{"id":17807,"date":"2014-02-27T10:27:48","date_gmt":"2014-02-27T08:27:48","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=17807"},"modified":"2014-02-27T10:27:48","modified_gmt":"2014-02-27T08:27:48","slug":"pierderea-si-castigul","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/pierderea-si-castigul\/","title":{"rendered":"Pierderea si castigul"},"content":{"rendered":"

Cadrul este un oras din sudul Frantei. Localizarea: un mare centru cultural subventionat de primaria districtuala. Ora 11 dimineata.<\/strong><\/em>
\nAstept. Mi-am adus nepoata \u00een v\u00e2rsta de 4 ani la lectia de teatru. P\u00e2na sa intre \u00een sala de spectacol, au foit prin preajma mea vreo 20 de copii, adusi de parinti la cursul lui Fred.
\nFred este un actor t\u00e2nar care \u00eesi face meseria cu o placere nebuna. Le transmite celor mici bucuria de-a fi \u00eentr-o sala de teatru, de-a fi pe o scena. Despre Fred se vorbeste de dimineata p\u00e2na seara, se vorbeste toata saptam\u00e2na. Se vorbeste la centrul cultural, se vorbeste pe la scolile din localitate de pe unde se aduna copiii pentru teatru, se vorbeste \u00een fiecare familie. C\u00e2nd mergem la Fred? \u00cen ce zi a saptam\u00e2nii este lectia pentru grupa mare? La ce ora intra grupa mica?
\nAcum au intrat toti cursantii \u00een sala, s-au urcat pe scena. Prin usa \u00eentredeschisa vad ca fac o lectie de improvizatie. Noi, \u201eapartinatorii\u201c, trebuie sa-i asteptam \u00een foaier. Ni se servesc cafele si sucuri, suntem tratati cu dulciuri. Dau sa-mi achit consumatia. Mi se spune ca ea intra \u00een pretul orelor de teatru, deci a celor c\u00e2teva zeci de euro pe an, pe care parintii \u00eei platesc pentru educatia generatiei tinere.
\nMa plimb sa-mi omor timpul prin cladirea centrului, intru \u00een biblioteca, pun m\u00e2na pe o carte. \u00cen dreptul meu se deschide usa unei sali de consfatuiri \u00een care stau \u00een jurul unei mese rotunde vreo 10 persoane. Fara sa vreau, trag cu urechea. Se vorbeste despre un turneu al unui grup de oameni de teatru francezi prin diferite tari europene.
\nCea care face expunerea este, se pare, o actrita. Mitul actorului cu pene \u00een coada nu mai functioneaza de multi ani prin anumite parti ale lumii. Daca nu vrea \u00een mod deliberat sa se prezinte \u00eentr-o postura penibila, stil lady Gaga, actorul modern este \u00een viata de zi cu zi o prezenta stearsa. Ba, as spune chiar ca bugetul limitat la care este destinat prin profesia lui i s-a \u00eenscris pe figura si \u00een comportament.
\nCei la care trag cu urechea sunt \u00eembracati modest, femeia care vorbeste este chiar sleampata. Dar vorbeste bine. E umblata prin lume, stie ce vrea. Le povesteste colegilor ei, adunati se pare \u00eentr-o consfatuire organizata, despre un turneu prin mai multe tari ale Europei de Est. Au fost \u00een Rusia, au fost \u00een Polonia, au fost la Minsk. Au vizitat teatre, au stat de vorba cu colegii de pe alte meleaguri. Femeia se arata surprinsa. Teatrele sunt fastuoase prin aceste colturi de lume. Actorii au tinuta intelectuala, sunt scoliti.
\nCiulesc la maximum urechile c\u00e2nd aud vorbindu-se despre Rom\u00e2nia.
\n\u201eAti fost chiar si \u00een Rom\u00e2nia?\u201c se mira cineva din audienta. Si eu ma straduiesc sa \u00eenteleg de unde vine mirarea lui, de unde vine acel \u201echiar si\u201c.<\/p>\n

Toate cercetarile sociologice pe care le-am facut eu \u00een urma cu ani\u00a0 despre emigratia rom\u00e2neasca \u00een Franta scoteau \u00een evidenta faptul ca \u00een aceasta tara localnicii erau constienti de aportul altor popoare la cultura franceza. Este adevarat ca atunci c\u00e2nd vorbeau despre francofonie se referau mai mult la tarile africane, fostele colonii, \u00een care Franta introdusese propriul ei sistem de \u00eenvatam\u00e2nt si unde nu vroia sa-si piarda totusi terenul. &\u00e2350;i este adevarat ca odata, la o instanta publica, afl\u00e2ndu-se ca sunt din Rom\u00e2nia, functionarul mi-a spus: \u201eCe pacat ca nu sunteti rusoaica, doamna! Ati fi gasit audienta si c\u00e2stig de cauza mult mai usor. Poporul francez are mare respect pentru rusi, pentru uriasa lor cultura. \u00cei stim pe Tolstoi, pe Dostoievski, pe Cehov…\u201c
\nAcum \u00eensa, la acest centru cultural din sudul Frantei, anno 2014,\u00a0 mirarea ca cineva a vizitat teatrele din Rom\u00e2nia mi se pare socanta. Vorbitoarea, desteapta, sleampata, cu niste ochelari ur\u00e2ti si un par buhos, merge mai departe cu expunerea. &\u00e2350;i le spune ca a vizitat si o scoala de teatru.
\n\u201eExista \u00een Rom\u00e2nia \u00eenvatam\u00e2nt artistic?\u201c vine o alta \u00eentrebare din audienta, pentru mine la fel de naucitoare.
\nMa g\u00e2ndesc la turneele de succes ale artistilor nostri prin lume, ma g\u00e2ndesc la deschiderea la un moment dat de catre o trupa de teatru din Rom\u00e2nia a celebrului festival de la Avignon, ma g\u00e2ndesc la numele noastre internationale, Liviu Ciulei, Andrei &\u00e2350;erban, Purcarete. De ce oare se leaga numele lui Cehov de cultura rusa si numele citate au ramas individualizate, fara sa atraga dupa sine interesul pentru cultura careia \u00eei apartin?<\/p>\n

O urmaresc pe vorbitoare \u00een continuare, cu interes sporit. &\u00e2350;i aflu ca ea a fost extrem de satisfacuta dupa vizita \u00een tarile Europei de Est. Extrem de satisfacuta dupa discutiile cu oamenii de teatru din Rom\u00e2nia.
\nAnume din ce pricini? Pentru ca, spune ea, cei cu care s-a \u00eentretinut stiau mult teatru francez, erau la curent cu literatura clasica si contemporana din aceasta tara, aveau cunostinte la zi despre ceea ce se \u00eent\u00e2mpla pe scenele franceze.
\n\u201eAsa ca, \u00eesi continua ea plina de multumire discursul, sa stiti ca suntem cunoscuti peste tot, ne putem simti oriunde acasa, nicaieri nu suntem straini\u201c.<\/p>\n

Ani de zile c\u00e2t m-am ocupat de sociologia emigratiei, de c\u00e2te ori mi se pl\u00e2ngea cineva de discriminare, aveam o formula standard. \u00cencercam sa-l conving ca noi, cei din diaspora, suntem mai bogati cu o cultura dec\u00e2t cei printre care ne-a adus destinul sa traim, ca noi, cei din diaspora vorbim bine cel putin doua limbi, a noastra si a tarii gazda, avem doua tari \u00een care am dovedit ca putem functiona, avem familii mixte \u00een care ne simtim bine, pe scurt, suntem \u00een c\u00e2stig. Experienta mi-a dovedit ca aceasta teorie, a c\u00e2stigului, avea rolul de panaceu. Mai bogat cu o tara. Mai bogat cu o limba. Ba, chiar, tin minte ca, odata, \u00eentr-o conferinta, am spus ca noi, cei din Est, suntem mai bogati cu o dictatura, fiindca cei din sala cunoscusera numai dictaturile de dreapta, pe c\u00e2nd noi stiam ce \u00eenseamna si o dictatura de st\u00e2nga, deci nu mai puteam fi amagiti de iluzii. Ma straduiam asadar sa pun \u00een balanta pierderea si c\u00e2stigul. &\u00e2350;i ajungeam la concluzia ca cel care stie mai mult e \u00een c\u00e2stig, pe c\u00e2nd cel care stie mai putin e \u00een piedere.<\/p>\n

\u201eNe cunosc toti, spunea acum vorbitoarea la care trageam eu cu urechea, nicaieri nu suntem straini, peste tot suntem acasa\u201c.
\nCine \u00een aceste conditii, \u00een conformitate cu balanta mea de valori, era \u00een c\u00e2stig si cine era \u00een pierdere? Cel care \u00een Rom\u00e2nia era la curent cu tot ce se \u00eent\u00e2mpla pe scenele franceze sau cel care se minuna ca \u00een Rom\u00e2nia exista \u00eenvatam\u00e2nt artistic?
\nEi, se pare totusi ca lucrurile nu sunt chiar at\u00e2t de simple precum voiam eu sa le prezint, folosindu-mi \u00een anii de sociologie panaceul \u00eempotriva discriminarii. Se pare ca, totusi, daca dupa zecile de ani de diplomatie, de contacte culturale, de functionari platiti \u00een acest scop, de bani investiti pentru \u201eimagine\u201c\u00a0 (de ajungi sa te ia sila numai c\u00e2nd pronunti acest cuv\u00e2nt!), tot se mai \u00eentreaba lumea mare cine suntem si tot se mai simt unii pe la noi\u00a0 ca \u201eacasa\u201c fara sa stie despre noi nimic, teoria cu piederea si cu c\u00e2stigul ar trebui reg\u00e2ndita.<\/p>\n

Nu mai am \u00eensa timpul necesar sa meditez asupra acestui subiect. Fred si-a terminat cursul. \u00cemi iau nepoata de m\u00e2na. Ne \u00eendreptam spre casa. Ne \u00eentoarcem \u00een familia noastra mixta, despre care m-am autosugestionat tot timpul sa cred ca reprezinta un c\u00e2stig, \u00een casa \u00een care se vorbesc de-a valma c\u00e2teva limbi, lucru pe care, de asemenea m-am hotar\u00e2t sa-l declar un c\u00e2stig, printre oamenii care, fiecare poate sa spuna ca e din alta tara, ceea ce iarasi poate fi un c\u00e2stig. Mai ales atunci c\u00e2nd, aproape inconstient, simtim nevoia sa ne aplicam panaceul \u00eempotriva \u00eenstrainarii.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Cadrul este un oras din sudul Frantei. Localizarea: un mare centru cultural subventionat de primaria districtuala. Ora 11 dimineata. Astept. Mi-am adus nepoata \u00een v\u00e2rsta de 4 ani la lectia de teatru. P\u00e2na sa intre \u00een sala de spectacol, au foit prin preajma mea vreo 20 de copii, adusi de parinti la cursul lui Fred.… Cite\u0219te mai mult »Pierderea si castigul<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[2386,7031,10321],"class_list":["post-17807","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-emigranti-romani","tag-romani-in-europa","tag-societatea-europeana"],"views":1019,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/17807","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=17807"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/17807\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=17807"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=17807"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=17807"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}