{"id":17784,"date":"2014-02-20T11:44:22","date_gmt":"2014-02-20T09:44:22","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=17784"},"modified":"2014-02-20T11:44:22","modified_gmt":"2014-02-20T09:44:22","slug":"marketing-muzeal-pentru-noi-natangii","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/marketing-muzeal-pentru-noi-natangii\/","title":{"rendered":"Marketing muzeal pentru noi, natangii"},"content":{"rendered":"<p><em><strong>\u00cen Rom\u00e2nia, aparitia unei carti dedicate muzeelor este o asemenea raritate, \u00eenc\u00e2t orice noutate merita comentata. Lucrul se verifica si mai mult atunci c\u00e2nd avem de-a face cu o lucrare a Alexandrei Zbuchea. Chiar daca nu lucreaza \u00eentr-un muzeu (\u00een momentul de fata, este prodecan al Facultatii de Management din cadrul Scolii Nationale de Studii Politice si Administrative), Alexandra Zbuchea are o veche si statornica pasiune pentru muzee. A semnat mai multe articole \u00een \u201eRevista muzeelor\u201c (o publicatie a carei disparitie, de trei ani \u00eencoace, o regret alaturi de multi dintre fostii ei colaboratori). \u00cen ultimii cinci ani, a coordonat si a realizat lucrari acoperind c\u00e2teva discipline conexe muzeologiei. S-a ocupat, mai ales, de marketing si de educatie muzeala. A avut grija ca scrierile sa fie, \u00een mare masura, disponibile gratuit pe internet, asa \u00eenc\u00e2t nimeni nu poate invoca faptul ca ar fi greu de gasit aceste lucrari. Este nevoie doar de interes si de bunavointa.<\/strong><\/em><br \/>\n\u00cemi aduc aminte de primele discutii despre marketing \u00een Rom\u00e2nia, de acum vreo patruzeci de ani. Evident, se avea \u00een vedere exclusiv marketingul industrial. Dupa 1989, foarte timid, c\u00e2tiva specialisti au \u00eenceput sa discute si despre necesitatea unui marketing muzeal. \u00cen fine, de prin 1994 \u00eencoace, foarte multe muzee au inclus, undeva, \u00een regulamentele lor de organizare si functionare si \u00een titulaturile vreunui departament din muzeu, cuv\u00e2ntul marketing. De cele mai multe ori, termenul este utilizat confuz, pus la nimereala alaturi de alte cuvioase concepte, precum management, relatii publice, educatie muzeala, proiecte culturale sau design. Cu regret, trebuie sa spun ca stiu directori de muzee din Rom\u00e2nia care nu \u00eenteleg foarte bine diferentele dintre acesti termeni. Sunt genul de oameni care nu prea ar avea ce sa caute \u00een fruntea unor institutii publice de cultura, tot asa cum exista ministri care nu vad nici o diferenta \u00eentre Consiliul Europei, Uniunea Europeana, Comisia Europeana si Consiliul European (din punctul meu de vedere, nici ei nu ar trebui sa fie ministri). Ei bine, nu stiu daca voit sau nu, dar cea mai recenta carte a Alexandrei Zbuchea pare sa fie dedicata acestor oameni (fie ei directori de muzee sau simpli muzeografi), pentru ca se numeste \u201eMarketing muzeal pentru nonmarketeri\u201c. Cu alte cuvinte, este un fel de abecedar pentru acei oameni care lucreaza \u00een muzee (asadar, sunt interesati de domeniu, \u00een general), dar nu stiu care ar fi folosul marketingului muzeal. De altfel, cartea a aparut \u00een colectia Smart Books a Editurii Tritonic \u2013 o colectie ce se apropie de celebrele manuale americane de genul \u201eComputers for dummies\u201c (\u201eCalculatoarele pentru nat\u00e2ngi\u201c).<br \/>\nScopul lucrarii este clar precizat de la \u00eenceput: \u201eeste o pledoarie pentru adoptarea organica a filosofiei de marketing \u00een toate activitatile unui muzeu\u201c. Volumul porneste de la o scurta cercetare a literaturii de specialitate, desigur, mai ales straina. Evident, nu se poate trece peste \u201etatal\u201c managementului marketingului mondial, Philip Kotler si peste lucrarea lui fundamentala, scrisa \u00eempreuna cu Neil G. Kotler si Wendy I. Kotler, \u201eMuseum Marketing and Strategy: Designing Missions, Buildings Audiences, Generating Revenues and Resources\u201c. Dincolo de aceasta \u201ebiblie\u201c a marketingului muzeal, autoarea citeaza cam tot ce se poate dintre lucrarile aparute \u00een ultimele doua decenii \u00een limbile rom\u00e2na si engleza care au tangenta cu marketingul muzeal si, partial, cu educatia muzeala. Stilul lucrarii este alert, dar sobru. Alexandra Zbuchea nu se pierde \u00een introduceri si \u00een paranteze, \u00een explicatii \u00eendelungi, \u00eencerc\u00e2nd sa mearga, \u00eentotdeauna, la esenta lucrurilor.<br \/>\nVolumul este structurat \u00een sase capitole (\u201eMarketingul muzeal \u00eenseamna mai mult dec\u00e2t comunicare\u201c; \u201eComunitatea muzeului\u201c; \u201eExpozitiile muzeului\u201c; \u201eProgramele publice ale muzeului\u201c; \u201eUn mall cultural?\u201c; \u201eComunicarea cu publicul\u201c). Fiecare dintre ele porneste de la expunerea teoretica a subiectului, dupa care trece la exemplificari din realitatea rom\u00e2neasca, desprinse din studii realizate adeseori chiar de catre autoare sau de catre defunctul Centru de Cercetare si Consultanta \u00een Domeniul Culturii (alta institutie de cultura care mai \u00eent\u00e2i a fost \u201ecomasata? cu Centrul de Consultanta pentru Programe Culturale Europene, pentru ca ulterior noua institutie sa fie, la r\u00e2ndul ei, \u201ecomasata\u201c cu Centrul de Pregatire Profesionala \u00een Cultura, pentru a se \u00eenfiinta ditamai Institutul National pentru Cercetare si Formare Culturala; denumirea este foarte pompoasa, dar experienta \u00eemi spune ca institutul national nu va reusi sa faca nici pe departe ce facea fiecare dintre cele trei institutii \u00een parte).<br \/>\nMulte dintre principiile expuse \u00een carte par absolut redundante pentru un cititor avizat. Asa este cazul, de exemplu, cu enumerarea liniilor directoare care trebuie avute \u00een vedere la realizarea unei expozitii. Poate ca multi dintre muzeografii care au participat la realizarea c\u00e2torva expozitii temporare sau a unei expozitii permanente ar fi tentati sa sara peste aceasta enumerare. La o privire mai atenta, \u00eensa, ea pune niste probleme. Ca, de pilda, afirmatia ca \u201eo expozitie nu ar trebui sa dea raspunsuri general valabile, ci sa provoace idei\u201c. Sunt curios c\u00e2te expozitii muzeale rom\u00e2nesti \u00eendeamna publicul la reflectie si de c\u00e2te ori vizitatorii pleaca din expozitie cu dorinta de a mai veni o data, pentru a vedea cu alti ochi si a \u00eentelege mai bine\u2026<br \/>\nAlexandra Zbuchea ataca din toate directiile \u201eatitudinile \u00eenvechite\u201c din muzee (mai ales din cele care, ce-i drept, nu beneficiaza de prea multe resurse materiale, dar cu siguranta nici de un management performant). Dar este o aparatoare hotar\u00e2ta a ideii ca principala functie a unui muzeu este cea educativa. Programele educationale pentru care militeaza cercetatoarea nu au nici o legatura, \u00eensa, cu ceea ce se facea \u00een muzeele rom\u00e2nesti si \u00eenca se mai face: un fel de lectii care nu sunt predate la scoala, ci la muzeu. Nu e cazul aici sa reiau idei care au fost discutate intens de comunitatea muzeala din Rom\u00e2nia (e drept, nu \u00een lucrari de specialitate, ci \u00een b\u00e2rfe): vesnica disputa privind functia cea mai importanta a muzeului \u2013 de tezaurizare a patrimoniului, de cercetare sau de punere \u00een valoare. Alexandra Zbuchea nu face greseala de a confunda scopul (educatia) cu mijloacele (ca sa ai cu ce sa educi, trebuie sa tezaurizezi, sa cercetezi si sa protejezi patrimoniul). Singura concesie pe care o face partial, spre sf\u00e2rsitul lucrarii, este legata de utilizarea muzeului ca spatiu pentru loisir. Aici, cred ca discutia din carte despre \u201emall\u201c-ul cultural ar putea fi extinsa, eventual, \u00eentr-o alta lucrare.<br \/>\nPe parcursul celor aproape o suta cincizeci de pagini ale cartii, Alexandra Zbuchea se fereste cu strasnicie sa nominalizeze muzee din Rom\u00e2nia, \u00een bine sau \u00een rau. A considerat, probabil, ca fiecare se va recunoaste \u00een ceea ce autoarea ofera drept exemple de buna sau de proasta practica, fara a numi ca atare institutiile muzeale. Oricum, lucrarea merita citita pentru marea cantitate de informatie proaspata, sintetizata, at\u00e2t c\u00e2t este posibil, pentru bibliografia accesibila publicata la sf\u00e2rsit si pentru perspectiva totusi optimista pe care o lasa cititorului, constat\u00e2ndu-se ca, \u00een pofida poticnelilor si a ritmului lent de adaptare la cerintele societatii mondializate \u00een care traim, muzeele rom\u00e2nesti se misca \u00eentr-o directie buna. Vorbind despre muzeele contemporane ale lumii, universitara bucuresteana observa ca ele sunt \u201eadevarate centre culturale tot mai atractive si dinamice\u201c. Ceva mai \u00eencolo, adauga faptul ca Rom\u00e2nia se afla pe unul dintre locurile codase din Europa la consumul de cultura pe cap de locuitor si, mai ales, la numarul de vizite \u00een muzee. Ceva pare sa fie clar: muzeele rom\u00e2nesti nu sunt \u00eenca, \u00een majoritatea cov\u00e2rsitoare a cazurilor, asemenea acelor \u201eadevarate centre de cultura\u201c din lumea larga. Probabil ca va mai fi nevoie de o schimbare de generatie, pentru ca acest lucru sa se \u00eent\u00e2mple si la noi.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>\u00cen Rom\u00e2nia, aparitia unei carti dedicate muzeelor este o asemenea raritate, \u00eenc\u00e2t orice noutate merita comentata. Lucrul se verifica si mai mult atunci c\u00e2nd avem de-a face cu o lucrare a Alexandrei Zbuchea. Chiar daca nu lucreaza \u00eentr-un muzeu (\u00een momentul de fata, este prodecan al Facultatii de Management din cadrul Scolii Nationale de Studii&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/marketing-muzeal-pentru-noi-natangii\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Marketing muzeal pentru noi, natangii<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[10300,10299],"class_list":["post-17784","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-revista-muzeelor","tag-marketing-muzeal"],"views":3283,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/17784","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=17784"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/17784\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=17784"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=17784"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=17784"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}