C\u00e2nd vorbim despre Elvetia ca epicentru al cinematografiei europene si mondiale suntem obligati sa rostim un cuv\u00e2nt aproape magic \u2013 LOCARNO. Aici este plasat un festival international de renume, unul dintre cele mai vechi de pe batr\u00e2nul continent. Mai sunt, desigur, si altele, dar nu at\u00e2t de multe \u00eenc\u00e2t sa spunem ca au aparut precum ciupercile dupa ploaie. Cu at\u00e2t mai nedrept ar fi sa afirmam ca nu si-ar justifica locul si banii cheltuiti. Chibzuiala este si \u00een domeniul cinematografic o regula a spiritului helvet de la care nimeni nu abdica. Dupa 1989, ca sa recurg doar la un exemplu, la Geneva, au fost desemnate ca \u201eStaruri de m\u00e2ine\u201c trei dintre actritele at\u00e2t de promitatoare ale perioadei pe care timpul avea sa le confirme. A deschis drumul Maia Morgenstern, a urmat-o Irina Movila, pentru ca triada sa fie complinita prin Oana Pellea. Este un semn de recunoastere a artei interpretative rom\u00e2nesti, printr-o pleiada edificatoare. \u00cen domeniul acesta, al actoriei de film, noi nu am avut mari succese, desi le meritam. Nu voi dezvolta subiectul. E sigur ca regizorilor le-a fost acordata mai multa atentie internationala dec\u00e2t actritelor si actorilor de la noi, iar faptul ca din Elvetia au venit mai sus mentionatele premii sub genericul Stars de demain e un semn de luat \u00een seama.
\nRevenind la Zilele filmului de la Soleure \u2013, e de amintit ca si pe malul r\u00e2ului Aar, cum se cheama apa ce traverseaza micul oras de sub munti, rom\u00e2nii au venit deseori. I-am \u00eent\u00e2lnit pe Ruxandra Zenide si pe Alexandru Iordanescu, pe Coca Cozma Teoharie, pe coproducatorul genevez al \u201eAurorei\u201c lui Cristi Puiu, pe autorul unui documentar despre Gheorghe Zamfir si pe \u00eenca destui altii.
\nDe c\u00e2tiva ani, odata cu venirea la conducerea manifestarii a unui spirit t\u00e2nar si mai preocupat de eficienta, jurnalista Seraina Rohrer, evenimentele au atins o noua concentrare, fac\u00e2nd mai pregnante liniile de forta. Festivalul a ramas \u00een aceeasi perioada, respectiv a doua jumatate a lunii ianuarie (\u00een 2014 el s-a derulat \u00eentre 23 si 30), fiind organizat cam pe aceleasi directii. Sunt astfel de vazut treizeci si cinci de lung metraje de fictiune la care se adauga o serie de documentare din toate regiunile lingvistice ale tarii, totalul filmelor prezentate ajung\u00e2nd la doua sute.
\nOrasul gazda are propriul premiu \u2013 Prix de Soleure \u2013 la care concureaza doua lungmetraje si patru documentare. Suma cu care este onorat filmul ales de un juriu de specialsti (unde gasim nume ilustre dintre care o voi mentiona doar pe realizatoarea belgiana stabilita \u00een S.U.A., Chantal Akerman) este impresionanta \u2013 60 000 de franci elvetieni. Si publicul are un premiu de oferit, \u00een valoare de 20 000 franci elvetieni, av\u00e2nd de ales dintre unsprezece titluri. Mai sunt premiile pentru cel mai bun film de televiziune, o ceremonie plasata \u00een uriasa sala de la Reithalle, unde sunt recompensati cu c\u00e2te 10 000 de CH patru dintre actorii aparuti \u00een fictiunile televizuale.
\nObiectivul principal al acestui prim mare festival cinematografic al anului (anticip\u00e2nd Berlinala si festivalul de la Mons, structurat pe tema iubirii) este dat de desemnarea titlurilor din care \u00een martie, la Lucerna, se vor alege Oscarurile elvetiene ale lui 2013, celebrele Quartz-uri. De c\u00e2tiva ani ele nu se mai acorda la Soleure, fac\u00e2ndu-se doar nominalizari, asa \u00eenc\u00e2t publicul si presa sa le poata revedea \u00een perspectiva unei juste alegeri, \u00een cadrul unei gale ulterioare, \u00een primavara.
\nNu voi parcurge \u00eentreaga lista de premii, dar voi aminti totusi ca elvetienii stiu sa-si respecte criticii, jurnalistii care se consacra comentarii productiilor autohtone. Si la aceasta editie se va acorda Premiul Path\u00e9, oferit pentru presa scrisa, fara a-i uita pe cei care \u00eesi consemneaza opiniile \u00een spatiul cibernetic. Din fiecare domeniu se alege un c\u00e2stigator caruia i se \u00eenm\u00e2neaza un cec \u00een valoare de 10.000 CH.
\nSentimentul pe care \u00eel am ori de c\u00e2te ori merg la Soleure este ca ma aflu \u00eentr-un spatiu unde totul functioneaza fara reprosuri si ezitari. Elvetienii stiu foarte bine ce au de facut cu propria cinematografie, iar dezbaterile prilejuite de aceasta sarbatoare au si un caracter de lucru, aplicat. Sunt comentate de critici europeni avizati productiile recente. Sunt lansate noile talente actoricesti. Se deschide o fereastra catre productiile de scoala si se aduc filmele clasice \u00een straiele lor noi, trecute prin laboratoare ultramoderne. Se discuta, cum se spune, constructiv, chiar daca opiniile nu coincid. Se cauta solutii si de multe ori se gasesc.
\nSuntem precum \u00eentr-un imens ceas \u00eencarcat de lumini, dotat cu instrumentatia cea mai fina, unde fiecare amanunt conteaza. Fara aceste mici probleme \u00een rezolvare, \u00eensa, viziunea de ansamblu ar avea poate de suferit.
\nDespre toate aceste lucruri, ca si, mai \u00een cunostinta de cauza, despre altele, intr-un episod urmator.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
C\u00e2nd vorbim despre Elvetia ca epicentru al cinematografiei europene si mondiale suntem obligati sa rostim un cuv\u00e2nt aproape magic \u2013 LOCARNO. Aici este plasat un festival international de renume, unul dintre cele mai vechi de pe batr\u00e2nul continent. Mai sunt, desigur, si altele, dar nu at\u00e2t de multe \u00eenc\u00e2t sa spunem ca au aparut precum… Cite\u0219te mai mult »Cinematografia elvetiana la ea acasa<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[66],"tags":[3552,10235,10234],"class_list":["post-17718","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-arte-media","tag-festival","tag-filmul-elvetian","tag-locarno"],"views":1034,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/17718","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=17718"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/17718\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=17718"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=17718"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=17718"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}