{"id":17811,"date":"2014-02-27T10:32:22","date_gmt":"2014-02-27T08:32:22","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=17811"},"modified":"2014-02-27T10:32:22","modified_gmt":"2014-02-27T08:32:22","slug":"petru-poanta-despre-clujul-interbelic","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/petru-poanta-despre-clujul-interbelic\/","title":{"rendered":"Petru Poanta despre Clujul interbelic"},"content":{"rendered":"<blockquote><p><strong>Petru Poanta, <em>Clujul interbelic \u2013 Anatomia unui miracol<\/em>, Editura Eikon, 2013<\/strong><\/p>\n<p>&nbsp;<\/p><\/blockquote>\n<p><em><strong>\u00cenca din primavara anului 1953, c\u00e2nd am fost numit secretar al Filialei din Cluj a Uniunii Scriitorilor, fiind nevoie acolo de un t\u00e2nar rom\u00e2n printre batr\u00e2nii prozatori maghiari (fostii muncitori ilegalisti Nagy Istv\u00e1n, Asztalos Istv\u00e1n si Horvath Istv\u00e1n), am \u00eenceput sa primesc carti cu dedicatie de la colegii mei de literatura. Fireste, mai \u00eent\u00e2i de la cei din generatia mea, clujenii A.E. Baconsky, Aurel Rau, Mircea Zaciu, Aurel Gurghianu, Dumitru Micu, Victor Felea, \u00eempreuna cu care lucrasem \u00een redactia \u201eAlmanahului literar\u201c, prima revista rom\u00e2neasca din Ardealul eliberat dupa Dictatul de la Viena si sf\u00e2rsitul celui de-al Doilea Razboi Mondial. \u00cen limba maghiara existau mai multe. Au venit, salvator, de la Bucuresti, Miron Radu Paraschivescu, urmat de Geo Dumitrescu, pentru a pregati astfel viitoarea revista \u201eSteaua\u201c, care apare si \u00een prezent.<\/strong><\/em><br \/>\nDar din aceeasi perioada am primit carti cu dedicatie de la marii scriitori ai Clujului de atunci: Ion Ag\u00e2rbiceanu, Lucian Blaga si Emil Isac. Volumele primilor doi \u00eensemnau o tentatie a \u201efructului oprit\u201c, ei fiind eliminati de la Academie si din viata literara, \u00eencep\u00e2nd din 1948, c\u00e2nd de istoria si cultura Rom\u00e2niei se ocupau Mihai Roller, Iosif Chisinevschi, Leonte Rautu si Miron Constantinescu. Am evocat, de multe ori (recent si prin volumul \u201eIlie Rad, Convorbiri cu Ion Brad din primavara p\u00e2na \u00een toamna\u201c), relatiile mele speciale cu acesti ilustri scriitori clujeni.<br \/>\nLa dedicatiile lor s-au adaugat apoi altele, sute sau chiar mii, de la G. Calinescu p\u00e2na la Nicolae Labis, ca sa pomenesc doar aceste doua v\u00e2rste extreme ale genialitatii rom\u00e2nesti, stinse prea devreme.<br \/>\nAproape toate aceste volume cu dedicatii le-am daruit unor mari biblioteci din Bucuresti, Cluj, Alba Iulia, Blaj si din Panade, satul natal al lui Timotei Cipariu, \u00een umbra luminoasa a caruia am pornit si eu pe drumul dificil si sinuos al literaturii.<br \/>\n\u00cen periplul ardelean din toamna lui 2013, la Cluj-Napoca, la Alba Iulia (unde am participat la Congresul anual al Spiritualitatii Rom\u00e2nesti, si unde am fost distins cu titlul de \u201eDoctor Honoris causa\u201c al Universitatii \u201e1 Decembrie 1918\u201c) ca si la Blaj, \u201eMica Roma\u201c eminesciana (de unde am trimis \u00een 1947 poezia cu care am debutat \u00een revista elevilor din Alba Iulia, \u201eG\u00e2nd tineresc\u201c), am primit o seama de noi volume cu dedicatii.<br \/>\nCa \u00eentotdeauna, le-am citit cu atentie si bucurie pe toate, g\u00e2ndindu-ma sa le semnalez aparitia, coment\u00e2ndu-le, cum o fac de vreo c\u00e2tiva ani \u00een rubrica traditionala \u201eCartile prietenilor mei\u201c din revista \u201eAcasa\u201c. P\u00e2na \u00een primavara, c\u00e2nd apare un nou numar al periodicului cultural (subventionat de Consiliul judetean Alba), cu care \u00eent\u00e2mpinam de fiecare data Festivalul International Lucian Blaga, m-am g\u00e2ndit sa propun aceasta noua rubrica unei prestigioase reviste saptam\u00e2nale, \u201eCultura\u201c, condusa de Augustin Buzura, un alt nume stralucit al Ardealului de altadata si al \u00eentregii tari de azi. Propunere facuta spiritului cultivat si condeiului activ al doamnei Angela Martin. Sper sa nu dezamageasca prea tare cititorii exigenti ai \u201eCulturii\u201c aceste lecturi si \u00eensemnari subiective, care pot fi socotite si drept omagii din partea unui batr\u00e2n ardelean (mutat \u00een Bucuresti \u00een urma cu 60 de ani) acum, c\u00e2nd se pregateste, daca \u00eel va \u00eengadui Cel de Sus, sa treaca pragul celor 85, cum o va face lu\u00e2ndu-se de m\u00e2na cu poetul Ion Horea si cu distinsii critici si istorici literari, universitarii Ion Dodu Balan si Ion Vlad. Adica, vorba lui Mihai Beniuc, \u201eAicea printre ardeleni ma simt acasa\u201c, dar nu numai printre ei, cum ar vrea sa spuna, zi de zi, deformat si abuziv, postul de televiziune \u201eTransilvania\u201c, nu stiu de cine platit sa ne falsifice istoria.<br \/>\nAsadar, cu aceste g\u00e2nduri sa trecem la numele unor scriitori si la titlurile unor volume recent semnate de ei.<br \/>\nPetru Poanta: Clujul interbelic<br \/>\nAvem \u00een fata ultima carte a unuia dintre cei mai prestigiosi critici si istorici literari clujeni, careia i-a dat bunul de tipar de pe patul de spital, unde a \u00eenchis ochii pentru totdeauna, \u00een urma unei neiertatoare boli.<br \/>\nAutor al mai multor volume dedicate cu precadere poetilor si poeziei, Petru Poanta s-a afirmat ca unul dintre reprezentantii revistei \u201eEchinox\u201c (a se vedea volumul \u201eEfectul Echinox sau despre echilibru\u201c), dar, \u00een ultimii ani de viata, \u00een plan literar si al activitatii culturale si civice, activitatea sa a fost \u00een legatura nemijlocita cu viata spirituala a Clujului, care l-a adoptat cu caldura pe t\u00e2narul nascut la 7 aprilie 1947, \u00een Cerisorul Hunedoarei, sosit aici sa-si desav\u00e2rseasca studiile universitare, sa-si \u00eentemeieze familia, casatorindu-se cu alt spirit stralucit al literelor clujene, Irina Petras.<br \/>\n\u00centre 2006 si 2011, a publicat trei carti remarcabile, unite prin aceeasi tema: \u201eClujul meu, oameni si locuri\u201c; \u201eClujul meu, anii saptezeci\u201c; \u201eClujul meu, radiografii\u201c.<br \/>\nLa timpul lor, le-am primit si citit pe toate, cu sentimentul ca descopar un prea putin cunoscut de mine clujean \u00eentre anii 1948-1955, cum mi se \u00eent\u00e2mplase si la lectura volumului al treilea al romanului \u201eAripile demonului\u201c de Mircea Tomus.<br \/>\nDeschiz\u00e2nd ultima carte a lui Petru Poanta, observam ca originala sa coperta este semnata de fiica sa talentata, Laura, si ca manuscrisul reprodus apartine lui Lucian Blaga, \u00eencep\u00e2nd astfel: \u201eLumina a crescut enorm la Cluj. E ger, dar primavara p\u00e2ndeste\u201c.<br \/>\nReproduc mai jos si cuv\u00e2ntul introductiv al autorului, care ne apare acum ca un veritabil text testamentar:<br \/>\n\u201eEzit\u00e2nd \u00eentre eseu si studiu de istorie culturala, cartea aceasta vrea sa fie \u00een primul r\u00eend un manifest. Ea descrie, poate putin idealizat, formele prin care rom\u00e2nii au reusit sa concretizeze \u00eentr-un timp foarte scurt un proiect consistent de civilizatie si cultura. Avem de-a face cu primul model, din istoria lor, al formelor cu fond; cu un esantion \u00een care imitatia este creatoare. C\u00eend \u00eel preia administratia rom\u00e2neasca, \u00een 1918, Clujul are o remarcabila textura urbanistica si o comunitate aflata \u00een momentul ei de euforie crepusculara. Oras al aristocratiei maghiare si conectat la civilizatia central-europeana, el pare acum inaccesibil ocicarui alt mod de administrare si intruziunii unor mentalitati straine. Rom\u00e2nii nu vor avea, \u00eensa, comportamentul acreditat istoric al conchistadorilor. Ei transforma Clujul \u00eentr-un model al democratiei de tip occidental, legifer\u00eend structura lui cosmopolita si \u00eencerc\u00eend sa armonizeze diferentele, etnice sau de orice alta natura.<br \/>\nAstfel se naste o lume doldora de idei, at\u00eet teoretice c\u00eet si practice, si asta mai ales \u00een mediile universitare (\u00een mod special \u00een cel medical).<br \/>\nAcest volum e primul dintr-un triptic. Va fi urmat de \u00abViata cotidiana \u00een Clujul interbelic\u00bb si de un \u00abDictionar de personalitati\u00bb.\u201c<br \/>\nUn vis frumos, inspirat de o speranta de viata, \u00eentrerupta brutal la 7 septembrie 2013.<br \/>\n\u00cenainte de a ma opri la c\u00e2teva fr\u00e2nturi ale acestui admirabil excurs istoric, tin sa remarc vastul tablou (selectiv) al \u201eBibliografiei\u201c, care cuprinde 60 de titluri, dar mai cu seama numeroasele si emotionantele fotografii, \u00eencep\u00e2nd cu intrarea armatei rom\u00e2ne \u00een Cluj, la 24 decembrie 1918.<br \/>\nStilul sobru, dar sensibil si colorat, al autorului capteaza interesul si placerea cititorului de la bun \u00eenceput. Astfel, citim despre \u201eAmurgul imperiului\u201c:<br \/>\n\u201e\u00cen perioada interbelica, Clujul se afla \u00eentr-o situatie paradoxala: el devine un fel de miracol al \u00eenvatam\u00eentului, culturii si civilizatiei rom\u00e2nesti, av\u00eend o populatie majoritar ungureasca. P\u00eena la Unirea din 1918, dintre marile orase din Transilvania fusese cel mai putin accesibil rom\u00e2nilor. \u00centr-un numar c\u00eet de c\u00eet semnificativ, acestia nu s\u00eent acceptati intra muros dec\u00eet \u00een secolul al XIX-lea, \u00eensa cu drepturi limitate si cu extrem de putine sanse de emancipare. Au regimul unei minoritati abia tolerate. \u00cenvatam\u00eentul liceal si universitar nu-i accesibil dec\u00eet \u00een limba maghiara, iar accesul \u00een functiile publice e posibil, eventual, cu pretul deznationalizarii. De altfel, secolul XX \u00eencepe cu un agresiv proces de maghiarizare, respectiv de intimidare programata a intelectualitatii. E interesant ca intervalul acesta al cresterii intolerantei fata de revendicarile rom\u00e2nilor coincide cu acela al unei uimitoare dezvoltari urbanistice a orasului. \u00cenaintea prabusirii, imperiul \u00eesi exhiba aici o stranie vitalitate crepusculara. \u00cen mod paradoxal, el sf\u00eerseste la Cluj \u00eentr-o apoteoza edilitara. E o scenografie monumentala a sf\u00eersitului, las\u00eend impresia mai degraba a renasterii dec\u00eet a extinctiei. \u00cencep\u00eend de prin 1890 p\u00eena prin 1910, se construiesc cele mai spectaculoase edificii care transforma Clujul \u00eenr-o bijuterie a coroanei imperiale. Bine conservate p\u00eena astazi, ele confera orasului atmosfera si stilistica arhitecturala proprie Europei centrale de la sf\u00eersitul secolului XIX.\u201c<br \/>\nTrec\u00e2nd la adeverirea afirmatiilor prin numeroase exemple si cifre, aflam ca p\u00e2na la Marea Unire Clujul era o asezare destul de modesta ca numar de locuitori, av\u00e2nd aceasta structura demografica \u00een 1910: 41.658 maghiari, 10.005 rom\u00e2ni, 6.546 evrei, 1.571 germani, 1.020 altii. \u00cen total 60.800.<br \/>\nPrintr-o evolutie naturala si democratica, acest tablou demografic arata astfel \u00een 1938:<br \/>\n47.200 rom\u00e2ni, 46.200 maghiari.<br \/>\nPrin documentatia sa amanuntita, Petru Poanta se opreste asupra istoriei mai \u00eendelungate a pregatirii Unirii din 1918, prin institutiile culturale rom\u00e2nesti, tolerate de autoritatile austro-ungare, cum erau \u201eSocietatile de lectura\u201c ca si celebra \u201eAstra\u201c, implicata \u00een dezvoltarea \u00eenvatam\u00e2ntului, a bibliotecilor populare, a publicatiilor de toate genurile, prin initierea de conferinte si sezatori literare, toate conduc\u00e2nd la dezvoltarea constiintei sociale si nationale a rom\u00e2nilor, la \u201eMemoradum\u201c-ul din 1894 si la dramaticul proces de la Cluj a memorandistilor.<br \/>\nDin capitolul \u201eEuforia \u00eenceputului\u201c, aflam faptul ca, imediat dupa 1918, Clujul neav\u00e2nd suficient de multi specialisti, s-a manifestat un admirabil pionierat, venind din alte parti profesori, cercetatori, scriitori, artisti.<br \/>\n\u201eSi astfel rasar una dupa alta institutiile care vor asigura ireversibil esenta rom\u00e2neasca a Clujului: Universitatea cu patru facultati (Litere si Filosofie, Medicina, Drept, Stiinte), 1919; Academia de Agricultura, 1919; Academia de \u00cenalte Studii Comerciale si Industriale; Academia de Muzica si Arta Dramatica, 1920; Teatrul National, 1919; Opera Rom\u00e2na, 1919; Episcopia Ortodoxa a Vadului, Feleacului si Clujului, 1919; Scoala de Arte Frumoase, 1925; Academia Teologica Ortodoxa, 1926. Se \u00eenfiinteaza apoi institutele cu diverse specializari (istorie, speologie, psihologie, medicina, stiinta, agronomie, Muzeul Literaturii Rom\u00e2ne), Gradina si Muzeul Botanic, Muzeul Etnografic al Transilvaniei si Parcul Etnografic Horia, Muzeul de Antichitati cu colectia de arta \u00abVirgil Cioflec\u00bb. \u00cenvatam\u00e2ntul preuniversitar se gaseste si el \u00eentr-o crestere explosiva, dupa cum o vivacitate exuberanta o au publicatiile pe diferite specialitati si presa \u00een general.)\u201c<br \/>\nAmple si convingatoare sunt si capitolele \u201eGeografia orasului\u201c, \u201eDinamismul economiei\u201c, \u201eModulul administrativ\u201c, si mai ales \u201eUniversitatea\u201c.<br \/>\nInstitutia port-drapel a spiritualitatii nationale, Universitatea Daciei Superioare lua fiinta prin hotar\u00e2rea Consiliului Dirigent de a forma o comisie independenta, cu 20 de personalitati: 12 profesori universitari de la universitatile existente \u00een tara si 8 ardeleni. Presedintele Comisiei era Sextil Puscariu iar membri: Nicolae Iorga, Vasile P\u00e2rvan, Dimitrie Gusti, Petre Poni, Gh. Titeica, Emil Teodorescu, M. Cantacuzino, St. Longinescu, I. Teodorescu, M. Manicatide, Gh. Marinescu si Juvara. Ardelenii erau: Vasile Goldis, Ioan Lupas, Onisifor Ghibu, Al. Borza, Emil Hatieganu, Petre Porutiu, Iuliu Moldovan si Iuliu Hatieganu. Observ cu bucurie ca mai multe nume dintre ardeleni se formasera si afirmasera la scolile din Blaj, cum era cazul lui Alexandru Borza, cel care \u00eembogateste cea mai veche gradina botanica scolara din lume, ca apoi sa o \u00eentemeieze pe cea ne\u00eentrecuta p\u00e2na azi de la Cluj.<br \/>\nMulte si emotionante sunt, la acest capitol, evocarile si documentele care vorbesc despre prezenta \u00een viata universitara clujeana a unor personalitati exemplare, ca Sextil Puscariu (sprijinitorul de la bun \u00eenceput al lui Lucian Blaga), Gh. Bogdan Duica (adversarul \u00eencapat\u00e2nat al marelui poet si filosof), Octavian Goga (pentru putina vreme), D.D. Rosca, Ion Breazu, Constantin Daicoviciu si toti ceilalti, care au \u00eembogatit viata literara si artistica a noii capitale intelectuale a Transilvaniei. Asa s-au nascut si afirmat diversele sale \u201escoli\u201c, printre care cea mai cunoscuta avea sa fie cea de medicina, cu celebrii sai maestri Iuliu Hatieganu, Ion Goia si Victor Papilian, scriitorul eminent, cu un urmas, \u00een linia aceasta, colegul si prietenul nostru de azi Augustin Buzura.<br \/>\nRegret ca nu am spatiu mai mult pentru a poposi si la alte capitole importante ale cartii lui Petru Poanta, asupra \u201elumii literare\u201c de dinainte si de dupa 1918, \u00een care sunt amintiti E. Daian, G. Cosbuc, Octavian Goga, Emil Isac, Petre Dulfu, Ion Ag\u00e2rbiceanu, Al. Ciura, Aron Cotrus, ultimii trei formati tot la Blaj, unde am avut si eu norocul sa-mi fac studiile liceale, ca sa ajung apoi, \u00een 1948, \u00een Clujul ravasit de unele legi draconice si nedrepte ale perioadei staliniste.<br \/>\nMa simt dator, asadar, sa elogiez \u00eenca o data eforturile supraomenesti ale lui Petru Poanta de a ne lasa mostenire o carte esentiala, plina de farmecul adevarului.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Petru Poanta, Clujul interbelic \u2013 Anatomia unui miracol, Editura Eikon, 2013 &nbsp; \u00cenca din primavara anului 1953, c\u00e2nd am fost numit secretar al Filialei din Cluj a Uniunii Scriitorilor, fiind nevoie acolo de un t\u00e2nar rom\u00e2n printre batr\u00e2nii prozatori maghiari (fostii muncitori ilegalisti Nagy Istv\u00e1n, Asztalos Istv\u00e1n si Horvath Istv\u00e1n), am \u00eenceput sa primesc carti&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/petru-poanta-despre-clujul-interbelic\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Petru Poanta despre Clujul interbelic<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[10325,10326,10323,10324,2845],"class_list":["post-17811","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-almanahul-literar","tag-cluj","tag-clujul-interbelic-anatomia-unui-miracol","tag-editura-eikon","tag-petru-poanta"],"views":2728,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/17811","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=17811"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/17811\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=17811"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=17811"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=17811"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}