\u201e\u00cen ultimele poeme, versul se dezgoleste de coaja metaforelor biblice sau shakespeariene si poetul ram\u00e2ne singur pe scena, cuprins de friguri, tremur\u00e2nd ca varga \u00een fata neantului care se casca la picioarele lui. \u00cenca un poet pe nedrept uitat, unul dintre cei mai puternici si originali din literatura contemporana\u201c \u2013 scrie \u00een \u201eRomania literara\u201c Nicolae Manolescu, relu\u00e2ndu-si un fragment din \u201eIstoria critica…\u201c: poetul, puternic si original, Florin Mugur, se nascuse la 7 februarie, \u00een 1934 si s-a retras ca sa moara la \u00eenceputul celui de-al doilea an, 1991, al unei Rom\u00e2nii intrate iarasi \u201e\u00een delir\u201c, dupa caderea comunismului. Suporta greu, de fapt nu-si gasea locul pe scena, \u00een exclusivismul celebrei \u201eZone\u201c din primavara lui ’90, \u00eemprejurari \u00een care \u2013 comit o impietate? \u2013 ma convoca, \u00eentr-un soi de \u201eclandestinitate\u201c protectoare, \u00een gradina Cismigiului ce-si mutase temporar obisnuita zarva mai \u00een centru, \u00een Piata Universitatii. Pe aleile pustii ale gradinii parasite punea tara la cale. Facea planuri fantasmagorice. Promitea, \u00eentre altele, sa scrie un articol despre tatal sau, ziaristul social-democrat Leon Legrel, apropiat al lui Maniu, fost puscarias, lovit mortal de un camion \u00een fata casei din Bibescu Voda sub privirile \u00eengrozite ale fiului sau. La spital, muribundul i-ar fi implorat pe cei din jur sa nu \u00eentreprinda nimic contra criminalului… Ziarist de st\u00e2nga, \u00eemi explica el, nu suferea \u00een ruptul capului sa fie \u201eanti\u201c, ci doar \u201ene\u201c. Indecizia sau neputinta tatalui de a fi \u201eanti\u201c i s-a transmis fiului: n-a scris acel articol promis, expresie, pare-se, a unei duble indecizii sub semnul careia si-a trait viata si, cred, si poezia pe care a scris-o \u00een a doua jumatate a scurtei lui vieti. E poezia unui poet, cum scrie N. Manolescu, \u201eputernic si original\u201c. Cum poate fi puternic un ins indecis si care da semne ca-si traieste indecizia ca si cum ar fi, din aceasta cauza, \u201eculpabil\u201c, ram\u00e2ne un mister: nu doar al omului, ci si al poeziei lui. Puterea lui a stat, pesemne, \u00een indecizia lui. \u00cen fond, ea este expresia intelectuala a unui spirit anxios, vulnerat si vulnerabil. Pentru un asemenea spirit existenta \u00eensasi este o suma nesf\u00e2rsita de primejdii si capcane printre care pasea \u00een v\u00e2rful picioarelor, ca pe un c\u00e2mp minat ramas dupa razboi. Percepea primejdiile cu o antena fina, cu o acuitate de animal ranit si \u00eencoltit. Nu avea stofa de erou. Parea destinat unei functii de conciliator. Era un mediator ideal, constructor de punti: un visator al concordiei chiar si atunci c\u00e2nd tremura ca varga de neantul care se casca la picioarele lui! Nimic nu-l tulburase mai tare dupa’90 dec\u00e2t spectacolul destramarii solidaritatii, fragile, \u00eenlocuita instantaneu, cu o viteza extraordinara, de uri cumplite si razbunari nimicitoare. Marile lui \u00eensusiri, sensibilitatea ascutita \u2013 ca a vietuitoarelor care presimt cutremurul cu mai multe secunde \u00eenainte \u2013, fragilitatea fiintei prea receptive si, de aceea, vesnic tremuratoare ca frunza plopului, geniul de a \u00eentrezari, cum spune \u00eentr-un poem, \u201emarginea subtire a \u00eentelegerii\u201c \u00een cele mai tensionate si ireductibile relatii \u2013 toate aceste \u00eensusiri s-au vazut brusc scoase din joc, de prisos, socialmente inutilizabile. Str\u00e2nsa \u00een corsetul \u00eentunecat al libertatii urii dezlantuite, inima lui, solara, a \u00eencetat sa mai bata. Nu mai avea pentru ce. Poetul fusese pe vremuri citit rapid si bine de G. Calinescu. Acela observase \u00een poezia lui dorul de \u201elimpiditati solare\u201c, vocatia fericirii. Poezia lui iese din aceasta vocatie ne\u00eemplinita. Pe care o si razbuna. Facultatea lui primordiala pare a fi ramas capacitatea de a \u00eenalta imnuri si ode, puterea de adorare. \u00centr-un volum de rascruce, decisiv pentru traiectoria liricii lui, precum \u201eCartea regilor\u201c, imaginea inocentului spre care aspira puterea de adorare a poetului e \u00eenca prezenta si vie: \u201eBinecuv\u00e2ntat sa fii,\/ omule cu capul \u00een nori\/ Nici macar nu te uiti,\/ inocentule,\/ si-ti misti m\u00e2inile,\/ \u00eentr-o doara\/ ratacindu-ne vietile\/ Si toata valea se umple\/ de \u00eencurcaturile tale\/ simple ca \u00eengerii\u201c. Asemenea versuri, un imn al inocentei rasculate, figureaza \u00eentr-un volum cu intentie si deviza inconformista, cu program iconoclast. Fondul incantatoriu \u00eesi mai cauta albia si obiectul glorificarii, gesturile inconformiste sunt \u00eensa \u201etradate\u201c de semnele unei mari sfieli: iconoclastia este \u00een mod ciudat pioasa. Nazuind la deplina si nonconformista afirmare de sine (gloria de a-si fi propriul rege, \u00eentr-o \u201eCarte a regilor\u201c!), poetul calca temator pe nimburi sparte si revine, din mari cutremure, cu \u201einima fricoasa\u201c, recunosc\u00e2ndu-si, \u00een fine, conditia de \u201eadorator umilit\u201c. Miturile inspira o iubire tainuita si un respect religios, ambele resimtite cu o m\u00e2nie abia stap\u00e2nita. Tonul zeflemitor si sceptic e \u201enesincer\u201c si jucat: inconformismul pare un truc dincolo de care se \u00eenalta, ca un fum de tam\u00e2ie, duiosia unui suflet anxios de adorator. \u00cen toiul sarcasmului ametitor dintr-o zeflemitoare \u201eLiniste\u201c cad ca frunzele dintr-un copac trucat \u00een scena versuri cu un remarcabil efect al sinceritatii \u201edezgolite\u201c, cum spune criticul, de coaja metaforelor: \u201eCocosi, inima voastra bate\/ de-un milion de ori mai repede\/ dec\u00e2t inima mea\/ sau poate sunteti numai\/ niste superbe pusculite de lut\/ \u00een care zornaie o mie de inimi\u201c. Personajul principal din ultimele lui volume este un Print sau un \u00cenger cu o carte \u00een m\u00e2na: un simbol al credintei si al sperantei ca poezia ram\u00e2ne o terapie intensiva, un spatiu privilegiat al izbavirii de rau si de monstrii nascuti din somnul ratiunii. Spirit nelinistit, fragil si sentimental, Florin Mugur era un print din Shakespeare, dar un print \u00een straie de cersetor, \u00eenghesuit \u00een vesminte parca \u00eemprumutate sau \u201ede capatat\u201c. Bijutierul sentimental si fragil era \u00eensa \u00eenzestrat cu forta asociata cu o rezistenta de hamal: a scris mult si de toate, de la poezie si roman (confesiv), p\u00e2na la gazetarie si carti de convorbiri cu scriitori importanti, Marin Preda sau Paul Georgescu. \u201eHamalul\u201c Cartii Rom\u00e2nesti n-a fost scutit de depresii ce-i smulgeau condeiul din m\u00e2na. \u00centr-un r\u00e2nd, prin 1976, marturisea ca dupa o asemenea depresie, \u201e\u00een acea dimineata am re\u00eenceput sa scriu, dupa ce nu mai scrisesem timp de sase luni dec\u00e2t fleacuri.\u201c Re\u00eentremat, \u00eentr-o asemenea dimineata mi-a trimis un lung \u201eReferat despre elefanti\u201c, poem inedit la vremea aceea, adevarata arta poetica din care razbat fragilitatea si forta, gratia luminoasa si tristetea, umorul si duiosia, demnitatea si discretia unui poet b\u00e2ntuit de soarele negru al melancoliei din care s-au si nascut marile lui izb\u00e2nzi lirice. Se \u00eenchipuia \u00een acel \u201eReferat…\u201c ca un Print \u00eembracat \u00een pielea elefantului, \u201epoet nebun\/ care se-asaza pe-o banca \u00eenghetata\/ \u00een padurea Baneasa\/ cu masina de scris pe genunchi\/ si dactilografiaza un referat despre elefanti\/ ei traiesc o mie de ani ei nu uita niciodata\/ o nedreptate le plac\/ bucatelele de zahar nu fura nu ucid dorm\/ \u00een picioare se roaga le\/ place sa fie fotografiati, c\u00e2nd poarta un copil\/ sufletele lor merg\/ \u00een v\u00e2rful picioarelor, se g\u00e2ndesc la primul vers\/ al poemului pe\/ care \u00eel vor compune c\u00e2ndva atunci c\u00e2nd se vor\/ retrage sa moara\/ elefantii se trag \u00een locuri ascunse\/ pentru a muri\/ nimeni nici macar eu nu am vazut un elefant mort\/ e mai mult dec\u00e2t poate suporta un om\/ nimic, bate la masina poetul\/ si clapele se lovesc \u00eentre ele ca niste dinti\/ \u00eenfrigurati\/ nimic inutil: nici acest drum pe care l-am\/ facut dupa o zi de cafele\/ negre si de sedinte si de meprobamate\/ pentru a ma \u00eent\u00e2lni cu elefantul\/ trec\u00e2nd cu autobuzul pe l\u00e2nga aeroport\/ elefantul meu are aripi de aluminiu cu mult\/ mai stralucitoare dec\u00e2t\/ avioanele el e sarutat pe frunte de cele mai\/ frumoase stewardese\/ \u00een el se afla cele mai confortabile cabine\/ de zbor \u00een care dorm\/ \u00eengerii lenesi\/ generatia mea de barbati de patruzeci de ani\/ \u00een paltoane grele de umezeala lu\u00e2nd-o la fuga\/ cu g\u00e2f\u00e2ituri si cu m\u00e2ini duse \u00een dreptul\/ inimii si \u00eendrept\u00e2ndu-se spre \u00eent\u00e2lnirea\/ cu elefantul. Elefantul se trage \u00een locuri ascunse\/ pentru a muri \u2013\/ dar unde sa se ascunda un elefant\/ Nu e at\u00e2t de usor sa gasesti o ascunzatoare\/ pentru un elefant\/ si resping poete, dumnezeiescule, ideea\/ ca s-ar duce sa moara\/ nevazut\/ \u00een spatiile goale dintre strofele tale\/ nu nu \u00eenca nu s-a nascut poetul dumnezeiesc\/ \u00eenca nu s-au nascut vaile dintre cuvinte\/ \u00een care sa poata muri nevazuti elefantii (…)\/ elefantii se retrag \u00een locuri ascunse\/ pentru a muri\/ nimeni nici macar eu nu am vazut\/ un elefant mort\/ e mai mult dec\u00e2t poate suporta un om\/ \u00eenauntru bare de fier si elefantul singur clatin\u00e2ndu-si\/ la nesf\u00e2rsit capul\/ de la dreapta la st\u00e2nga si \u00eenapoi\/ de parca s-ar ruga \u00een singuratatea de ciment\/ Dumnezeului elefantilor\/ Iar eu stiu cum arata Dumnezeul elefantilor\/ l-am vazut\/ Dumnezeul elefantilor este un fluture\/ Dar daca, se g\u00e2ndeste poetul cu groaza\/ dar daca se \u00eembolnaveste acum iarna\/ si daca vrea sa moara acum iarna\/ printre bare de fier? Cum o sa-si mai gaseasca ascunzatoare\/ cum o sa dispara cum o sa\/ ne ierte vietile de ceea ce ele nu pot suporta sa vada\/ Ce ma fac, \u00eentreaba poetul\/ ce ma fac daca nu apuc vara\/ ce ma fac daca mor aici \u00een padurea Baneasa marunt\/ cu masina de scris alunec\u00e2ndu-mi\/ de pe genunchi\/ cu foile scrise alunec\u00e2ndu-mi de pe genunchi\/ cu manusa de matase a unei fete\/ alunec\u00e2ndu-i de pe genunchi\/ pe pam\u00e2nt astept\u00e2nd astept\u00e2nd\/ sa se roteasca morile de v\u00e2nt ale primaverii .\/ Cum sa mai mori\/ striga poetul \u00een luna aniversarii sale\/ cum sa mai mori\/ demn\/ ca un elefant\/ acum, \u00een februarie?\u201c.
\nI-a fost dat acestui eminent poet, puternic \u00een fragilitate si original prin ascunderea \u00een mastile pe care si le-a tras pe chip, sa moara singur pe scena, ca \u00een \u201eReferat despre elefanti\u201c poemul scris de un poet \u201enebun\u201c asezat pe o banca \u00eenghetata din padurea Baneasa, cu masina de scris alunec\u00e2ndu-i de pe genunchi. Au ramas sa traiasca mastile poetului, Printul, \u00cengerul si Elefantul din poemele lui \u00eenca vii \u00een ochii cititorilor fideli, \u00een paginile istoriilor literare si \u00een mintea de pe urma a celor ce vin bolborosind \u00een urechea miraculoasa a poetului necuvintelor ce-i aude \u201epe nenascutii c\u00e2ini, pe nenascutii oameni cum \u00eei latra\u201c…<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
\u201e\u00cen ultimele poeme, versul se dezgoleste de coaja metaforelor biblice sau shakespeariene si poetul ram\u00e2ne singur pe scena, cuprins de friguri, tremur\u00e2nd ca varga \u00een fata neantului care se casca la picioarele lui. \u00cenca un poet pe nedrept uitat, unul dintre cei mai puternici si originali din literatura contemporana\u201c \u2013 scrie \u00een \u201eRomania literara\u201c Nicolae… Cite\u0219te mai mult »Mastile poetului: Florin Mugur, 80<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[10309,10310,10308,482],"class_list":["post-17797","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-convorbiri-cu-marin-preda","tag-convorbiri-cu-paul-georgescu","tag-florin-mugur","tag-romania-literara"],"views":1801,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/17797","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=17797"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/17797\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=17797"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=17797"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=17797"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}