{"id":17872,"date":"2014-03-06T09:58:15","date_gmt":"2014-03-06T07:58:15","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=17872"},"modified":"2014-03-06T09:58:15","modified_gmt":"2014-03-06T07:58:15","slug":"un-roman-amfibian","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/un-roman-amfibian\/","title":{"rendered":"Un roman amfibian"},"content":{"rendered":"

Bogdan Cosa, Poker: Black Glass<\/em>, Editura Cartea Rom\u00e2neasca, Bucure(ti, 2013<\/strong><\/p>\n

 <\/p><\/blockquote>\n

Primul lucru care trebuie spus din start despre \u201ePoker: Black Glass\u201c este c&\u00e2259; nu e despre poker. P&\u00e2259;strarea titlului ini)ial face parte, probabil, dintr-o mi(care de marketing literar (adev&\u00e2259;rat oximoron \u00een spa)iul literar rom\u00e2nesc) care s&\u00e2259; a(eze mai bine cele dou&\u00e2259; volume \u00een planul lui Bogdan Co(a de a scrie o trilogie. \u00cens&\u00e2259; \u00eentoarcerea cu 180 de grade de la motivul central al primului roman ar putea pune \u00een pericol \u00eens&\u00e2259;(i inten)ionalitatea scriiturii (i care ar duce \u00eentr-un final la pierderea interesului \u00een aceasta. \u201eBlack Glass\u201c p&\u00e2259;r&\u00e2259;se(te, a(adar, lumea \u201einterlopilor simpatici\u201c. Singurul numitor comun al celor dou&\u00e2259; romane este curiosul Tudor Klein, protagonistul ac)iunii din \u201ePoker\u201c (i al inac)iunii din \u201eBlack Glass\u201c, care trece de la ipostaza de t\u00e2n&\u00e2259;r blegos-optimist cu aspira)ii familiste (i alur&\u00e2259; (\u00een(el&\u00e2259;toare) de bad-boy la cea de cinic \u00eencruntat, fatalist, cu pesimismul unui goth kid din anii ’90.<\/strong><\/em>
\nUn roman \u00eentunecat<\/strong>
\nProzei secven)iale din \u201ePoker\u201c \u00eei ia locul una profund intimist&\u00e2259; \u00een \u201eBlack Glass\u201c. S-a vorbit despre deciziile s&\u00e2259;race \u00een privin)a modului \u00een care au progresat evenimentele din romanul de debut, despre lipsa curajului de a ataca zone mult mai pr&\u00e2259;p&\u00e2259;stioase. Am putea spune c&\u00e2259;, odat&\u00e2259; cu \u201eBlack Glass\u201c, aceste zone au fost atacate cu \u00eenver(unare, aproape ca o replic&\u00e2259; \u00eendr&\u00e2259;znea)&\u00e2259; din partea autorului. Aceast&\u00e2259; cascadorie exercitat&\u00e2259; \u00een economia romanului testeaz&\u00e2259;, la urma urmei, adev&\u00e2259;ratul talent al lui Bogdan Co(a. R&\u00e2259;m\u00e2ne \u00eens&\u00e2259; de v&\u00e2259;zut dac&\u00e2259; acesta reu(e(te s&\u00e2259; \u00ee(i revendice ceea ce critica de \u00eent\u00e2mpinare i-a oferit ca pe-un dat care i se cuvine, c&\u00e2259;ci \u00een acest roman, chiar dac&\u00e2259; sunt abordate consecvent zone consistente (i demne de tratat, m&\u00e2259; tem c&\u00e2259; \u201erani)a\u201c stilistic&\u00e2259; a autorului sufer&\u00e2259; de o u(oar&\u00e2259; lips&\u00e2259; de experien)&\u00e2259; inerent&\u00e2259; v\u00e2rstei sale.
\n\u00cel p&\u00e2259;r&\u00e2259;sim, a(adar, pe protagonistul simpatic din \u201ePoker\u201c, un b&\u00e2259;iat de ga(c&\u00e2259;, cu erudi)ia culinar&\u00e2259; a holteiului de r\u00e2nd, iubitor de pisici (i cititor de Ioan Es. Pop, \u00een fine, fantezia duminical&\u00e2259; a oric&\u00e2259;rei studente de la Litere, (i \u00eel reg&\u00e2259;sim r&\u00e2259;v&\u00e2259;(it \u00een \u201eBlack Glass\u201c, cu o alt&\u00e2259; pisic&\u00e2259;, Matilda, de data asta nu o felin&\u00e2259; simpatic&\u00e2259; (i outgoing, ci mai degrab&\u00e2259; oglinda neagr&\u00e2259; a unui Tudor Klein aproape \u201enemort\u201c, lipsit de optimism (i \u00eenc&\u00e2259;rcat de tragismul generat de moartea Adei, de amintirea unei genealogii blestemate (i de dispari)ia Irinei. De altfel, metafora \u201enemortului\u201c e legitimat&\u00e2259; (i de osia textual&\u00e2259; pe care a implementat-o autorul \u00een roman, \u201eBlack Glass Soliloqui\u201c a lui Ben Mirov. A(adar, aceasta este atmosfera \u00eentunecat&\u00e2259; \u00een care ne g&\u00e2259;sim citind romanul, cu destule indicii care s&\u00e2259; ne conduc&\u00e2259; spre un singur fir de interpretare, cel al tragismului pur (i dur (i cel al \u00eembr&\u00e2259;)i(&\u00e2259;rii disolu)iei. C&\u00e2259;ci, dac&\u00e2259; genera)ia t\u00e2n&\u00e2259;r&\u00e2259; este \u00een vreun fel anume, este cu siguran)&\u00e2259; melodramatic&\u00e2259; (i \u00een acela(i timp iremediabil dez-\u00eenc\u00e2ntat&\u00e2259;.
\nPolarit&\u00e2259;)ile iubirii<\/strong>
\nDez-\u00eenc\u00e2ntat&\u00e2259; ajunge s&\u00e2259; fie (i iubirea pe care protagonistul, ini)ial, a re\u00eent\u00e2mpinat-o cu patos la sf\u00e2r(itul primului roman (i pe care n-a mai abordat-o cu acela(i entuziasm \u00een \u201eBlack Glass\u201c, c&\u00e2259;ci: \u201eLa ora (apte o a(teptam pe Ada pe strada Castelului nr. 104, o iubeam moderat; trebuia s&\u00e2259; ias&\u00e2259; de la cursul de pictur&\u00e2259;. Ne vedeam cu regularitate, trecusem prin multe at\u00e2t \u00eempreun&\u00e2259;, c\u00e2t (i separat, iar timpul petrecut cu ea era unul de calitate\u201c. Ada, t\u00e2n&\u00e2259;ra vag contemplat&\u00e2259; \u00een timpul somnului de c&\u00e2259;tre protagonistul din \u201ePoker\u201c, nu cap&\u00e2259;t&\u00e2259; nici acum nuan)&\u00e2259;. O afec)iune bipolar&\u00e2259;, iar Tudor Klein este, \u00eenainte de toate, un t\u00e2n&\u00e2259;r bipolar, c&\u00e2259;ci doar un paragraf mai t\u00e2rziu \u00eel g&\u00e2259;sim \u00eentr-o \u00eencercare romantic&\u00e2259; de a surprinde apusul soarelui pentru iubita sa: \u201eExist&\u00e2259; pe drumul dinspre Livada Po(tei spre Poiana Bra(ov o jum&\u00e2259;tate de kilometru \u00een care, pe partea dreapt&\u00e2259;, se deschide p&\u00e2259;durea (i, dac&\u00e2259; ajungi la momentul optim, vezi apusul curat al soarelui. Noi acolo eram. Am surprins \u00een privirea Adei mirarea (i \u00eenc\u00e2ntarea nepervertite ale tinere)ii, dup&\u00e2259; care s-a \u00eentunecat la fa)&\u00e2259;, a(a vine un p\u00e2lc de p&\u00e2259;dure, apoi, din triste)ea fetei \u00een mijlocul perfec)iunii\u201c. Moartea Adei (i singur&\u00e2259;tatea auto-impus&\u00e2259; \u00eel constr\u00e2ng pe protagonist s&\u00e2259; \u00ee(i refac&\u00e2259; traseul genealogic \u00eentr-o \u00eencercare de a-(i justifica, prin ob\u00e2r(ii, soarta nefast&\u00e2259;, nu \u00eenainte de a (terge orice urm&\u00e2259; de vechi prietenii, cum altfel dec\u00e2t \u00een mediile postumane: \u201e&\u00e2350;tersesem sistematic 99,5% din prietenii de pe Facebook, toate datele de contact din contul de e-mail (i toat&\u00e2259; agenda telefonului mobil, p&\u00e2259;str\u00e2nd doar cele dou&\u00e2259; numere de telefon, al Irinei, iubita mea de serviciu, (i num&\u00e2259;rul ei, care era moart&\u00e2259; (i \u00eengropat&\u00e2259; de trei ani de zile\u201c.
\nDe altfel, Tudor Klein caut&\u00e2259; mereu eliberarea din paradoxala auto-alienare prin visuri ale normalit&\u00e2259;)ii, evadarea \u00een banal (i \u00een m&\u00e2259;runt fiind o ultim&\u00e2259; sc&\u00e2259;pare \u00eentr-o via)&\u00e2259; aflat&\u00e2259; \u00eentr-o perpetu&\u00e2259; mi(care auto-distructiv&\u00e2259;. \u00ce(i cump&\u00e2259;r&\u00e2259; apartament, reu(e(te s&\u00e2259; ajung&\u00e2259; asistent la facultate, se \u00eendr&\u00e2259;goste(te din nou de o fat&\u00e2259;, Irina, care ajunge s&\u00e2259; \u00eel evite: \u201eIrina era porti)a mea spre noua via)&\u00e2259;, cea care trece peste toate (i care, cre(tine(te, o ia de la \u00eenceput, cea \u00een care c&\u00e2259;su)a din centru se ridica \u00een fa)a ochilor mei an de an tot mai finisat&\u00e2259;, iar cariera mea de cercet&\u00e2259;tor (tiin)ific se \u00eembina armonios cu cea de b&\u00e2259;rbat normal, devotat familiei\u201c. G&\u00e2259;sim, aici, acelea(i urme ale optimismului revelator din finalul lui \u201ePoker\u201c, dizolvat \u00eens&\u00e2259;, de data aceasta, de propria atitudine tenebroas&\u00e2259;.
\nIubirea este \u00een continuare pus&\u00e2259; sub semnul tragicului m&\u00e2259;runt. Protagonistul pare s&\u00e2259; nu reu(easc&\u00e2259; a-(i )ine femeile aproape pentru un timp \u00eendelungat. Atunci c\u00e2nd e absorbit de cea mai recent&\u00e2259; cucerire, e(uat&\u00e2259; (i ea \u00een scurt timp, devine impermeabil avansurilor oric&\u00e2259;rei alte femei (Maria). Misoginismul r&\u00e2259;m\u00e2ne o marc&\u00e2259; a b&\u00e2259;iatului cool, cinic (i u(or melodramatic: \u201eA(a au femeile o r&\u00e2259;bdare \u00eenc&\u00e2259;p&\u00e2259;)\u00e2nat&\u00e2259;, a(a ajung s&\u00e2259; ne ia cu ele \u00eencet-\u00eencet peste tot, de la cump&\u00e2259;r&\u00e2259;turi festive p\u00e2n&\u00e2259; la serile jenante de karaoke; de(i noi avem o re)inere nobil&\u00e2259;, ced&\u00e2259;m. Se nume(te bun sim), apoi resemnare boant&\u00e2259;, c\u00e2nd via)a ta se dizolv&\u00e2259; (i nu mai sim)i dec\u00e2t o c&\u00e2259;ldur&\u00e2259; simpl&\u00e2259;, Q, cum o notezi \u00een clasa a (aptea, o c&\u00e2259;ldur&\u00e2259; perfect fizic&\u00e2259;, dup&\u00e2259; care mereu dorin)a de a dormi \u00een pace\u201c, dup&\u00e2259; care alunec&\u00e2259;, spre finalul romanului, strident (i disonant, \u00eentr-un patetism adolescentin, atunci c\u00e2nd se g\u00e2nde(te \u00eenapoi la Irina: \u201eFeti)&\u00e2259; din familie disfunc)ional&\u00e2259;, ce puteam face f&\u00e2259;r&\u00e2259; tine, c&\u00e2259;ci te iubeam! Lucrai noaptea \u00een call center, ziua f&\u00e2259;ceai traduceri, \u00een weekend mergeai la nun)i; la ce )i-au trebuit to)i banii lumii c\u00e2nd tu c\u00e2ntai deja at\u00e2t de frumos cu vocea ta bluesy pe TVR 2?\u201c. E aici, probabil, semnul unei voca)ii a lui Co(a de a fi t\u00e2n&\u00e2259;rul scriitor al maselor tot mai anorexice de cititoare.
\nUn genealog priceput<\/strong>
\n\u201eBlack Glass\u201c pierde mult \u00een c\u00e2mpul stilistic atunci c\u00e2nd se ocup&\u00e2259; de marile teme. Astfel, unele scene sunt doar vagi reminiscen)e ale filmelor de duzin&\u00e2259; americane, adaptate la spa)iul autohton: \u201eTanti Mia, care era pila mea la Banca Transilvania, m-a \u00eent\u00e2mpinat vesel&\u00e2259;, s-a pl\u00e2ns pu)in vizavi de canicul&\u00e2259;, pu)in vizavi de migrene, apoi, scuz\u00e2ndu-se cu niste brio(e, (i-a f&\u00e2259;cut treaba. \u00centre timp, m-am plimbat cu pa(i m&\u00e2259;run)i din \u00eenc&\u00e2259;pere, am salutat-o pe casiera (i i-am complimentat pandantivul cu vulturi. C\u00e2nd a terminat, i-am mul)umit pentru brio(&\u00e2259; (i, \u00eenainte s&\u00e2259; ies, m-am aplecat cinczeci de centimetri peste biroul ei s&\u00e2259;-i \u00eenm\u00e2nez o pung\u00e3 de h\u00e2rtie cu aten)ii\u201c. \u00cen alte locuri, discursul alunec&\u00e2259; primejdios \u00een sapien)ial: \u201eCine tr&\u00e2259;ie(te mai mult, m&\u00e2259; \u00eentrebasem atunci. Cel care dedic&\u00e2259; treizeci de ani studiului unor viru(i (…) sau cel care nu face toat&\u00e2259; via)a dec\u00e2t strung? Cel care munce(te din greu, cel care e bine-f&\u00e2259;c&\u00e2259;tor; vame(ul, pu(c&\u00e2259;ria(ul? Dar asfin)itul nu-mi d&\u00e2259;duse niciun r&\u00e2259;spuns, soarele l&\u00e2259;sase \u00eentre mun)i doar cerul lucios, purt\u00e2nd o dung&\u00e2259; de lumin&\u00e2259; rozalie ca burta unui delfin\u201c.
\nSe salveaz&\u00e2259;, \u00een schimb, \u00een pasajele despre familia lui Tudor Klein. Bogdan Co(a reu(e(te s&\u00e2259; creeze, \u00een \u201eBlack Glass\u201c, o cronic&\u00e2259; de familie reu(it&\u00e2259;. Protagonistul se afl&\u00e2259; mereu prins \u00een mijlocul tensiunii generate de o genealogie putred&\u00e2259;, \u00eentre o descenden)&\u00e2259; nem)easc&\u00e2259;, arian&\u00e2259;, (i una estic&\u00e2259;. Una dintre secven)ele cele mai reu(ite \u00een acest sens, dozat&\u00e2259; atent cu ironie fin&\u00e2259; (i o oarecare am&\u00e2259;r&\u00e2259;ciune, reflect&\u00e2259; soarta dictat&\u00e2259; de a(a-numitul determinism imponderabil (i d&\u00e2259; m&\u00e2259;sura talentului de prozator al lui Bogdan Co(a: \u201eToamna, c\u00e2nd desf&\u00e2259;ceam (tiule)ii de pe p&\u00e2259;pu(oi, bunica ne povestea cum mama ei aducea acas&\u00e2259; boabe de porumb ascunse \u00een p&\u00e2259;r, sub broboad&\u00e2259;, pe care le m&\u00e2259;cina \u00eentre pietre ca s&\u00e2259; pun&\u00e2259; seara de-o m&\u00e2259;m&\u00e2259;ligu)&\u00e2259;. A(a aducea (i mama \u00een geant&\u00e2259; felii de parizer fur\u00e2nd clien)ii la c\u00e2ntar \u00een Alimentara \u00een care lucra, s&\u00e2259; pun&\u00e2259; seara de-un sandvi(. A(a aduceam (i eu acas&\u00e2259; jetoane c&\u00e2259;zute printre scaunele cazinourilor, preschimbate \u00een bani, s&\u00e2259; pun seara de-o vodc&\u00e2259;. Unele lucruri, mai ales \u00een familiile blestemate, nu se schimb&\u00e2259; niciodat&\u00e2259;\u201c.
\nBogdan Co(a st&\u00e2259;, deci, cabrat \u00eentre dou&\u00e2259; (tachete greu de dobor\u00e2t: pe de o parte, lipsa de receptare (de orice fel) din partea criticilor din genera)iile mai vechi (i, pe alt&\u00e2259; parte, neputin)a de a st\u00e2rni \u00een r\u00e2ndul genera)iei tinere pofta de lectur&\u00e2259;. Am putea spune, f&\u00e2259;c\u00e2nd abstrac)ie de \u00eent\u00e2mpinarea entuziast&\u00e2259; din partea litera)ilor mai tineri, c&\u00e2259; el nu a reu(it (\u00eenc&\u00e2259;) s&\u00e2259; conving&\u00e2259;. Romanul de debut, de(i mult mai simplu (i cu o discursivitate mult mai fluid&\u00e2259; \u2013 adev&\u00e2259;rate atuuri \u00eentru atragerea aten)iei publicului de mas&\u00e2259; \u2013 fa)&\u00e2259; de \u201eBlack Glass\u201c, are nefericitul dezavantaj de a fi un roman de (es, f&\u00e2259;r&\u00e2259; sui(uri, f&\u00e2259;r&\u00e2259; cobor\u00e2(uri, cu un final molcom, pl&\u00e2259;cut, c&\u00e2259;ldu). &\u00e2350;i aici ar putea s&\u00e2259; intervin&\u00e2259;, salvator, autoscopicul \u201eBlack Glass\u201c, care coboar&\u00e2259; \u00een h&\u00e2259;urile psihologiei lui Tudor Klein, dac&\u00e2259; nu ne-ar aduce \u00een prim plan un roman sup&\u00e2259;r&\u00e2259;tor de bipolar, c\u00e2nd gongoric (i livresc, c\u00e2nd de-a dreptul c&\u00e2259;l\u00e2i, \u00eenc&\u00e2259;rcat cu imagini redundante.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Bogdan Cosa, Poker: Black Glass, Editura Cartea Rom\u00e2neasca, Bucure(ti, 2013   Primul lucru care trebuie spus din start despre \u201ePoker: Black Glass\u201c este c&\u00e2259; nu e despre poker. P&\u00e2259;strarea titlului ini)ial face parte, probabil, dintr-o mi(care de marketing literar (adev&\u00e2259;rat oximoron \u00een spa)iul literar rom\u00e2nesc) care s&\u00e2259; a(eze mai bine cele dou&\u00e2259; volume \u00een planul… Cite\u0219te mai mult »Un roman amfibian<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[6115,3051,10381],"class_list":["post-17872","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-bogdan-cosa","tag-editura-cartea-romaneasca","tag-poker-black-glass"],"views":2628,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/17872","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=17872"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/17872\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=17872"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=17872"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=17872"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}