{"id":17706,"date":"2014-02-13T12:41:06","date_gmt":"2014-02-13T10:41:06","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=17706"},"modified":"2014-02-13T12:41:06","modified_gmt":"2014-02-13T10:41:06","slug":"ion-brad-timpul-amintirii-timpul-marturisirii","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/ion-brad-timpul-amintirii-timpul-marturisirii\/","title":{"rendered":"Ion Brad, timpul amintirii,  timpul marturisirii"},"content":{"rendered":"<p>Un masiv volum de convorbiri ale lui Ilie Rad cu Ion Brad ce s-au desfasurat pe asezate, ardeleneste, \u201edin primavara p\u00e2na-n toamna\u201c anului trecut, a aparut la Editura Eikon din Cluj-Napoca. O carte ce se citeste ca un roman \u00een care o istorie adeseori dramatica si oamenii ce au trait-o si au marcat-o se reanima sub condeiul bun conducator de caldura sufleteasca, de poezie si adevar al unui intelectual si scriitor polivalent, profund implicat \u00een multe evenimente culturale si politice din epoca postbelica cu cele doua distincte perioade ale ei: \u00eenainte si dupa 1965. Cartea este mai mult dec\u00e2t o autobiografie. E, as spune, o cuprinzatoare monografie scrisa la doua m\u00e2ini care, datorita si a ceea ce as numi dimensiunea ei restitutiva, intereseaza deopotriva pe istoricul literar si pe istoricul culturii. Autorii, care \u201eau copilarit \u00een zaristea aceluiasi sat\u201c transilvan, impun si conving prin tinuta intelectuala si morala. Suntem departe, ba chiar la polul opus, fata de sinceritatea mimata, deghizata, dar mereu invocata, clamata, sau de ridicolele ifose eroizante si nap\u00e2rliri grotesti din nu putine scrieri confesive ce au invadat piata literara rom\u00e2neasca postdecembrista. Comentariile, \u00eentrebarile, \u00een numar de circa 150, formulate, ca si raspunsurile, \u00een scris, nu o data destul de incomode, niciodata nu lezeaza, ci au menirea sa dezvaluie, sa limpezeasca. Accentele polemice sunt puse \u00eentotdeauna cu finete si echilibru. Subiectivitatea, inevitabila mai ales \u00een scrierile de acest gen, este dublata de obiectivitate ori de c\u00e2te ori e vorba de analiza si judecata faptelor rememorate. Nu am avut ocazia sa-l cunosc direct pe Ion Brad, dar, de-a lungul timpului, i-am citit, cred, c\u00e2teva carti de poezie, proza si memorialistica. Desi o parte din istoria postbelica am trait-o si am cunoscut-o si eu destul de bine \u2013 inclusiv ca jurnalist cultural, \u00eencep\u00e2nd de prin 1968 \u2013, multe dintre cele evocate de Ion Brad \u00een aceasta carte le aflu acum pentru prima oara. Ceea ce sporeste enorm, si cred ca nu numai \u00een ce ma priveste, interesul pentru lectura ei. Surse de informare de o impecabila acribie, cum este aceasta carte de 500 de pagini, format mare, sunt o adevarata mana cereasca pentru orice cercetator. Biografia scriitorului, a omului ce a detinut functii importante \u00een sistemul culturii, \u00een mass-media, \u00een diplomatie (9 ani ambasador la Atena), urmarita cronologic \u00een toate etapele ei, evolueaza pe fundalul, dar si \u00een interiorul unei istorii extrem de complexe, de contradictorii, sub tavalugul careia, cu o vorba a lui Marin Preda, au fost distruse valori si destine, dar din care nu lipsesc faptele \u00eentemeietoare. Trebuie sa recunoastem si, n-avem \u00eencotro, sa ne asumam timpul ce ni s-a dat. Nu-l putem alege, nu-l putem refuza, dar \u00eel putem ameliora si \u00eei putem da un sens, \u00eenc\u00e2t la ceasul bilantului sa conchidem cu convingere, de ce nu, ca merita sa fie trait. E una dintre ideile chiar daca nu exprimate direct, ci numai sugerate, ce se desprind din confesiunile si evocarile lui Ion Brad, ample si riguros documentate, inclusiv pe baza unei bogate si valoroase corespondente. Exemplar este \u00een dialogul sau cu Ilie Rad recursul la istorie, la evenimentele si figurile emblematice care au fost, care dureaza si trebuie sa dureze \u00een constiinta nationala, daca tinem la fiinta si identitatea noastra. Biografia, destinul scriitorului poarta sigiliul puternic al ob\u00e2rsiei, al izvorului blagian \u2013 Panadele lui Timotei Cipariu \u00een cazul lui Ion Brad \u2013, al g\u00e2ndului si faptei ziditoare ale unor mari carturari, oameni politici, profesori, scriitori. \u201eMica Roma\u201c, Blajul \u00eenvataturii temeinice si al durerii de neam, cu providentialii sai dascali care s-au daruit at\u00e2tor generatii \u00een scoli ce, datorita apostolatului lor, si-au dob\u00e2ndit prin vreme si vremuiri un stralucitor renume, precum Liceul \u201eSf. Vasile cel Mare\u201c, dar si Clujul universitar cu magistri ca Ion Breazu,<br \/>\nD. Popovici sau Liviu Rusu sunt repere fundamentale. Cultul radacinilor, al fauritorilor de istorie si al formatorilor de caractere confera o nota grava marturisirilor lui Ion Brad, unul dintre poetii cu Ardealul \u00een glas si \u00een simtire; Ardealul lui Samuil Micu Klein, al lui Simion Barnutiu care ne previne: \u201eNumai \u00een pam\u00e2ntul patriei poti \u00eenvia la Judecata de Apoi\u201c si ne sfatuieste: \u201eTineti cu poporul toti, ca sa nu rataciti!\u201c; Ardealul lui Ioan Suciu, dar si al \u201eprintului leprosilor\u201c, Monseniorul Vladimir Ghika, ori al lui Alexandru Todea. Tulburator \u00een sobra lui pledoarie este memoriul pe care Cardinalul Todea \u00eel adresa lui Gheorghiu-Dej, dupa eliberarea din \u00eenchisoare, \u00een 1964, privind starea Bisericii Greco-Catolice, cu cei 1.800.000 de credinciosi rom\u00e2ni ai ei, desfiintata \u00een 1848. Un discurs care, \u00een termeni de o mare putere de convingere, denunta, \u00een fond, caracterul antinational al unei legi mutilatoare de suflet: \u201eDomnule presedinte, Biserica catolica, de limba liturgica rom\u00e2na, \u00eesi are leaganul \u00een Ardeal, unde fratii maghiari au agitat probleme si au ridicat pretentiuni nepermise si fata de care ati avut si continuati sa aveti o atitudine (ca si raspunsul dat lui Valev) cu care e perfect de acord toata suflarea rom\u00e2neasca, dar, \u00een timp ce catolicii maghiari sunt liberi sa se roage si sa c\u00e2nte \u00een bisericile lor \u00een limba maghiara, catolicii rom\u00e2ni n-au voie sa se roage \u00een limba lor, dupa credinta catolica, si n-au nici lacasuri proprii \u00een care sa se adune. Mai multe grupuri de catolici rom\u00e2ni credinciosi, de 16 ani, adica de la desfiintarea Bisericii Greco-Catolice, frecventeaza bisericile romano-catolice, fiind astfel siliti \u00een tara rom\u00e2neasca si \u00een Ardealul rom\u00e2nesc sa-si satisfaca cerintele lor sufletesti \u00een limba maghiara. O libertate acordata greco-catolicilor, de a se manifesta \u00een mod oficial si legal \u00een limba rom\u00e2na, ar fi o \u00eentarire sufleteasca pentru cei ce sunt si vor ram\u00e2ne catolici rom\u00e2ni sau rom\u00e2ni catolici. E un punct important si nu ma \u00eendoiesc ca Domnia Voastra \u00eel va sesiza \u00een toata profunzimea lui\u201c.<br \/>\nEste un noroc, dar si o dulce si fecunda povara sa te nasti, sa cresti si sa te formezi \u00eentr-un spatiu \u00eennobilat de asemenea mari constiinte.<br \/>\nAutorii acestei admirabile carti ce, repet, nu e doar una de memorii au procedat bine opt\u00e2nd pentru criteriul cronologic \u00een nararea faptelor. \u00cen spovedania sa, Ion Brad nu eludeaza nimic din ceea ce i-ar putea fi neconvenabil. Rememor\u00e2nd, analiz\u00e2nd si judec\u00e2nd fara menajamente, mai \u00eent\u00e2i de toate el cata sa documenteze c\u00e2t mai relevant. Foarte t\u00e2nar, i-a fost dat sa participe direct la viata politica si culturala din \u201eobsedantul deceniu\u201c, c\u00e2nd scriitorii, artistii, marii profesori erau supravegheati, intimidati, adeseori acuzati de ideologii timpului, de \u201epseudonimele contondente\u201c, cum le numeste Ion Brad, care \u201edominau presa si aproape toate institutiile culturale centrale si locale\u201c \u2013, dublate, din pacate, obedient si lucrativ de \u201ecozile de topor\u201c cu onomastica neaosa. Comportamentul de satrapi al multora dintre ei era eminamente stalinist. Se mergea, \u00eesi aminteste Ion Brad, p\u00e2na la amestecul grosolan \u00een viata intima, cum se \u00eent\u00e2mpla, de exemplu, la \u201eAlmanahul literar\u201c de la Cluj. Abuziv, arogant, A.E. Baconski, ba chiar si sotia sa nu se sfiau sa dicteze si cine cu cine sa se casatoreasca. Acelasi Baconski, altminteri intelectual rafinat si poet talentat, autor, \u00eentre altele, al unei monumentale antologii a poeziei universale, despre care si Nina Cassian, ea \u00eensasi o campioana a proletcultismului, scrie \u00een memoriile sale ca \u00eei \u00eentrecea pe toti \u00een productia de gretoase c\u00e2ntece de slava. Doar Dan Desliu mai tinea pasul si uneori \u00eel depasea \u00een competitia stahanovista pe cel ce marturisea \u00een versuri cu nemarginita m\u00e2ndrie ca, uit\u00e2ndu-se dimineata \u00een oglinda, g\u00e2ndul \u00eei zbura la Tov. Stalin. Cu accentul pe i, ca sa iasa rima. E drept, nici Ion Brad nu a fost scutit de unele tributuri. Nu mai putin de patru carti ce le-a publicat \u00eentre 1952 si 1955 le califica el \u00eensusi ca fiind proletcultiste, dar care i-au servit si ca \u201escuturi de aparare\u201c c\u00e2nd \u00eei erau invocate dosarele si abaterile de la linia partidului, de genul celei din timpul evenimentelor din Ungaria, soldata cu darea afara din functie, episod consemnat si \u00een Raportul Comisiei Tismaneanu: \u201eIon Brad, membru supleant al C.C. al UTM, sanctionat cu vot de blam si destituit din pozitia de responsabil al revistei \u00abCravata rosie\u00bb, pentru ca nu a semnalat \u00abiesirile dusmanoase\u00bb ale poetei Doina Salajan, din timpul Revolutiei din Ungaria (aceasta afirmase ca tancurile sovietice nu au ce cauta pe strazile Budapestei) si pentru ca a permis publicarea unor materiale cu referinte religioase\u201c.<br \/>\nIon Brad mizeaza pe sinceritate si declara: \u201e\u00eenteleg sa nu-mi ascund g\u00e2ndurile, \u00eent\u00e2mplarile si gesturile de atunci\u201c. Mai mult, ca autor se considera \u201eprincipalul vinovat\u201c de faptul ca a cedat unor \u201e\u00eendrumari\u201c si \u201eexigente\u201c. Nu am impresia ca ar fi vorba de o iertare de sine. Nici nu ar fi cazul. Ceea ce e sigur este ca alte carti ale sale dec\u00e2t cele din anii &#8217;50, dezavuate de el \u00eensusi, deciziile luate de la \u00eenaltimea functiilor pe care le-a avut, numeroasele actiuni si preocupari importante carora li s-a dedicat \u2013 cum ar fi, de pilda, cea de cinstire a vietii, operei si memoriei caselor unor scriitori ca Ion Ag\u00e2rbiceanu, Emil Isac, Bacovia, a unor artisti ca Ionel Perlea \u2013 sau prodigioasa activitate de diplomat nu doar echilibreaza balanta, ci o \u00eenclina decisiv \u00een favoarea, as zice, \u00een onoarea sa.<strong> (Va urma)<\/strong><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Un masiv volum de convorbiri ale lui Ilie Rad cu Ion Brad ce s-au desfasurat pe asezate, ardeleneste, \u201edin primavara p\u00e2na-n toamna\u201c anului trecut, a aparut la Editura Eikon din Cluj-Napoca. O carte ce se citeste ca un roman \u00een care o istorie adeseori dramatica si oamenii ce au trait-o si au marcat-o se reanima&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/ion-brad-timpul-amintirii-timpul-marturisirii\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Ion Brad, timpul amintirii,  timpul marturisirii<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[1633,2006,2852],"class_list":["post-17706","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-convorbiri","tag-ilie-rad","tag-ion-brad"],"views":1264,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/17706","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=17706"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/17706\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=17706"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=17706"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=17706"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}