{"id":17845,"date":"2014-02-27T11:11:57","date_gmt":"2014-02-27T09:11:57","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=17845"},"modified":"2014-02-27T11:11:57","modified_gmt":"2014-02-27T09:11:57","slug":"fiind-hipster-paduri-cutreieram-prince-avalanche-de-david-gordon-green","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/fiind-hipster-paduri-cutreieram-prince-avalanche-de-david-gordon-green\/","title":{"rendered":"Fiind hipster, paduri cutreieram: \u201ePrince Avalanche\u201c de David Gordon Green"},"content":{"rendered":"

\u00cen anul 1987, aflam din insertul introductiv, \u00een statul american Texas au loc incendii devastatoare. Un an mai t\u00e2rziu, Alvin (Paul Rudd) si Lance (Emile Hirsch) participa la eforturile de reconstructie a zonei. Misiunea acestor oameni de bine este simpla: sa traseze cu vopsea galbena linia \u00eenterupta, adica acel marcaj din mijlocul carosabilului care separa un sens de circulatie de celalalt. Pe masura ce se achita de aceasta sarcina, cei doi afla o gramada de lucruri unul despre celalalt, dar \u00een acelasi timp se si redescopera (sau \u00eesi redescopera umanitatea, daca ar fi sa respectam formularea uzuala de trailer sau de comunicatul de presa). Cum se \u00eent\u00e2mpla aceasta mica minune? \u00cencetul cu \u00eencetul, mai bine zis \u00een slowmotion, respectiv pe acorduri de post rock si de folk alternativ, genuri care se \u00eent\u00e2mpla sa fie interpretate si ascultate de hipsteri, care se \u00eent\u00e2mpla sa reprezinte o \u00eensemnata parte din publicul festivalului de la film de la Sundance.<\/strong><\/em>
\nSlowmotion-ul are darul de a \u00eennobila orice actiune, oric\u00e2t de oarecare, \u00eensa \u00een cazul de fata satisface o nevoie, aceea de a obtine cel putin o ora si jumatate de film pornind de la un scenariu de 65 de pagini. Acesta e deja un factor de diferentiere destul de \u00eensemnat \u2013 \u00een \u201ePrince Avalanche\u201c nu se \u00eent\u00e2mpla nimic, ar putea c\u00e2rcoti unii, si cu greu ar putea fi contrazisi. Aceasta calitate a filmului, una la r\u00e2ndul ei destul de relativa (\u00eentr-un fel arata nimicul \u00een filmele lui Rohmer si cu totul altfel aici), nu este \u00een acelasi timp si reprezentativa.
\nDe ce e acest film alternativ? Pentru ca Alvin si Lance sunt ceea ce se cheama flawed characters. Pentru ca Alvin are o familie atipica sau disfunctionala (\u00een alte filme de Sundance, asta poate \u00eensemna divort, separare, unul sau mai multi membri al familiei care fac parte din minoritatea LGBT sau, mai rar, moartea unei rude). Pentru ca, desi ambii pornesc dintr-un punct A si ajung \u00eentr-un punct B, parcurg\u00e2nd un asa-numit character arc, o fac \u00eentr-un decor mai putin \u00eent\u00e2lnit \u00een cinematografia mainstream (\u00een s\u00e2nul naturii) si printr-o serie de actiuni marunte, aparent nesemnificative (pusul si str\u00e2nsul cortului, preparatul m\u00e2ncarii, trasatul dungii galbene de vopsea). Pentru ca musteste de compatimire fata de cei doi, iar, la final, te face sa parasesti sala de cinema 1) \u00eembibat de Bune Sentimente, directionate difuz catre ceva ce ar putea fi definit ca fiind \u00centreaga Umanitate, dar si 2) plin de satisfactie \u00een ceea ce te priveste \u2013 oric\u00e2t de rau ai duce-o, tot esti cu o treapta deasupra fratilor tai de pe ecran. E un alternativ care arata suspect de asemanator cu mainstream-ul, av\u00e2nd \u00eensa un public mai putin amorf si cu asteptari mai clare; cum s-ar zice, se lucreaza pe un brief mai clar si cu un target mai bine stabilit.
\nDat fiind ca, \u00een filmul lui David Gordon Green, nu exista negativi, punctele A, enuntate extrem de clar \u00eenca de la \u00eenceput, \u00eei fac pe cei doi destul de nesuferiti, las\u00e2ndu-le \u00een acelasi timp spatiu de manevra \u2013 au ce face \u00een urmatoarele 90 si ceva de minute. Ajunsi \u00een punctul B, si Alvin, si Lance trebuie sa devina genul de tipi de treaba cu care ai sta linistit la aceeasi masa, fara sa-ti fie teama ca o sa te plictisesti sau ca vei fi lovit cu ceva \u00een cap. Dupa multe beri baute \u00een ralanti si mult topait prin padure, cei doi reusesc sa atinga acest deziderat.
\nDirect din bromance-ul traditional, actorul american Paul Rudd face trecerea la bromance-ul alternativ, genul care \u201eexplores male bonding in a refreshingly genuine way\u201c, dupa cum ne informeaza pagina de prezentare a filmului de pe site-ul festivalului Sundance. La \u00eenceput, personajul acestuia e fixist, \u00eei \u00eenchide lui Lance casetofonul \u00een timp ce acesta asculta rock, insista ca acesta sa nu dezlege rebusuri cu pixul si \u00eel dispretuieste pentru ca nu se pricepe exact la acele lucruri pe care se presupune ca nici publicul de la Sundance nu stie sa le faca (sa eviscereze un peste, sa monteze un cort, sa faca un nod). Trec\u00e2nd prin mai multe discutii \u00een care cei doi vorbesc despre propriile lor sentimente, Alvin \u00eenvata ca viata e la fel de frumoasa si fara reguli, iar Lance decide sa accepte statutul de tata.
\nLa final, se dovedeste ca viata \u00een padure i-a \u00eembogatit sufleteste pe am\u00e2ndoi, si pe samanatorist, si pe orasean, iar povestea zbenguielilor lor forestiere ne-a \u00eembogatit sufleteste pe noi, asa cum se presupune ca ar trebui sa faca un film ca acesta. Unul perfect pentru cei care au fost parasiti, pentru cei care vor deveni parinti \u00eenainte de vreme, dar si pentru toti ceilalti marginali ai lumii; un film care arata ca si cum ar fi fost produs de un ONG care militeaza pentru Incluziunea Sociala a Tuturor.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

\u00cen anul 1987, aflam din insertul introductiv, \u00een statul american Texas au loc incendii devastatoare. Un an mai t\u00e2rziu, Alvin (Paul Rudd) si Lance (Emile Hirsch) participa la eforturile de reconstructie a zonei. Misiunea acestor oameni de bine este simpla: sa traseze cu vopsea galbena linia \u00eenterupta, adica acel marcaj din mijlocul carosabilului care separa… Cite\u0219te mai mult »Fiind hipster, paduri cutreieram: \u201ePrince Avalanche\u201c de David Gordon Green<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[66],"tags":[10360,150,83],"class_list":["post-17845","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-arte-media","tag-prince-avalanche-de-david-gordon-green","tag-cinema","tag-film"],"views":1658,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/17845","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=17845"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/17845\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=17845"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=17845"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=17845"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}