{"id":17747,"date":"2014-02-20T10:59:12","date_gmt":"2014-02-20T08:59:12","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=17747"},"modified":"2014-02-20T11:01:34","modified_gmt":"2014-02-20T09:01:34","slug":"jocuri-ale-mintii-uneltirile-poetului-viorel-padina","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/jocuri-ale-mintii-uneltirile-poetului-viorel-padina\/","title":{"rendered":"Jocuri ale mintii: \u201euneltirile\u201c poetului Viorel Padina"},"content":{"rendered":"

Voi analiza o scrisoare pe care poetul Viorel Padina, urmarit de Securitate pentru redactarea \u00een 1980 a unui \u201eApel catre Europa\u201c (http:\/\/avp-online-one.blogspot.ro\/2005\/06\/apelul-catre-europa-si-documentele.html), apel interceptat prin \u201ebunavointa\u201c delatorilor, o publica \u00een \u201ePovestea lui Ave\u201c (24) \u2013 \u201ePrima epistola catre colonelul Ratiu\u201c (http:\/\/viorelpadina.wordpress.com\/2014\/02\/06\/epistola-catre-col-ratiu\/), episod din volumul \u00een lucru \u201ePovestea lui Ave\u201c (http:\/\/povestealuiave.wordpress.com\/). Pentru a usura \u00eentelegerea comentariului meu, reproduc mai \u00eent\u00e2i acest episod.<\/strong><\/p>\n

Viorel Padina. Prima epistola catre colonelul Ratiu: \u201eNU!\u201c<\/strong><\/p>\n

Dupa ce am finalizat revista \u201eNU!\u201c (a carei coperta a doua arata cam ca \u00een poza de al\u00e3turi), trebuia sa identific modalitatea practica de a lansa editia 1981 a Apelului catre Europa, sustinuta de un numar de semnaturi, asta \u00een conditiile \u00een care securistii stateau cu ochii pe mine ca pe butelie, pai cum naiba. Stiam ca oric\u00e2t de ingenioasa ar fi fost stratagema mea de a adormi vigilenta baietilor prin stirile hipnagogice pe care le sifonam, din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd, prin informatorul lor \u201eMiron\u201c (care de fapt era bunul si credinciosul meu prieten, Petre), totusi asta nu era de ajuns pentru ca Secu sa doarma bustean, precum capcaunul din poveste, \u00een timp ce io mi-as fi facut mendrele prin regimul lu Nea Nicu. De aceea, m-am g\u00e2ndit sa le ofer \u00eenca o \u201eproba\u201c ca io nu sunt dujmanul lor si al regimului, n-asa?, ci doar un alt poezel egoist dup-acilisa, care nu facuse ce facuse dec\u00e2t spre a-si vedea si el numele adunat pe un volumas gracios, precum orice scribaiet bastinos, eventual spre a capata si un mic oscior de ros de la Fondul Literar c\u00e2rpanos-c\u00e2rpanos, \u00eensa relativ generos cu cei ce se purtau cu Big Brother politicos, iar apoi s-o duc trai-nineaca pe la Madame Candrea si pe oriunde mi s-ar fi oferit o cinzeaca, o friptura mai berbeaca si-o vizita de documentare prepeleaca, dimpreuna cu-o colega scriitoare mai futaca\u2026 oops. \u00cen aceasta idee, la data de 19.02.1981 i-am scris colonelului Ratiu Gheorghe, comandantul Securitatii Judetului Olt, epistola de mai jos, pe care am depus-o la Securitatea Corabia, \u00eenm\u00e2n\u00e2ndu-i-o comandantului local, lt. major Miu Dumitru, cu precizarea ca epistola e destinata tovului colonel Ratiu personal, aloo\u2026
\nPe data de 14 mai 1981 (fix \u00een ziua \u00een care am cunoscut-o pe Mariana, viitoarea mea sotie, Dumnezeu s-o tie!) am transcris epistola cu pricina dupa ciorna si i-am trimis-o si dlui Nicolae Manolescu, cu posta, din doua motive : 1) \u00een primul r\u00e2nd, spre a le \u00eentari baietilor \u2013 despre care stiam ca \u00eemi fileaza corespondenta, evident \u2013 impresia ca intentiile mele de a ma cuminti, daca mi s-ar fi publicat carticica aia de otel, erau sincere, pai cum naiba, dovada faptul ca, iacata, dracutul poesel \u00eel va fi informat si pe protectorul sau cultural despre existenta numitelor intentii ; 2) \u00een al doilea r\u00e2nd, spre a asigura epistola cu pricina \u00een depozitul Institutiei Manolescu, \u00een caz ca baietii s-ar fi supalat rau pe mine si mi-ar fi facut vreo figura, cum ar venea.
\nCu acea ocazie, mi-am permis sa ma dixtrez un pic cu baietii, din pura pleectiseala iepocala, asa zic\u00e2nd. Astfel, pe plicul prin care i-am expediat copia scrisorii catre tov Ratiu dlui Nicolae Manolescu am trecut la expeditor Marcu Stelica din Potelu \u2013 un nume fictiv -, iar plicul l-am depus la cutia din fata postei Corabia, ceea ce ar fi presupus ca baietii locali sa nu deschida scrisoarea, din moment ce ea nu provenea de la mine, ci de la un oarecare Marcu Stelica, n-asa?, dar \u00een plic am lasat totusi un biletel suplimentar pentru \u201eiubitul cenzor securist\u201c (cel de la Bucuresci, mai precis, de la domiciliul destinatarului, unde plicul ar fi fost interceptat doar pentru ca-i era adresat altui obiectiv de filaj al Securitatii, dl Manolescu), rug\u00e2ndu-l mumos pe \u201eiubitul cenzor\u201c ca de data aceasta sa lase totusi scrisoarea sa treaca, da\u2026? oops (1) Acuma, nu stiu daca scrisoarea mea din 14 mai 1981 a ajuns la dl Manolescu, \u00eensa la Secu a ajuns precis, altfel n-as fi gasit-o la dosarul \u201eCronicarul\u201c fix, n-asa?
\nFiindca epistola din 19.02.1981 catre col Ratiu, cel putin \u00een transcrierea catre dl Manolescu din 19.05.1981, este cam ilizibila, am transcris-o la tastatura, \u00eensotind-o si de scurte note :
\n14 mai 1981,
\nCorabia
\nD-le Manolescu,
\nVa trimit copia mesajului personal ce l-am \u00eenm\u00e2nat sefului IGM \u2013 Olt, dl colonel Ratiu, ca sa-l \u00eenregistrati pentru posteritate. Nu de alta, \u00eensa am fost amenintat ca vi se vor aduce la cunostinta faptele mele, ca sa vedeti si dv pe cine ati crescut si sa ma scoateti de la inima. Se cade deci sa va marturisesc ca m-am laudat c-as fi produsul tipic al Cenaclului de luni ce conduceti. \/\/ Daca v-am enervat cu ceva, cer iertare! Viorel Padina<\/p>\n

19.02.1981
\nCorabia
\nTov comandant,
\nS\u00eent \u2013 am fost \u2013 faptasul unui \u201eApel catre Europa\u201c, caruia \u00eensa (cum am aratat si dovedit) n-am vrut sa-i dau o finalitate politica, ci am intentionat ca prin atmosfera unui gest de aparenta fronda sa intru \u00een atentia securitatii, careia sa-i ridic o problema de interes pentru mine.
\nVa asigur (asa cum am mai spus-o) ca n-as fi recurs la \u00eenscenarea falacioasa a \u201eApelului\u201c, daca as fi dispus de mijloace mai comode, prin care sa-mi realizez interesul. Interesul meu este \u2013 o repet \u2013 de a-mi publica, \u00een conditii avantajoase, volumul de poezie la care am robit efectiv zece ani si care nu e o fantoma a imaginatiei mele excesive, ci o realitate estetica seste vorba despre volumul \u201ePoemul de otel\u201c, care avea sa apara \u00een anul 1991, la editura Cartea Rom\u00e2neasca; online, http:\/\/avp-steelpoem.blogspot.ro\/ \u2013 n.n., C.-M. M.t. Daca ar fi sa-l chem ca martor, \u00een sprijinul afirmatiei de mai sus, doar pe Nicolae Manolescu, cel mai important critic literar actual, profesor universitar si detinator al \u201ecronicii literare\u201c la principala revista a Uniunii Scriitorilor (\u201eRom\u00e2nia literara\u201c) si ar fi de ajuns. Acesta s-a exprimat despre subsemnatul chiar si recent, \u00een \u201eSc\u00e2nteia tineretului\u201c (din 24 ian. a.c.)
\nMi-ati putea replica \u2013 ati si facut-o \u2013 ca nu e treaba dvs, ca securisti, sa va ocupati de publicarea cartilor multimii de veleitari si ca exista organe specializate \u00een acest sens: redactori, edituri etc. Or, asta e: ca \u00eentre aceste organe administrative ale culturii si creatori (mai ales cei tineri) s-a format o discrepanta (fireasca p\u00e2na la un punct), o tensiune ce poate naste un conflict cu urmari imprevizibile: \u00een timp ce creatorii \u00eesi sustin operele, administratorii culturii \u00eesi apara scaunele.
\nSecuritatea Statului \u2013 cred \u2013 are datoria de a semnala organelor conducatoare existenta reala a acestei tensiuni : sa nu cumva sa se trezeasca \u00eentr-o situatie ca aceea din Polonia, unde nu s-a sesizat din timp pericolul pe care \u00eel prezenta birocratizarea iresponsabila a institutiilor diverse, a caror sclerozare cresc\u00e2nda a determinat ca sistemul social-statal sa nu mai poata raspunde adecvat realitatii. Acuma, degeaba \u00eesi pun cu totii cenusa \u00een cap si \u00eenjura \u201evechile greseli\u201c eterne\u2026 Iata unde poate duce intoleranta trufasa, lipsa de realism politic, frustrarea, represiunea, chiar c\u00e2nd acestea sunt (cum se crede) bine intentionate.
\nGeniul politicii sta \u00een moderatie si toleranta. Conducatorul cata sa aiba mila de toti, sa-l \u00eenteleaga pe omul semplu dar si pe intelectualul cel mai extravagant. Intoleranta nu duce dec\u00e2t la ura si conflict, sau delir, cum s-a \u00eent\u00e2mplat pe vremea national-socialismului, c\u00e2nd milioane de insi au fost exterminati (manu militari) pentru vina de a nu fi corespuns idealurilor de \u201eperfectiune\u201c utopica.<\/p>\n

Tot pocnindu-l pe om \u00een bot, frustr\u00e2ndu-l, mintindu-l, dadacindu-l, silindu-l sa dea \u201etotul\u201c, de parca ar fi venit sf\u00e2rsitul lumii, individul va ajunge sa te ia de guler cu orice pret. Asa a fost si va fi mereu. Politica se face cu experienta de secole, nu cu dorinte (oric\u00e2t de nobile). O specie careia, pentru a se desprinde de maimuta, i-au trebuit milioane de ani, nu poate fi prefacuta peste noapte \u00eentr-o colonie de \u00eengeri docili (astfel de conceptie tine de fideism, nu de stiinta). \u00cenca o data: Polonia actuala e dovada vie a falimentului acestor utopii asa-zis \u201estiintifice\u201c.
\nNu e suficient sa emiti un ordin sau o lege pentru ca totul sa fie O.K. Ordinul sever naste nesupunerea, porunca aspra face pacatul, iar dorinta nesprijinita pe realitate duce la utopie. Daca poti sa-l legi pe unul sau pe altul, nu vei putea lega prea multi. Roata morii se \u00eenv\u00e2rte: pac-pac. Puterea sprijinita pe o ordine militara e mai subreda dec\u00e2t o casa facuta pe nisip.
\nRaul trebuie dirijat, controlat \u00een mod subtil de catre stat, nu reprimat. Raul \u00eesi are si el rostul sau. C\u00e2nd latra un c\u00e2ine la tine, nu-l \u00eentar\u00e2ti. Poti sa-l lovesti, dar fii sigur ca te va tine minte. Iar daca se \u00eent\u00e2mpla ca fiara sa fie si turbata, sau daca e nemultumitul om, ei bine, atunci nu mai e nimic de facut: caci nu poti omor\u00ee un om ca pe un c\u00e2ine. Si daca \u00eendraznesti sa omori unul, nu vei \u00eendrazni cu o mie. Si chiar daca vei cuteza \u2013 mai nebun tu ca ei -, p\u00e2na c\u00e2nd o vei putea face? Dar razbunarea?! Nemtii platesc si azi trecatorul lor delir, si vor mai plati.
\nRaul trebuie prevenit, \u00eenvaluit cu tehnica savanta, cu arta. \u00cen fond, asta e politica. Politicianul cata sa afle \u00een profunzime nevoile fiecaruia, impulsiile cele mai obscure, si sa gaseasca (asta e treaba lui, nu alta!) canale de scurgere pentru toate astea, \u00een interesul usurarii fiecaruia, nu al unui tot impersonal. Altele sunt nevoile taranului, altele ale muncitorului, altele ale intelectualului, altele ale poetului, altele ale securistilor, altele ale sefului, altele ale celui \u00eenalt, altele ale celui pitic, altele ale celui frumos, altele ale celui ur\u00e2t, altele ale celui senzual, altele ale celui astenic, altele ale celui cu ochii verzi, altele ale celui viguros, altele ale intelectivului, altele ale volitivului, altele ale emotivului, altele ale celui prost, altele ale celui destept : de fiecare data altele. \u00cen aceasta privinta, nu poti uniformiza, aplatiza, colectiviza, dec\u00e2t cu riscul de a te vedea bascalios contrazis de realitate, iar uneori \u2013 fatal.
\nDar, \u00een fond, astea nu sunt lucruri care ma privesc (\u00een chip direct). Fiecare doarme cum \u00eesi asterne. Marturisesc deci ca nu m-as amesteca, daca n-as avea propriul meu interes, pe care trebuie sa mi-l servesc \u00een conditiile \u00een care tatal nostru nu mai este al tuturor si c\u00e2nd mai mult: nimeni nu mai stie nimic. Eu am \u00eentrevazut un bot de sansa prin care mi-as putea realiza interesul, si ma puteti condamna pentru asta?
\nDe altfel, problema mea e a mai multora si tocmai de aceea am crezut si cred ca ea poate interesa Securitatea. Exista o tensiune \u00een r\u00e2ndul tinerilor intelectuali \u2013 si nu numai \u2013, o vie reactie \u00een contra birocratismului si intolerantei, \u00eempotriva coruptiei si demagogiei, a degringoladei masive a institutiilor de tot felul si \u00een primul r\u00e2nd, \u00een cazul nostru, a institutiilor adiacente culturii: presa, edituri, \u00eenvatam\u00e2nt etc. Aci functioneaza insi lipsiti de interes pentru diversitate si tinerete, indolenti, uzati. Astia par a servi un model cultural specific anilor 1640-1848, sau extremului orient, ignor\u00e2nd realitatea noastra de tara europeana. De dragul portofoliilor, pe care sed, acesti tovarasi sunt gata sa refuze orice noutate, ei nu fac niciodata concesii, nu discuta, rostul politicii realiste le e strain. Astia sunt turci, nu rom\u00e2ni. Ei se cred imbatabili acolo unde sunt pentru ca se stiu sprijiniti de mai sus. Iata \u00eensa ca tocmai prostia turcoasa a acestora ajunge sa creeze probleme, p\u00e2na la urma, sustinatorilor sus-pusi. \u00cenca o data, dau exemplul sugestiv al Poloniei.<\/p>\n

Tov comandant,
\nAm \u00eenteles de ce m-ati lasat, atunci, \u00een octombrie, \u00een pace. Nu numai pentru ca taman \u00eemplineam treizeci de ani (frumoasa v\u00e2rsta!) si nu numai fiindca din punct de vedere juridic eram curat, si, desigur, nu numai din umanism (caci a existat si acest sentiment), dar si din motive, cum sa zic, superioare. Am stiut ab initio ca \u00een securitate functioneaza si oameni extrem de abili, rezonabili, si ca acestia formeaza adevarata securitate a statului, pe care o servesc cu \u00eenalt profesionalism. Nu mi-a fost si nu \u00eemi este frica de acesti securisti inteligenti, sau, daca \u00eemi este, asta nu ma va opri sa \u00eemi servesc, \u00een continuare, interesul. Am rezervele mele de actiune pe care nu voi sta pe g\u00e2nduri sa le pun (repun) \u00een joc, cu orice risc, daca nu mi se va publica, \u00een cel mai scurt timp, cartea. Nu mi-ati putea anihila actiunea leg\u00e2ndu-ma (cum s-a exprimat un tov securist, la care i-am raspuns: aveti nevoie de un biet martir?), caci raul abia atunci ar \u00eencepe. E inutil, deci, sa explic ce vreau sa spun.
\nAti putut folosi m\u00e2na forte de noua ori, dar nu o veti putea folosi de noua sute\u2026 Cu b\u00e2ta nu s-a realizat mare lucru nici \u00een comuna primitiva. Sunt fel si fel de oameni cu fel si fel de interese si multi sunt interesati \u00een a zadarnici interesele altora. Un om realist trebuie sa profite de o conjunctura, altfel e un imbecil puturos.
\nSigur, cu un termen brutal (demn de un emotiv) jocul meu ar putea fi numit santaj. \u00cen realitate, nu e dec\u00e2t un fel de a-mi realiza interesul, dar nu \u00eempotriva interesului general, doamne fereste, ci contra intolerantei ultrapartinice.
\nCartea mea, publicata, ar produce greturi estetice unui proletcultist sau altuia, dar nepublicata ar determina adevarate varsaturi multora. \u00cen fine, vom vedea. De altfel, aceasta carte nu are nici o legatura cu politica, este o chestie pur estetica, un moft. Nimeni n-ar avea de pierdut din publicarea ei, \u00eensa eu as avea ceva mii de c\u00e2stigat si cu asta explozibilitatea mea de baiat sarac ar dispare (2). \u00cen aceeasi situatie se gasesc foarte multi tineri, carora, daca li s-ar rezolva micile mofturi, \u00een loc de a fi frustrati iresponsabil, li s-ar \u00eenchide turbulentele guri. Arta, ca si distractiile cele mai extravagante, de la disco la sex, sunt un fel de a-ti varsa preaplinul natural, echilibr\u00e2ndu-te. Daca s-ar rezolva cu viclenie aceste probleme, multi ar putea eventual trece peste realitatea ce le da dreptul la o munca fortata, la o alimentatie rationalizata si la o g\u00e2ndire dirijata. Pericolul de explozie ar dispare(a) prin farmecul artei deochiate si al unei vieti c\u00e2t de c\u00e2t placute. Stramosii nosti, romanii, al caror geniu politic ar trebui sa-l mostenim, stiau ca pentru a linisti popolul se cade sa-i dai \u201epanem et circem\u201c, dar mai ales circem\u2026\u00a0 Si nu erau prosti, romanii\u2026
\nTov comandant,
\nDe altfel, nemultumirea mea, \u00een loc sa scada, din contra, a crescut. Iata, din octombrie anul trecut (desigur, din \u00eent\u00e2mplare) eu nu am mai primit salariul legal. Motivele sunt confuze: eu nu le-am \u00eenteles. Frustrarile la care am fost iresponsabil supus (\u00eenca de la repartitie) sunt multiple si ale dracului de concordante si \u2013 aici e aici \u2013 le pot dovedi.
\nE de ne\u00eenteles, parol ! Un om semplu, daca nu mai poate rabda, procedeaza \u00een mod grosolan si neeficient, pun\u00e2nd m\u00e2na pe b\u00e2ta (sau pe altceva si atunci se alege cu o droaie de puradei, care-i maresc of-ul\u2026). Eventual, din nestiinta procedarii acest soiu poate chiar sa rabde ca o vita. \u00censa nu la aceeasi atitudine trebuie sa ne asteptam din partea unui ins care stie sa scrie si sa citeasca, sa analizeze, sa actioneze cu aplomb si subtilitate, sa loveasca perfid. Tocmai cu acesti insi ar trebui sa fim prevazatori: cu intelectualii, caci numai de la ei poate veni pericolul. O masa de tipi sempli, chiar \u00eenfuriata, e nepericuloasa, daca nu dispune de un cap limpede, de un dirijor care nu poate fi dec\u00e2t un intelectual. Acesta trebuie \u00een primul r\u00e2nd menajat, procedarea fata de el cata sa fie atenta, savanta, \u00eenalt diplomatica etc.
\nTov comandant,
\n\u00cemi amintesc ca mi-ati recomandat insistent ca, ori de c\u00e2te ori mai am vreo problema, sa ma adresez direct dvs, fara a mai apela la intermedii periculoase (pentru toata lumea) de genul \u201eApelului\u201c. Totusi, trebuie sa va marturisesc ca, daca am ridicat acum doleantele de mai sus \u00een fata judecatii dvs, am facut-o nu pentru ca as avea iluzia ca m-ati putea ajuta, c\u00e2t din alt motiv. \u00cen fond, sunteti militar : daca ordinele ce le primiti sunt rigide, nu e nimic de facut, oric\u00e2t de rezonabil ati fi, pe de alta parte. Deci, repet, nu pentru ca mi-am facut iluzia ca m-ati putea ajuta m-am adresat dvs, ci pentru a-mi crea un atu: ca sa nu mi se mai reproseze ca nu v-am spus. Se cade asadar sa va spun, \u00een final, ca nici un act din procedarea dvs fata de mine si din procedarea mea fata de dvs nu va fi considerat pierdut, p\u00e2na la urma. Avea dreptate cine spunea ca nimic nu se pierde, numic nu se c\u00e2stiga, totul se transforma.
\nCu cel mai viu respect si \u00een speranta ca va fi bine pentru toata lumea,
\nV. Abalaru
\nsau Viorel Padina<\/p>\n

PS.
\nDle Manolescu,
\nMi s-a rezolvat problema banilor, o astept si pe cealalta, cu nerabdare. At\u00e2t. (3)<\/p>\n

Note si comentarii:<\/em><\/strong>
\n(1) Acesta e biletelul meu catre \u201eiubitul cenzor securist\u201c personal: \u201eIubite cenzor securist,\/\/ Ce-ar fi daca, de data aceasta, scrisoarea ar ajunge la destinatarul ei?\/\/ Va multumesc ! \u2013 Viorel Padina\u201c. <\/em>
\n(2) \u00cen realitate stiam, din spusele altora si ale lui Nichita \u00eensusi, ca drepturile de autor pe care le primeai \u00een urma publicarii unei carti iepocale nu erau cine stie ce, mai ales pentru un debutant \u00een poezie, \u00eensa \u00een acel moment aveam nevoie ca baietii sa creada ca eram at\u00e2t de naiv \u00eenc\u00e2t sa m-astept ca ma voi umple de lovele dupa ce \u00eemi va aparea carticica si ca deci era plauzibil ca tocmai de aia facusem ce facusem: fiindca speram sa dau lovitura financiara cu \u201ePoemul de otel\u201c. Nici macar dupa \u201erevolutie\u201c, c\u00e2nd drepturile de autor se vor fi reglementat \u00een favoarea scriitorului, cica, banutii primiti pentru o carte de poezie nu vor \u00eensemna mai mult dec\u00e2t o nimica toata. C\u00e2nd \u00een fine \u201ePoemul de otel\u201c va fi aparut, \u00een 1991, io nu voi fi \u00eencasat pe cartea pentru care am \u00eenfruntat Securitatea si eram pregatit sa \u00eenfrunt chiar si moartea, n-asa? dec\u00e2t zece mii si ceva de lei, adica, la valoarea banilor din vremea aia, contravaloarea unui cartus de Kent, cu care nici macar nu m-as fi putut \u00eempusca, helas\u2026<\/em>
\n(3) Da, dupa ce auzisera ca sunt cercetat de Secu \u00een calitate de \u201edusman al poporului\u201c contabilii de la CAP-urile din zona, \u00een frunte cu burtosul de la CAP Izbiceni, au refuzat sa-mi mai semneze statele de plata. A fost nevoie ca Securitatea \u00eensasi sa intervina si sa-i lamureasca pe ultrazelosii activisti, cu totii fosti \u201ec\u00e2ntareti la Dinamo\u201c \u00een tineretele lor \u201erevolutionare\u201c, n-asa?, ca nu e dracu at\u00e2t de negru. Astfel, am putut sa-mi primesc salariul pe vreo 5-6 luni, banet cu care am mers la Bucuresti si-am facut cinste oricarui sarac poesel care mi-a iesit atunci \u00een cale\u2026 oops.<\/em><\/p><\/blockquote>\n

Si acum, comentariul meu:<\/strong><\/p>\n

Scrisoarea debuteaza cu salutul militaros, \u201eTov comandant\u201c, si un paragraf \u00een care Securitatea primeste rolul narativ de Ameliorator\/ Protector. Mintea inventiva a expeditorului tocmai a produs o conversie de perspectiva: Dusmanul\/ Agresorul e transformat sub privirea cititorului \u00een chiar opusul sau.
\nT\u00e2narul artist are nevoie de ajutor. El vede\/ stie \u00een lumea lui \u201emijloace comode\u201c versus \u201emijloace incomode\u201c. Neav\u00e2nd acces la primele, dupa cum afirma, le alege pe cele opuse spre a-si realiza \u201einteresul\u201c.
\nCe treaba are Securitatea cu problema lui, aceasta e o \u00eentrebare presupusa. Spre a raspunde, Ave invoca mai \u00eent\u00e2i o noua opozitie: Creatorii (care \u00eesi sustin operele) versus Administratorii culturii (care \u00eesi apara scaunele).
\nMica opozitie\/ problema de mai sus devine una mare \u00een paragraful urmator: Realitatea (inclusiv creatorii) versus Sistemul statal (inclusiv administratorii culturii). Si iata cum putin importantul autor al scrisorii \u00eencepe sa ocupe o metapozitie, una importanta, aceea de Consilier pe probleme politice. El stie cum s-a produs degringolada din tara sora de lagar, Polonia. El mai stie ca \u201egeniul politicii sta \u00een moderatie si toleranta\u201c. Neav\u00e2ndu-l, asa a sucombat \u201eopusul\u201c comunismului, national-socialismul. Politica implica \u201eexperienta (de secole)\u201c versus \u201edorinte (posibil nobile)\u201c. Prima varianta e cea de ales, \u00een opinia expertului nostru, caci \u00een Polonia utopia a produs falimentul. Abil, Consilierul vorbeste de falimentul altora, mai usor de acceptat de catre adrisant dec\u00e2t b\u00e2rna din ochiul propriu. Ca profesionist, omul nostru sugereaza chiar o schema de actiune. Avem Raul (tensiunea sociala) lasat liber versus Raul reprimat. Sfatuitorul recomanda cu prudenta o conversie partiala a Raului reprimat \u00een Rau dirijat, controlat.
\nEhei, dar aici se insinueaza suav, \u00een simbioza cu rolul de Consilier, Opozantul care \u00eesi avizeaza posibilii reprimatori: \u201e(…) caci nu poti omor\u00ee un om ca pe un c\u00e2ine. Si daca \u00eendraznesti sa omori unul, nu vei \u00eendrazni cu o mie. Si chiar daca vei cuteza \u2013 mai nebun tu ca ei \u2013, p\u00e2na c\u00e2nd o vei putea face?\u201c.
\nAsadar, oamenii, ca sa nu devina opozanti, trebuie \u00eentelesi, cu nevoile lor specifice. Spre a fi mai penetrant, vorbitorul schimba rolul Securitatii din Supra-Veghetor \u00een Parte implicata \u00een actiunea sociala (si de ce nu, posibila Parte opozanta): \u201eAltele sunt nevoile taranului, altele ale muncitorului, altele ale intelectualului, altele ale poetului, altele ale securistilor (s. n., C.-M.M.), altele ale sefului\u201c.
\nBrusc, Consilierul devine Fiul parasit de Tatucul protector, unul nevoit sa-si apere singur micul lui \u201einteres\u201c, \u00een conditiile \u00een care \u201etatal nostru nu mai este al tuturor\u201c. Fiul parasit, Banuitul posibil, se apara de Banuitorul posibil, Secu: \u201eEu am \u00eentrevazut un bot de sansa prin care mi-as putea realiza interesul, si ma puteti condamna pentru asta?\u201c Modestul care se apara nu e \u00eensa oarecine, ci un exponent, un prototip al \u201etinerilor intelectuali\u201c, si poate asta e cea mai buna aparare a sa. Lupta acestor tineri cu institutiile culturale nu e \u00een fond o lupta anti-comunista (e ca si cum le-ar zice baietilor, crutator: nu spun ca nu-i OK comunismul, nu va speriati \u2013 n. n.), ci una cu un alt \u201emodel cultural\u201c, nefericit perpetuat \u00een administratie, cel \u201especific anilor 1640 \u2013 1848\u201c (aceeasi ocolire prudenta a b\u00e2rnei din ochiul propriu al securistului \u201eprieten\u201c).
\nUn nou \u201eTov comandant\u201c introduce urmatoarea serie de episoade narative. Ne sunt revelate doua aripi ale Securitatii: Falsa Securitate a statului versus Adevarata Securitate a statului, posesoare de profesionalism (y compris colonelul Ratiu, destinatarul). \u00cen acest context, reapare o voalata amenintare a Slabului-Puternic, poetul care \u00eesi apara \u201einteresul\u201c: \u201eNu mi-a fost si nu \u00eemi este frica de acesti securisti inteligenti, sau, daca \u00eemi este (splendid joc cu opusele, aici \u2013 n. n., C.-M.M), asta nu ma va opri sa \u00eemi servesc, \u00een continuare, interesul. Am rezervele mele de actiune (cu alte cuvinte: va pot face surprize \u2013 n.n.) pe care nu voi sta pe g\u00e2nduri sa le pun (repun) \u00een joc, cu orice risc, daca nu mi se va publica, \u00een cel mai scurt timp, cartea\u201c (Ajuns cu cititul aici, baiatul cu ochi albastri ar avea nevoie sa-si aminteasca ce anume a mai facut Abalaru asta \u2013 n.n.).
\nAve spune apoi cum este fortat de conjunctura sa aleaga \u00eentre a fi \u201eun om realist\u201c (asadar un inteligent harnic \u2013 n. n.) versus \u201eun imbecil puturos\u201c. \u201eOmul realist\u201c \u00eesi apara \u201einteresul\u201c personal, parte a \u201einteresului general\u201c caruia i se opune \u201eintoleranta ultrapartinica\u201c. Apar ca posibile doua efecte ale unor actiuni opuse legate de cartea sa: \u201egreturi estetice\u201c ale proletcultistilor, din cauza publicarii ei, versus \u201eadevarate varsaturi ale multora\u201c, din cauza nepublicarii ei. Autorul scrisorii afirma \u00een continuare, desigur contradictoriu (cum ne-a obisnuit), ca \u201enimeni n-ar avea de pierdut din publicarea ei\u201c. Prin opozitie, el ar avea de c\u00e2stigat, si astfel ar disparea \u201eexplozibilitatea ssat de baiat sarac\u201c. \u00cencet, dar sigur, Ave accede din nou la o metapozitie. Mai \u00eent\u00e2i se re-afirma drept exponent al tinerilor carora li s-ar putea \u00eenchide \u201eturbulentele guri\u201c prin astfel de gesturi. Apoi vorbeste cu profesionalism de expert despre faptul ca Arta si distractiile cele mai extravagante ar fi bine sa fie considerate \u00eentr-un cuplu de opuse cu Munca fortata, alimentatia rationalizata si g\u00e2ndirea dirijata. Actualizarea preferentiala a primului termen ar potentializa resimtirea celui de-al doilea ca maximal dur. Cu alte vorbe, cine se bucura de arte si distractii suporta mai usor privatiunile. Poporul, \u00een traditia stramosilor romani (ca la daci n-a apelat \u2013 n.n.), are nevoie de \u201epanem et circenses\u201c. Ave, selecteaza apoi \u201ecircenses\u201c, zicerea devenind implicit \u201ePanem versus Circenses\u201c.
\nCu un alt \u201eTov comandant\u201c \u00eencepe a treia parte a scrisorii. \u00cen deschidere, o alta amenintare voalata: \u201eFrustrarile la care am fost iresponsabil supus (\u00eenca de la repartitie) sunt multiple si ale dracului de concordante si \u2013 AICI E AICI \u2013 LE POT DOVEDI\u201c (majusculele \u00eemi apartin). Ceva \u00eel ridica din nou pe autor la metapozitia de Consilier, stiutor si obiectiv, contemplator al tabloului societatii vremii. El ne face sa vedem Omul simplu versus Intelectualul, primul action\u00e2nd grosolan si ineficient daca \u00eel frustrezi, al doilea stiind \u201esa loveasca perfid\u201c, \u201ecu aplomb si subtilitate\u201c.
\n\u00cen fine, un ultim \u201eTov comandant\u201c, apoi Ave procedeaza ca acei pictori care se reprezinta pe ei \u00eensisi \u00een tablou, cu ceva malitiozitate. Caci spune \u00een continuare, cu \u201eaplomb\u201c si \u201eperfidie\u201c: \u201eDeci, repet, nu pentru ca mi-am facut iluzia ca m-ati putea ajuta m-am adresat dvs, ci pentru a-mi crea un atu: ca sa nu mi se mai reproseze ca nu v-am spus. Se cade asadar sa va spun, \u00een final, ca nici un act din procedarea dvs fata de mine si din procedarea mea fata de dvs nu va fi considerat pierdut, p\u00e2na la urma. Avea dreptate cine spunea ca nimic nu se pierde, nimic nu se c\u00e2stiga, totul se transforma\u201c. Iar formula finala \u00eentareste impresia: \u201eCu cel mai viu respect si \u00een speranta ca VA FI BINE PENTRU TOATA LUMEA\u201c (majusculele \u00eemi apartin).<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Voi analiza o scrisoare pe care poetul Viorel Padina, urmarit de Securitate pentru redactarea \u00een 1980 a unui \u201eApel catre Europa\u201c (http:\/\/avp-online-one.blogspot.ro\/2005\/06\/apelul-catre-europa-si-documentele.html), apel interceptat prin \u201ebunavointa\u201c delatorilor, o publica \u00een \u201ePovestea lui Ave\u201c (24) \u2013 \u201ePrima epistola catre colonelul Ratiu\u201c (http:\/\/viorelpadina.wordpress.com\/2014\/02\/06\/epistola-catre-col-ratiu\/), episod din volumul \u00een lucru \u201ePovestea lui Ave\u201c (http:\/\/povestealuiave.wordpress.com\/). Pentru a usura \u00eentelegerea comentariului… Cite\u0219te mai mult »Jocuri ale mintii: \u201euneltirile\u201c poetului Viorel Padina<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[10264,542,10265],"class_list":["post-17747","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-poetul-viorel-padina","tag-securitate","tag-serie-de-episoade-narative"],"views":2291,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/17747","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=17747"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/17747\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=17747"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=17747"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=17747"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}