{"id":17837,"date":"2014-02-27T11:05:31","date_gmt":"2014-02-27T09:05:31","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=17837"},"modified":"2014-02-27T11:05:31","modified_gmt":"2014-02-27T09:05:31","slug":"vlad-botulescu-de-malaiesti-un-logofat-carturar-si-opera-sa-nestiuta","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/vlad-botulescu-de-malaiesti-un-logofat-carturar-si-opera-sa-nestiuta\/","title":{"rendered":"Vlad Botulescu de Malaiesti.  Un logofat carturar si opera sa nestiuta"},"content":{"rendered":"<p><em><strong>\u201e(&#8230;) fiind eu at\u00e2tia ani, ce acum al optsprezeacelea curge, \u00een strimtoare \u00eenchis, cu nimenea graind si nici \u00eentr-o parte cu nimenea corespondentie av\u00e2nd, cu greu puteam sa trec vreamea zioa si noaptea singur si derept aceaea si cu scadearea sanatatii fiindu-mi (&#8230;) nu de putina m\u00e2ng\u00e2iare si folos mi-au fost, av\u00e2nd \u00een m\u00e2ini cu ce a treace mai pe lesne si mai usor vreamea si a izgoni melaholiia si m\u00e2hnirea unei vieti ca acestiia sc\u00e2rbite\u201c (Vlad Botulescu de Malaiesti, \u201eScrieri, III, Istoria universala. Asia\u201c, editie critica, studii, glosar si indice de Emanuela Timotin si Andrei Timotin, Bucuresti, 2013, p. 102)<\/strong><\/em><\/p>\n<p>Personaj cu o bogata biografie, care contine \u00eensa prea putine date certe, Vlad din Malaiesti s-a nascut c\u00e2ndva la granita dintre secolele al XVII-lea si al XVIII-lea, \u00een satul Malaiesti din Prahova, av\u00e2nd, se pare, origini mai degraba modeste. Logofat sub domnia lui &#038;\u00e2350;tefan Cantacuzino (1714-1716) si secretar credincios al familiei princiare, pe care o face scapata \u00een exil, dupa executarea domnitorului de catre turci, el se remarca printr-o buna cultura, dob\u00e2ndita, \u00een parte, la Academia domneasca din Bucuresti, unde audiaza cursurile de filosofie aristotelica \u00een limba greaca. Destinul sau aproape picaresc, reconstituit din fragmente risipite \u00een documentele epocii, ni-l \u00eenfatiseaza c\u00e2nd \u00een Rusia, trimis, ca diplomat, de mitropolitul s\u00e2rb Moise Petrovici, pentru a solicita ajutorul lui Petru cel Mare, \u00een vederea ridicarii unei biserici la Belgrad si a sprijinirii \u00eenvatam\u00e2ntului local, c\u00e2nd la Viena, ca mediator \u00een negocierile secrete dintre Portugalia si Casa de Habsburg, privind v\u00e2nzarea unor informatii de interes strategic, c\u00e2nd la Brasov, ca redactor al testamentului batr\u00e2nei doamne Pauna Cantacuzino. Mai presus de toate, \u00eensa, va sprijini neconditionat interesele principilor Radu si Constantin Cantacuzino, implic\u00e2ndu-se \u00een realizarea unei genealogii \u00eenchipuite a protectorilor sai, pe care voia sa-i scape de datoriile acumulate si sa le ofere mai multa \u00eendreptatire \u00een pretentiile lor: tronul Valahiei pentru Radu si despotatul Serbiei pentru Constantin. \u00cen acest context, va participa la elaborarea curioasei \u201eLiber Aureus\u201c, cartea Ordinului constantinian, care le va da posibilitatea, at\u00e2t lui, c\u00e2t (i urmasilor lui &#038;\u00e2350;tefan Cantacuzino, de a se pune sub tutela unor stramosi ilustri si de a-si lua titluri pe masura: Vlad din Malaiesti va deveni cavaler, suprem prefect si mare cancelar, iar Radu, ca ultim descendent al \u00eemparatului Constantin cel Mare, Mare Maestru. Atunci c\u00e2nd fratii Cantacuzini sunt acuzati de complicitate la crima de lezmajestate (printre altele, Radu unelteste \u00eempotriva Mariei Tereza a Austriei, oferindu-si serviciile rivalului acesteia, Carol al VII-lea, iar Constantin \u00eencearca sa iste o rascoala a s\u00e2rbilor si un razboi \u00eentre austrieci si otomani) sunt retinuti si alti complici, printre care si logofatul. Condamnat, initial, la pedeapsa capitala, acesta va fi \u00eenchis, ulterior, p\u00e2na la sf\u00e2rsitul zilelor.<br \/>\n\u00cen temnita castelului Sforza din Milano, unde este \u00eencarcerat \u00eencep\u00e2nd cu anul 1746, \u00eesi va desfasura activitatea de traducator Vlad din Malaiesti, care \u00eesi ia pseudonimul literar \u201eBotulescu\u201c.<br \/>\nPastrata \u00een manuscrise dat\u00e2nd din perioada 1763-1764 si \u00eensum\u00e2nd peste 1500 de pagini, opera sa de traducator a facut obiectul unei editari recente, initiate \u00een cadrul Institutului de Lingvistica \u201eIorgu Iordan \u2013 Al. Rosetti\u201c al Academiei Rom\u00e2ne, de catre o echipa alcatuita din tineri provenind de la diverse institute de cercetare: Emanuela Timotin (Institutul de Lingvistica \u201eIorgu Iordan\u2013Al. Rosetti\u201c, coordonatorul proiectului), Cristina-Ioana Dima (Institutul de Lingvistica \u201eIorgu Iordan-Al. Rosetti\u201c), Ovidiu Olar (Institutul de Istorie \u201eN. Iorga\u201c) si Andrei Timotin (Institutul de Studii Sud-Est Europene).<br \/>\nRezultatele cercetarii, desfasurate pe o perioada de trei ani, au fost cuprinse \u00een trei volume, aparute \u00een anul 2013, la Editura Univers Enciclopedic Gold. Acestea includ, \u00een afara editarii propriu-zise a textelor, si o \u00eencercare de reconstituire a biografiei carturarului rom\u00e2n, \u00een contextul istoriei intelectuale si politice a epocii, care ne-a procurat informatiile necesare acestei prezentari. Studiile filologice si lingvistice amanuntite realizate \u00een cadrul fiecarei lucrari sunt \u00eensotite de un glosar de termeni iesiti din uz, \u00eenvechiti, regionali sau neologici si, dupa caz, de un indice al persoanelor si al locurilor mentionate \u00een text.<br \/>\nPrimul volum, alcatuit de Emanuela Timotin si de Ovidiu Olar, cuprinde \u201eViata lui Scanderbeg\u201c, eroul albanez mort la 1468, un text despre nobilii din Albania si o cronologie a principalelor fapte de arme dintre 1353 si 1529 ale turcilor otomani, toate traduse de Vlad Botulescu din italiana si conservate \u00een manuscrisul 67 al Arhivelor de Stat din Venetia. Originalul care a stat la baza traducerii \u201eVietii lui Scanderbeg\u201c \u00eel reprezinta o editie din 1584, publicata la Venetia. Despre Scanderbeg pomeneste \u00eent\u00e2ia oara Staico Gramaticul de la T\u00e2rgoviste, care traduce un cronograf rus \u00een perioada 1650-1660. Textul sau nu joaca \u00eensa niciun rol \u00een spatiul cultural rom\u00e2nesc, ram\u00e2n\u00e2nd, ca si traducerea lui Botulescu, \u00een manuscris. \u00centrebarea din ce pricina a ales logofatul sa traduca \u201eViata lui Scanderbeg\u201c \u00eesi gaseste un posibil raspuns tot \u00een fabula Ordinului constantinian: exista \u00een text numeroase referiri la familia Angelo, prima care revendica Marele Magisteriu al Ordinului constantinian.<br \/>\nAl doilea volum, publicat de Cristina-Ioana Dima, cuprinde editii ale unor texte din acelasi manuscris 67, \u201eCanonizarea Sf\u00e2ntului Felice\u201c, calugar capucin originar din Cantalice, un \u201eGlosar irochez-rom\u00e2n\u201c, c\u00e2teva note astronomice copiate de Botulescu \u00een italiana, precum si romanul popular \u201eVarlaam si Ioasaf\u201c, aflat la Biblioteca Imperiala a Austriei, sub cota cod. sl. 73.<br \/>\n\u201eCanonizarea Sf\u00e2ntului Felice\u201c este tradusa dupa un original aparut la Milano, \u00een 1712, din care, pe Botulescu \u00eel intereseaza doar ultimele doua capitole. Traducerea se \u00eenscrie \u00een seria de preocupari ale logofatului despre ordinele cavaleresti (\u201eDe c\u00e2teva cavalieraturi ce s\u00e2nt mai vestite \u00een Evropa\u201c) sau despre felurite ceremonii oficiale (\u201eDe alegerea \u00eemparatului nemtescu\u201c), texte cuprinse \u00een manuscrisul 68, \u00eenca needitate. Manuscrisul nu este definitivat, fapt care ar putea sugera sf\u00e2rsitul neasteptat al logofatului, survenit \u00een perioada 1764-1765.<br \/>\n\u201eVarlaam si Ioasaf\u201c reprezinta, cu siguranta, cel mai cunoscut text al traducatorului. Semnalat \u00eenca de la sf\u00e2rsitul secolului al XIX-lea de catre slavistul Ioan Bogdan, manuscrisul operei a fost editat pentru \u00eent\u00e2ia oara de abia \u00een anul 2005, de catre Mauro Barindi. Traducerea, facuta dupa un original aparut tot la Milano, \u00een acelasi an 1712, valorifica redactia scurta a textului, careia \u00eei apartine si traducerea lui Botulescu, a carei cea mai veche versiune cunoscuta dateaza, conform cercetarilor \u00eentreprinse de editor, din 1512. C\u00e2teva fapte de lexic releva atentia carturarului la aspectele pe care le presupune trecerea textului, prin traducere, dintr-un spatiu cultural \u00een altul. &#038;\u00e2350;i \u00een acest caz, s-a vehiculat ipoteza ca Botulescu si-a ales opera \u00een virtutea asocierii personajului Ioasaf cu persoana \u00eemparatului Ioan al VI-lea Cantacuzinul, singurul \u00eemparat din neamul Cantacuzinilor \u00eencoronat la Constantinopol, cel sub care isihasmul devine doctrina oficiala a Bisericii din Rasarit si care ajunge el \u00eensusi monah, sub numele de Ioasaf.<br \/>\n\u201eGlosarul irochez-rom\u00e2n\u201c cuprinde cuvinte ale unor populatii indiene de pe teritoriul Canadei de astazi. Ele apartin, \u00een genere, vocabularului fundamental si numara 155 de intrari. E probabil ca textul sa fi fost, pentru logofat, un instrument de cercetare mai amanuntita a realitatilor continentului american, tratate at\u00e2t de succint \u00een \u201eIstoria universala\u201c. Conform identificarii facute de editor, originalul traducerii rom\u00e2nesti \u00eel reprezinta lucrarea diplomatului italian Giovanni Battista Ramusio, care aduna si traduce, la r\u00e2ndul ei, toate memoriile de calatorie, de la Marco Polo p\u00e2na la cele despre Lumea Noua. Chiar daca, pentru cultura noastra, glosarul este o \u00eentreprindere exotica, el ram\u00e2ne una dintre cele doar doua variante ale vocabularului pierdut odata cu primul volum al memoriilor de calatorie ale lui Jacques Cartier, descoperitorul Noii Frante.<br \/>\nVolumul al treilea, de a carui editare s-au ocupat Emanuela Timotin si Andrei Timotin, cuprinde editia traducerii din germana a unei \u201eIstorii universale\u201c, text conservat \u00een misceleaneul 68, la arhivele de stat din Venetia. Botulescu este cel dint\u00e2i carturar care transpune o istorie universala \u00een limba rom\u00e2na. Din pricina dimensiunii sale extinse (aproximativ 1000 de pagini), n-a putut fi publicata \u00een acest volum dec\u00e2t prima parte a lucrarii, anume cea referitoare la Asia. La baza traducerii lui Botulescu a stat un original german \u00eenca neidentificat, dar care a fost tiparit \u2013 ne informeaza editorii, \u00een urma studierii datelor oferite de text \u2013 \u00eentre 1741 si 1745.<br \/>\nTextul este precedat de o prefata, realizata \u00een registrul confesiv, care cuprinde consideratii despre motivele si greutatile traducerii, despre utilitatea studiului istoriei, precum si c\u00e2teva lamuriri geografice privind \u00eentelegerea istoriei. Traducatorul depl\u00e2nge putinatatea limbii rom\u00e2ne, \u00eenteleg\u00e2nd totusi efortul depus ca pe o datorie obsteasca. Ideile enuntate aici nu sunt originale, regasindu-se si la predecesorii sai, stolnicul Constantin Cantacuzino, Grigore Ureche si Nicolae Costin, precum si la unul dintre contemporani, Constantin Cocorascu, cel care \u00eel va traduce din neogreaca pe Rollin, peste numai c\u00e2tiva ani.<br \/>\nDe mentionat ca textele editate \u00een cele trei volume de scrieri reprezinta, fara exceptie, c\u00f2pii ale traducerilor efectuate de carturar \u00een perioada \u00eencarcerarii.<\/p>\n<p>Talmacirile logofatului constituie, fara \u00eendoiala, cea mai valoroasa productie literara din epoca veche a unui scriitor aflat \u00een detentie. Ram\u00e2ne sa ne \u00eentrebam care ar fi fost destinul literar al lui Vlad Botulescu de Malaiesti daca, renunt\u00e2nd la slujirea crezului protectorilor sai si bucur\u00e2ndu-se de libertate, s-ar fi apucat, \u00een loc sa traduca, sa-si scrie propriile memorii. Cu siguranta, cel putin materia de studiu n-ar fi fost una saraca&#8230;<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>\u201e(&#8230;) fiind eu at\u00e2tia ani, ce acum al optsprezeacelea curge, \u00een strimtoare \u00eenchis, cu nimenea graind si nici \u00eentr-o parte cu nimenea corespondentie av\u00e2nd, cu greu puteam sa trec vreamea zioa si noaptea singur si derept aceaea si cu scadearea sanatatii fiindu-mi (&#8230;) nu de putina m\u00e2ng\u00e2iare si folos mi-au fost, av\u00e2nd \u00een m\u00e2ini cu&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/vlad-botulescu-de-malaiesti-un-logofat-carturar-si-opera-sa-nestiuta\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Vlad Botulescu de Malaiesti.  Un logofat carturar si opera sa nestiuta<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[10352,10351],"class_list":["post-17837","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-logofat-carturar","tag-vlad-botulescu-de-malaiest"],"views":1636,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/17837","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=17837"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/17837\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=17837"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=17837"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=17837"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}