Bogdan Petriceicu Hasdeu si-a iubit enorm locurile natale si familia basarabeana. La nici zece ani, \u00een 1848, \u00eesi pierde mama, pe Elisabeta Daucs, nascuta Mortun. \u00centr-un manuscris rusesc despre Giambattista Vico (publicat integral si comentat de noi, acum patruzeci de ani, \u00een revista \u201eManuscriptum\u201c), evoca emotionat imaginea celesta a mamei, care se imprima \u00een ungherele cele mai tainice ale inimii sale de copil, form\u00e2nd partea ei morala. Bunica dinspre mama a savantului, sexagenara Maria Daucs (Mortun) vine de la Cernauti la Bucuresti cu trenul, d\u00e2nd dovada de o vitalitate care \u00eel sperie pe nepotul ei, \u00een ziua de 2 noiembrie 1882, de ziua Lilicai. Voia sa-si vada stranepoata, care, \u00eensa, era plecata cu mama sa la Paris. La cererea ei, va fi primita la M\u00e2nastirea Ciorog\u00e2rla, sub numele de maica Melania. Despre bunica din partea tatalui, Valeria, o evreica botezata ce i-a tinut loc de mama, a vorbit cu admiratie \u00een mai multe r\u00e2nduri. Pe tatal, Alexandru H\u00eejdeu l-a divinizat. \u00cen jurnalul sau, t\u00e2narul de 16 ani, jumatate junker, jumatate student, nota \u00een 1854: \u201eC\u00e2t de mult ma pretuieste nepretuitul meu tata! Dar si eu nu-l iubesc mai putin!\u201c. Spre sf\u00e2rsitul vietii, \u00eentr-o scrisoare din 9 august 1904, Bogdan Petriceicu Hasdeu va declara fara \u00eenconjur: \u201eSingurul meu dascal a fost tatal meu, de la care, prin iubire, am \u00eenvatat a fi rom\u00e2n si crestin\u201c. Dupa ce trece Prutul, \u00een 1857, duce dorul tinuturilor natale. Calatoreste \u00een Basarabia de mai multe ori, o data sub un nume fals, pentru a aduce de acolo carti si documente pretioase, cu g\u00e2ndul organizarii unei Biblioteci Nationale. Cele 4.000 de volume pe care bibliotecarul de la Biblioteca Scoalelor din Iasi le dona, \u00eentr-un gest princiar, nu s-a facut fara sfatul si acordul tatalui sau. Alexandru H\u00eejdeu, ales membru fondator al Societatii Academice Rom\u00e2ne, \u00een 1866, este \u00eempiedicat sa vina la Bucuresti. \u00cei fusese dat sa poarte crucea de \u201emartir pentru cauza Rom\u00e2niei\u201c p\u00e2na la sf\u00e2rsitul vietii. Moare \u00eentr-o stare jalnica la 9 noiembrie 1872. La aflarea vestii, dupa trei luni, \u00een 20 ianuarie 1873, B.P. Hasdeu este zguduit interior. Cade la boala, \u00eesi pierde cunostinta ravasit de \u201egrave friguri continue\u201c. Necrologul pe care \u00eel publica, \u00een \u201eColumna lui Traian\u201c din 1 februarie 1873, e un adevarat recviem pentru cel raposat \u00een etate de 61 ani, zdrobit de suferinte morale si fizice, \u201educ\u00e2nd cu sine \u00een morm\u00e2nt durerea de a fi fost oprit sa respire, macar o data si macar \u00een treacat, aerul Rom\u00e2niei libere\u201c. \u00cei mai ramasese unchiul sau, Boleslav, stabilit \u00een Austria. \u00cen 1878 \u00eei scria: \u201eUn singur lucru m-a \u00eengrijorat totdeauna foarte mult: ce s-a facut cu morm\u00e2ntul bunicului meu Tadeu, care era \u00een gradina noastra de la Cristinesti? Si unde este \u00eenmorm\u00e2ntat tata? Aceste doua griji nu ma lasa sa dorm linistit\u201c.
\n\u00cen 5\/17 martie ’83 le scrie la Paris celor doua Iulii, ca, la patru sute de ani de la nasterea lui Rafael, a fost solicitat, alaturi de Regina si ce Vasile Alecsandri, de catre Societatea Internationala a Pictorilor de la Roma, sa scrie un text pentru splendidul Album comemorativ. Le reproduce pagina transmisa, intitulata \u201eLa Madona velata\u201c: \u201eRom\u00e2nia avea un frumos profil firesc, pe care-l scaldau razele Rasaritului. Era Basarabia. Deodata s-a lasat o negura, acoperind cu un val trasurele cele fine ale vechiului profil si ne-a lasat numai Prutul, Prutul curg\u00e2nd \u00eencetinel, \u00eencetinel ca un sir de lacrimi\u201c.
\nO raza de speranta, privind deplina sa libertate de miscare \u00een Basarabia, apare \u00een 10 ianuarie 1884, c\u00e2nd Academia de Stiinte din Petersburg \u00eel alege ca membru corespondent, la propunerea lui A.N. Veselovski, cu care era \u00een corespondenta \u00eenca din 1879, c\u00e2nd lucra la amplul sau studiu \u201eCuvinte din batr\u00e2ni\u201c.
\nUnchiul Boleslav H\u00eejdeu, stabilit \u00een Austria la Hacking bei Wien, era asteptat \u00een 1878 la Bucuresti. Nepotul Bogdan \u00eel informa despre preocuparile sale stiintifice si despre Congresul Orientalistilor de la Florenta, \u00eei trimitea cartile sale si \u00eesi exprima \u00eengrijorarea ca biblioteca tatalui sau s-a risipit. Ulterior, B.P. Hasdeu \u00eei face vizite la Viena, si se \u00eentelesesera ca fiica sa, Iulia, sa-si faca studiile \u00een capitala Austriei. Boleslav \u00eesi va cunoaste nepoata, dar dupa \u00eenscrierea ei la Colegiul S\u00e9vign\u00e9 din Paris. Ca din senin, Bogdan Petriceicu Hasdeu primeste, vineri, 1 martie 1886, o depesa prin care unchiul \u00eel cheama urgent la Hacking bei Wien, pentru ca este \u201esehr krank\u201c (grav bolnav). \u00cen aceeasi zi, Boleslav H\u00eejdeu s-a stins, la v\u00e2rsta de 73 de ani. B.P. Hasdeu a ajuns la Hacking luni seara, dar luni dimineata fusese deja \u00eenmorm\u00e2ntat, motiv pentru a-si reprosa ca \u201el-a iubit prea putin\u201c. Boleslav, cu marinimie cavalereasca \u00eei lasa nepotului, pe l\u00e2nga documentele familiei, mosia de la Cristinesti. \u00cemprejurarea \u00eei aprinde din nou imaginatia privind administrarea proprietatii de dincolo de Prut. \u00centors la Bucuresti, scrie c\u00e2teva scrisori celor doua Iulii la Paris, \u00een martie 1886, evalu\u00e2nd mosia de la Cristinesti la 50.000 de ruble, adica peste o suta de mii de franci. Se intereseaza de formalitatile pentru punerea \u00een posesie, angajeaza un avocat, si aproximeaza veniturile pe care le va avea Lilicuta de la arendasul din Basarabia: \u00eentre sase si opt mii de franci pe an. Fetita, mai realista, \u00eei raspunde ca \u201efiecare om trebuie sa se \u00eentemeieze pe propria munca\u201c. Ca sa-i capteze bunavointa, B.P. Hasdeu \u00eei descrie mirific anii copilariei lui: \u201eSa stii ca la Cristinesti vara e admirabil. Calduri mari nu sunt niciodata. Apoi avem l\u00e2nga casa o gradina colosala, \u00een care eu, c\u00e2nd eram de 7 ani, faceam 7.000 de nebunii pe zi, urc\u00e2ndu-ma pe copaci si juc\u00e2ndu-ma cu un arici, de la care au ramas poate nepoti sau stranepoti\u201c. \u00cen aceleasi scrisori, face chiar un plan de vacanta. \u201eVom merge cu totii la Cernauti si de acolo voi veti trece cu Chira Denjanu ca sa examinati unicul nostru patrimoniu, c\u00e2t trebuie pentru o existenta onorabila\u201c. Desi ar fi dorit, el se temea grozav sa treaca \u00een Basarabia. Intentiile lui nu s-au putut realiza. Au esuat si planurile cu mosia, care p\u00e2na la urma a fost v\u00e2nduta.<\/p>\n
\u00cen discutiile pe care le-am purtat cu conducerea Editurii \u201eStiinta\u201c, \u00een urma cu mai mult de zece ani \u2013 director era atunci, ca si astazi, dr. Gheorghe Prini \u2013 ne-am facut un titlu de onoare din a-l duce pe Bogdan Petriceicu Hasdeu (opera lui) acasa. Din 1993 p\u00e2na astazi am realizat seria \u201eHasdeu \u00een 16 volume\u201c la Chisinau, cu multe eforturi si chiar cu unele oprelisti din partea mediocritatilor. Am \u00eenteles de cur\u00e2nd ca si colegul Gheorghe Prini si-a propus si a c\u00e2stigat un pariu, ca la \u00eemplinirea v\u00e2rstei de 60 de ani sa \u00eencheie acest valoros proiect. S-a \u00eent\u00e2mplat ca si eu, anul trecut, sa \u00eemplinesc o cifra rotunda. Trebuie sa fim recunoscatori \u00eentregului colectiv al Editurii \u201eStiinta\u201c, \u00eendeosebi domnului Mircea Ciobanu si redactorului de carte Mihai Papuc, un adevarat filolog, care ne-a citit cu acribie textele, ne-a vizitat de multe ori la Bucuresti, propun\u00e2ndu-ne \u00eendreptarea unor lectiuni gresite sau restr\u00e2ngerea av\u00e2ntului nostru textologic pentru a \u00eencapea \u00een tiparele stabilite ale editiei. \u00cen perioada colaborarii noastre de peste un deceniu cu Editura \u201eStiinta\u201c, de mare importanta sunt relatiile interumane pe care le-am stabilit cu colegii moldoveni. Am cunoscut \u00eent\u00e2i pe hasdeologii de la Chisinau, din lucrarile lor (ma refer \u00eendeosebi la volumul din 1966, \u201eStudii si materiale despre B.P. Hasdeu\u201c, dar si alte studii si articole pretioase despre Tadeu si Alexandru H\u00eejdeu). As numi pe Pavel Balmus, Vasile Malanetchi, Vasile Ciocanu (cer scuze daca am omis pe cineva). Contributiile lor au fost citate adeseori \u00een editia noastra. Nu \u00een ultimul r\u00e2nd, mentionam pe Vladimir Besleaga care a tradus \u00een limba rom\u00e2na \u201eJurnalul\u201c lui B.P. Hasdeu, sau pe Nicolae Dabija care a tradus cu maiestrie poezii de Alexandru H\u00eejdeu (reproducem o ultima tertina dim sonetul \u201ePrutul\u201c: \u201eDar Prutul tace\u2026 Doar arar, \u00eemi pare \/ Suspina ale valurilor creste, \/ Maritul Stefan, Stefan nu mai este\u201c). Cercul cunostintelor noastre de la Chisinau este mult mai larg. Am cunoscut, \u00eenca din 1992, colectivele Institutului de Istorie Literara al Academiei de Stiinte si al Bibliotecii Municipale \u201eB.P. Hasdeu\u201c, condus de doamna Lidia Culicovschi. Am facut schimb de idei si de carti, de-a lungul anilor, cu scriitori, critici si folcloristi: Mihai Cimpoi, Arcadie Suceveanu, Valeriu Matei, Victor Cirimpei, Grigore Botezatu, Sergiu Ciobanu, Ion Ciocanu, despre unii scriind \u00een presa de la Bucuresti.
\nO sarcina de onoare a noastra este sa completam cu texte noi si cu ultimele date (ars longa, vita brevis) aceasta minunata \u201eeditie Hasdeu \u00een 16 volume\u201c. Sa realizam macar visul lui Mircea Eliade de a publica 20 de volume din opera de o \u201e\u00eenspaim\u00e2ntatoare vastitate\u201c a unui Hasdeu care a crezut \u201e\u00eentr-o misiune istorica a rom\u00e2nismului\u201c.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Bogdan Petriceicu Hasdeu si-a iubit enorm locurile natale si familia basarabeana. La nici zece ani, \u00een 1848, \u00eesi pierde mama, pe Elisabeta Daucs, nascuta Mortun. \u00centr-un manuscris rusesc despre Giambattista Vico (publicat integral si comentat de noi, acum patruzeci de ani, \u00een revista \u201eManuscriptum\u201c), evoca emotionat imaginea celesta a mamei, care se imprima \u00een ungherele… Cite\u0219te mai mult »\u201eL-am dus pe B.P. Hasdeu acasa\u201c<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","footnotes":""},"categories":[8],"tags":[10347],"class_list":["post-17831","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-bogdan-petriceicu-hasdeu"],"views":1322,"jetpack_featured_media_url":"","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/17831","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=17831"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/17831\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=17831"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=17831"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=17831"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}