Multe fapte si aspecte evocate de Ion Brad \u00een amplele convorbiri cu Ilie Rad sunt, cum remarcam si \u00een prima parte a acestor \u00eensemnari, ilustrative pentru epoca realismului socialist si pentru comportamentul unor scriitori si intelectuali de vaza din acel timp. De pilda, poate sa-i surprinda chiar si pe cei din generatia mea, nemaivorbind de cei mai tineri, faptul ca eminentul eminescolog George Munteanu putea scrie o cronica encomiastica la o culegere de articole dogmatice semnat de unul dintre nocivele \u201epseudonime\u201c \u2013 Traian Selmaru: \u201eAlaturi de Sorin Toma, Nestor Ignat, Mihai Novicov, Silvian Iosifescu, Ion Vitner si alti c\u00e2tiva scriitori si publicisti, Traian Selmaru si-a dat contributia la crearea noii critici literare rom\u00e2nesti de dupa 23 august\u201c. Curat noi, dar mai ales \u201ecurat rom\u00e2nesti\u201c, voi spune si eu odata cu Ion Brad, care \u00eel parafrazeaza pe genialul Nenea Iancu. Fara \u00eendoiala, incomparabil mai de interes dec\u00e2t astfel de cedari, de compromisuri de care aproape nimeni nu a fost scutit (ce daca, aflu acum, un carturar ca D. Vatamaniuc a publicat proza \u201epe linie\u201c semn\u00e2nd cu pseudonimul Dumitru Drumaru?!), sunt marturiile memorialistului despre evenimente, reactii, aparitii editoriale, reprezentatii teatrale, filme etc. cu un mare impact \u00een viata culturala si, p\u00e2na la urma, \u00een constiinta publica. Sigur, unele, precum scandalurile iscate de filmul \u201eReconstituirea\u201c, de spectacolul cu \u201eRevizorul\u201c lui Gogol, de \u201eAntologia poeziei rom\u00e2nesti\u201c alcatuita si prefatata de Nicolae Manolescu, aparuta \u00een colectia BPT , \u00eentr-un tiraj de 150.000 de exemplare (O, tempora!), sunt mai mult sau mai putin cunoscute. Ion Brad, ca unul care din pozitiile oficiale ce le-a detinut, a fost nu o data implicat \u00een ele, vine cu elemente noi, ce completeaza povestile adevarate, reale, asa cum s-au petrecut. Bunaoara, antologia lui Manolescu a fost interzisa, iar \u201evinovatii\u201c pasibili de plata sumei cheltuite cu tiparirea cartii, ametitoare la acea vreme, dupa interventia lui Eugen Jebeleanu la Ceausescu. Dar nu numai. Orgoliul tumefiat, vanitatea si obedienta unor poeti, altfel de raft inferior, ca Radu Boureanu sau Cicerone Theodorescu, si-au spus si ele nefastul cuv\u00e2nt. Ceea ce este graitor pentru psihologia scriitorului rom\u00e2n \u00een vremuri tulburi si de cenzura ideologica. C\u00e2t priveste atitudinea lui Jebeleanu, ea va fi fost motivata si de orientarea sa politica, de st\u00e2nga, si p\u00e2na la un punct o pot \u00eentelege plec\u00e2nd de la prezumtia ca fost sincer contrariat de prezenta \u00een antologie a poetilor legionari, o antologie careia, \u00een paranteza fie spus, interzicerea i-a sporit considerabil faima. De regula, ce se interzice este perceput de virtualul cititor sau spectator ca fiind ceva valoros si, nu-i asa!?, subversiv. Apoi, sa nu uitam, autorul volumelor \u201eHanibal\u201c si \u201eArma secreta\u201c este el \u00eensusi un poet veritabil cu o opera cel putin notabila, un intelectual si un om de mare sensibilitate, cu un sf\u00e2rsit, aflu acum, nemeritat de trist: \u201e\u2026 am trait sa-l vad, dupa 1989, t\u00e2r\u00e2ndu-se aproape orb, p\u00e2na la chioscul de ziare de l\u00e2nga statia de Metrou din Piata Aviatorilor, parca parasit si ocolit de toata lumea\u201c. Sic transit!
\nIstoricii pot afla, \u00eentre altele, din cartea lui Ion Brad si Ilie Rad, daca nu stiau, ca politrucul Vasile Patilinet, un ins primitiv, i-a propus lui Ceausescu sa fie distrus filmul \u201eReconstituirea\u201c. Dupa cum, nu lipsit de interes, desi cu o tenta mondena, este si faptul ca furtuna produsa de \u201eRevizorul\u201c avea si o componenta de culise, sentimentala, dar nu din culisele teatrului, ci ale vietii, si anume \u201eraceala\u201c, cu termenul elegant al lui Ion Brad, ce intervenise \u00een relatiile dintre cei doi mari regizori, Ciulei si Pintilie, soti, \u00een aceasta ordine, ai neuitatei actrite Clody Bertola. Furtuna st\u00e2rnita de spectacolul pe care am avut norocul sa-l vad si eu, exceptional \u00een primul r\u00e2nd datorita jocului c\u00e2torva mari actori, regia par\u00e2ndu-mi-se totusi pe alocuri amendabila nu ideologic, ci estetic, era sa-l spulbere din functie si pe Ion Brad, care, \u00een calitate de vicepresedinte al Consiliului Culturii si Educatiei Socialiste, avizase reprezentatia. E de retinut pentru istorie, si nu doar pentru cea culturala, episodul audientei la Nicolae Ceausescu, \u00een care demnitarul i-a cerut sa-l elibereze din functie: \u201e\u00abNu\u00bb mi-a raspuns prompt, ca apoi sa-mi reproseze ca noi nu lucram atent cu oamenii de cultura si arta, care nu \u00eenteleg ce probleme dificile apar \u00een fata conducerii. \u00abUite, daca apare un singur articol care nu le place, \u00een \u201eRevista Institutului de Istorie a Partidului\u201c, vine ambasadorul sovietic si mi-l pune aici pe masa\u2026\u00bb. Marturisire care m-a cutremurat, g\u00e2ndindu-ma p\u00e2na unde mergeau tentativele sovieticilor \u2013 dupa vara lui 1968 \u2013 de-a ne controla din nou, \u00een toate domeniile\u201c. \u00centre timp, am evoluat. Acum, unii diplomati acreditati \u00een Rom\u00e2nia nu mai cer audienta la \u00eenaltii demnitari ai statului, ci \u00eei cheama la ei pentru a-i instrui, a le face reprosuri si a-i urechea\u2026 euroatlantic. Daca se supara \u201elicuriciul mare\u201c, cum era odinioara Uniunea Sovietica, si se supara des, fiindca interesele o cer, chiar si un simplu atasat la ambasada \u201elicuriciului\u201c se poate \u00eenvrednici de o asemenea isprava…
\nEste remarcabil ca intelectualul, scriitorul, omul politic, diplomatul Ion Brad nu confunda planurile si punctele de vedere, altfel o jalnica practica rom\u00e2neasca a ultimilor 24 de ani. Spre deosebire de o buna parte a intelighentiei de pe D\u00e2mbovita sau Bahlui, el nu ezita, atunci c\u00e2nd vine vorba, sa-si afirme admiratia fata de faimoasa scoala rusa de teatru, fata de \u201emarea cultura rusa\u201c, preciz\u00e2nd ca o face din respect pentru adevar, fara nici un alt motiv: \u201eNu mi-am facut, ca altii, studiile la Moscova, n-am fost omul lor niciodata\u2026\u201c. Si oameni ai Moscovei au existat p\u00e2na deunazi multi pe aici, chiar si dupa \u201ecuratirea\u201c \u00eenceputa de Gheorghiu-Dej si ad\u00e2ncita de Ceausescu. O curatire care n-a fost si nici nu putea fi totala. Au mai ramas destui \u201eoameni ai lor\u201c , caci trebuia, nu-i asa!?, \u00eenfaptuita si \u201emarea revolutie\u201c din decembrie\u2026 Cu unii dintre ei, cu preponderenta din sistemul culturii, Ion Brad a lucrat direct. Timp de doi ani, ca secretar al Uniunii Scriitorilor (1962-1965), l-a secondat pe \u201efanaticul filosovietic\u201c Mihai Beniuc \u2013 \u201etalent liric exceptional\u201c, dar caracter conflictual si cu un comportament duplicitar. Episodul caderii lui Beniuc din functia de presedinte al Uniunii Scriitorilor, prabusire la care a pus umarul si Ion Brad, mi s-a parut a fi unul tragicomic. Dramatismul lui e potentat si de discursul autorului \u201eC\u00e2ntecelor de pierzanie\u201c cu puternice accente de pamflet, pe care Ion Brad \u00eel reproduce \u00een \u00eentregime: \u201eZaharia Stancu, Geo Bogza, un oarecare Ion Brad, Eugen Jebeleanu si altii au varsat peste mine haznale si h\u00e2rdaie de laturi si fecale, bine condimentate cu toate calomniile si minciunile inimaginabile si garnisite cu o bogata lauda de sine. A venit apoi Maria Banus cu un tucal proaspat scos de sub rochie, dintre craci, si, turn\u00e2ndu-mi-l gratios \u00een cap, m-a \u00ab\u00eencoronat\u00bb\u201c. Consecvent, echilibrat, Ion Brad nu confunda, nici de aceasta data, planurile si nu cade prada resentimentelor. Respecta valoarea \u201epoetului adevarat, cel pe care nimeni n-are voie sa-l alunge din marea lirica rom\u00e2neasca\u201c si pledeaza pentru publicarea unei antologii a poeziilor sale din primele volume.
\nIon Brad evoca si orele de dupa tragicul accident \u2013 care, sustin unii, nu ar fi fost, de fapt, un accident, ci o crima, poate chiar comandata \u2013 al lui Nicolae Labis, eveniment care a zguduit o \u00eentreaga generatie de scriitori, una stralucita si, s-a spus, a maturizat-o brusc. Pe patul de spital, Labis \u201evorbea, glumea, voia parca sa ne \u00eencurajeze pe noi toti, sa r\u00e2da chiar si de sinistra \u00abpasare cu clont de rubin\u00bb\u201c. O stare ce contrasta \u00een mod straniu cu tacerea tatalui sau \u00eenmarmurit \u00een durere. Nicolae Labis le preda astfel congenerilor o lectie de murire, dar si de nemurire.
\nNu mai putin tragic e un alt episod, acesta din ultimele luni de viata ale lui G. Calinescu. Invitat de Ion Brad sa cuv\u00e2nteze despre Ion Creanga, c\u00e2nd se \u00eemplineau 75 de ani de la moartea genialului scriitor, \u00een decembrie 1964, \u201edivinul\u201c, aflat \u00een Sanatoriul de la Otopeni, se scuza \u00eentr-o epistola ca nu poate da curs invitatiei, dar trimite un text contin\u00e2nd \u201ec\u00e2teva g\u00e2nduri foarte generale\u201c. Din manuscrisul, predat la Muzeul Literaturii Rom\u00e2ne din Bucuresti, Ion Brad reproduce \u00eenceputul: \u201eDesi Cercul Junimea, \u00een frunte cu Titu Maiorescu, a fost prielnic destainuirii geniului lui Creanga, el n-a \u00eenteles ad\u00e2ncimea fenomenului! Junimistii, foarte amatori de \u00abanecdote\u00bb si \u00abcorozive\u00bb, faceau mare haz de glumele humulesteanului, care, vaz\u00e2ndu-se luat \u00een seama de at\u00e2tea persoane de vaza, \u00eesi deserta sacul cu nastratinisme. Prejudecata unui Creanga umorist staruie, cu intentiile cele mai bune, p\u00e2na azi si cineva si-a pus \u00eentrebarea ce loc ocupa Creanga printre umoristii universali. \u00censa opera ex-diaconului e plina de seriozitate si chiar de o anume exuberanta trista, pentru ca basmele apartin caracterologiei fantastice, iar \u00abAmintirile\u00bb rememorari \u00een anii \u00eentunecati de boala ai unei copilarii idilice. Shakespeare, Cervantes, Creanga sunt, \u00een cazul acesta, \u00eenruditi printr-un hohot melancolic\u2026\u201c.
\n\u201eExuberanta trista\u201c si \u201ehohot melancolic\u201c \u2013 sintagme definitorii privind, de fapt, sufletul omenesc, conditia umana.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Multe fapte si aspecte evocate de Ion Brad \u00een amplele convorbiri cu Ilie Rad sunt, cum remarcam si \u00een prima parte a acestor \u00eensemnari, ilustrative pentru epoca realismului socialist si pentru comportamentul unor scriitori si intelectuali de vaza din acel timp. De pilda, poate sa-i surprinda chiar si pe cei din generatia mea, nemaivorbind de… Cite\u0219te mai mult »Ion Brad, timpul amintirii, timpul marturisirii (II)<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[10271,2852],"class_list":["post-17757","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-convorbiri-cu-ilie-rad","tag-ion-brad"],"views":1274,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/17757","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=17757"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/17757\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=17757"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=17757"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=17757"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}