{"id":17753,"date":"2014-02-20T11:08:55","date_gmt":"2014-02-20T09:08:55","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=17753"},"modified":"2014-02-20T11:08:55","modified_gmt":"2014-02-20T09:08:55","slug":"nasterea-tragediei-din-spiritul-manelelor","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/nasterea-tragediei-din-spiritul-manelelor\/","title":{"rendered":"Nasterea tragediei din spiritul manelelor"},"content":{"rendered":"

Adrian Schiop, Soldatii<\/em>, Editura Polirom, Iasi, 2013;<\/strong><\/p><\/blockquote>\n

 
\nmotto: <\/strong><\/p>\n

\u201eSexualitatea este un sistem de ierarhie sociala\u201c, M. Houellebecq, \u201eExtinderea domeniului luptei\u201c<\/em><\/strong><\/p>\n

Ricard D. Mohr spune ca \u00een lumea contemporana cel mai clar indicator al schimbului de perspectiva asupra conceptului de homosexualitate poate fi gasit \u00een mass media. \u201eNew York Times\u201c, la mijlocul anilor ’80, refuza sa puna \u00een print cuv\u00e2ntul \u201egay\u201c. Astazi textele lor contin mai multe stiri gay dec\u00e2t revista nationala gay de stiri \u201eThe Advocate\u201c. (Richard D. Mohr \u2013 \u201eA Gay and Straight Agenda \u2013 A Taboo’s Ending\u201c, \u201eSame Sex \u2013 Debating the Ethics, Science, and Culture of Homosexuality\u201c \u2013 ed. John Corvino). Analogic, conjunctura sociala \u00een care un roman ca \u201eSoldatii: Poveste din Ferentari\u201c intra pe piata de carte rom\u00e2neasca este alunecoasa: discutiile tematice autohtone aproape ca lipsesc la scara larga (din moment ce Vestul dicteaza \u2013 dupa dezbateri proprii \u2013 atitudini care mai apoi vor fi fost filtrate mereu de caracterul, p\u00e2na mai ieri, predominant segregar rom\u00e2nesc si, de cealalta parte, de graba noilor generatii de a reevalua codurile morale). Mai mult, detabuizarea spontana si artificiala a subiectelor tari este o replica imediata data manierei conservatoare si a clivajului social \u2013 din moment ce deschiderea occidentala se face lent si preponderent ameliorativ-recuperativ. Astfel ca pericolul de supraexpunere voit ostentativa a motivului homosexual, care ar fi luat fata discutiei axiologice, a atins si cartea lui Schiop. \u00censa, ceea ce putea parea o lovitura de imagine (chiar s-a insistat cu acest lucru \u00een presa culturala) desface discutia tematica: ceea ce literatura Vestului parea ca doneaza mai mult ca trend, \u00een Rom\u00e2nia este redus \u00een romanul lui Adrian Schiop la ontologie a mahalalei si, implicit, la autenticitate.
\nLa Haine<\/strong>
\nPariul \u201eEgoProza\u201c al editurii Polirom a ajuns, iata, la maturitate. Cel putin \u00een cazul lui Adrian Schiop, acea literatura contondenta practicata \u00een \u201epe bune\/pe invers\u201c si \u201eZero grade Kelvin\u201c devine \u00een 2013 marca unui autor specific si original al literaturii rom\u00e2ne recente. \u00censa, dincolo de proiectele ambitioase, Adrian Schiop avea nevoie \u00een acest moment de o reevaluare a statutului sau de prozator. Pentru ca directia pe care a mers vreme de doua romane parea sa stagneze \u00een jurul biografismului selectiv si al cautarii identitare. Unde mai punem ca specula majora a anului 2013 \u00een ceea ce priveste romanul (ma refer la titlurile cele mai discutate din proza rom\u00e2neasca a anului trecut) a fost legata de homosexualitate. Deci, autorul contemporan legat deja de un cult al cinismului (termenul folosit \u00eei apartine chiar si autorului) si de o traditie a motivului controverselor sexuale s-a vazut pus \u00een aceeasi oala cu Dora Pavel si Telespan. Totusi, lucrurile stau putin diferit: departe de \u201econstruct stockholm\u201c (a se citi butaforie) sau de kitsch si artificial (\u201eCimitirul\u201c, vorba autorului, este \u201eo carte scrisa simplu, fara pretentii, pentru ca eu nu sunt scriitor\u201c), \u201eSoldatii\u201c lui Schiop ram\u00e2ne, previzibil, singurul roman care si-a dus la capat misiunea: de a vorbi despre ce dirijeaza la nivel social si individual anomalia (economica, morala, sexuala), de a face un reportaj la scara larga. Psihologia interna a personajului, aerul autentic al \u00eent\u00e2mplarilor si morala ca ustensila defecta (sub auspiciile unei ontologii de mahala, cum spuneam) sunt punctele forte ale unui roman care vorbeste deschis despre viata Rom\u00e2niei marginale. Astfel, Schiop se alatura mai cur\u00e2nd unui Radu Aldulescu, mai ales prin felul \u00een care alege sa descrie acea \u201eRom\u00e2nie neagra\u201c a refuzatilor, a personajelor care se zbat \u00een mizerie si au o logica existentiala aparte. Ei bine, Ferentari devine aici \u201eCutarida\u201c lui Schiop: \u201eSunt doua reguli de baza \u00een Ferentari \u2013 pe care le-am auzit repetate p\u00e2na la satietate: prima e cam paranoica, sa nu-ti dai numele real si mai ales sa nu arati buletinul nimanui (de altfel, toti se cunosc dupa porecle), iar a doua \u2013 sa nu-ti dai adresa exacta si sa nu bagi \u00een casa oameni cunoscuti la o bere\u201c.
\nToate peisajele sunt distopice. Toate biografiile sunt puse \u00een lumina exclusiv de criterii ca \u201ea terminat c\u00e2teva clase\u201c, \u201eera iesit pe afara\u201c, \u201efacuse p\u00e2rnaie\u201c etc. Iar acest peisaj agasant, \u00eenghesuit si irespirabil este surprins \u00een timp real. Se pune accent mai ales pe relatia dintre muzica de cartier (manele, \u00een special) si interlopi. Nu \u00eent\u00e2mplator, paralelele merg p\u00e2na la familia Medici si artistii Renasterii: pentru ca aceasta lume care se autosustine este una a productiei \u2013 cu toate mecanismele la vedere. Interlopii sustin artisti, protejeaza acoliti, au atitudine superioara fata de cei care \u00eei servesc. \u00cen fond, o panorama alternativa, convexa si distorsionata a lumii obisnuite. \u00cen tot acest decor \u00eesi face aparitia povestea erotica (de dragoste?) centrala. Si folosesc semnul \u00eentrebarii pentru ca situatia e cel putin delicata: Adrian, naratorul, este un fetisist. Declarativ, el este atras de barbati masivi, de conditie intelectuala modesta \u2013 de smecheri. Altfel spus, un tip destul de rafinat si dezghetat (\u00een sensul \u00een care studiile sale au ca tinta lumea aceasta periferica \u00een mijlocul careia este tras, desi initial lucreaza ca simplu observator), \u00eel gaseste atragator pe un fost puscarias. Iar ceea ce la \u00eenceput este un simplu fetis va deveni solutie de durata pentru ziaristul care nu se mai poate proiecta \u00eentr-un viitor fara iubitul sau.
\nSoldatii<\/strong>
\nAlberto este o varianta comoda: a cunoscut barbati \u00een puscarie, locuieste la varul sau dar vrea sa plece de acolo si va depinde financiar de el. De altfel, ceea ce \u00eei vor spune mereu prietenii lui Adrian este ca Alberto \u00eel foloseste, iar caracterul sau imprevizibil va produce \u00eentr-un punct o rasturnare de situatie: Marinela \u2013 \u201eTe-a facut, s-a revoltat Marinela, e mai rau ca o pizda nesimtita, asta nu pleaca de l\u00e2nga tine p\u00e2na nu te face de toti banii\u201c ; Atti \u2013 \u201eDeci, a tras Atti aer \u00een piept, Adrian, pe tine cine te protejeaza daca o sa \u00eentoarca foaia? Ce familie stii \u00een cartier sa-ti tina spatele?\u201c. \u00censa acest pericol, c\u00e2ntarit cu varianta singuratatii si a depresiei, este ignorat. Interesanta aici este maniera \u00een care Adrian se raporteaza mereu la relatia sa. Refuza sa le spuna prietenilor ca este \u00eendragostit, chiar procesele sale interioare vorbesc de simple principii ale placerii, \u00eensa este furat treptat tot mai tare de legatura intima, chiar invers proportional cu declaratiile sale: \u201eCa fix chestia asta ma atrage, animalitatea aia oarba, el sa ma futa si eu sa-l hranesc\u201c, \u201edar se \u00eembatase si \u00eencepea sa vorbeasca gura fara el, mi-era ca are sa ma faca de r\u00e2s si acolo\u201c; \u201er\u00e2deam si \u00eemi auzeam r\u00e2sul \u00een g\u00e2t \u2013 dar pe el nu-l mai auzeam ce zice, ca si cum cineva ar fi taiat sonorul lumii\u201c.
\nAcest conflict, aceasta confuzie va genera fold-ul total \u00een partea a doua, unde un aer idilic bizar survoleaza intimitatea, doar pentru a se prabusi din nou \u00een mizerie. Protagonistii fac subtil o trecere \u00een revista si o remodelare (demontare?) a institutiilor clasice (familie, religie, statut social) prin glumite intime despre casatorie. Alberto descopera aici detabuizarea. O scena esentiala este cea \u00een care cuplul homosexual iese \u00een parc si se saruta \u00een vazul lumii. Alberto se simte \u00een largul lui (chiar putin alintat de faptul ca \u00eei vad oamenii) p\u00e2na vine un copil l\u00e2nga ei: \u201esi, la un moment dat, a aparut un copilas de 4-5 ani, la pielea goala, care ne privea plin de curiozitate, iar asta n-a mai putut s-o suporte, hai, lasa-ma, gata, ne vede copiii\u201c. Astfel de momente sunt interpuse peste tot \u00een roman, stabilind c\u00e2teva repere clare ale unei astfel de relatii. \u00cen primul r\u00e2nd, ea \u00eencepe pentru am\u00e2ndoi ca o relatie complementara: Adrian pare tipul care \u00eel poate ajuta pe Alberto sa se integreze social, iar Alberto este \u201e\u00eenvatatorul\u201c lui Adrian \u00een viata de cartier: \u201eTu esti baiat bun, r\u00e2de lumea de tine daca te vede cu boschetarii. Si, nu te supara ca-ti zic, r\u00e2de si c\u00e2nd vede ca dai tigari la boschetari, stii ce zice lumea? Uite fraierul, si un boschetar \u00eel face. Esti baiat bun, dar nu mai da la boschetari tigari, ca te faci de r\u00e2s. Nu tine niciodata pachetul de tigari pe masa, tine-l \u00een buzunar si c\u00e2nd \u00eeti cere cineva zi ca nu mai ai\u201c. Este, de fapt, o logica ontologica a manelelor: dorinta de putere, afisarea unui anumit cod \u00een comportament si evitarea afisarii punctelor slabe. O lume care se zbate \u00een propriile deficiente, niste personaje care vor fi \u2013 sunt sigur \u2013 folosite ca tipologii contemporane si un aer particular si specific subcultural (si contracultural) fac din aceasta poveste una care merita citita fara prejudecati. Pentru ca, daca literatura este \u00een totalitatea ei morala, atunci Adrian Schiop \u00eesi foloseste personajele drept cobai. \u201eSoldatii\u201c sunt astfel c\u00e2teva categorii clare: fie oamenii lui Nutu Camatarul, fie copii de paisprezece ani \u00eembracati \u00een elevi si pusi sa fure, fie chiar Alberto. Astfel, metafora se largeste pentru a surprinde o adevarata lupta \u201ede azi pe m\u00e2ine\u201c pentru supravietuire.
\nConceput visceral, scris \u00eentr-o combinatie permanenta dintre sociologia aplicata a naratorului si lumea incredibil de rudimentara (a se \u00eentelege needucata, pura, impulsiva) a Ferentariului, \u201eSoldatii: Poveste din Ferentari\u201c este unul din cele mai dure proiecte ale literaturii ultimilor ani. \u00cen acelasi timp, conturul si dinamica povestii, talentul de a curata literatura de literaturizare si tipologiile complexe pe care le compune Adrian Schiop (chiar si \u00een aparenta neglijenta si ostentatie) \u00eel transforma \u00een cel mai matur prozator al \u201emizerabilismului\u201c generatiei 2000. Pentru ca proiectul de \u201ea se pune \u00eentr-o lumina proasta\u201c (Dan Sociu) al douamiistilor capata aici dimensiune sociala concreta. Pentru anul trecut, alaturi de proiectul lui Nicolae Avram, \u201eAll Death Jazz\u201c, romanul lui Adrian Schiop este o caramida luata din constructiile lui Jacques Balthazart si Zimbardo si\u00a0 aruncata \u00een geamurile literaturii.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Adrian Schiop, Soldatii, Editura Polirom, Iasi, 2013;   motto: \u201eSexualitatea este un sistem de ierarhie sociala\u201c, M. Houellebecq, \u201eExtinderea domeniului luptei\u201c Ricard D. Mohr spune ca \u00een lumea contemporana cel mai clar indicator al schimbului de perspectiva asupra conceptului de homosexualitate poate fi gasit \u00een mass media. \u201eNew York Times\u201c, la mijlocul anilor ’80, refuza… Cite\u0219te mai mult »Nasterea tragediei din spiritul manelelor<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[325,10268],"class_list":["post-17753","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-adrian-schiop","tag-soldatii"],"views":2466,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/17753","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=17753"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/17753\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=17753"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=17753"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=17753"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}