{"id":17815,"date":"2014-02-27T10:36:23","date_gmt":"2014-02-27T08:36:23","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=17815"},"modified":"2014-02-27T10:36:23","modified_gmt":"2014-02-27T08:36:23","slug":"poezia-viata-sau-amandoua","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/poezia-viata-sau-amandoua\/","title":{"rendered":"Poezia, viata sau amandoua"},"content":{"rendered":"

Stefan Baghiu, Spre Sud, La Laceni,<\/em> Cartea Romaneasca, Bucuresti, 2013.<\/strong><\/p>\n

 <\/p><\/blockquote>\n

Un lucru e cert \u00een peisajul literaturii rom\u00e2ne contemporane, si anume ca, pentru tinerii nostri poeti, literatura rom\u00e2na trebuie fixata dupa ceasul literaturii americane. Dincolo de acest aspect, volumul de debut al lui Stefan Baghiu (sclipitor \u00een multe momente) e si o ilustrare revelatorie a acelui, celebru printre antreprenori, \u201ehedgehog-concept\u201c sau, mai degraba, o aplicare concreta a acestuia \u00een c\u00e2mpul literar. Foarte simplu, e vorba de \u00eent\u00e2lnirea a trei sfere complementare: ce te pasioneaza (\u00een cazul de fata, literatura), la ce esti bun (asa cum, printre r\u00e2nduri, Baghiu ne-a aratat \u00een cronici \u2013 la poezie) si, \u00een fine, ce \u00eeti aduce resurse (poetul primind, nu de mult, doua premii literare semnificative). Desi pare a se dezminti de poemele publicate \u00een \u201eFamilia\u201c (iunie 2011), poetul \u00eesi ofera masura talentului \u00eentr-un numar al revistei clujene \u201eSteaua\u201c, unde publica unul dintre cele mai bune poeme (\u00eentr-o varianta mai lunga) ale volumului, \u201e\u00cen mijlocul unei multimi care danseaza\u201c (februarie, 2012). \u00cen esenta, Stefan Baghiu le \u00eempartaseste cititorilor modul \u00een care, \u00een ziua de azi, tinerii danseaza, pe timp de noapte, cu fetele. Las\u00e2nd gluma la o parte, volumul e combinatia reusita dintre o relativizare postmoderna ancorata \u00een observatii lipsite de patos sau judecati morale si o cronologie memorabila, usor reversibila (deci condamnabila) a experientei.<\/strong><\/em>
\nDa, poezia lui Stefan Baghiu e discursiva. Poetul are obsesia expansiunii, a \u00eengurgitarii unor zone c\u00e2t mai vaste ale realului cu scopul deschis de a forta viata sa intre sub autoritatea liricului. Sigur ca nu poate face asta dec\u00e2t traduc\u00e2nd un ritm c\u00e2t mai \u201ereal\u201c al existentei care nu tine cont, aproape niciodata, de regulile prozodice. Tendinta \u201eimperialista\u201c e oricum specifica v\u00e2rstei poetului si nu cred ca \u00eei dauneaza, ci, cel mult, \u00eel individualizeaza (mai ales \u00een r\u00e2ndul colegilor de \u201egeneratie\u201c). Poate ca uneori \u00eesi ia un elan prea mare pentru a spune ceva, pentru a exprima o anumita stare poetica, dar, chiar si asa, nu putem vorbi aici de un balast, ci, mai degraba, de un crescendo, o tensiune lirica necesara si, \u00een fond, eficienta.
\nHemingway, daca <\/strong>
\nar fi fost poet si rom\u00e2n<\/strong>
\nNefiind vorba de niste gesturi de fronda, ci, mai degraba, de o forma de virilitate lirica, Baghiu provoaca viata atunci c\u00e2nd existenta \u00eenceteaza a-l provoca, pentru a produce literatura prin apelul constant la muzica, narcotice, dragoste si \u201efutai\u201c. Alaturi de limbajul \u201ehipercontemporan\u201c dirijat de o voce sentimentalist-experimentala, dimensiunea autenticitatii structureaza \u00eentregul volum. Pe un \u201efond muzical\u201c (nu doar sufletesc, ci si instrumental), confesiunea, \u00eentrerupta de repetitia hipnotica a unor expresii \u00een formule sintactice diferite, contribuie la conturarea unui soi de incantatie pseudo-hieratica, contrapunctata imediat de, pe de o parte, banalitatea spasmelor involuntare sau, pe de alta, de grija ipohondra specifica nevrozelor cotidiene. Toate acestea, pentru a modela un nou tip de subiectivitate, oric\u00e2t de paradoxal. \u00cen acest sens, t\u00e2narul poet nu pare sa creada, cu tot dinadinsul, \u00een autonomia esteticului, ci se dovedeste a fi ceva mai rezervat fata de puritatea actului artistic (vezi \u201eCeva din chimie (poemul abrupt)\u201c).
\nRock\u2019 n\u2019 Rolla sau estetica junky<\/strong>
\nBoem, personae(jul) lui Stefan Baghiu se opreste, dupa sau \u00een timpul fiecarui party, sa reflecteze la conditia si implicatiile mai mult sau mai putin filosofice ale noilor forme de socializare, fac\u00e2nd astfel figura unui junky, daca nu \u201eelevat\u201c, atunci cultivat si extrem de cerebral. \u00centocmai poemelor lui Vasies, poemele lui Baghiu contin viziunea hibrida a unui poet \u00eembatr\u00e2nit prematur, cu mentiunea ca acesta din urma releva si prezenta altor trasaturi \u2013 o atitudine ceva mai militantista, o aciditate specifica unui timbru poetic, de cele mai multe ori, tonic. \u00centr-o geografie imaginara (\u201eLaceniul\u201c) a promiscuitatii de-a dreptul predeterminate de frivolitati; \u00eentr-o lume \u00een care toti si toate se afla sub puterea devastatoare a look-ului; pus \u00een fata paharului de vodca aproape golit ori \u00een spatele jointului deja aprins, poetul e singurul care \u00eesi \u201epoate da alte tripuri\u201c, imagin\u00e2nd scenarii sau \u201efilme\u201c proiectate \u00een vederea configurarii unui dincolo de coaja lucrurilor, un dincolo de suprafete cu scopul de \u2013 cu riscul de a folosi o sintagma nefericita (ca aliteratia din titlu, de altfel) \u2013 \u201ea face sens\u201c din torentul haosului existential.
\nNu e vorba de lipsa unui stil, ci de \u00eentretaierea mai multor coduri poetice, facuta pe principiul \u201esomething old, something new, something borrowed, something blue\u201c. Old sunt temele majore de care Baghiu, curajos, nu se fereste (iubire, tristete, singuratate). New este modul \u00een care poetul reuseste sa combine aceste elemente. Borrowed sunt tehnicile si imaginarul \u201emizerabilist\u201c \u00eemprumutate de la douamiisti, si, \u00een sf\u00e2rsit, blue sunt acele versuri nostalgice, melancolice ce par, totusi, bizare \u00eentr-o serie de poeme cu si despre tineri, trad\u00e2nd o instanta si o distanta daca nu parodica, cel putin ironica, sarcastica. De mentionat ar fi aici, cred, si cadrajul filmic si trimiterile intertextuale (ba chiar interculturale). Romantic ca sensibilitate, decadent ca atmosfera, postmodern \u00een constructie, Baghiu invita la confuzie si imprecizie, de unde si dificultatile de \u00eencadrare. Iata, de pilda, ezitarea lui Alex Goldis de a vorbi at\u00e2t de vizionarism, c\u00e2t si de \u201ecobor\u00e2rea \u00een infern\u201c sau oscilatia Gabrielei Gheorghisor \u00eentre notiuni precum \u201etonalitatea revoltat-mesianica\u201c, \u201ecoloratura neo-romantica\u201c sau \u201ecrizist-(neo)expresionista\u201c si, \u00een sf\u00e2rsit, \u201eludicironica\u201c. \u00cen postura sa de cronicar, Stefan Baghiu vedea, fara dificultate, fisurile din poeziile altora, atac\u00e2ndu-le cu precizie martiala si deconstruindu-le cu argumente inteligente. Practicarea acestui sport de scrima poetica \u00eei oferea tanarului student avantajul de a sesiza si, totodata, de a evita punctele slabe \u00een propriile-i poeme. Cu alte cuvinte, acesta lucreaza cu o constiinta puternica a conventiei. Constructia este, chiar daca mascata, evidenta \u00een toate poemele sale. Retorismul, versul oratoric reprezinta punctele sale forte, fiindca persuasive. Aliajul sintactico-stilistic, aparent fracturat, pliat pe concepte evanescente precum frumusetea sau dragostea functioneaza, anticipativ, \u00eentocmai unei armuri, chiar daca pe alocuri apasatoare ori greoaie. De aici deriva si teroarea detaliilor (vizibila de la coperta p\u00e2na la punctuatie) ce \u00eei ofera pretextul observarii nu a diferitelor tipuri de sensibilitate, ci a simplelor maniere \u2013 tehnici si procedee (exista si c\u00e2teva ecfraze, de regula, cinematografice si niste puneri-\u00een-abis \u2013 vezi \u201eAsa se danseaza acum\u201c sau \u201e\u00cen astfel de zile ma retrag\u201c). Scepticismul lui merge p\u00e2na \u00eentr-acolo, \u00eenc\u00e2t devine auto-pastisare, mai ales \u00een secventele contemplarii imaginii iubitei: \u201eCui frumusetea asta a ta?\u201c. Oric\u00e2t de eterogen, volumul lui Baghiu e de un eclectism, as \u00eendrazni sa zic, clasicizant.
\nMuzici si faze<\/strong>
\nVersurile lui Baghiu contin, dincolo de repetitii si enumerari, aceleasi scurtcircuitari sintactice prezente la D\u00f3sa sau la Vlad Moldovan: \u201eacolo cauti prietenie si dragoste,\/ acolo sex \u2013 si pl\u00e2ngi \u00eentre sughituri\u201c. Alteori, poemele sale transforma versul lung rom\u00e2nesc \u00eentr-un vers lung hipsteresc despre cele mai noi muzici (un adevarat inventar) si primitivismul celor mai vechi senzatii (\u201edeliciul\u201c parului pubian, masturbarea, \u201eamintirea porno\u201c). Cosmopolitismul prezent, cu preponderenta, \u00een ultimul ciclu al volumului delimiteaza, \u00eentr-o nota magica, granitele mobile ale \u201esudului\u201c, ce se transforma \u00eentr-o \u201eadevarata\u201c sau \u201emare\u201c (cum \u00eei place poetului sa zica) parabola a existentei ce \u00eencifreaza dorinta poetului de libertate, de evadare, de migratie. Comunul alterneaza cu exoticul, la fel cum frumusetea \u00eesi schimba locul cu grotescul, dragostea cu sexul, ziua cu noaptea, spatiul str\u00e2mt cu spatiul larg, lucrurile marunte cu arta, orasul cu natura. Odata cu aceste deturnari, Stefan Baghiu nu doar ca re\u00eennoada cu marile teme poetice, date disparute dupa 2000 \u00eencoace, ci reuseste si sa le resemantizeze. Dincolo de gruparea poemelor \u00een trei cicluri, acestea pot fi clasificate \u00een cel putin trei categorii, \u00een functie de modul \u00een care poetul alege sa dozeze (prizeze) otravurile de mai sus: poeme erotice, poeme ale hasisului, respectiv poeme muzicale.
\nStefan Baghiu poate schimba \u201eregulile jocului \u00een literatura actuala\u201c (Goldis) devenind \u201emarele poet de m\u00e2ine\u201c doar \u00een masura \u00een care reuseste sa devina marele poet de azi. Oricum, scena poetica rom\u00e2neasca avea nevoie de un t\u00e2nar \u201erevoltat\u201c capabil sa absoarba si, totodata, sa transforme \u201ecuceririle\u201c istoriei literare recente. Mai cu seama pentru ca, spre deosebire de literaturile de aiurea, scriitorii nostri (\u00een special poetii) din ultimele decenii au fost prudenti \u00een specularea unor directii experimentaliste.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Stefan Baghiu, Spre Sud, La Laceni, Cartea Romaneasca, Bucuresti, 2013.   Un lucru e cert \u00een peisajul literaturii rom\u00e2ne contemporane, si anume ca, pentru tinerii nostri poeti, literatura rom\u00e2na trebuie fixata dupa ceasul literaturii americane. Dincolo de acest aspect, volumul de debut al lui Stefan Baghiu (sclipitor \u00een multe momente) e si o ilustrare revelatorie… Cite\u0219te mai mult »Poezia, viata sau amandoua<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[25,9916,9915,9914],"class_list":["post-17815","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-cartea-romaneasca","tag-la-laceni","tag-spre-sud","tag-stefan-baghiu"],"views":1387,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/17815","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=17815"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/17815\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=17815"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=17815"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=17815"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}