{"id":1782,"date":"2010-03-10T19:26:07","date_gmt":"2010-03-10T17:26:07","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=1782"},"modified":"2010-03-10T19:29:32","modified_gmt":"2010-03-10T17:29:32","slug":"inca-o-intrebare-i","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/inca-o-intrebare-i\/","title":{"rendered":"\u00cenca o \u00eentrebare (I)"},"content":{"rendered":"

Cartea rom\u00e2neasca<\/strong><\/p>\n

\n

\n

Ovidiu Simonca, Pot sa va mai enervez cu ceva? Interviuri \u00eentre vehementa si emotie<\/em>, Editura Cartier, Chisinau, 2009, 424 p.<\/strong><\/p>\n<\/blockquote>\n

\n

<\/strong><\/em><\/p>\n

Substantialul volum de debut al lui Ovidiu Simonca, intitulat \u201ePot sa va mai enervez cu ceva?\u201c si trag\u00e2nd, dupa acest titlu polemic si multi-referential, un subtitlu lungit inutil (\u201eInterviuri \u00eentre vehementa si emotie\u201c), m-a facut sa-mi schimb putin perspectiva asupra dialogurilor, fata catre fata, cu scriitorii.<\/strong><\/em><\/p>\n

\n

Credeam si cred \u00een continuare ca un autor de literatura sau de critica literara se exprima cel mai bine \u00een scris. \u201eCel mai bine\u201c \u00eensemn\u00e2nd si profunzime, si expresivitate, si insolitare, si nuantari. E curios sa-l \u00eenghesui pe un scriitor cu reportofonul sau cu un alt aparat de \u00eenregistrat, oblig\u00e2ndu-l sa iasa din pielea artei sale: care este una a cuv\u00e2ntului c\u00e2ntarit la infinit si pus \u00een cele din urma pe h\u00e2rtie. \u00cen fisa acestei profesiuni nu intra spontaneitatea si dezinvoltura orala, darul asociatiilor si conexiunilor fulgeratoare, inspiratia \u00een a cladi fraze si argumentatii \u00een aer, cu competenta vechilor oratori. Scriitorii adevarati sunt, majoritatea, insi retractili si solitari, zgomotosi numai la nevoie, vorbareti doar atunci c\u00e2nd starea de epuizare de dupa \u00eencheierea unei opere a fost ea \u00eensasi consumata. \u00cen plus (\u00een minus), frecventa \u201ereporterilor\u201c ignari, \u00eenmultiti \u00een progresie geometrica dupa Revolutie, o data cu explozia publicatiilor, a televiziunilor si radiourilor, nu putea dec\u00e2t sa-mi confirme ideea ca un interviu cu un scriitor este \u2013 ar trebui sa fie \u2013 altceva dec\u00e2t improvizarea a trei \u00eentrebari oscil\u00e2nd \u00eentre banalitate si flagrant acultural; si transcrierea ulterioara, de pe banda, a raspunsurilor \u00een sila la ele.
\nCu cele douazeci si cinci de interviuri selectate, aici, dintr-un numar realmente impresionant (peste o suta cincizeci), Ovidiu Simonca reabiliteaza imaginea destul de sifonata a reporterului autohton, plas\u00e2ndu-se \u00een miezul si \u00een extensiile jurnalismului de calitate, convertibil, \u00een numeroase cazuri, \u00een repere de critica si istorie literara. Pariul \u00eenca t\u00e2narului autor este sa surprinda configuratia unei individualitati pe cea, mai larga, a comunitatii culturale si istorice pe care se reliefeaza; iar l\u00e2nga aceasta configuratie (ce crede X despre un anumit subiect? cum se raporteaza la un eveniment recent? care este pozitia lui \u00eentr-o chestiune, controversata, de actualitate?) sa apara si o conformatie de personalitate distincta. Altfel spus, declans\u00e2nd dialogul si fac\u00e2ndu-l sa avanseze cu instrumentele si unghiul de atac al jurnalistului, Ovidiu Simonca ajunge la acel fond (de maxima importanta pentru un critic) al problemelor si obsesiilor ce definesc un scriitor.
\nSelectia facuta \u00een carte confirma deplasarea reporterului alert, curios si bataios catre profilul mai cumpanit si reflexiv al unui jurnalist analist, interesat de subiecte, dar si de subiecti. Aproape toate numele de scriitori reunite \u00een sumar sunt din prima liga (exceptiile, Nora Iuga si Bujor Nedelcovici, confirma regula \u201eelitista\u201c), iar dintre ele, multe sunt \u00een faza de senectute, a personalitatii \u00een toata puterea cuv\u00e2ntului, rotunjita \u00eentr-un mod exemplar, armonioasa \u00een conformitate cu un criteriu personal. E greu de crezut ca o curiozitate strict reportericeasca l-a facut pe Ovidiu Simonca sa intre \u00eentr-un dialog consistent cu intelectuali ca Mihai Sora, Paul Cornea, regretatul Alexandru Paleologu (un interviu din 1999, publicat la moartea sclipitorului eseist si moralist), Antoaneta Ralian, Mircea Horia Simionescu ori Livius Cioc\u00e2rlie si sa atinga, cu toti acesti interlocutori, tema sensibila a crepusculului si sf\u00e2rsitului. E drept ca ei au, totodata, o buna ancorare \u00een subiectele zilei, iar Mihai Sora va radiografia perfect epoca noastra postrevolutionara, lenta tranzitie a Rom\u00e2niei. \u00censa accentul nu mai cade pe opinia din orizontul actualitatii, al imediatului, ci pe (auto)reflectia unei adevarate, bogate personalitati.
\nDin aceasta perspectiva, titlul provocator al cartii, pentru care autorul are a-i plati procente lui Andrei Plesu (excedat de \u201ehartuirea\u201c lui Gabriel Liiceanu, directorul \u201eDilemei\u201c a scris un articol ironic despre maniera dialogica a lui Ovidiu Simonca), acopera o foarte mica parte din paginile ei. Ne asteptam la un reporter agresiv, iritat si iritabil, fara menajamente si pudoare, inflexibil \u00een c\u00e2teva, vizibile, fixatii. \u00cen loc de un astfel de specimen (un asemenea tip) al jurnalismului autohton de investigatie, vedem paginate o voce calma si o minte echilibrata. Un jurnalist cultural ce cauta nu at\u00e2t informatia de culise, c\u00e2t nuanta necesara; si un ins afabil, ba chiar agreabil, care stie sa c\u00e2stige \u00eencrederea interlocutorului si sa mearga, \u00eempreuna, spre punctele mai ad\u00e2nci ale unor veritabile convorbiri. Surprinderea cititorului e completata prin surprizele reporterului \u00eensusi, care descopera, la fata locului, o cu totul alta figura de intelectual dec\u00e2t cea pe care rumorile si prejudecatile mediului cultural o aproximau. C\u00e2nd exista, mica revelatie e transcrisa \u00eentr-un sapou al interviului, sapou care poate lua, la Ovidiu Simonca, orice forma, inclusiv pe aceea a revizuirii: \u201eScriitorul Dumitru Tepeneag a fost, pentru mine, o extraordinara surpriza. M-am dus la interviu cu inima str\u00e2nsa, \u00eenchipuindu-mi ca voi da peste un interlocutor mofluz, acrit de polemici. Rezultatul: Dumitru Tepeneag este un interlocutor jovial, relaxat si ironic.\u201c (p. 194).
\nDincolo de jovialitatea lui D. Tepeneag, de ironia lui rom\u00e2no-galica, formidabila si aproape palpabila este \u00een acest volum de interviuri seninatatea scriitorilor si g\u00e2nditorilor invitati sa spuna ceea ce g\u00e2ndesc. O fac cu o sinceritate si o franchete deconcertante, cu bucuria de a fi lasat ceva \u00een urma si cu o curiozitate vie pentru lumea ce se schimba \u00een jurul lor. La faza retrospectivelor si a bilantului, acesti scriitori si carturari evita cu gratie lamentatiile si ne vorbesc, prin intermediul lui Ovidiu Simonca, dincolo de o polarizare absurd-generationista. Poate ca ma voi expune ironiilor colegilor mei de promotie ce acuza orbeste, indistinct, \u201egerontocratia\u201c din spatiul rom\u00e2nesc si generatiile \u201eexpirate\u201c; dar acesti batr\u00e2ni senini si vitali, energizati de propriile proiecte si melancolizati de realizarile deja \u00eensumate, mi se par mult mai autentici si mai tonifianti dec\u00e2t at\u00e2tia exponenti ai tineretii biologice, blazati de la treizeci de ani, ratati de la douazeci. S-o vedem, s-o ascultam pe Antoaneta Ralian: \u201ep\u00e2na \u00een 1989, s-au tradus aproape toate operele majore din literatura clasica universala. Pe mine m-a suparat un articol al domnului Mircea Mihaies \u2013 Matusalem voteaza \u2013 si \u00een care facea harcea-parcea din batr\u00e2ni, care erau considerati niste paraziti, o inutilitate sociala, niste oameni care n-au facut nimic, care n-au nici un fel de merit, sunt doar paraziti pe spinarea celor productivi. Or, din punct de vedere editorial si cultural, noi, batr\u00e2nii de astazi, am facut foarte mult.\u201c (p. 75); \u201e\u2013 Va deranjeaza daca va \u00eentreb ce v\u00e2rsta aveti? \u2013 Voi \u00eemplini 81 de ani pe 24 mai s2005t. Si nu vreau sa ma g\u00e2ndesc la sf\u00e2rsit. E o spaima, minte cine spune ca \u00eesi asteapta sf\u00e2rsitul cu seninatate. N-am nici o certitudine ca exista o Viata de Apoi, o Dreapta Judecata a Domnului.\u201c (pp. 77-78); \u201e\u2013 V-am vazut foarte prezenta la lansari. (…) \u2013 Ma feresc c\u00e2t pot de \u00eembatr\u00e2nire. \u00cembatr\u00e2nirea \u00eenseamna pierderea interesului pentru viata vie, pentru literatura vie. Eu \u00eemi pastrez acest interes foarte viu, ma intereseaza tot ce \u00eenseamna viata culturala.\u201c (p. 78); \u201e\u2013 Nu v-a fost frica sa va apucati de Henry Miller? \u2013 Eu cred ca Henry Miller trebuie sa fie \u00een rom\u00e2neste. Erotismul si cuvintele sale sunt scaldate \u00een arta adevarata. El nu este un pornograf, este un mare scriitor. Singurele probleme le-am avut cu mine \u00eensami, sa-mi depasesc propriile mele inhibitii si tabuuri. Eu aveam o pudoare \u00eennascuta, pe care am \u00eenvins-o cu Henry Miller. La un moment dat, capatasem un fel de voluptate sa traduc pe sleau. Acum c\u00e2teva zile, l-am \u00eent\u00e2lnit pe domnul Stefan Agopian, care stiti ca are c\u00e2teva carti extrem de \u00eendraznete din punctul acesta de vedere, care mi-a spus: Dumneata ai fost prima care ai dat drumul la limbajul erotic.\u201c (p. 73). Sa-l revedem, sa-l reascultam pe admiratorul lui Montaigne si Zarifopol, Goethe si Caragiale, identificabil imediat prin chiar aceasta extraordinara pluralitate a facultatii gustului: \u201e\u2013 Ce va impresiona la Paul Zarifopol? \u2013 Luciditatea, simtul critic, ironia si o anumita structura de spirit. El era considerat un spirit sceptic, rationalist negativist, voltairian, fara acces la experientele mai profunde, sa le numim abisale, trairile eroice sau riscante, cele care dau mai mare credit misterului transcendentei. \u00cen realitate, fiindca l-am citit toata viata si am scris despre el la diverse v\u00e2rste, Paul Zarifopol avea si cautari mai profunde, mai ales \u00een partea a doua a vietii lui. El a murit foarte t\u00e2nar, la 59 de ani; asta pentru mine \u00eenseamna iesirea din adolescenta. Omul este responsabil de sine si vinovat de nereusita lui cam de la 60 de ani \u00eencolo.\u201c (pp. 152-153); \u201eUn om inteligent poate sa faca o cariera stralucita \u00een viata, poate sa atinga sau gloria, sau averea, dar daca este inteligent, el este pe o pozitie fericita. Inteligenta te \u00eenvata sa suporti si nefericirea, si suferinta, si esecul, mai cu seama esecul.\u201c (pp. 159-160). Sa citim doua raspunsuri ale, \u00eentre timp, disparutului Matei Calinescu si sa \u00eentelegem lucrurile pretioase pe care singularul carturar vrea sa ni le transmita: \u201e\u2013 Cum priviti raporturile dvs. cu moartea? Va sperie, sunteti senin? \u2013 Raporturile cu moartea nu ma sperie. Viata este un miracol. C\u00e2t suntem \u00een viata, cred ca trebuie sa marturisim acest miracol al vietii. De multe ori \u00eel ignoram.\u201c (p. 32); \u201e\u2013 Ce va doriti pentru urmatorii ani, ce ati vrea sa se \u00eent\u00e2mple bun cu dvs.? \u2013 Sa mai scriu una, doua, trei carti. Sa mai citesc niste lucruri frumoase din care sa \u00eenvat c\u00e2te ceva. Prin \u00eenvatat nu \u00eenteleg ceva didactic, \u00eenteleg mai degraba perceptii, puncte de vedere, posibilitati de a privi, de a descoperi anumite culori, nuante, sensuri care scapa, pe care vrei sa le prinzi.\u201c (p. 33). Sa vedem cum intra \u00een scena dialogului actorul Victor Rebengiuc, dupa un alt sapou al \u201eagresivului\u201c Ovidiu Simonca: \u201eMinunat om, mi-am spus dupa \u00eenregistrare: placut, \u00eencrezator, echilibrat, curios si vesel. Fotograful nostru mi-a si zis, c\u00e2nd am iesit din teatru, ca i-au iesit multe fotografii \u00een care Victor Rebengiuc e vesel si sagalnic\u201c. Si acum intrarea:
\n\u201e\u2013 Cum e viata la 75 de ani? \u2013 E neschimbata (r\u00e2de). Pe vremuri, Costache Antoniu s-a \u00eentors dintr-o delegatie din China \u2013 cred ca era prima delegatie la care a participat un actor \u2013 si l-a \u00eentrebat un alt actor: \u201e\u00abCum e, maestre, China?\u00bb. Si el a raspuns: \u00abDe nerecunoscut\u00bb. Asa ca zic si eu la 75 de ani: nu \u00eenregistrez schimbari majore \u00een viata mea, aproape nici nu-mi dau seama ca am aceasta v\u00e2rsta pe care nu speram niciodata sa o ating. Nu m-am g\u00e2ndit at\u00e2t de departe. \u00cen afara de mici inconveniente, dureri de sale, n-am alte probleme.\u201c (pp. 388-389). \u00centr-un alt punct al dialogului: \u201e\u2013 Aveti vreun regret \u00een viata asta, va reprosati ceva, va pare rau de ceva? \u2013 Am fost cam lenes, puteam sa fiu mai vrednic. As fi putut sa ma preocup mai mult. Am cam asteptat, am fost putin fatalist. \u2013 Nu \u00eenteleg. Nu v-ati zbatut mai mult pentru roluri? \u2013 C\u00e2nd ai un rol, trebuie sa muncesti mai mult la el. Poate ca as fi ajuns mai repede acolo unde doream eu sa ajung. Poate ca am fost mai delasator. \u2013 Nu-i adevarat. Nu cred ca e adevarat. \u2013 Eu stiu ce zic. Eu ma cunosc.\u201c (pp. 401-402). Sa ne minunam cu \u201eerotomanul\u201c, mereu \u00eendragostitul MHS: \u201e\u2013 Eu cred ca sunteti un mare \u00eendragostit de femei. \u2013 Vai de mine, bine\u00eenteles. N-am fost fustangiu. Dar mi-au placut femeile. Am fost \u00eentotdeauna \u00eendragostit si am dibuit de timpuriu calitatea stimulatoare a perioadelor de dragoste. Dumnezeule! Au fost un motor de Boeing. Au fost patimase, nu tiranice, si ma trageau \u00eenainte, \u00eemi permiteau sa \u00eenaintez. Uite, si acum, la 80 de ani, tot apreciez femeia. Am fost la un consult la ochi, ca am \u00eenceput, de la o vreme, sa vad dublu, parca am o andrea \u00een cap care apasa pe nerv. Mama, mama, ce doctorita m-a consultat… Nu-mi mai dezlipeam ochii de la ea. Si ea \u00eemi zicea: uitati-va \u00een ochii mei. Iar eu r\u00e2deam: asta fac de c\u00e2nd am venit.\u201c (pp. 374-375). Sa ajungem la \u201eticneala\u201c scriitorului. \u201e\u2013 Ce ticneala? \u2013 Cu scrisul asta! Nu te duci la petreceri cu cei de v\u00e2rsta ta… nu bati mingea la 13 ani, la 16 ani, stai si citesti si scrii, redactezi reviste literare \u00eentr-un singur numar… mai apoi vrei sa cunosti… femeia, feminitatea… risti mereu, poate scapi de presiune… vrei sa pipai realul. Si scrii… Asta nu-i o ticneala? Mereu am fost invitat \u00een diverse locuri. Eu zic si ma scuz: am de scris! Asta nu-i o ticneala? Geta Dimisianu m-a facut de doua parale dupa un interviu al meu. Eu ziceam \u00een interviu: atunci c\u00e2nd str\u00e2ngeam \u00een brate o femeie ma g\u00e2ndeam cam cum s-ar descrie chestia asta. Asta nu-i o ticneala?\u201c (pp. 385-386). Da, sa admitem: cam asta e ticneala scriitorului, a scrisului. Iata si un critic vivace, un istoric literar care, \u00een \u201eIstoria\u201c sa, nu va prelua nimic din textele lui mai vechi. Totul va fi nou, la Nicolae Manolescu: \u201e\u2013 C\u00e2t ati scris din Istoria critica a literaturii rom\u00e2ne? \u2013 Scriu cum \u00eemi vine. Nu sunt obligat sa ma opresc, daca ma blochez la o anumita perioada. Am scris o buna parte. Mai am trei ani de contract p\u00e2na c\u00e2nd trebuie sa predau cartea. \u2013 Unde se opreste Istoria critica a literaturii rom\u00e2ne? \u2013 Probabil \u00een 1989. Ultimii 15 ani nu cred ca vor intra \u00een aceasta Istorie. Nu mai sunt la curent. N-am citit dec\u00e2t putin. Daca, dupa ce termin, o sa mai am putere sa-mi arunc o privire pe c\u00e2teva duzini din cartile aparute dupa 1989, s-ar putea sa mai adaug c\u00e2teva pagini. Eu, \u00een Istoria critica a literaturii rom\u00e2ne, nu preiau nimic din ce am scris. Fiecare r\u00e2nd este nou.\u201c (pp. 11-12). O zi de lucru a unui cercetator si istoric literar ca Paul Cornea: \u201e\u2013 Cum e o zi de lucru la Paul Cornea? \u2013 \u00cencepe de dimineata devreme. Sunt un matinal, desi am fost un nocturn. Ma scol la ora 5.30-6.00. Seara nu ma culc foarte devreme. La ora 11.00, cel mai devreme. N-am nevoie de somn mult. Si de la 6.00 lucrez. \u2013 C\u00e2te ore lucrati pe zi? \u2013 E fara limita. De c\u00e2t e nevoie! \u00cen momentul de fata lucrez la o carte pentru Polirom. Silviu Lupescu nu mai crede ca o voi termina. Este o carte de teoria interpretarii, care s-a extins peste propriile mele asteptari. Am fost obligat la acrobatie intelectuala, am intrat \u00een sectoare care nu apartineau competentelor mele.\u201c (pp. 142-143). Zile at\u00e2t de pline, \u00eenc\u00e2t nu-i ajung: \u201e\u2013 Va provoc sa mai faceti publicistica \u00een revistele de cultura. \u2013 Probabil ca voi face din nou publicistica. Nu prea mult. Sunt un om care si citeste, nu doar scrie. \u00cei invidiez pe cei care scriu toata ziua. Eu nu pot sa fac asta, trebuie sa mai si citesc, sa vad filme, sa ascult muzica, sa umblu prin parcul din fata blocului, mai am si o corespondenta bogata. Zilele nu-mi ajung.\u201c (pp. 143-144). Un raspuns absolut uimitor al lui Livius Cioc\u00e2rlie, un expert al batr\u00e2netilor care, pentru a deveni mai usoare, trebuie sa-si pastreze z\u00e2mbetul si sa nu mai aiba fatalitatea \u00eentregului: \u201e\u2013 De ce va considerati un batr\u00e2n palavragiu? \u2013 Daca scrii fara sa ai sentimentul ca ai ceva de spus, asta se numeste palavrageala. Nu exista nici o afirmatie care sa ma priveasca si care sa fie valabila \u00een orice moment. Eu nu am dec\u00e2t adevaruri de moment. \u00cen momentul asta spun ceva si n-am nici cea mai mica jena, ca peste cinci minute sa cred altceva. Nu trebuie luat nimic ca fiind o autocaracterizare. Cineva va constata niste repetitii si din acelea vor iesi niste accente. Dar, \u00een capul meu, orice afirmatie este una de moment. Eu traiesc de la un moment la altul. Neav\u00e2nd metafizica, neav\u00e2nd ceva care sa uneasca totul, eu traiesc momente. Rezulta aceasta \u00eemprastiere pe care mi-o asum ca atare.\u201c (p. 118). La finalul acestei serii de citate generoase \u2013 si deloc batr\u00e2nicioase \u2013, sa \u00eenregistram ce-i spune \u201ehartuitorului\u201c Ovidiu Simonca decanul de v\u00e2rsta al cartii sale de dialoguri, Mihai Sora. \u00cei spune si ne spune ca Rom\u00e2nia n-a avut, dupa caderea regimului comunist, un proiect: \u201ePentru ansamblul clasei politice a unei tari, trebuie sa existe, daca este constienta, un macroproiect de perspectiva, iar microproiectele sunt nuantari de un tip sau altul, mai la dreapta sau mai la st\u00e2nga. Corecturi. Partidele de dreapta permit acumularea, iar partidele de st\u00e2nga redistribuie.\u201c (p. 41). \u00cenca o \u00eentrebare: \u201eSi, c\u00e2nd vom fi \u00een Uniunea Europeana, va mai functiona principiul \u00abmerge si asa\u00bb?\u201c. Si \u00eenca un raspuns care, prin finalul lui interogativ, ar trebui sa provoace o \u00eentreaga comunitate si elita ei intelectuala, \u201eluminatoare\u201c a natiei: \u201eDa, o vreme va functiona. Trebuie sa fie datul peste labe foarte puternic, de fiecare data, ca sa nu ne putem eschiva. Din acest motiv avem nevoie de un proiect de lunga durata. Dar unde este proiectul propriu, care sa te faca sa asuzi?\u201c (p. 44).
\n\u201ePot sa va mai enervez cu ceva?\u201c, va reamintesc ca ne \u00eentreba Ovidiu Simonca pe coperta remarcabilei sale carti de interviuri. Dupa ce am citit-o, eu \u00eei pot raspunde: \u00een felul acesta, si cu asemenea interlocutori, da.<\/p>\n

\n

\n

\n

\n<\/blockquote>\n

\n


\n<\/strong><\/p>\n

\n

\n<\/blockquote>\n

\n
\n
\n
\n
\n
\n
\n


\n<\/strong><\/p>\n

\n

\n<\/blockquote>\n

\n

\n<\/blockquote>\n


\n<\/strong><\/p><\/blockquote>\n<\/blockquote>\n<\/blockquote>\n<\/blockquote>\n<\/blockquote>\n<\/blockquote>\n<\/blockquote>\n<\/blockquote>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Cartea rom\u00e2neasca Ovidiu Simonca, Pot sa va mai enervez cu ceva? Interviuri \u00eentre vehementa si emotie, Editura Cartier, Chisinau, 2009, 424 p. Substantialul volum de debut al lui Ovidiu Simonca, intitulat \u201ePot sa va mai enervez cu ceva?\u201c si trag\u00e2nd, dupa acest titlu polemic si multi-referential, un subtitlu lungit inutil (\u201eInterviuri \u00eentre vehementa si emotie\u201c),… Cite\u0219te mai mult »\u00cenca o \u00eentrebare (I)<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[1404,71,1405,1403,1402],"class_list":["post-1782","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-pot-sa-va-mai-enervez-cu-ceva","tag-interviuri","tag-interviuri-cu-scriitori","tag-ovidiu-simonca","tag-volum-de-debut"],"views":7280,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/1782","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=1782"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/1782\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=1782"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=1782"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=1782"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}