{"id":17716,"date":"2014-02-13T12:52:35","date_gmt":"2014-02-13T10:52:35","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=17716"},"modified":"2014-02-13T12:52:35","modified_gmt":"2014-02-13T10:52:35","slug":"tinere-vedete-la-opera","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/tinere-vedete-la-opera\/","title":{"rendered":"Tinere vedete la Opera"},"content":{"rendered":"

Un antic deziderat, acela al formarii consistente a distributiilor Operei Nationale Bucuresti si cu artisti rom\u00e2ni care activeaza \u00een strainatate pare sa se \u00eemplineasca. Semnele exista. Exemplu este recentul spectacol cu \u201eBarbierul din Sevilla\u201c de Rossini, \u00een care multe au fost premierele. Mai \u00eent\u00e2i, aparitia \u00een rolul Don Basilio a basului clujean Adrian S\u00e2mpetrean, cunoscut de pe afisele Operelor Scala din Milano, Berlin, Paris, Hamburg, Monte Carlo, Festivalului de la Salzburg etc., revenirea \u2013 de aceasta data \u00een rolul Rosina -, a mezzosopranei Roxana Constantinescu, si ea prezenta la Opera de Stat din Viena, Operele din Los Angeles si Minneapolis, Deutsche Oper Berlin s.a., precum si invitarea \u00een fosa a italianului David Crescenzi, reputat dirijor rossinian.<\/strong> <\/em>
\nCelor trei li s-au adaugat baritonul Serban Vasile (Figaro), care a c\u00e2ntat recent la Metropolitan Opera din New York si cunoscutul tenor clujean Tiberius Simu (Contele Almaviva), cu prezente la Opera de Stat din Viena, la Leipzig, Bordeaux, Bilbao etc., l\u00e2nga care a evoluat \u00een rolul Dr. Bartolo si un solist al Operei Nationale, basul Mihnea Lamatic. Nu o uit pe soprana lituaniana Egl\u00e9 Chisiu, Berta.
\nMulte se pot distinge din aceasta \u00eensiruire: onorantele carti de vizita, tineretea, multinationalitatea, dar si priceperea alcatuirii atractivei distributii. Si numai viscolul a facut ca sala sa nu geama de lume. G\u00e2ndesc chiar ca spectacolul ar putea fi duplicat dupa calmarea intemperiilor. Cine stie?
\nUn rossinian de marca<\/strong>
\nSpuneam ca David Crescenzi este specialist \u00een muzica \u201elebedei de la Pesaro\u201c. Faptul s-a facut remarcat de la primele acorduri. Se pare ca si orchestra l-a iubit, l-a ascultat si l-a urmat cu o suplete pe care nu a avut-o de multa vreme. Exclud c\u00e2te un corn… rebel si recidivist. Uvertura a pulsat \u00een tempi ce i-au restituit at\u00e2t spuma si verva, c\u00e2t si nuantele aerate. \u201eRubato\u201c-uri de efect, suspensii minunat potrivite care confereau respiratie si emotionalitate dezvoltarii desenelor melodice, \u201ediminuendo\u201c-uri savante, toate l-au prezentat pe maestrul italian ca o personalitate a baghetei \u00eentr-un asemenea repertoriu. A preferat ca renumitele \u201ecrescendo\u201c-uri rossiniene sa nu porneasca de la piano, ci de la mezzoforte catre fortessissimo, evit\u00e2nd o lectura excesiv de diafana \u00een favoarea conceptiei viguroase, anuntatoare a unui dinamic spectacol scenic.
\nAmbitia dirijorului, ca muzician complex, a fost sa acompanieze si recitativele, drept pentru care o orga electronica, setata pe sunet de clavecin, i-a stat pe pupitru. Versiunea aleasa a fost \u00eensa ambigua, s-au identificat pe ici pe colo teme… mozartiene (\u201eNon pi\u00f9 andrai\u201c din \u201eNunta lui Figaro\u201c!) si chiar indigenul \u201eMulti Ani traiasca!\u201c, straine de pana compozitorului. Hm! Sunt convins ca Rossini n-ar fi privit cu ochi buni asemenea comentarii muzicale, dupa cum ar fi fost surprins si de nota de Sol natural acut, ce-i drept fabulos c\u00e2ntata (\u201ec\u00e2t casa\u201c) de excelentul Adrian S\u00e2mpetrean ca \u00eencoronare a faimoasei arii \u201ea calomniei\u201c, o nota care nu se regaseste \u00een partitura. Oricum, publicul a fost coplesit de sonoritatea si extensia vocii t\u00e2narului bas. De fapt, si cavatina lui Figaro \u201eLargo al factotum\u201c este plina, prin traditie, de acute nescrise, care ofera interpretilor posibilitati de etalare a capacitatilor. Cum s-a \u00eent\u00e2mplat si acum.
\nSef de orchestra energic, atent, eficient si cu gestica plina de expresivitate, David Crescenzi a stap\u00e2nit un germene de decalaj \u201epe muchie de cutit\u201c al corului cu orchestra la iesirea din scena a lui Fiorello (primul act) sau unul venit dinspre Don Bartolo \u00een ultimul act. Cu fermitate, cu pumnul st\u00e2ng \u00eendreptat catre neatenti, dirijorul a rezolvat rapid totul.
\n\u00cen fine, daca strategia generala a tempilor a functionat adecvat, poate ca \u00een cavatina Rosinei, \u00een aria lui Don Basilio si \u00een prima parte a ariei lui Don Bartolo, un plus de alertete n-ar fi stricat.
\nProspetime si elan juvenil<\/strong>
\nEra firesc ca \u00eentr-un spectacol \u00een care tineretea a dominat, sa se joace debordant, vivace, cu miscare multa, gestualitate diversa si mimica variata, relatii active \u00eentre personaje, replici rostite cu subtext, atitudini comice fara exagerari \u00een gaguri. Spiritul operei buffa a triumfat \u00een tot ce are el mai teatral, de buna calitate si gust. Nu au lipsit momentele \u00eencarcate de lirism, precum cel al serenadei lui Almaviva sau scenele finale dintre cei doi amorezi. Prin totul, a razbatut placerea de a juca, de a contura fiecare erou sau eroina cu bucuria spectacolului rossinian.
\nPoate se astepta ca elanul juvenil sa dea \u00een clocot pe alocuri si Figaro a parut chiar exagerat \u2013 nevrotic \u00een miscarile din cavatina, din duetul cu Almaviva, merg\u00e2nd p\u00e2na la caricatural \u00een actul ultim. Ca si Berta, cea foarte agitata \u00een aria ce-i revine.
\n\u00cen schimb, Rosina a fost sarmanta, vioaie, subtila, insinuanta, rautacioasa, provocatoare si… \u00eendragostita. L-am \u00eenteles pe Almaviva, personajul cu tinuta eleganta, \u00eentr-adevar nobiliara. O pereche potrivita.
\nFoarte echilibrat, fara excese de atitudine, plin de infiltrari serpesti a fost Don Basilio (cu peruca hidoasa!), iar Don Bartolo s-a prezentat \u00een clasica traditie buffo italiana, dar si rom\u00e2neasca \u2013, venita de la mari interpreti ai rolului.
\nAsadar un cast echilibrat, o echipa proaspata, minunata.
\nExcelenti vocalisti<\/strong>
\nRolul titular i-a revenit lui Serban Vasile, bariton cu voce frumoasa si acute sigure, facile, patrunzatoare. Le-a extrapolat un pic? Poate, dar cavatina a sunat spectaculos, cu multa brilianta, \u00een pofida unor estompari (\u201eFigaro qua, Figaro l\u00e0, Figaro s\u00f9, Figaro gi\u00f9\u201c). Dificultatea agilitatilor din duetul cu Rosina (\u201eOh, che volpe sopraffina!…) a fost evidenta. Sunt sigur ca t\u00e2narul artist priveste cu \u00eencredere spre studiu, perfectionari, evitarea fortarilor, cresteri \u00een amploare de glas pe \u00eentreg ambitusul si cristalizari de expresii. Talentul pe care \u00eel detine le prefigureaza.
\nDemonstratia de belcanto autentic a venit din partea mezzosopranei Roxana Constantinescu, a carei omogenitate \u00een constructia frazelor muzicale s-a aratat exemplara \u00een cavatina \u201eUna voce poco fa\u201c, \u00een duetul cu Figaro si \u00eendeosebi \u00een aria \u201eContro un cor\u201c. Intuitia artistica a condus-o la colorizari minutioase, inflexiunile venite din maleabilitatea glasului s-au unduit, legato-ul moale si cursiv al vocii sale catifelate a conferit fluiditate desenelor melodice, perlatura rossiniana a avut acuratete. O nota de Si natural acut, apropiata de ideal, a \u00eencununat cavatina.
\nMarea generozitate timbrala, caldura, rotunjimea, dimensiunea masiva, percutanta acutelor, cantabilitatea, atribute ale glasului lui Adrian S\u00e2mpetrean, au impresionat. A fost genul tipic rossinian care descrie un \u201ebasso buffo nobile\u201c, cu detalieri, accentuari de cuvinte si intentii vocale de fin umor, fara \u00eengrosari. \u00cen afara ariei \u201eLa calunnia \u00e8 un venticello…\u201c, aduc atentiei o simpla pilda definitorie, venita dinspre adresarea \u201eBuona sera!\u201c admirabil filata, dupa un prim sunet tunator. O pilda de inteligenta \u00een refuzarea uniformitatii, o pilda de rafinament.
\nViitorul t\u00e2narului artist este c\u00e2t se poate de luminos si, fara riscul de a exagera, cred ca \u00een c\u00e2tiva ani vom vorbi despre el ca despre unul dintre cei mai importanti basi ai lumii. Rolurile arhetipale \u00eei vor fi accesibile vocal si mental, dupa ce va epuiza repertoriul belcantist \u00een care exceleaza la ora actuala, la numai treizeci de ani.
\nTiberius Simu are un timbru liric seducator si c\u00e2nta cu frumoasa linie de glas, evidenta \u00een cavatina \u201eEcco ridente in cielo\u201c sau \u00een serenada \u201eSe il mio nome saper…\u201c. \u00cen vocalize, se mai pun \u00een evidenta anumite neomogenitati de emisie, care altereaza perlaturile.
\nO alta tipologie traditionala rossiniana, aceea de \u201ebasso buffo caricato\u201c, caricaturala, a fost admirabil adusa pe platou de Mihnea Lamatic, cu voce frumos \u00eembracata \u00een armonice si de un comic suculent. C\u00e2teva agilitati ale ariei \u201eA un dottor della mia sorte\u201c sau ziceri furioase precum \u201eBricconi! birbanti!\u201c au sunat voalat \u00een raport cu orchestra.
\nEgl\u00e9 Chisiu a c\u00e2ntat \u00eengrijit, dar cameral si retinut aria \u201eIl vecchiotto cerca moglie\u201c, rezerv\u00e2ndu-se pentru nota finala, La acut, care din pacate a fost \u00eentruc\u00e2tva stridenta. Dezvoltarile se asteapta.
\nDistributia a fost completata, pentru personaje episodice, de doi interpreti cu glasuri frumoase, cunoscutul \u2013 din c\u00e2teva roluri principale -, Daniel Pop (Fiorello) si Ionut Gavrila (Sergentul).
\n\u00cen loc de \u00eencheiere<\/strong>
\nAlaturi de remarcabila seara cu \u201eBarbierul din Sevilla\u201c, sf\u00e2rsitul lunii ianuarie a adus o nesteptata premiera \u00een ceea ce priveste programarea spectacolelor primei scene lirice nationale. Dupa \u00eendelungi solicitari din partea criticii, au fost publicate pe website-ul oficial titlurile ce se vor reprezenta p\u00e2na la \u00eencheierea stagiunii. Deci cu cinci luni \u00eenainte. Fara distributii \u00eensa, care \u2013 presupun \u2013 vor urma c\u00e2t de cur\u00e2nd. Nu trebuie sa existe teama de schimbari, de \u00eenlocuiri. Sunt inerente, pot interveni oric\u00e2nd si eventualele modificari se pot anunta din mers. (Spre exemplu, \u00een stagiunea trecuta, Opera de Stat din Viena a comunicat pe parcurs peste cincizeci de schimbari \u00een distributii.) Opera Nationala Bucuresti a facut, totusi, un prim pas, foarte important, \u00eenspre intrarea \u00eentr-o normalitate europeana. Un pas de pitic, dar care denota cunoastere, receptivitate, preocupare si, mai ales, vointa.
\n\u00cencepe sa se contureze si profilul pe care \u00eel urmeaza stagiunea, neclar p\u00e2na acum. Pare ca se va pastra formula traditionala \u00een Bucuresti de \u201eteatru de repertoriu\u201c, \u00een care apar si unele pachete de spectacole.
\n\u00cen fine, pentru ca managementul Operei Nationale sa se alinieze cu totul suratelor lui europene si nu numai, este firesc ca p\u00e2na \u00een iunie, sa fie publicat \u00eentreg programul stagiunii viitoare, cu distributii cu tot. Este o munca grea, dar nu imposibil de \u00eemplinit.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Un antic deziderat, acela al formarii consistente a distributiilor Operei Nationale Bucuresti si cu artisti rom\u00e2ni care activeaza \u00een strainatate pare sa se \u00eemplineasca. Semnele exista. Exemplu este recentul spectacol cu \u201eBarbierul din Sevilla\u201c de Rossini, \u00een care multe au fost premierele. Mai \u00eent\u00e2i, aparitia \u00een rolul Don Basilio a basului clujean Adrian S\u00e2mpetrean, cunoscut… Cite\u0219te mai mult »Tinere vedete la Opera<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[66],"tags":[10233,145,10232,10231],"class_list":["post-17716","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-arte-media","tag-baritonul-serban-vasile","tag-opera-nationala-bucuresti","tag-roxana-constantinescu","tag-spectacol-cu-barbierul-din-sevilla"],"views":1597,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/17716","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=17716"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/17716\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=17716"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=17716"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=17716"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}