ a fost odat&\u00e2259;-un \u00eemp&\u00e2259;rat\u2026 \/ Nunta(ii-ace(tia nu sunt hunii. \/\/ Iubite, oare pentru ce \/ e-at\u00e2t de ro(u acest fluviu? \/ &\u00e2350;i numele lui care e ? \/ Iubito, \u2013 acesta e Danubiu. \/\/ Iubite, oare fra)ii mei \/ dorm lini(ti)i \u00een ro(ii ape? \/ &\u00e2350;i oare tata e cu ei? \/ Iubito, vino mai aproape. \/\/ Iubite, toate au trecut, \/ s&\u00e2259;’)i spun un vis din multe vise: \/ dar mai \u00eent\u00e2i s&\u00e2259; te s&\u00e2259;rut, \/ c&\u00e2259;ci toate u(ile’s \u00eenchise. \/\/ P&\u00e2259;rea c&\u00e2259;-am fost copii c\u00e2ndva \/ \u00een verdele Septentrion \/ (i doica noastr&\u00e2259; ne citea \/ din cartea lui Marcel Brion. \/ C&\u00e2259; ne juc&\u00e2259;m un straniu joc, \/ un joc cu fl&\u00e2259;c&\u00e2259;ri (i cu s\u00e2nge; \/ iubite d&\u00e2259;’mi acum te rog \/ pumnalul t&\u00e2259;u, ceva m&\u00e2259; str\u00e2nge. \/\/ S&\u00e2259; ne juc&\u00e2259;m un joc frumos, \/ ce se va scrie \u00een istorii \/ \u2013 Deasupra pustei colbul gros, \/ (i lung s&\u00e2259; t\u00e2nguie cocorii\u201c.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Se \u00eemplinesc la \u00eenceputul acestei prim&\u00e2259;veri zece ani de la plecarea definitiv&\u00e2259; a poetului Mihai Ursachi din \u201emahalaua celest&\u00e2259;\u201c a &\u00e2354;ic&\u00e2259;ului, cum a numit-o el at\u00e2t de inspirat (i de memorabil. Postumitatea sa, ca (i a altor scriitori de altfel, ne-ar putea \u00eendrept&\u00e2259;)i s&\u00e2259; vorbim de un \u201ecaz\u201c privind repedea intrare \u00een uitare a acestui… Cite\u0219te mai mult »Un poet aproape acoperit de uitare<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[5219],"class_list":["post-17878","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-mihai-ursachi"],"views":1130,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/17878","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=17878"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/17878\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=17878"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=17878"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=17878"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}