{"id":17803,"date":"2014-02-27T10:23:38","date_gmt":"2014-02-27T08:23:38","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=17803"},"modified":"2014-02-27T10:23:38","modified_gmt":"2014-02-27T08:23:38","slug":"constantin-voda-brancoveanu-orizont-geopolitic","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/constantin-voda-brancoveanu-orizont-geopolitic\/","title":{"rendered":"Constantin Voda Brancoveanu: Orizont geopolitic"},"content":{"rendered":"

\u201e\u00cen calea rautatilor\u201c, sintagma curenta de c\u00e2teva secole, nu e o formula voit dramatizanta, cum s-a tot spus, ci una valabila pentru spatiul carpato-danubian si \u00een egala masura pentru alte zone ale lumii. Toate stau sub acest semn. Am glosat undeva pe seama vocabulei \u201e\u00eentre\u201c(1)<\/strong> cu referinte legate de unele entitati statale, inclusiv cea rom\u00e2neasca, comentata anume de un specialist \u00een tema, Otto Rudolf Liess(2).<\/strong> <\/em><\/p>\n

Situarea unui popor sau a unui stat \u00eentre alte popoare sau state pune o problema de identitate peste tot \u00een lume, chiar daca cu decalaje temporale si elemente specifice. N. Iorga, mereu \u201enorocos\u201c \u00een definitii sintetice, a propus la timpul sau o lectura geoculturala a istoriei, constat\u00e2nd ca locul unde se plaseaza istoricul e decisiv pentru cheia sa de lectura, pentru perspectiva dinamica ce se degaja din scrisul sau(3). Egocentrismul e de neocolit \u00een orice discurs, dar efectele lui pot fi diminuate prin apel la rigoare si metoda. Distanta cronologica fata de eveniment poate \u00eenlesni o judecata mai limpede, fie ca e vorba de indivizi sau comunitati. Este o atitudine pe care istoricii si-au asumat-o dintotdeauna, instinctiv sau pe seama unei initieri profesionale, ceea ce a dus la un \u00eensemnat spor epistemic.
\nDaca ne referim, aici, la Constantin Voda Br\u00e2ncoveanu, care a domnit \u00een Tara Rom\u00e2neasca de la 1688 la 1714, trei secole de la executia lui martirica reprezinta un interval ce impune analize si estimari de tot felul. La Academia Rom\u00e2na, la Patriarhia Bisericii Ortodoxe, la diverse universitati si institute de cercetare, s-au conturat deja programe ad hoc, menite sa readuca \u00een atentia publica imaginea unei figuri eminente, aceea de ctitor de cultura si de aparator al credintei stramosesti. Credinta echivala atunci cu legea, ca \u00een vechea balada a mortii silnice a lui \u201eBr\u00e2ncoveanu Constantin, boier vechi si domn crestin\u201c(4).
\nO coincidenta cu t\u00e2lc a facut ca debutul acelei domnii, care avea sa dureze peste un sfert de secol, sa se faca sub semnul monumentalei scrieri sfinte, Biblia, a carei tiparire \u00eencepuse de c\u00e2tiva ani, sub domnia lui Serban Cantacuzino si care impunea acum, sub Constantin Voda, o conduita analoaga. Om de cultura el \u00eensusi, poliglot si cu apetit pentru carte, Br\u00e2ncoveanu a stimulat Biserica \u00een activitati specifice, dar si pentru a imprima noilor zidiri un stil care sa le distinga favorabil \u00eentre altele. A sprijinit tiparul si \u00eenvatam\u00e2ntul de rang \u00eenalt, reorganiz\u00e2nd (1694) Academia Domneasca din Bucuresti. A \u00eenaltat, ca un gest specific, palate proprii la Potlogi si Mogosoaia, conace la Doicesti si Br\u00e2ncoveni, unele si \u00een Transilvania. A refacut Curtea Veche din capitala si resedinta domneasca din T\u00e2rgoviste, imprim\u00e2nd peste tot o nota senioriala, de distinctie aulica si rafinament.
\nBogat si norocos \u00een multe, era firesc sa nasca invidii, ostilitati, intrigi de tot felul, care vor sf\u00e2rsi prin a-l scoate din scaun si a-i casuna, la Istanbul, moartea tragica de martir crestin. Numirea sa ca domn viager (1703) l-a facut sa adopte o conduita mai dura, socotita \u201etiranica\u201c de adversari si penalizata, p\u00e2na la urma, de \u00cenalta Poarta cu indicibila asprime. Totusi, colaborarea cu Cantacuzinii i-a fost utila, mai ales \u00een politica externa, date fiind abilitatile diplomatice si legaturile acestora \u00een mai tot sud-estul european si chiar dincolo de acesta. Dintre oamenii de valoare deosebita, aflati \u00een slujba sa, merita sa-i amintim pe fratii scheieni David si Toader Corbea, pe florentinul Anton Maria Del Chiaro, autorul pretioasei \u201eIstoria delle moderne rivoluzione della Valachia\u201c (Venezia, 1718), din care N. Iorga avea sa publice o noua editie, \u00een 1914, la bicentenarul mortii lui Br\u00e2ncoveanu, apreciind ca opera \u00een cauza constituia un pretios izvor pentru istoria poporului rom\u00e2n \u00een ansamblu(5).
\nS-au identificat sute de scrisori \u00eentre diversi demnitari, dintre care peste jumatate cu caracter politic si diplomatic, documente de care istoricii s-au folosit pentru cunoasterea omului si a epocii sale. Lista lor e considerabila si denota o vasta retea de conexiuni peste tot, pe seama careia se poate reconstitui figura unui mare senior european. Casa de Austria i-a conferit, dupa \u201efaza antagonica\u201c, titlul de principe al Sf. Imperiu (1995), pe seama caruia si-a putut zidi apoi resedinta de la S\u00e2mbata de Sus. \u00cen acelasi timp, el a sesizat nevoia unei apropieri de Rusia, noul pretendent la hegemonia din zona, mai ales dupa \u00eencheierea pacii ruso-turce din 1700, pastr\u00e2nd totusi o anume rezerva, care s-a vadit benefica un timp. Tot pe atunci, tarul Rusiei i-a conferit crucea de cavaler al ordinului Sf. Andrei, ca recunoastere a rolului pe care domnul muntean \u00eel juca \u00een arealul sud-estic. Victoria de la Poltava (1709) si razboiul cu Suedia a facut ca Petru I sa-si \u00eendrepte atentia spre tarile rom\u00e2ne, provoc\u00e2nd campania de la Prut, \u00eencheiata rau pentru imperiul pravoslavnic, aliat acum cu Moldova condusa de Dimitrie Cantemir, eruditul domn care traise multi ani la Istanbul si miza pe \u201edescresterea\u201c (decrementa) puterii otomane. Nu se \u00eensela asupra tendintei, \u00eensa estima gresit momentul finalizarii. Cantemir se vadea un \u201edomn ideolog\u201c, dupa expresia lui N. Iorga, pe c\u00e2nd Br\u00e2ncoveanu proceda cu un spirit realist, capabil sa evalueze situatia si sa astepte momentul oportun.
\nDin pacate, un asemenea moment era \u00eenca prematur si avea sa ram\u00e2na astfel pentru \u201etara\u201c condusa de Br\u00e2ncoveanu, ca si pentru alte neamuri din zona (greci, s\u00e2rbi etc.) aflate sub aceeasi dominatie. Pentru domnul muntean, lucrurile au luat, cur\u00e2nd, o turnura dramatica, ca urmare a intrigilor tesute de neprieteni, dar si a concluziei pe care \u00cenalta Poarta o trasese dupa defectiunea lui Cantemir. La 24 martie 1714, Br\u00e2ncoveanu a fost mazilit si dus la Istanbul, aruncat \u00een temnita de la Yedikule, apoi ucis, \u00eempreuna cu mai toata familia sa, la 15 august 1714, \u00een prezenta sultanului Ahmed III, a marelui vizir Ali pasa, a unor diplomati si a unei multimi iubitoare de spectacol s\u00e2ngeros. S-ar fi putut salva, \u00een ultima clipa, daca\u00a0 si-ar fi abjurat credinta stramoseasca, \u201elegea\u201c, pentru a trece la islamism, ceea ce domnul rom\u00e2n a refuzat, \u00eempreuna cu ai sai. Era un sexagenar cu faima de personaj influent si bogat, a carui moarte tragica a produs o ad\u00e2nca impresie p\u00e2na si \u00een presa europeana a timpului. Pe seama ei, s-au alcatuit, anonime \u00eensa pline de har, balade si c\u00e2ntece care i-au glorificat taria morala, devotiunea crestina \u00een clipa din urma. Calinic, mitropolit de Hariclea si viitor patriarh de Constantinopol, i-a dedicat un poem de lauda a virtutilor sale crestinesti, pe seama carora Biserica Ortodoxa Rom\u00e2na avea\u00a0 sa-l canonizeze, la 20 iunie 1992, pentru a fi praznuit, anual, pe data de 16 august, a doua zi dupa decapitarea lui. Decizia Sf\u00e2ntului Sinod nu ignora, se \u00eentelege, pacatele lumesti ale domnului-martir, personalitate aporetica, cu lumini si umbre, \u00een calitatea sa de \u201ereprezentant al oligarhiei boieresti\u201c, cum apare \u00eentr-o sinteza istorica, umbrele fiind compensate din plin de calitatile lui de mecenat cultural, de ctitor inspirat si generos, care si-a pus amprenta pe \u201eo epoca de o certa maretie\u201c(6).
\nS-a spus, cu temei, ca acel interstitiu a fost \u201eveacul nostru teologic prin excelenta\u201c, \u00eencununat cu deceniile br\u00e2ncovenesti(7), \u00eensa la fel de bine se admite ca a fost si un veac al istoriografiei, din moment ce \u00een miezul sau agitat se plaseaza scrieri de Gr. Ureche, M. Costin, D. Cantemir. Slavonismul cultural nu mai avea forta, iar demersurile carturaresti, \u00een limba, teologie, istorie s.a., probau izb\u00e2nda clara a elementului autohton(8). Exista, \u00een epoca, \u201eun manunchi de carturari rom\u00e2ni, care au unit priceperea, harnicia si pietatea lor, \u00eentru faurirea unei limbi literare rom\u00e2nesti mai bogate, mai precise si \u2013 pe c\u00e2t era cu putinta \u2013 mai limpede, spre mai marele folos al limbii nationale\u201c(9).
\n\u00cen primul an al domniei Br\u00e2ncoveanului a aparut, semn fatidic poate, \u201eBiblia, adica dumnezeiasca scriptura\u201c, a carei tiparire, initiata de Serban Cantacuzino, constituia o mare \u00eemplinire carturareasca si religioasa, comparabila cu Biblia luterana la germani. Cu bun temei, istoricul A.D. Xenopol o considera \u201ecel mai \u00eensemnat monument al literaturii religioase la rom\u00e2ni, at\u00e2t prin \u00eentinderea, c\u00e2t si prin limba ei cea minunata\u201c(10). Teologic, a vegheat la acuratetea ei un arhiereu ardelean, Teodosie Vestemeanul, ajuns mitropolit al Tarii Rom\u00e2nesti, dupa ce activase \u00eendelung si \u00een Moldova, colabor\u00e2nd cu literati de seama din tot arealul rom\u00e2nesc. S-a putut conchide ca acea Biblie constituia un simbol de unitate, la care au contribuit si mari \u00eenaintasi \u00een domeniu, precum Coresi, Varlaam, Simion, Stefan.
\nSe poate subscrie, \u00een plus, la concluzia unui bun cunoscator al perioadei ca \u201ela umbra Bisericii \u00eencepe a se forma o clasa mijlocie de feciori de popi, care stiu carte mai mult dec\u00e2t boierimea si vaz\u00e2ndu-se cu toate acestea \u00eenlaturati de la afacerile publice, \u00eencepura sa cristalizeze opozitia fata de starea de lucruri de atunci. \u00cen lupta lor inegala cu boierimea de la putere, acest grup de oameni mai \u00eenvatati si mai harnici recurg atunci la satire si la pamflete \u00eempotriva apasatorilor tarii, care vor pune mai t\u00e2rziu, dupa anul 1789, aceasta atitudine pe seama unui\u00a0 frantuschii duh si vor cauta sa ia masuri cu sprijinul divanului otoman\u201c(11).
\nNumeroase elemente definitorii ar trebui luate \u00een seama. Istoricii sunt de acord sa considere ca \u201estilul br\u00e2ncovenesc\u201c e recognoscibil totodata \u00een arta si \u00een viata, unul \u00een care ceremonialul, zabava, reculegerea, meditatia se topeau \u00eentr-un gest armonios, de substrat crestinesc si de o \u201esuperioara \u00eentelegere a formelor\u201c, cu \u201eopulente baroce si abstractizari orientale\u201c. Ne\u00eendoielnic, \u201eConstantin Voda Br\u00e2ncoveanu, ca si stilul care-i poarta numele\u201c, ram\u00e2ne \u201eo paradigma politica, morala, artistica\u201c, la care avem temei sa ne \u00eentoarcem mereu.
\nEruditia istoriografica, acribia filologica, studiile ecleziale si cele de culturologie, cu o extensie mai ampla, au adus \u00een discutie amanunte biografice si de epoca ce nu pot fi evocate aici. Ele contribuie \u00eensa, discret, persuasiv, la mai deplina cunoastere a unei mari creatii, simbolizata de Constantin Brancoveanu.<\/p>\n

Note<\/strong>
\n1) Alexandru Zub, \u201e\u00centre Est si Vest: o problema de istorie culturala\u201c, \u00een \u201eConvorbiri literare\u201c, CXLVIII, 10, oct. 2004, pp. 18-20.
\n2) Otto Rudolf Liess, \u201eRum\u00e4nien zwischen Ost und West\u201c, Hannover, 1965. Vezi complementar Luce Irigaray, \u201e\u00centre Orient si Occident. De la singularitate la comunitate\u201c, Iasi, Institutul European, 2010.
\n3) N. Iorga, \u201eCe este Sud-Estul European\u201c, Bucuresti, 1940.
\n4) P. Cernovodeanu, \u00een \u201eIstoria rom\u00e2nilor\u201c, Bucuresti, V, 2003, pp. 250-251.
\n5) Anton Maria Del Chiaro, \u201eIstoria delle moderne rivoluzione della Valachia con la descrizione del paese, natura, costumi, riti, e religione degli abitanti\u201c, Bucarest, 1914, p. 223.
\n6) P. Cernovodeanu, op. cit., p. 267.
\n7) Alexandru Elian, \u201eBizantul, Biserica si cultura rom\u00e2neasca\u201c, Iasi, Trinitas, 2003, p. 198.
\n8) P.P. Panaitescu, \u201eIntroducere \u00een istoria culturii rom\u00e2nesti\u201c, Bucuresti, 1969.
\n9) Alexandru Elian, op. cit.
\n10) Dana Oros, \u201eO carte fundamentala pentru limba rom\u00e2na: Biblia lui Serban Cantacuzino\u201c, \u00een \u201eHistoria\u201c, XIV, 145, feb. 2014, pp. 10-11.
\n11) V.A. Urechia, apud Dan A. Lazarescu, \u201eImaginea Rom\u00e2niei prin calatori\u201c, I, Bucuresti, Ed. Sport-Turism, 1985, pp. 52-53.<\/p><\/blockquote>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

\u201e\u00cen calea rautatilor\u201c, sintagma curenta de c\u00e2teva secole, nu e o formula voit dramatizanta, cum s-a tot spus, ci una valabila pentru spatiul carpato-danubian si \u00een egala masura pentru alte zone ale lumii. Toate stau sub acest semn. Am glosat undeva pe seama vocabulei \u201e\u00eentre\u201c(1) cu referinte legate de unele entitati statale, inclusiv cea rom\u00e2neasca,… Cite\u0219te mai mult »Constantin Voda Brancoveanu: Orizont geopolitic<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[10315,10317,10316],"class_list":["post-17803","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-constantin-brancoveanu","tag-domnia-lui-brancoveanu","tag-orizont-geopolitic-romanesc"],"views":1688,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/17803","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=17803"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/17803\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=17803"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=17803"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=17803"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}