{"id":17738,"date":"2014-02-20T10:44:50","date_gmt":"2014-02-20T08:44:50","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=17738"},"modified":"2014-02-20T10:44:50","modified_gmt":"2014-02-20T08:44:50","slug":"dale-dilemei","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/dale-dilemei\/","title":{"rendered":"D’ale \u201eDilemei”…"},"content":{"rendered":"

O discriminare nelalocul ei<\/strong>
\nO discriminare cel putin riscanta, pe muchie de cutit opereaza Andrei Plesu \u00een materie de puscariasi: exista, dupa opinia sa, \u201epuscariasi si puscariasi\u201c, puscariasi buni si puscariasi rai, respectiv, puscariasi decenti si puscariasi indecenti (\u201eDilema veche\u201c, nr 521). Cu mare str\u00e2ngere de inima si spirit compatimitor, autorul articolului din \u201eDilema veche\u201c admite ca, desi \u201eorice forma de univers concentrationar e un cosmar, un abis, o catastrofa\u201c \u2013 nu exista alta solutie pentru \u201ecorectia raului social, ca izolarea si conditiile aspre de viata pot preveni escaladarea criminalitatii, pot provoca teama potentialului infractor, inapt sa respecte regulile convietuirii curente, normele comunitare\u201c. Rau \u00eenca necesar, puscaria este, macar teoretic, o scoala de corectie de tip coercitiv. Sunt \u00eensa slabe sperante ca functiunea preventiva si educativa a institutiei cu pricina, totusi secundara!, sa modifice radical si structural o existenta rau \u00eentocmita, dedata irationalitatii. \u00cen articolul din \u201eDilema\u201c autorul compatimeste cu puscariasii decenti si discreti, deosebiti de cei indecenti si \u201evocali\u201c care \u201ezg\u00e2lt\u00e2ie zabrelele chiliei, fac\u00e2nd imposibilul sa \u00eenfurie sau sa \u00eenduioseze natia\u201c declar\u00e2ndu-se \u201epersecutati politic\u201c. Acestia din urma apar ca niste actori dizgratiosi care se pun \u00een scena juc\u00e2ndu-si propria nenorocire cu nerusinata indecenta. \u201eNu ma grabesc sa judec\u201c, spune autorul meditatiilor pe seama puscariasilor, constata doar ca \u201emerita atentie, ba chiar oarecare consideratie, si cealalta categorie de arestati: cei care-si duc crucea \u00een tacere, nesustinuti de posturi de televiziune, de partide politice si de mila populara. Avem de-a face, \u00een fond, cu o discriminare nelalocul ei\u201c. Si, la r\u00e2ndu-i, autorul discrimineaza, d\u00e2nd exemplul unui fost ministru observ\u00e2nd ca \u201ede c\u00e2nd e \u00een \u00eenchisoare \u00eesi executa supliciul cu o onorabila discretie. Nu face declaratii amare sau revendicative, nu invadeaza mediile cu trairile si revelatiile lui, nu se straduieste sa ne stoarca lacrimi\u201c si, \u00een consecinta, \u201emi se pare drept sa semnalez ca exista si alt \u00abmodel\u00bb\u201c: acela al unui puscarias care \u201esi-a asumat fara tapaj soarta\u201c. Cititorul tresare involuntar sau imperceptibil la auzul cuv\u00e2ntului \u201emodel\u201c \u00eentr-un context (!) \u00een care numai de \u201emodele\u201c nu poate fi vorba. Mai \u00eenainte aflasem ca \u201eexista puscariasi si puscariasi\u201c, \u00eentre care unii \u201e\u00eesi asuma pedeapsa cu resemnare, daca nu chiar cu o anumita demnitate\u201c. Trec\u00e2nd peste umbra resemnarii cu iz mioritic strecurata \u00een text, retinem, \u00een context, pretuirea \u201eonorabilei discretii\u201c a modelului desprins cu nepartinire din lumea at\u00e2t de trista \u00een diversitatea infinita si nediscriminatorie a puscariei si puscariasilor. Are dreptate dl Andrei Plesu: \u201eAvem de-a face \u00een fond cu o discriminare nelalocul ei\u201c. Cu umor subtire si carturaresc autorul \u00eesi \u00eencheie meditatiile sale profund omenesti evoc\u00e2ndu-l \u00een context adecvat (?) pe fostul puscarias devenit monahul de la Rohia: \u201eNu zic ca ar fi \u00een stare toti (puscariasii decenti \u2013 n.n.) sa scrie, ca Nicu Steinhardt, \u201eJurnalul fericirii\u201c, dar ar putea fi pomeniti \u00eentr-un jurnal asemanator, ca niste personaje decente\u201c.
\nMaidanezul<\/strong>
\nMaidanul cu dragoste al lui G. M. Zamfirescu e, \u00een Ucraina, un maidan al urii si \u00eenvrajbirii caruia \u201eDilema\u201c \u00eei dedica un oportun Dosar: \u201eCeva nou pe frontul de Est?\u201c Cuv\u00e2ntul este turcesc, maydan, si, cum arata \u00eenvatata filoloaga Rodica Zafiu, \u201ese regaseste \u00een bulgara, s\u00e2rba, rusa, polona, albaneza, greaca\u201c. \u00cen rom\u00e2na el sufera o \u201edegradare semantica\u201c, prin aparitia conotatiilor negative si a valorilor peiorative. Termenul turcesc nu are nimic negativ: \u201edesemna un spatiu deschis, folosit ca arena sportiva, teren de lupta, piata publica\u201c si, \u00een Baragan de exemplu, izlazul vitelor sau marginea satului invadata de joaca tinerilor si copiilor. \u00cen toate cazurile maidanul supranumeste un loc de adunare si de unire, de \u00eent\u00e2lnire si de convietuire. \u00cen rom\u00e2na, scrie dna Zafiu, \u201emaidan si-a pierdut treptat multe dintre utilizarile vechi. Terenul deschis (locul viran) a fost tot mai mult asociat cu locul de depozitare a gunoaielor, cu spatiul abandonat si rau-famat\u201c. Teren deschis, maidanul a suferit \u00een vremurile mai noi o catastrofala si periculoasa \u00eenchidere: a devenit locul ascuns al afacerilor necurate, al ilegalitatii, pe scurt, o jungla nelegiferabila a raufacatorilor. Acest tip de \u201emaidan\u201c a \u00eenghitit si ceea ce denumim arena civica sau piata publica a ideilor sau afacerilor. Astfel, au aparut \u201ereactia de maidan\u201c, \u201escor de maidan\u201c, \u201elimbaj de maidan\u201c, \u201eca pe maidan\u201c, \u201emaidanul manipularii\u201c (sondajele de opinie!) si altele ca acestea. Agora, preluata, conform lui Al. Paleologu, de \u201ePoiana lui Iocan\u201c, s-a \u00eenchis marilor idei si sentimente, devenind cazanul cu pucioasa al antipatiilor, resentimentelor si urii populare. Evolutia (involutia) semantica a cuv\u00e2ntului turcesc turnat \u00een calapod rom\u00e2nesc defineste minunat starea natiunii si a societatii rom\u00e2nesti actuale. Un singur regret ne \u00eencearca \u00een urma acestei involutii semantice si negativizari a maidanului abandonat: derivatul \u201emaidanez\u201c privit acum cu ura si \u00eencr\u00e2ncenare face o mare nedreptate bietului patruped ridicat odinioara la rangul de \u201eC\u00e2inele soldatului\u201c si prietenul credincios al omului…
\nPe vremea lui Ceausescu…<\/strong>
\nSatul de \u201eb\u00e2rfele\u201c straine pe seama Rom\u00e2niei, Andrei Manolescu s-a apucat sa caute cu lum\u00e2narea b\u00e2rna din ochiul strainilor. Astfel, dupa ce a scris despre cum \u00eent\u00e2rzie trenurile \u00een Germania, nu trece prin Bonn cu ochii \u00eenchisi si comite imprudenta de a observa ca si acolo, la Bonn, \u201eun oras destul de linistit si nu mai mare dec\u00e2t Timisoara, am vazut o multime de cersetori. Nu rom\u00e2ni, cum s-ar putea crede, ci nemti get-beget, blonzi, cu ochi albastri, barbosi, de cele mai multe ori. Unii foarte tineri. Majoritatea cerseau, pur si simplu, fara alte ocolisuri, tin\u00e2nd c\u00e2te un pahar de plastic \u00een m\u00e2na \u00een care sa le pui banii. Am vazut unul singur care \u00eencerca, totusi, sa se faca si util, deschiz\u00e2nd poarta catedralei pentru vizitatorii pe care-i saluta ceremonios. Un homeless mai \u00een v\u00e2rsta ne-a \u00eentrebat, \u00eentr-o engleza impresionanta, daca am aflat de nu stiu ce lege. I-am spus ca nu. \u00abE legea care nu da voie sa dormi pe strada, nu da voie sa stai fara un adapost. E ceva groaznic.\u00bb, ne-a spus…\u201c Cersetoria, o meserie ca oricare alta, nu exclude buna cuviinta, \u201eengleza impresionanta\u201c \u00eensa supravegheata de o lege necrutatoare. Tocmai aceasta, supravegherea sub dictatul legii ce poate deveni abuziva si intolerabila, este socanta pentru calatorul nostru prin Germania. El constata ca \u00een trenuri \u201econtrolorii \u00eeti pot cere, odata cu biletul si cartea de identitate. Pe biletul comandat pe Internet trebuie sa treci datele de identificare, care apar apoi si pe biletul tiparit\u201c. Din cauza unei defectiuni a site-ului pe care comandase biletul nu aparea nationalitatea si rezulta \u2013 noteaza Andrei Manolescu \u2013 \u201eca ar trebui sa prezint o carte de identitate germana.
\nCain si Abel<\/strong>
\nC\u00e2nd am aratat-o pe cea rom\u00e2na controloarea s-a sesizat si mi-a facut observatie”. Ideea l-a \u201eenervat cumplit” pe calatorul nostru: \u201ePrin acest sistem compania lor de cai ferate are la dispozitie o enorma baza de date prin care poate urmari nominal calatoriile propriilor cetateni si ale strainilor. M-am g\u00e2ndit ca, la noi, nici pe vremea lui Ceausescu controlorul nu-ti cerea buletinul \u00een tren. Pe nemti nu pare sa-i \u00eengrijoreze acest tip de control si, pe deasupra, cum spuneam, trenurile lor mai si \u00eent\u00e2rzie”, scrie cu naduf calatorul. Nu vom putea sti niciodata tot ce se petrecea \u201epe vremea lui Ceausescu”. Ce stiu, \u00een treacat fie spus, e ca \u00een vremea aceea o singura data, de mult, nimerind din \u00eent\u00e2mplare, pe \u00eentuneric si cam ametit, pe una din strazile celebrului Cartier al Primaverii, un \u201econtrolor” cu epoleti de militian m-a legitimat drastic arat\u00e2ndu-mi apoi cu b\u00e2ta de cauciuc drumul \u00eenapoi! Nu eram \u00een tren… Oricum, azi suntem mai vazuti ca oric\u00e2nd si dec\u00e2t oriunde.\u00cen Rom\u00e2nia, scria Noica \u00een 1944, \u201esuntem \u00een tara lui Cain, \u00een care Abel n-a murit \u00eenca de tot”: \u201eAm regasit acest text scris de Noica \u00een 1944 din \u00eent\u00e2mplare” \u2013 spune dl Vintila Mihailescu. \u201e\u00cel citisem de mult, \u00eel uitasem, iar acum, revazut cu un recul considerabil mi s-a parut mai emblematic dec\u00e2t prima data.” \u00centotdeauna Cain (agricultorul) ucide pe Abel (ciobanul) \u2013 scria Noica. O cercetare sociologica asupra inteligentei la rom\u00e2ni facuta de Radulescu-Motru \u00een 1934 \u00eel autoriza pe Noica sa-l depl\u00e2nga pe Abel, discredit\u00e2ndu-l pe Cain. \u201eCarevasazica” \u2013 noteaza autorul excelentului articol din \u201eDilema” \u2013 \u201easa: \u00abadevaratul\u00bb taran rom\u00e2n este ciobanul! Jos, la c\u00e2mpie, sunt doar asa, mai de \u00abadunatura\u00bb, deci mai putin reprezentativi pentru \u00absufletul rom\u00e2nesc\u00bb \u2013 dupa cum ziceau si altii. Pastoralofilia rom\u00e2neasca este, astfel, mult mai aproape de imaginea romantica a ciobanului ca personaj m\u00e2ndru, liber si stap\u00e2n pe sine, care a fost la moda \u00een imaginarul international p\u00e2na prin anii ’60. Dominanta a fost \u00eensa reprezentarea opusa, \u00een care pastorii aveau reputatia \u00abunor retrograzi si distrugatori primitivi ai civilizatiilor avansate\u00bb \u2013 dupa cum constata Richerson \u00eentr-un studiu dedicat pastoralismului. De unde ni se trage, deci, aceasta ierarhie? O pista o constituie, desigur, Miorita si ai sai trei ciobanei. Doar ca aceasta referinta poate fi rasturnata foarte usor: de ce taman Miorita pastorala a devenit emblematica sufletului rom\u00e2nesc, si nu vreo alta balada mai agrara? Poate ca pastoralofilia ni se trage, atunci, din surse mai empirice, din impresia ca plugarul este mai supus, mai gregar, mai instabil, \u00een timp ce ciobanul, singur cu oile sale, \u00een v\u00e2rf de munte, este mai m\u00e2ndru, mai independent si mai constant \u00een deciziile sale… Pastorul ar fi, atunci, mai potrivit sa devina simbol national. Dar sunt pastorii si agricultorii chiar asa diferiti \u00eentre ei?” Ei sunt diferiti si universali, definesc cele doua mari diviziuni sociale (ocupatii), nomadul si sedentarul fiind exponentiali. Dar \u00een pofida diferentei sunt egal \u00eendreptatiti, precum \u201eliterarii” Blaga ardeleanul si Arghezi gorjanul. Autorul din \u201eDilema” \u00eei \u201e\u00eempaca” pe cei doi, \u00een detrimentul optiunii lui Noica: \u201eMie \u00eemi plac \u00eensa am\u00e2ndoi, asa ca nu i-as da dreptate lui Noica atunci c\u00e2nd asaza \u00absufletul pastorului\u00bb deasupra celui al \u00abplugarului\u00bb. Dar ca rom\u00e2nul are doua suflete, asta pare sa fie adevarat” \u2013 scrie cu umor filozofic dl Vintila Mihailescu<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

O discriminare nelalocul ei O discriminare cel putin riscanta, pe muchie de cutit opereaza Andrei Plesu \u00een materie de puscariasi: exista, dupa opinia sa, \u201epuscariasi si puscariasi\u201c, puscariasi buni si puscariasi rai, respectiv, puscariasi decenti si puscariasi indecenti (\u201eDilema veche\u201c, nr 521). Cu mare str\u00e2ngere de inima si spirit compatimitor, autorul articolului din \u201eDilema veche\u201c… Cite\u0219te mai mult »D’ale \u201eDilemei”…<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[7763,10255,10256],"class_list":["post-17738","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-dilema-veche","tag-miorita-pastorala","tag-vintila-mihailescu"],"views":2081,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/17738","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=17738"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/17738\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=17738"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=17738"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=17738"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}