{"id":17710,"date":"2014-02-13T12:43:36","date_gmt":"2014-02-13T10:43:36","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=17710"},"modified":"2014-02-13T12:43:36","modified_gmt":"2014-02-13T10:43:36","slug":"tragic-comic-deci-absurd","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/tragic-comic-deci-absurd\/","title":{"rendered":"Tragic, comic, deci absurd"},"content":{"rendered":"

ISMAIL KADARE, Cina blestemata,<\/em> traducere din albaneza de Marius Dobrescu, Humanitas Fiction, 2013, 208 pag.<\/strong><\/p><\/blockquote>\n

E inconfundabila si irezistibila maniera \u00een care Ismail Kadare izbuteste de fiecare data sa recompuna \u00een scrierile sale istoria Albaniei. O istorie constituita din rupturi dramatice si grotesti \u00een acelasi timp. Kadare scoate la iveala \u00een proza sa ororile provocate de dictaturile politice devastatoare (indiferent ca vorbim de cea otomana, nazista ori comunista), readuc\u00e2nd la viata esenta unor legende balcanice stravechi, \u00een care sta scris parca prezentul si viitorul. Prin amestecul de autobiografic, observatie realist-microscopica, sugestii mitice nelinistitoare, ironie calma, ludic absurd-miraculos, intertextualitate si lirism meditativ, Kadare realizeaza \u00een romanele sale alegorii (satirice deseori) prin care condamna absurdul si violenta istoriei, miz\u00e2nd, surprinzator poate, pe mister.
\nCel mai recent roman al sau, \u201eCina blestemata\u201c, este o carte care \u00eesi gaseste echilibrul pe paradoxurile specifice unei bufonerii tragice. Si aici, Kadare proiecteaza un context istoric precis (Albania \u00een timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial si \u00een perioada stalinismului) pe un fundal miraculos, cu elemente de legenda. Autorul se re\u00eentoarce, pe calea literaturii, \u00een orasul copilariei sale, Gjirokastra, oras situat la granita cu Grecia, pentru a da nastere unei povesti despre dureri atroce suferite de oameni, dar si de orasul \u00een sine, care devine un suprapersonaj colectiv. Autorul \u00eembina si aici observatia realista cu fantasticul deconcertant (ce provoaca teama si nesiguranta). Doar acest fantastic si-ar putea masura puterile cu absurdul realului, cu \u201eeficienta\u201c controlului impus de \u201eputere\u201c.
\nAlbania, \u201eultima santinela stalinista\u201c, se trezeste buricul pam\u00e2ntului, \u201ecalcata\u201c fiind si de italieni, si de germani, si nu \u00een ultimul r\u00e2nd de \u00eentruparile servile ale lui Stalin. Suntem \u00een 1943 si, dupa ce Italia capituleaza, \u00een micutul oras de provincie \u00eesi fac aparitia nemtii. Nu se stie prea bine daca \u00een ipostaza de invadatori sau de eliberatori. Toata lumea e bulversata. Orasul e cuprins de o atmosfera de balamuc. Straniul amestec de comic si absurd izbeste cititorul de la primele pagini, c\u00e2nd locuitorii \u00eencearca sa-si lumineze statutul tarii lor: \u201eUneori, \u00eentrebarea se punea mai concret: stiind ca Albania era a treia componenta a statului italian prabusit, avea sa se abata asupra ei o treime din supararea germana?\u201c. Orasul de-o \u201efudulie desantata\u201c, \u00een care lupta argumentelor e obositoare, \u00eei \u00eent\u00e2mpina pe pasnicii germani cu focuri de arma. Urgia urmeaza a se dezlantui. Imaginatia oamenilor o ia si ea razna. Apocalipsa atinge culmile. Culmile derizoriului: \u201eOrasul avea sa fie pedepsit (…) orasul urma sa fie aruncat \u00een aer. (…) Locuitorilor le-a luat ceva timp sa se dumireasca. Aveau deci sa fie aruncate \u00een aer casele de piatra, arhivele, apoi cei trei sute de judecatori otomani, vilele cucoanelor si, dupa asta, cucoanele \u00eensesi, cu pijamalele lor de matase, chiloteii si margelele de la g\u00e2t, care se vor \u00eemprastia \u00een final peste tot ca grindina\u201c.
\nSi tragicul nu are doar o culme. Marea problema nu o reprezinta aruncarea \u00een aer propriu-zisa, ci umilirea implicata de aceasta pedeapsa prin care este condamnat sa moara ca o femeie (sic!), si nu ca un barbat. Si-atunci ce mai ram\u00e2ne dintr-un oras si disparut, si fara glorie? \u00cen fata acestei perspective, mecanismul interior al orasului se defecteaza. Oamenii \u00eesi pierd nu numai \u201elogica de fier\u201c care le-adusese faima, ci si pe cea de toate zilele. Nemaipomenita importanta a orasului este surprinsa subtil-caustic de Kadare: \u201eFusesera anuntate si vizite care nu mai avusesera loc, cum era cea a sultanului otoman, la \u00eenceputul secolului sau ce a sultanei-mame ori a responsabilului cu micul dejun al Portii, care era de aici. Ultima vizita anulata fusese cea a lui Adolf Hitler, care ar fi trebuit sa vina sa vada avionul care zbura cu perpetuum mobile, pe care orasul \u00eesi planificase sa-l inventeze, dar nu reusise din cauza razboiului\u201c.
\nConcretetea cruzimilor istorice sta cot la cot cu ironia, umorul negru si \u00eendoielnicul adus de tusele fantasticului. Dupa intrarea germanilor \u00een oras se instauraeza terorea, amenintarea continua. Miza concreta este salvarea celor optzeci de prizonieri ce urmau sa fie executati, misterul cinei la care se negociaza soarta acestora fiind sugerat si \u00een titlu. Unul dintre personajele principale ale cartii, doctorul Gurameto da o petrecere pentru ofiterii germani, \u00een numele prieteniei din studentia petrecuta \u00een Germania cu comandantul acestora. Este Gurameto un erou (salveaza optzeci de prizonieri printre care \u2013 culmea! si un evreu) sau un tradator? Parerile sunt \u00eempartite, multi dintre locuitori fiind contrariati ca \u00een locul unei mitraliere se aude, de fapt, muzica de Strauss. Numai ca se \u00eemprastie zvonul ca bravul colonel ar fi un mort….
\nRealitatea pare a copia mitul, caci printre oameni circula o veche poveste pe care bunica i-o spunea doctorului c\u00e2nd era mic. \u00cen poveste, un copil este trimis cu o invitatie la cina, numai ca acesta se sperie \u00een dreptul cimitirului si arunca invitatia pe un morm\u00e2nt. \u00cen locul femeii asteptate vine mortul care le spune sec: \u201em-ati invitat, uite ca am venit, nu ma priviti asa\u201c. Misterul \u00eenvaluie seara si noaptea cinei, deoarece, c\u00e2rtesc unii, doctorul a invitat la masa un mort, colonelul nazist chiar fiind mort de ceva timp, dupa cum vor descoperi zece ani mai t\u00e2rziu niste servicii secrete. \u00cen noaptea cu pricina toti petrecaretii adorm ca otraviti. Lucida ram\u00e2ne doar fata doctorului, \u00eensa \u201efantasticul\u201c nu o ocoleste nici pe ea: \u201eS-au \u00eendragostit de ea unul dupa altul, nebuneste, asa cum se \u00eent\u00e2mpla cu cei care vin de pe front. La r\u00e2ndul ei, fata a patit acelasi lucru. Aflata pentru prima data \u00een mijlocul at\u00e2tor barbati, cavaleri ai razboiului si logoditi cu moartea, s-a \u00eendragostit la fel de repede si de fatal de ei, ca omul care vrea sa-si umple tristetea viitoare, imensa…\u201c
\nEnigma cinei este rascolita zece ani mai t\u00eerziu, \u00een 1953, de oamenii lui Stalin. Toate fortele secrete rusesti, germane, albaneze pun m\u00e2na de la m\u00e2na pentru a dezlega misterul \u00eent\u00e2lnirii celor doi colegi de facultate, cu scopul de a scoate la iveala itele complotului care l-ar fi avut drept victima suprema chiar pe Stalin. Si principalele instrumente ar fi fost chiar doctorii evrei. Gjirokastra are astfel onoarea de a se trezi centrul unui complot universal. Mai vechiul cosmar al doctorului se transforma \u00een realitate: se visase \u00eentins pe o masa de operatie si se opera chiar el. Tortionarii vor lua de la spital instrumentele cu care acesta opera si \u00eel vor mutila chiar cu ele, \u00een speranta recunoasterii tradarii, a lamuririi misterului (?) ascuns \u00een fiecare replica schimbata de cei doi. Si, cum de-at\u00e2tea ori a tinut istoria sa ne demonstreze, chiar daca vinovati nu exista, e cu siguranta nevoie de tapi ispasitori. Mai ales de dragul unui dictator a carui moarte provoaca p\u00e2na si \u00een Albania un pl\u00e2ns colectiv ce atinge burlescul.
\n\u00cen ansamblul sau, orasul devine un teatru tragic, luciditatea si irationalul \u00eesi dau m\u00e2na la fiece colt de strada. P\u00e2ndeste pretutindeni senzatia de realitate dubla, dubioasa. P\u00e2na si timpul i se adapteaza lui Stalin, devenind, la nevoie, \u201etimp minus\u201c. Lumea e doldora de drame ce se schimba la fata si devin situatii comice. Nelipsite, \u00eensa, de tragic. Nu degeaba pl\u00e2nsul celor schingiuiti se transforma \u00een r\u00e2s, spre iritarea tortionarilor.
\nTragicul si farsa capata nuante de sarcasm, arme redutabile prin care Kadare scoate \u00een evidenta si \u00een \u201eCina blestemata\u201c absurdul istoriei. Explicatiile cautate se refuza ratiunii, neav\u00e2nd nimic \u00een comun cu firul si logica implacabila a anchetelor. Misterul este potentat \u00een finalul cartii. Si nu \u00eent\u00e2mplator, caci \u00eentr-un interviu, autorul declara ca, raportata la politica si la istorie, literatura este primordiala nu doar pentru ca poate lamuri unele lucruri, ci mai ales pentru ca le face mai enigmatice, oamenii av\u00e2nd nevoie uneori mai degraba de aceasta opacitate dec\u00e2t de contactul direct cu un adevar prea crud. Putem intui aici si o altfel de sansa a omului de a deveni rational, de a se apara, de a se opune conformismului, de a lua \u00een raspar viata, tocmai prin patrunderea \u00een lumea \u00eenchipuirii ce se naste din nelamuriri si \u00eentrebari. E aceeasi idee a salvarii propusa si de Llosa \u00een \u201eCalatoria catre fictiune\u201c: \u201eiesirea din sine \u00eensusi si din viata asa cum este ea, prin mijlocirea c\u00e2torva zv\u00e2cniri ale imaginatiei\u201c.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

ISMAIL KADARE, Cina blestemata, traducere din albaneza de Marius Dobrescu, Humanitas Fiction, 2013, 208 pag. E inconfundabila si irezistibila maniera \u00een care Ismail Kadare izbuteste de fiecare data sa recompuna \u00een scrierile sale istoria Albaniei. O istorie constituita din rupturi dramatice si grotesti \u00een acelasi timp. Kadare scoate la iveala \u00een proza sa ororile provocate… Cite\u0219te mai mult »Tragic, comic, deci absurd<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[10227,2947],"class_list":["post-17710","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-cina-blestemata","tag-ismail-kadare"],"views":1542,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/17710","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=17710"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/17710\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=17710"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=17710"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=17710"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}