{"id":17774,"date":"2014-02-20T11:36:12","date_gmt":"2014-02-20T09:36:12","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=17774"},"modified":"2014-02-20T11:36:12","modified_gmt":"2014-02-20T09:36:12","slug":"criminal-ca-la-teatru-iii","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/criminal-ca-la-teatru-iii\/","title":{"rendered":"Criminal ca la teatru (III)"},"content":{"rendered":"

Accesul, plata, intermedierea<\/strong>
\nAcum vreo zece ani, Primaria Generala a Bucurestiului vindea, prin Posta Rom\u00e2na, un carnetel cu taloane, cupoane sau bonuri care \u00eeti asigurau intrari reduse la diverse teatre, la mai multe spectacole nominale, ca si la evenimentele altor institutii de cultura metropolitana. Reducerile erau de 50%, c\u00e2teva cupoane parca \u00eeti promiteau al doilea bilet pe gratis. Numai ca spectacolele promovate astfel erau cele mai slabute, unele se refereau numai la anumite zile sau ore de reprezentatie, salile de spectacol \u00eenca erau ne\u00eencalzite iarna si fara aer conditionat vara. Iar biletele reduse ori gratuite (drept bilet secund) fie nu puteau fi achizitionate (dec\u00e2t, eventual, cu mare anticipatie), fie \u2013 sau mai degraba \u2013 erau plasate \u00een fundul salii, ori chiar izolate, pe lateralele de fundal. Din, parca, saizeci de asemenea cupoane ale \u00eentregului carnet, cred ca am putut folosi pe parcursul unei stagiuni \u00eentregi mai putin de zece.
\nCardul ISIC sau ITIC (card international pentru studenti, respectiv profesori) \u00eeti asigura reduceri la mai multe teatre, sali de cinema, ba chiar si la magazine sau la localuri de consum public. Daca la magazine si la localuri reducerea este stabilita exact (de pilda, \u00eentre 5-15% la toate sau doar la unele cumparaturi), contractul managerilor si v\u00e2nzatorilor de asemenea carduri nu este deloc exact \u00een privinta conditiilor induse\/ impuse de catre administratorii de sali de teatru sau cinema. De pilda, reducerea de 25, 30 sau 50% din pretul biletelor este admisa\/ respectata de catre unii taxatori doar \u201e\u00een limita locurilor disponibile\u201c, iar teatrele admit aceasta reducere doar \u00een cazul \u00een care cumparatorul accepta locuri pe r\u00e2ndul ultim, sau cel mult \u00een ultimele trei r\u00e2nduri din fundul salii (printre chicoteli si mirosuri). \u201eLocurile bune\u201c trebuie deci sa aduca un venit maximal \u2013 chiar daca foarte multe locuri din primele r\u00e2nduri ram\u00e2n adesea nev\u00e2ndute, retinute pentru invitati-fantoma, pentru oficialitati sau \u201epile\u201c.
\nDetaliul din urma este bine stiut de catre elevi, studenti, pensionari si piscotari, care prefera sa stea \u00een picioare p\u00e2na la stingerea luminilor, urm\u00e2nd sa ocupe \u2013 gratuit \u2013 tocmai aceste locuri excelente. Pentru administratia salilor gestul este o mare ironie, caci locurile de lux nu aduc banii sperati, invitatiile nu sunt onorate conform asteptarii, ori maharii asteptati n-au nimic de a face cu teatrul sau cu catarsisul postulat. Oricum, compensatia, razbunarea sau gheseftul stau de partea publicului spontan, majoritatea tinerilor fara bilet sau fara loc (ba chiar si a putinilor seniori piscotari) fiind acolo din sincer interes sau din patima artistica.
\nOricum, carnetelul de ieftinatati, reduceri sau favoruri comerciale, v\u00e2ndut c\u00e2ndva consumatorilor de cultura de catre Primarie (\u00een combinatie cu alte institutii), a constituit o experienta cu durata numai de-un an. Excelenta idee de promovare si stimulare a culturii si a publicului comun, odata pusa (prost) \u00een aplicatie, s-a dezumflat ca un balon ieftin.
\nCuponul preplatit, <\/strong>
\n\u00eentre onoare si dezonoare<\/strong>
\nDe cur\u00e2nd a fost lansat pe piata un alt produs similar. Este vorba de initiativa unei obscure firme private din Ardeal, care a contractat cu c\u00e2teva teatre \u00eentelegeri referitoare la stimularea publicului si cresterea consumului artistic. Pentru moment, ce se poate viza si obtine \u00een chip realist este cresterea consumului de bilet de spectacol. Deoarece, concret, pentru 79 de lei oamenii cumpara un carnet sau un pliant cu tichete-cupon, \u00een baza caruia teatrele se obliga sa ofere purtatorului \u00eenca un bilet, gratis, pe l\u00e2nga acela cumparat la pret integral. T\u00e2rgul se va desfasura pe parcursul unei singure stagiuni si se refera doar la 10 bilete de teatru, platite de fiece data la pretul corespunzator fiecarei sali si spectacol (except\u00e2nd premierele). Automat, primindu-se gratuit al doilea bilet.
\n\u00cen Bucuresti, t\u00e2rgul acesta are loc doar cu cinci teatre (iar aici trebuie sa ne \u00eentrebam de ce numai cu respectivele): doua \u201eemergente\u201c (modeste sau \u201e\u00een curs de dezvoltare\u201c), Teatrul Evreiesc – care are oricum cele mai ieftine bilete si la care nu e niciodata \u00eengramadeala -, plus (abia) doua dintre teatrele care joaca de regula \u201ecu casa \u00eenchisa\u201c. At\u00e2t pe pliantul care face reclama teatrelor, c\u00e2t si pe versoul fiecarui cupon din pliant, se specifica detaliul ca institutiile s-au obligat sa ofere al doilea bilet (gratuitul), chiar alaturi de acela platit. Adica, de data aceasta t\u00e2rgul profitabil nu mai este doar unul dorit sau imaginat de catre cumparator. Caci la carnetele sau abonamentele anterioare v\u00e2nzatorul putea lasa sa se \u00eenteleaga una, iar teatrul ori managerul sau, respectiv doamna v\u00e2nzatoare de la \u201ecasa de bilete\u201c, spuneau altceva.
\nProblema sau retinerea fusesera, p\u00e2na acum, acestea: presupun\u00e2nd ca un cuplu cumpara un asemenea carnet cu cupoane (79 de lei), cei doi vor dori de fiecare data, firesc, bilete cu locurile plasate unul l\u00e2nga celalalt. Si, fiindca majoritatea lumii \u201ese respecta\u201c, cei mai multi ar prefera un loc bun de tot, cu pret mai mare, l\u00e2nga care gratuitatea altui loc, tot de pret, ar \u00eensemna afacere profitabila, \u00eenteleapta. Oare teatrele vor admite asta? Vor lipi locul biletului gratuit de locul bun, al biletului platit integral? Ori vor impune, exact ca acum 10 ani – si exact ca \u00een cazul biletelor pentru elevi\/ studenti si pensionari (reduse la jumatate) – ca biletul aditional (complimentar, cum zic englezii) sa fie pentru un loc numai la cucurigu, \u00een fundul chior de sala ori de loja din etajul final?
\nAv\u00e2nd curiozitatea asta, de cur\u00e2nd am \u00eemprumutat un cupon si m-am dus la cele doua teatre pentru care obtinerea biletului, rezervarea si pretul sunt pretentioase. Din pacate, temerea ca oamenilor li s-a v\u00e2ndut o cioara vopsita, de pe un gard volatil, mi-a fost confirmata.
\nLa Nottara am \u00eencercat \u00eent\u00e2i sa aflu situatia locurilor vacante din primele r\u00e2nduri si abia apoi am aratat tichetul. Neplacerea de pe fata v\u00e2nzatoarelor a fost urmata imediat de o satisfactie vindicativ-victorioasa, deoarece spectacolul era unul de premiera (asadar, gratuitatea oricum nu s-ar fi aplicat). A doua oara, cu o saptam\u00e2na \u00eenaintea reprezentatiei, n-ar mai fi existat dec\u00e2t locuri extrem marginale. A treia oara, piesa de care \u00eentrebam era \u201egazduita\u201c si nici asta, nici spectacolele din sala mica, nu intra \u00een regimul taloanelor. Asa a spus casiera, prelungind lista conditionarilor imprevizibile, nedeclarate anticipat.
\nA patra oara, ca si a cincea oara\u2026 am renuntat!<\/strong>
\nC\u00e2t despre Teatrul Odeon, ei bine, aici a fost afisat deja de mai multa vreme un anunt descurajant, care spune ca, \u201edin cauza solicitarilor\u201c excedentare, teatrul accepta doar c\u00e2te trei cupoane per spectacol. \u00cen primul r\u00e2nd, confuzia sau interpretarea este jignitoare: fiind platit cu anticipatie, cuponul nu reprezinta o solicitare (cerere, pomana), ci o investitie anticipata, efectuata exclusiv \u00een baza promisiunii la care teatrul s-a obligat contractual. \u00cen al doilea r\u00e2nd, teatrul ar fi trebuit sa prevada sau sa-si puna problema succesului pliantului cu cupoane preplatite, adica sa-si fi imaginat ca cei care vor fi achiesat la oferta teatrului vor si veni la spectacol. Dar viclenia precupetului (de tipul marsam, le luam banul si dup-aia om mai vedea…) a cautat si a gasit si aici o chichita de smecheri: vom temporiza procesul si poate ca (speram!) multe gratuitati se vor pierde cu timpul. Oricum, cu atitudinea manageriala \u00een curs (zg\u00e2rcenie sau gheseft cu orice pret), cu vajnicele v\u00e2nzatoare de la casele de bilete (care pot spune absolut orice \u00een dialogul cu amarastenii asezati la coada), cine mai are garantia sau cine va verifica vreodata daca macar cele trei cupoane teoretic acceptate au fost sau nu onorate vreodata?
\nCu douasprezece zile \u00eenainte de data desfasurarii unui spectacol, pe harta locurilor din sala se mai aflau destule fotolii vacante. Am preferat doua locuri \u00een r\u00e2ndul patru, dar femeia de la casa mi-a aratat ca deja fusesera alocate douazeci de locuri gratuite, cu titlul de \u201einvitatie\u201c. Cuponul nu este tocmai o invitatie, am spus; la care replica – bine pregatita – a fost ca la peste douazeci de gratuitati li se imputa lor pretul biletului. Si \u201enu am cum sa-l introduc altfel \u00een sistem, iar daca v-as putea da, oricum ati primi biletul pe gratis\u201c a fost formula de \u00eenchis orice gura. Cu alt prilej, cu toate ca v\u00e2nzatoarea pretinde prezenta cumparatorului la casa de bilete exact \u00een joia de dinaintea saptam\u00e2nii vreunui spectacol, exact pe data de 20 decembrie mi-a raspuns ca pe data de 11 ianuarie toate biletele ar fi fost v\u00e2ndute deja. Pe scurt, cumparatorul comun este tratat ca un pomanagiu, este trimis la plimbare sau purtat cu vorba \u00een chip umilitor.
\nOricum, at\u00e2t figura celor douazeci de invitatii (mai exact inserarea cupoanelor preplatite \u00een aceeasi oala), ca si anuntul cu limita a trei locuri\/ bilete sunt total nepotrivite. Chiar daca anuntul oficial de la Odeon este semnat de conducerea teatrului si de proprietarul firmei private care vinde pliantul cupoanelor, el este arogant si abuziv. Caci impune un aranjament pe care cumparatorul precis nu l-ar fi acceptat daca l-ar fi stiut atunci c\u00e2nd i s-a facut reclama si c\u00e2nd i s-a v\u00e2ndut produsul. Limitarea numarului de gratuitati per spectacol si conditionarea accesului publicului platitor intervin dupa ce s-a efectuat tranzactia comerciala, astfel ca s-a abuzat de \u00eencrederea si de asteptarile cumparatorilor. Cazul este unul demn de atentia, de judecata si de amenda Oficiului pentru Protectia Consumatorilor.
\nAparent, avantajul iubitorului de teatru si promovarea artei prin cuponul preplatit sunt \u00een favoarea saracului sau a oportunistului umil. Nu e rau, ba chiar ar putea fi frumos si util. Numai ca, vede-se, Odeon, Nottara si mediatorul cu nume ciudat nu s-au g\u00e2ndit nicidecum cu simpatie sau cu compasiune la amatorii sarmani, ci mai degraba doar la ciubucul propriu.
\n\u00cen decembrie 2013, \u00eentr-o institutie suprem respectabila, reclama cupoanelor s-a facut \u00een r\u00e2ndul sindicalistilor. Vreo douazeci de asemenea persoane s-au g\u00e2ndit chiar la propria solidaritate profesionala, propun\u00e2ndu-si sa-si duca la teatru prietenii sau rudele de prim grad, asa ca au cumparat c\u00e2te un asemenea set de zece cupoane. Limitarile impuse de teatre le spulbera \u00eensa complet planul. Si nu mi-ar parea deloc surprinzator sau deplasat ca pagubasii sa nu \u00eenghita esecul, reaction\u00e2nd prin p\u00e2rghii legale \u00eempotriva arbitrariului, a unilateralitatii neloiale, a lipsei de fair play fata de platitor\/ consumator.
\nZg\u00e2rcenia sau lacomia teatrelor dovedeste ca Rom\u00e2nia este aceeasi de-acum… multi ani. O forma occidentala de economie, stimulare si promovare (cuponul preplatit, soldul-reducere), odata preluata \u00e0 la roumaine, cade sub incidenta codurilor vagi ale razg\u00e2ndirii si masluirii\/ ciupirii voalate, ale imprevizibilelor sferturi de masura, ale asteptarilor \u00eenselate, ale indolentelor sau ale tevaturilor de smen levantin.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Accesul, plata, intermedierea Acum vreo zece ani, Primaria Generala a Bucurestiului vindea, prin Posta Rom\u00e2na, un carnetel cu taloane, cupoane sau bonuri care \u00eeti asigurau intrari reduse la diverse teatre, la mai multe spectacole nominale, ca si la evenimentele altor institutii de cultura metropolitana. Reducerile erau de 50%, c\u00e2teva cupoane parca \u00eeti promiteau al doilea… Cite\u0219te mai mult »Criminal ca la teatru (III)<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[10288,10285,10286,278,10287],"class_list":["post-17774","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-bilete-spectacol","tag-comportament-cultural","tag-marketing-cultural","tag-societate","tag-spectacole"],"views":1803,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/17774","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=17774"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/17774\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=17774"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=17774"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=17774"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}