{"id":17786,"date":"2014-02-20T11:45:48","date_gmt":"2014-02-20T09:45:48","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=17786"},"modified":"2014-02-20T11:45:48","modified_gmt":"2014-02-20T09:45:48","slug":"o-poveste-la-muzeul-national-de-istorie","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/o-poveste-la-muzeul-national-de-istorie\/","title":{"rendered":"O poveste. La Muzeul National de Istorie"},"content":{"rendered":"

Ningea puzderie de fulgi peste Capitala si peste sufletele noastre si toata tandretea acelui moment ma bucura profund, cu toate ca stiam ca o iarna ca-n copilaria mea e mai greu de \u00eent\u00e2lnit aici, \u00een sud. Ningea si ma bucuram ca voi lasa sa treaca povestile cotidiene pentru a fi absorbita de altele, daca nu cu z\u00e2ne, macar cu mult alb si cu uitare.
\nVizitator la o ora t\u00e2rzie<\/strong>
\nPe Calea Victoriei se aprindeau deja felinarele c\u00e2nd, atrasa de afisele expuse pe terasa Muzeului National de Istorie a Rom\u00e2niei, m-am hotar\u00e2t sa intru, nu \u00eenainte de a-mi spune ca ideea de a veni catre public cu o expunere \u00een aer liber nu poate fi dec\u00e2t generoasa, gest suprem de daruire catre cei care am\u00e2na \u00eenca sa treaca pragul acestei institutii. Am intrat, dar mi s-a atras atentia ca muzeul tocmai s-a \u00eenchis. \u201eBine, dar c\u00e2nd ma \u00eentorc ce mi-ati recomanda sa vad?\u201c \u201eToate expozitiile noastre\u201c, mi-a raspuns Cristi, muzeograf de serviciu \u00een acea zi. \u201eVa recomand sa vedeti expozitia ce reuneste c\u00e2teva steaguri medievale imaginate de catre studentii de la Arte, dar expun si pictori consacrati si va previn ca nu e un joc, dupa cum ar parea; iar \u00een Holul de Onoare al Muzeului am deschis o expozitie care reuneste mai mult de o mie de piese de aur si argint din patrimoniul a 31 de muzee din tara, iar \u00eenainte de a merge sa vedeti Sala Tezaur si Lapidarium-ul, sa treceti si prin expozitia \u00abImagin\u00e2nd Balcanii\u00bb, care are povestea ei\u201c.
\n\u00censa, \u00een timp ce-mi vorbea despre aceste proiecte de anvergura, t\u00e2narul muzeograf ma conducea spre \u201ebuzunarul Stavropoleos\u201c, unde povestea Balcanilor prindea contur la lumina celor c\u00e2teva lampadare care nu fusesera \u2013 \u00eenca \u2013 stinse. Mi-am dat seama ca mi se facea o concesie si, recunoscatoare divinitatii, dar si institutiei-gazda, am pornit, cu o ceasca de cafea turceasca trimisa aici de Muzeul National al Sloveniei, putin trista si destul de grabita, sa vad ce s-ar (mai) putea spune despre \u201ebutoiul cu pulbere al Europei\u201c, despre aceasta parte de lume at\u00e2t de \u00eencercata nu doar \u00een \u201elungul secol XIX\u201c .
\nImagin\u00e2nd Balcanii<\/strong>
\nAveam sa aflu ca expozitia este itineranta, ca 11 tari balcanice si-au reunit eforturile pentru a arata mai ales ce le uneste, nu ceea ce le particularizeaza, ca elementele comune sunt mai numeroase dec\u00e2t cele care le despart si ca dansul, c\u00e2ntecul, cultura, \u00een general, poate ca si spatiul geografic, \u00eentr-o buna masura, se constituie \u00een acel liant care asigura si trainicie, si buna convietuire, si unicitate unei zone pe c\u00e2t de vulnerabile, pe at\u00e2t de linistite atunci c\u00e2nd este lasata sa-si duca povestea prin istorie.
\nExpozitia, care dezvaluie constituirea si evolutia natiunilor moderne \u00een Estul si Sud-Estul Europei, este o calatorie prin viata acestor locuri, vorbind despre cunoasterea reciproca, despre re\u00eenvierea memoriei comune, despre \u00eempacarea cu trecutul, cu istoria si cu ele \u00eensele. Islamism \u2013 crestinism, ortodoxism \u2013 catolicism, habsburgi \u2013 otomani, Orient \u2013 Occident, toate \u00eesi etaleaza elementele comune \u00eentru \u00eemplinirea unui singur obiectiv: evidentierea asemanarilor; muzeele de istorie din aceste 11 tari si-au depasit granitele, lucr\u00e2nd \u00eempreuna pentru a dovedi ca nimic din ceea ce este national, unic, specific, particular nu poate fi extras din contextul regional de care este legat prin at\u00e2tea fire nevazute, fac\u00e2nd \u00eempreuna un tot care a dat Europei si farmec, si culoare, si prospetime.
\nDe la macheta unei locomotive dat\u00e2nd din primul sfert al sec. XX, dar av\u00e2nd alaturi imaginea uneia mai vechi, realizata la Resita \u00een 1872 (dupa cum se stie, \u201edrumul de fier\u201c a fost inaugurat la noi de catre regele Carol I \u00een 1869) si care ilustreaza efortul de dezvoltare a Rom\u00e2niei \u2013 cu o componenta fireasca, aparitia clasei de mijloc \u2013, la mobile \u00een stil Biedermeier sau la Dictionarul croato-german din 1842, realizat la editura lui Ljudevit Gaj (care propune alfabetul latin pentru limba croata), unul dintre liderii \u201eMiscarii ilirice\u201c, de la primul film rom\u00e2nesc de lungmetraj, realizat de Aristide Demetriade \u00een 1912, la bustul lui Matija Gubec, liderul sloveno-croat din 1573 sau la aparitia scolilor si a tiparului care au dus la rasp\u00e2ndirea cuv\u00e2ntului scris, a traducerilor si la formarea natiunilor, toate invita la reflectii asupra a ceea ce ar trebui sa caracterizeze acest spatiu: dialogul.
\nExpozitia \u00een sine are o valoare uriasa nu doar pentru ineditul sau, ci mai ales pentru exponatele sale, unele dintre ele fiind mai greu de vazut la Bucuresti. As include aici unul dintre primele filme realizate \u00een Balcani de catre fratii Manaki. Prezent\u00e2nd calatoria sultanului Mehmed V Reshad la Bitola, ei au lasat un document cu valoare istorica certa, important \u00een acelasi timp pentru cei care studiaza istoria mentalitatilor ori artele vizuale. De asemenea, \u00eencheierea procesului de formare a natiunilor este bogat ilustrata cartografic \u2013 sunt expuse hartile Serbiei, Muntenegrului, Macedoniei, dar si harta Daciei moderne, publicata de catre A.T. Laurian la 1868.
\nBogat \u201easezonata\u201c cu o explicatie si o cronologie a evenimentelor politice majore tocmai pentru a arata ca nu putem extrage din contextul larg socio\u2013 economic, cultural si politic nici viata, nici istoria unui loc, expozitia, de care se face \u201evinovat\u201c curatorul-muzeograf dr. Constantin Ilie, se \u00eencheie cu o sectiune care, sub titlul \u201eAl cui este acest c\u00e2ntec?\u201c, demonstreaza tocmai cele aratate mai sus: ca \u00eentregul exista doar prin partile sale si ca partea, oric\u00e2t de individualizata ar fi, poarta caracteristicile fundamentale ale ansamblului. Un ansamblu \u00een care bulgari, s\u00e2rbi, greci, bosnieci etc. pot convietui bucur\u00e2ndu-se de ceea ce fiecare \u00een parte si toti la un loc au adaugat patrimoniului european.
\n\u201eCoplesiti de ceea ce ne deosebeste, am uitat ce ne aseamana\u201c<\/strong>
\nSigur ca uneori lucrurile nu sunt cum par a fi si prea t\u00e2rziu ne dam seama ca nu am iubit \u00eendeajuns ceea ce era al nostru, \u00een fond, ca n-am stiut sa unim povestile personale \u00eentr-o singura si frumoasa pagina de istorie, asa cum spune \u00een filmul animat \u201eCicoare si cafea\u201c Dusan Kastelici. Si totusi, am retinut mesajul pe care organizatorii au dorit sa-l trimita publicului larg: \u201eNu \u00eempartasim cu totii p\u00e2na la urma acelasi trecut comun, aceleasi traditii si aceeasi cultura comune? Fiind coplesiti de ceea ce ne deosebeste, am uitat ce ne aseamana. (…) Este timpul pentru o pauza de cafea pentru a vorbi despre noi \u00eensine si despre ceea ce suntem \u00een realitate\u201c. O realitate frumoasa si bogata care ne \u00eembogateste pe noi toti, traitori sau trecatori pe aici.
\nAm parasit povestea numita \u201eImagin\u00e2nd Balcanii\u201c \u00eensotita, asa cum am fost pe parcursul acelei ore care \u00eemi doream sa nu se sf\u00e2rseasca, de acordurile m\u00e2ng\u00e2ietoare, calde, cunoscute parca ale unui c\u00e2ntec pe care \u00eel credeam rom\u00e2nesc, dar care era croato-sloven. Am plecat multumindu-le gazdelor pentru ca ma \u00eengaduisera sa ram\u00e2n peste programul de vizitare al muzeului; am plecat lu\u00e2nd \u00een suflet si cafeaua turceasca, si imaginea verandei printului Milos de la Topcider (Belgrad), ilustrativa pentru stilul de viata otoman pe care l-a adoptat si Milos Obrenovici, conducatorul principatului s\u00e2rb, dar care a disparut sub presiunea modei europene; si am luat la plecare si imaginea celor doua papusi pe care Muzeul National al Sloveniei din Ljubljana ni le-a trimis \u00eembracate \u00een costumul popular din Carniola Superioara.
\nAm trecut las\u00e2nd \u00een urma, pe terasa, panourile reprezent\u00e2nd-o pe regina Maria, de la a carei trecere la cele vesnice s-au \u00eemplinit anul trecut 75 de ani, dar si pe acelea ce prezinta istoria cladirii care gazduieste astazi Muzeul National de Istorie a Rom\u00e2niei. Lasam \u00een urma at\u00e2tea povesti pentru a ma bucura de povestea iernii, tandra si ametitoare, caci ningea puzderie de fulgi…<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Ningea puzderie de fulgi peste Capitala si peste sufletele noastre si toata tandretea acelui moment ma bucura profund, cu toate ca stiam ca o iarna ca-n copilaria mea e mai greu de \u00eent\u00e2lnit aici, \u00een sud. Ningea si ma bucuram ca voi lasa sa treaca povestile cotidiene pentru a fi absorbita de altele, daca nu… Cite\u0219te mai mult »O poveste. La Muzeul National de Istorie<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[],"class_list":["post-17786","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic"],"views":1211,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/17786","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=17786"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/17786\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=17786"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=17786"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=17786"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}