{"id":17823,"date":"2014-02-27T10:46:21","date_gmt":"2014-02-27T08:46:21","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=17823"},"modified":"2014-02-27T10:46:21","modified_gmt":"2014-02-27T08:46:21","slug":"mircea-popa-in-cadrul-scolii-clujene-de-istorie-literara","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/mircea-popa-in-cadrul-scolii-clujene-de-istorie-literara\/","title":{"rendered":"Mircea Popa in cadrul scolii clujene de istorie literara"},"content":{"rendered":"

Marin Iancu, Convorbiri cu Mircea Popa si provincia sa creatoare, Editura Nico, T\u00e2rgu Mures, 2013<\/strong><\/p>\n

 <\/p><\/blockquote>\n

O at\u00e2t de mare diversificare a preocuparilor de istorie literara ca la Mircea Popa e greu de gasit la altcineva. Monografii, cercetari de arhiva, restituiri de documente, editii, dictionare, istoria presei, relatii culturale, explorari in literatura religioasa si in literatura exilului acopera trei secole de literatura, reflectate in cartile lui Mircea Popa. Capacitatea de cuprindere a epocilor se intinde din Iluminism p\u00e2na in actualitate. Ajung\u00e2nd la 75 de ani, impliniti la 29 ianuarie 2014, istoricul literar si-a pregatit bilantul intr-un volum de confesiuni, realizat in dialog cu Marin Iancu. Marturisirile trec de la perioada copilariei si evenimentele traumatizante ale razboiului si ale instaurarii regimului comunist la experientele formatoare. Pentru profilul de mai t\u00e2rziu al istoricului literar intereseaza in primul r\u00e2nd ethosul religios si national transmis in familie prin exemplul de \u201eom al cartilor\u201c al parintelui preot si descoperirea vocatiei timpurii pentru literatura. Av\u00e2nd in casa volumul lui Teodor Nes \u201eOameni din Bihor\u201c, t\u00e2narul aspirant la glorie visa sa faca parte din aceasta galerie de luptatori pentru afirmarea nationala a rom\u00e2nilor. Din atmosfera bihoreana (copilaria mica in zona Beiusului, clasele primare si gimnaziale in scoli din zona Marghita, liceul la Oradea si Vadu Crisului) trece la Filologia clujeana, absolvita in 1960, c\u00e2nd zarile culturale incep sa se lumineze promitator. Peregrinarile profesionale il readuc pentru scurta vreme in Bihor, cu un episod de profesor in Sacuieni. Dupa un intermezzo timisorean, la Muzeul Banatului, t\u00e2narul literat se instaleaza in mediul cultural al Clujului, decisiv pentru preocuparile sale ulterioare in sfera istoriei literare, devenind, din 1963, cercetator in cadrul Institutului de Lingvistica si Istorie Literara \u201eSextil Puscariu\u201c, de care se leaga cea mai mare parte din activitatea sa definitorie.
\nVechea istorie literara<\/strong>
\nC\u00e2nd isi rememoreaza anii de formatie, Mircea Popa se recunoaste tributar influentelor (directe sau indirecte) din studentie a unei scoli filologice de lingvisti, slavisti si latinisti, cum erau Dimitrie Macrea, Emil Petrovici, Ioan Patrut, Romulus Todoran, Nicolae Lascu, Teodor Naum, evocati si in aceste confesiuni in dialog, si in medalioanele din \u201eFiguri universitare clujene\u201c (2002). Accentul cade aici pe stratul de profunzime al filologiei, in intelesul clasic, obligatoriu in constructia personalitatii unui istoric literar de tip traditional. Al doilea nivel al formatiei ar fi cel strict istoric, unde modelul principal de moralitate si profesionalism a fost, pentru Mircea Popa, David Prodan, caruia i s-a adaugat Constantin Daicoviciu.
\nAbia apoi, c\u00e2nd aceasta fundatie filologica si istorica este consolidata, vin stimularile directe din zona specifica a istoriei literare, merg\u00e2nd de la profesorii tutelari, de perezenta imediata, cum a fost Iosif Pervain, pe filiera sau filonul scolii clujene de istorie literara, spre modelele mediate, de profunzime: pozitivistul G. Bogdan-Duica si personalitatea mai complexa a lui D. Popovici, cu o viziune metodologica mai larga, deschisa deopotriva spre cultural, ideologic si estetic, dimensiuni convergente intr-o perspectiva nationala si europeana asupra evolutiei literaturii. Desi lucrurile se cunosc prea bine, Mircea Popa face precizarea necesara despre rolul primordial al lui D. Popovici in definirea scolii clujene de istorie literara: \u201etrebuie sa mentionez ca dezvoltarea specialistilor clujeni din domeniul literar a urmat destul de aproape rigorile fixate de D. Popovici, pe care cei mai multi dintre noi il recunosc ca sef de scoala si directie literara, rigori preluate apoi de profesorul Mircea Zaciu, cel care a influentat mai de aproape intreaga generatie echinoxista, si prin discipolii pe care i-a creat aici, si care au facut parte din Catedra de istoria literaturii: Ion Pop, Ioana Em. Petrescu, Liviu Petrescu, Marian Papahagi, Ion Vartic, Mircea Muthu\u201c (p. 208 in volumul-interviu). Meritele lui G. Bogdan-Duica sunt recunoscute oarecum mai cu sfiala, desi se subliniaza, pe buna dreptate, ca el a fost \u201eprimul profesor de istoria literaturii de la Cluj\u201c (p. 205), a carui activitate s-a axat pe valorizarea unor personalitati culturale de fundal, mai putin cunoscute sau mai putin relevante pentru mediul literar (Gh. Lazar, Ioan Barac, Inochentie Micu-Klein, Petru Maior, Simion Barnutiu). De retinut orientarea sa mai mult spre cultural si istoric dec\u00e2t spre literar si estetic, tras\u00e2nd apasat una dintre caracteristicile vechii istorii literare, cu continuatori p\u00e2na azi. Simptomatice sunt, in al doilea si in al treilea r\u00e2nd, orientarea preferentiala spre scriitorii minori si satisfactia detaliului de arhiva, eruditia amanuntului glorificat.
\nG. Bogdan-Duica sau D. Popovici?<\/strong>
\nPoate ca s-ar cuveni sa fac aici o observatie de oarecare subtilitate, semnificativa si indreptatita, desi controversabila. Filonul cercetatorilor angajati la Institutul \u201eSextil Puscariu\u201c (Ion Breazu, Ion Chinezu sau Nicolae Draganu, dintre cei vechi, sau Elena Stan, Mircea Popa, Aurel Sasu, Ion Istrate, Valentin Tascu, din generatia anilor 1960) era mai aproape de radacina pozitivista, arhivistica, a lui G. Bogdan-Duica, prin intermediul imediat al lui Iosif Pervain (c\u00e2nd vorbim de cei mai tineri) dec\u00e2t de radacina comparatista, speculativa, a lui D. Popovici, dezvoltata pe filiera Mircea Zaciu, importanta prin succesori. De altfel, dupa 1970, intre cele doua linii era o adversitate surda, cunoscuta in viata literara clujeana, vizibila si in optiunile de lucru si de interpretare ale celor doua aripi ale scolii clujene de istorie literara. Mircea Popa insusi face la un moment dat o profesiune de credinta mai in spiritul lui G. Bogdan-Duica dec\u00e2t al lui D. Popovici: \u201eIn ceea ce ma priveste, am pastrat insa un respect aparte pentru studiul si articolul de istorie literara bine informat, bazat pe o documentatie riguroasa, chiar de arhiva, care sa valorifice faptul inedit si care sa fie axat pe comunicarea de lucruri noi, si nu neaparat pe gasirea de solutii interpretative noi. Acest tip de interventie literara, care se dorea inainte de toate o contributie, si nu o speculatie critica sau hermeneutica, l-am pastrat p\u00e2na t\u00e2rziu, c\u00e2nd asupra mea a avut o influenta hotar\u00e2toare scrisul lui Adrian Marino, pe care am inceput sa-l frecventez\u201c (pp. 125-126). Dupa cum se vede, pentru Mircea Popa suveranitate au informatia, documentul, arhiva, faptul inedit, finalizate in \u201ecomunicare de lucruri noi\u201c si in \u201econtributia\u201c de istorie literara, pe c\u00e2nd pe cealalta linie, de care se distanteaza, importante sunt interpretarea, \u201especulatia critica sau hermeneutica\u201c, sintetizate in \u201esolutii interpretative noi\u201c. Disocierea e intru totul semnificativa pentru distinctia intre cele doua aripi ale scolii clujene de istorie literara. Chiar solidarizarea cu Adrian Marino, aflat in adversitate recunoscuta cu Mircea Zaciu, e suplimentar semnificativa, pentru ca vine pe acelasi tip de atitudine fata de faptul literar: Adrian Marino e tot un pozitivist, ca si G. Bogdan-Duica. Evolutia e de la cultul arhivei si al detaliului la cultul bibliografiei si al ideii seci, in acelasi spirit stiintific enciclopedic, pentru care un document nou sau o referinta critica noua, oric\u00e2t de obscure si de disparate (aripa Bogdan-Duica \u2013 Adrian Marino, productiva in documentaristi, clasificatori de idei si comentatori de bibliografie), sunt mai importante dec\u00e2t o interpretare si o viziune critica noua, integratoare si deschizatoare de perspectiva (aripa D. Popovici \u2013 Mircea Zaciu, productiva in discipoli in directia speculativa si comparatista). Alternativa e intre eruditie si creatie critica, dilema concretizata si in perimetru ardelenesc, cu corespondente intr-o tipologie nationala (alternativa Vianu-Calinescu) si universala (alternativa Sainte-Beuve-Thibaudet). Solutia durabila si eficienta e, se stie prea bine, o combinatie sau o sinteza intre cele doua tendinte. Practic insa se int\u00e2mpla sa se recurga frecvent la dihotomizarea si antagonizarea tendintei documentarist-bibliografice, axata pe context (biografie, societate, idei), fata de tendinta interpretativ-speculativa, axata pe opera (filiatii, structuri, semnificatii). Unii risca, modesti, sa fie mai putin dec\u00e2t istorici literari, sa fie doar istorici, arhivisti sau documentaristi, altii tind, orgoliosi, sa fie mai mult sau altceva dec\u00e2t istorici literari, sa fie critici, eseisti sau comparatisti. Primii, c\u00e2nd depasesc fragmentarismul, exceleaza in biografii si dictionare. Ceilalti dau, pe l\u00e2nga eseuri speculative de mici dimensiuni, dar de mari ambitii, monografii ale operei si sinteze de istoria literaturii sau sinteze ale unor perioade. Evident ca preocuparile si meritele se pot intersecta si contamina. Delimitarile nu sunt at\u00e2t de stricte cum par. Totusi, se vede limpede ca o natura descriptiva, obiectiva, expozitiva si cumulativa, fara grija scriiturii, a istoriei literare, cu un spirit predominant national (varianta traditionala) se opune unei naturi cogitative, subiective, interogative si selective, cu o exprimare studiata si un spirit europenizant (varianta moderna).
\nO enciclopedie de istorie literara<\/strong>
\nMircea Popa se inscrie intr-o categorie traditionala de istorie literara, cu tendinta de emancipare de la preeminenta documentului (biografist, istoric, cultural, sociologic) la istoria ideilor si a mentalitatilor. Extrem de productiv, cu o risipa a diversitatilor, spiritul sau enciclopedic iese de indata in evidenta c\u00e2nd parcurgi fisa aparitiilor editoriale. Grupul cel mai rezistent de volume este constituit de monografiile tip \u201eviata si opera\u201c, cu o relativa pondere acordata culturalului si exclusivitate rezervata transilvanismului: Ilarie Chendi (1973), Ioan Molnar Piuariu (1976), Octavian Goga (1981), Ion Ag\u00e2rbiceanu (1982, reluat in 2012), Timotei Cipariu (1993), Andrei Veress (2006), Lucian Blaga (2007), Victor Papilian (2008). Editiile ingrijite si restituirile cuprind c\u00e2teva zeci de volume, de la scriitori importanti ca Octavian Goga, Ioan Slavici, Lucian Blaga, Cezar Petrescu, G. Cosbuc etc. la G. Barit, Vasile Goldis, Al. Ciura si altii, minori sau obscuri. Titlul de glorie si-l revendica din descoperirea fabulistului banatean Nicolae Otalea. \u201eCel mai mult m-au interesat editiile inchinate scriitorilor transilvaneni, pentru care am facut o adevarata fixatie\u201c (p. 110) \u2013 declara istoricul literar. A treia zona de mare intindere este rezervata studiilor culturale, interferentelor si relatiilor dintre literaturi, fie, la modul mai general, in volume cu mai multe subiecte: \u201eConvergente europene\u201c (1995) sau \u201eDe la Est spre Vest. Privelisti literare europene\u201c (2010), fie in mod special consacrate relatiilor rom\u00e2no-maghiare (1998), rom\u00e2no-franceze (2006), rom\u00e2no-spaniole (2007, doua volume). Istoria presei transilvanene ocupa un alt sector de cercetare consecventa, cu cel putin cinci volume, trat\u00e2nd subiectul panoramic (\u201eIstoria presei rom\u00e2nesti din Transilvania\u201c, 1980 si 2003; \u201ePanoramic jurnalistic\u201c, 2011), tematic (\u201ePresa rom\u00e2neasca si ideea nationala\u201c, 2006) sau localist (\u201ePresa mehedinteana\u201c, 2004). Perspectiva regionalista este o alta placere a cercetatorului, preocupat de cultura din anumite centre locale cu rezonanta nationala (Alba Iulia, 2000; Clujul, 2002 si 2014) sau zone (\u201ePagini bihorene\u201c, 2003). Iluminismul, pasoptismul, Eminescu in Transilvania, literatura exilului, literatura religioasa raspund in alte volume si nu le-am inventariat nici pe departe pe toate, multe adun\u00e2nd, cu un reflex specific, \u201econtributii si precizari documentare\u201c. Dictionarele stimuleaza pasiunea istoricului literar traditional, unde adunarea si clasificarea informatiilor constituie misiunile principale. Mircea Popa a colaborat la Dictionarul Zaciu, la Dictionarul Simion, dar reusita sa cea mai mare este initierea si coordonarea \u201eDictionarului cronologic al romanului rom\u00e2nesc de la origini p\u00e2na la 1989\u201c (2004), ca si participarea la realizarea \u201eDictionarului cronologic al romanului tradus in Rom\u00e2nia de la origini p\u00e2na la 1989\u201c (2005). Sunt performante, intr-o cercetare colectiva, demne de luat in seama, incununarea unei cariere frumoase de istoric literar.
\nAv\u00e2nd exercitiul curent arhivistic, dedicat unei abordari culturale, nationale si regionale a fenomenului literar, Mircea Popa este o enciclopedie vie de istorie literara, izvor pentru cele mai neasteptate informatii si detalii.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Marin Iancu, Convorbiri cu Mircea Popa si provincia sa creatoare, Editura Nico, T\u00e2rgu Mures, 2013   O at\u00e2t de mare diversificare a preocuparilor de istorie literara ca la Mircea Popa e greu de gasit la altcineva. Monografii, cercetari de arhiva, restituiri de documente, editii, dictionare, istoria presei, relatii culturale, explorari in literatura religioasa si in… Cite\u0219te mai mult »Mircea Popa in cadrul scolii clujene de istorie literara<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[10338,10339,9077],"class_list":["post-17823","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-convorbiri-cu-mircea-popa-si-provincia-sa-creatoare","tag-editura-nico","tag-marin-iancu"],"views":1643,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/17823","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=17823"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/17823\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=17823"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=17823"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=17823"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}