\u201eRomantul\u201c \u201eDuduca Mamuca\u201c este alcatuit, tehnic vorbind, dintr-o suita de performante. Pe l\u00e2nga isprava eroului principal de a seduce pe t\u00e2nara actrita Maria \u00een trei zile, autorul are ambitia sa cumuleze \u00eentr-o singura carte c\u00e2t mai multe dintre virtutile genului. Astfel, \u00een casa si patul doctorului Tucia, Toderita are un vis funambulesc. Inima sau \u201esuflarea\u201c \u00eei iese din piept, care se transforma \u00eentr-un \u00eengeras. O convorbire \u201epedanta\u201c are loc \u00eentre cei doi. Un simulacru de filosofie este \u00eenfatisata chiar si grafic, pentru dezlegarea careia alearga \u00een Tibet calare pe motanul lui Tucia metamorfozat \u00eentr-un urias tigru. Pe piscul \u201eMonte Bianco\u201c da de o \u201einscriptie rom\u00e2neasca, cu litere negre si cu ortografie ardeleana\u201c: locul de veghe al \u201egimnosofistului\u201c Ivan de Fellowschmutzig-nadie. Acesta \u00eei dezvaluie calea predomnirii bunatatii asupra rautatii: fuga de oameni. \u201eTraind la un loc cu altii, te faci lup; trag\u00e2ndu-te la singuratate, redevii oaie; caci nimeni nu te musca si n-ai pe cine musca!\u201c Aluneca \u00eentr-o prapastie de noua mii de metri, \u00een fundul careia mieuna motanul lui Tucia \u00eembracat \u00een haine de calugar. Se trezeste \u00eenspaim\u00eentat:
\n\u201e- De-ai sti, Tucia, ce vis am visat! Curat o pagina din Hoffmann sau din Edgar Poe\u201c. E o imagine hilara a \u201elumii ca vointa si reprezentare\u201c de sorginte schopenhaueriana, a unor idei propovaduite de \u201ecvasi-doctorii\u201c locali, dupa propria expresie a lui Hasdeu.
\nDar nici aceasta pagina \u2013 un reusit exercitiu de literatura onirica \u2013 nu va trece \u00een varianta \u201eMicuta\u201c, scriitorul curat\u00e2nd nuvela de tot ceea ce tinea \u00een loc actiunea centrala: ingenioasele stratageme pentru seducerea tinerei actrite Maria. De aici caracterul scenic al \u00eentregii scrieri. Ne aflam parca la un spectacol de marionete, \u00een care autorul este, \u00een acelasi timp, regizor si interpret principal. Toderita N.N. se defineste la un moment dat: \u201eego fiind cel \u00eent\u00e2i\u201c personaj. Afirmatia este \u00eensa relativa, pentru ca el va fi mereu dublat de autor, care nu numai ca-l misca din umbra, dar comunica mereu cu cititorul, de obicei ironic, peste umarul protagonistului. Operatia de disjungere a eroului de autor a fost mai delicata, din cauza scriiturii la persoana \u00eent\u00eei. Dar ea este acum un bun c\u00eestigat al istoriei literare actuale. S-a cam uitat \u00eensa ca primul critic care a facut decupajele necesare, \u00een textul nuvelei, aplic\u00e2nd tehnicile noi \u00een analiza discursului narativ, a fost Sorin Alexandrescu. \u00cen 1967, \u00eentr-o \u201eanaliza literara si stilistica\u201c dintr-un volum destinat elevilor si profesorilor de liceu, el schimba fundamental optica de abordare a nuvelei\/romanului \u201eDuduca Mamuca\u201c. Toate dezvoltarile ulterioare \u00eesi au punctul de pornire \u00een aceste pagini. Chiar si citatele, cum ar fi dialogul dintre Toderita si sluga toanta, at\u00e2t de aproape de o cunoscuta schita a lui I.L. Caragiale, este preluat din pacate fara trimiterea obligatorie.
\nB.P. Hasdeu dovedeste o fantezie debordanta \u00een legarea si dezlegarea intrigilor. Protagonistul comenteaza, dupa prima zi de \u201easediu\u201c: \u201e\u00centr-o singura zi, am facut at\u00e2tea \u00eencurcaturi, c\u00e2te nu lesne le-ar fi putut descurca \u00eentr-un lung an capul unui Metternich!\u201c Si, \u00een continuare, el schiteaza tactica de viitor: \u201ePlanul meu dentru-\u00eent\u00e2i era de tot altminte: voiam sa fac un asediu strategic, regulat, prelungit: curte, curte\u2026 Dupre cum s-au \u00eentors lucrurile, vad ca cucoana Ana, feldesul si leasca vor fi tustrei instrumente pasive, cu al caror ajutor voi patrunde, fara nicio greutate si-n timpul cel mai scurt, poate chiar \u00eentr-o saptam\u00e2na, \u00een sanctuarul duducai Mamucai\u201c. Un asemenea \u201einstrument pasiv\u201c, poloneza Victoria, primeste sfaturi de miscare \u00een scena de la autorul-regizor: \u201eCauta sa joci bine rolul Mariei. Spune-i c-ai primit cadoul, multumeste-i, fagaduieste-i, sicaneaza-l, intrigheaza-l, fa ce-i vra, esti mestera\u201c.
\n\u00cen text abunda mistificarile, schimbarile la fata. Duduca Mamuca \u00eel \u00eentreaba pe Toderita \u00een mod semnificativ:
\n\u201e\u2013 Vei fi mascat?
\n\u2013 Nici sufleteste, nici trupeste, cel putin pentru d-ta; destul ca m-ai vazut \u00een doua zile sub doua masti; de acum \u00eenainte voi fi cum sunt\u201c.
\nPersonajul principal, numit fie Toderita N.N. (\u00een \u201eDuduca Mamuca\u201c), fie Ghita Taciune (\u00een \u201eMicuta\u201c), care se autointituleaza \u201eactor, actor \u00een ambele \u00eentelesurile acestui cuv\u00e2nt\u201c, foloseste travestiul, \u00eentr-o lume vazuta ca o imensa scena. Si pentru ca spectacolul sa capete noi proportii, autorul arunca personajele \u00een tar\u00e2mul visului, unde metamorfozele devin delirante: \u201eMi se parea a fi femeie si sora cu doamna Przikszewsk; duduca Mamuca se metamorfozase \u00een barbat, ceea ce, \u00een adevar, i se cam prilejea c\u00e2teodata pe scena; baronul R. ma curta pe mine, adeca pe exemplarul meu femeiesc; duduca Mamuca, se \u00eentelege, ca t\u00e2nar curta pe Victoria. Nu-mi amintesc peripetiile dramei; stiu numai ca ea s-a \u00eencheiat prin doua cununii de tot \u00een caracterul visurilor; Mamuca s-a \u00eensotit cu Prziszewska si eu cu feldesul\u201c.
\nB.P. Hasdeu se joaca nu numai cu personajele prozei sale, dar si cu sonurile si cuvintele limbii rom\u00e2ne. Iata o mostra de \u201econversatiune\u201c \u00eentre Toderita si baronul von R.:
\n\u201e\u2013 Spiterule!
\n\u2013 O!
\n\u2013 Desfr\u00e2natule!
\n\u2013 A!
\n\u2013 Craiule!
\n\u2013 E!
\n\u2013 Vicleanule!
\n\u2013 U!
\n\u2013 Dobitocule!
\n\u2013 I! I! Mai stai si tu. Am sf\u00eersit toate vocalele si am nevoie a recurge la consune\u201c. Se glumeste pe seama manierei ortografice: \u201evoiesti, oare, cetitorule, ca sa te iubeasca sexul, sau cum zice dl Cipar, sepsul frumos?\u201c \u00cen alt loc, \u00eenteapa pe \u201eneologisti\u201c: \u201eEram dominat, adica pentru ca neologistii sa n-o \u00eenteleaga \u00een sens rau, aveam pe fata un domino\u201c.
\nB.P. Hasdeu mimeaza excelent jargonul saloanelor frantuzite, cre\u00e2nd etajari de limbaje ce caracterizeaza c\u00e2nd pe snobi, c\u00e2nd pe ridicolii \u00eenfumurati. Neologismul savant, de obicei latinisme, va individualiza satiric pretiozitatea semidocta a lui Vladimir Aleschin-Uho. Inventivitatea lui B.P. Hasdeu este prodigioasa. El reproduce, la un moment dat, un fragment de discutie \u00eentre Toderita si feldes (baronul von R.) \u00een argoul studentesc, numit de \u201ebursi\u201c \u201elimba totatutica\u201c. Alta data, specimenele de limba oferite cititorilor sunt gratuite, pierz\u00e2ndu-si orice fel de \u00eenteles, ca \u00een schimbul de replici, \u201e\u00een limba sanscrita\u201c, dintre N.N. si baron:
\n\u201e\u2013 Taulati stanas stubdha.
\n\u2013 Ksama bhag’ dadati driyatai\u201c.
\nPropozitiile nu exprima nimic, cuvintele av\u00e2nd doar sonoritatea goala a vechii limbi clasice indiene.
\nB.P. Hasdeu avea geniul improvizatiei. Se insinua cu usurinta \u00een intimitatea textelor sau a limbajelor unor indivizi sau grupuri sociale, le gasea viciile de fond sau de articulare formala pentru ca, apoi, sa le spulbere consistenta prin cunoscutele procedee ale domeniilor satirei sau pamfletului. Asa proceda si \u00een disputele stiintifice, dar adevaratul rafinament l-a probat \u00een opera sa literara.
\nAutorul basarabean avea un simt al limbii iesit din comun, pe care, \u00een epoca, numai I.L. Caragiale l-a egalat. C\u00eet de nedreapta ne apare astazi parerea lui Nicolae Iorga despre cunoasterea \u201emai mult din studii\u201c a limbii rom\u00e2ne: \u201ecine o poseda ca filolog nu \u00eenseamna ca o poate stap\u00e2ni ca artist\u201c. Dimpotriva, degradarea si demontarea limbajului p\u00e2na la absurd nu putea fi operata dec\u00e2t de un fin m\u00e2nuitor al condeiului. Astfel, o discutie la un pr\u00e2nz se transforma \u00eentr-o banalitate exasperanta, voita:
\n\u201eMamuca (catra mine) \u2013 Va duceti la bal mascat?
\nEu (catra Mamuca) \u2013 Da.
\nAna (catra mine) \u2013 Veti fi cu masca?
\nEu (catra Ana) \u2013 Nu.
\nMamuca (catra mine) \u2013 Sosu-i prea sarat, nu-i asa?
\nEu (catra Mamuca) \u2013 Da.
\nAna (catra mine) \u2013 Poate vreti mai bine castraveti.
\nEu (catra Ana) \u2013 Nu.
\nMamuca (catra mine)- Dimineata a fost foarte rece.
\nEu (catra Mamuca) \u2013 Da.
\nAna (catra mine) \u2013 Aveti obicei a dormi dupa masa?
\nEu (catra Ana) \u2013 Nu\u2026\u201c
\nScriitorul ne prevenise \u00eensa: \u201emersul conversatiunei samana, prin monotonie si delicateta, cu al unei tragedii franceze \u00een versuri\u201c. Numai un profund cunoscator al teatrului francez si cu o acuitate critica deosebita putea decela caducitatea unor segmente dramaturgice ale repertoriului clasic. Desigur, o detasare a autorului\/cititorului fata de texte de referinta exista, dar gasim exagerata parerea acelor critici care au vazut \u00een Hasdeu \u201eun neasteptat precursor al teatrului modern\u201c. Dupa cum ni se pare hazardata si ideea de a considera nuvela \u201eDuduca Mamuca\u201c drept \u201eintertextuala\u201c. Nu trebuie sa \u00eensele trimiterile lui Hasdeu la o serie de autori vechi sau noi. Ne aflam doar \u00een plina epoca pozitivista! Textualismul este o conceptie actuala, fundamentata teoretic, de constructie a unei naratiuni. B.P. Hasdeu nu edifica nimic. \u201eDuduca Mamuca\u201c este o opera comica, predominanta fiind punerea \u00een scena. Unele semne de implicare a cititorului tin de conceptia regizorala, nu de cea epica. Un personaj arata sensul replicilor sale \u00eentr-un aparteu cu publicul: \u201e\u00centrebarea mea a fost pronuntata cu o naivitate perfecta\u201c. Naiva este si \u201eintertextualitatea\u201c romanului lui B.P. Hasdeu. Procedeul se poate vedea mai clar \u00een \u201etragedia\u201c Raposatul postelnic, publicata concomitent \u00een revista \u201eDin Moldova (Lumina)\u201c. Aici se fac numeroase trimiteri la subsol cu asemanarile dintre unele replici si dialoguri sau scene din piese de teatru celebre, citate \u00een original, din Plaut, Aristofan, Shakespeare, Goethe, Moli\u00e8re, Corneille, Beaumarchais s.a.
\nRomanul\/nuvela este \u00een buna parte o suita de microstructuri vitriolate, destinate sa aneantizeze atacurile adversarilor sai.
\nSemnificativ ni se pare un dialog dintre protagonist si doctorul Tucia:
\n\u201e- Ce faci acolo, mai Tucia?
\n– Am taiat un subiect.
\n– Pentru ce?
\n– Ca sa fierb din el o otrava.
\n– Pentru cine?
\n– Pentru alt subiect\u201c.
\nC\u00e2nd unele microstructuri din \u201eDuduca Mamuca\u201c si-au \u00eendeplinit menirea corosiva, au fost abandonate \u00een varianta \u201eMicuta\u201c. Amovibilitatea unor secvente explica migrarea lor spre opera lui
\nI.L. Caragiale. La multele exemple evidentiate de critici, adaugam si noi unul: episodul cu biletele de loterie si de binefacere va trece pe seama politaiului din comedia \u201eD’ale carnavalului\u201c.
\nFinalul \u201eromantului\u201c cu manuscrisul \u201eiroului\u201c (care vrea sa ram\u00e2na \u201ecomic\u201c p\u00e2na la capat), gasit si completat de autor, este un binecunoscut truc al literaturii romantice. De fapt, rolul sau este de a \u201edespresura\u201c cetatea cucerita si de a \u00eemprastia personajele, nu ale \u201etragediei\u201c, cum zicea vechea actrita Ana Pacht, ci ale \u201emelodramei\u201c. Toderita s-a \u00eempuscat. Baronul, Maria si mama sa au plecat \u00een Finlanda. Tucia este implicat \u00eentr-un proces. Fedor si-a schimbat meseria. Cati a parasit orasul. P\u00e2na si motanul lui Tucia a murit.
\nOriginalitatea scrierii pe care o analizam rezida \u00een inventivitatea intrigilor, \u00een inteligenta si verva cu care \u201eromanistul\u201c leaga si dezleaga replicile. Este adevarat, autorul indica uneori modele. Personajul principal se exprima astfel la sf\u00eersitul primei zile de \u201edevergondaj\u201c: \u201eIntriga e legata de minune, parca \u00eentr-un roman dumasian\u201c. \u00cen afara lui Dumas, mai sunt citati \u00een text, drept modele, \u00eenca vreo c\u00e2teva nume, deja amintite mai \u00eenainte. Acuzat de imoralitate, B.P. Hasdeu convoca, \u00een apararea sa, autoritatea a 17 scriitori, antici si moderni. \u00cen exegezele de p\u00e2na acum, istoricii literari au mai adaugat o duzina, \u00eenc\u00e2t interpretul de azi se simte strivit sub povara at\u00e2tor celebritati.
\n\u201eDuduca Mamuca\u201c reprezinta \u00eensa o reusita parodie a formelor rom\u00e2nesti, asa cum erau ele receptate \u00een literatura rom\u00e2na pe la mijlocul veacului trecut. Toderita exclama la un moment dat: \u201eEram o simpla unealta a simtimintului\u201c. Replica este plasata \u00eensa \u00eentr-un asemenea context, \u00eenc\u00e2t cititorul receptioneaza at\u00e2t ironia autorului, c\u00e2t si poza eroului. Asemenea clisee abunda \u00een textul prozei lui Hasdeu si multe dintre ele au fost disecate de critici. Toate \u00eensa au valoare parodica, steriliz\u00e2nd literatura postpasoptista de scrieri eclectice, epigonice, imitatii rudimentare, sufocate de influente straine nedigerate. \u00cencercari de a aborda critic specia romanului ca atare, sub aspectul ei formal, existau \u00een epoca. Ne g\u00e2ndim, de pilda, la Pantazi Ghica cu al sau roman \u201eUn boem rom\u00e2n\u201c. Numai ca dialogul dintre autor si cititor, desi amuzant, contine doar niste Reflectiuni\u2026, exterioare actiunii propriu-zise.
\n\u00cen \u201eDuduca Mamuca\u201c, imitatia parodica constituie \u00eensasi ratiunea de a fi a scrierii.
\nB.P. Hasdeu ia \u00een deriziune o \u00eentreaga perioada de \u00eenceputuri a romanului rom\u00e2nesc, c\u00eend realizarile citabile pendulau \u00eentre nuvela istorica si sentimentala (la care se adauga memorialistica) pasoptista si adaptari sau imitatii mai mult sau mai putin reusite ale romanului popular si de mistere frantuzesc (Sue, F\u00e9val, Paul de Kock), cu ecouri de teza balzaciana. B.P. Hasdeu avea, de altfel, \u00een mapele sale de lucru aduse din Basarabia o nuvela veche, de tip Asachi, la care trudisera tatal si bunicul lui. O va publica \u00een 1872, sub numele parintelui sau, Alexandru Hasdeu, cu titlul \u201eDomnia arnautului\u201c. Istoricii literari au aratat \u00eensa contributia autorului \u201eMicutei\u201c la aceasta creatie de atelier familial. Am evocat \u00eemprejurarea pentru a \u00eentelege mai bine de ce \u201eDuduca Mamuca (Micuta)\u201c este numita, de catre autor, c\u00e2nd nuvela, c\u00e2nd \u201eromant\u201c. Adevarul este ca B.P. Hasdeu, \u00een linia psihologiei pasoptistilor, nu prea avea \u00eencredere \u00een noua specie ce \u00eencerca sa prinda radacini \u00een literatura noastra. Sau, cel putin, daca nu reusea el sa creeze ceva \u00een domeniu, i se opunea printr-o memorabila parodie. Semnificativ este faptul ca o povestire, \u201eCatelul pestrit\u201c, din 1871, este subintitulata ironic: \u201eromant \u00een doua tomuri\u201c. Procedeul \u00eel va prelua si Caragiale, care va numi o schita, \u201eSmarandita\u201c, \u201eroman modern\u201c.
\nDupa carnavalul parodic al primelor romane rom\u00e2nesti, B.P. Hasdeu \u00eencearca el \u00eensusi a construi un roman istoric \u00een trei volume, \u201eViata unui boier\u201c, prezentat ca un sumum al \u201ecivilizatiunii rom\u00e2ne din secolul al XVI-lea\u201c. Era, poate, o replica la \u201enovela\u201c \u201eDoamna Chiajna\u201c a \u201et\u00e2narului literat de peste Milcov, d. Odobescu, cunoscator ad\u00e2nc al arheologiei noastre\u201c si care \u201efagaduieste a deveni Walter Scott rom\u00e2n\u201c. \u00cen cursul sau de istorie la Colegiul Superior din Iasi, noul \u201eromanist\u201c, B.P. Hasdeu, scria despre marele scriitor englez: \u201eRomanurile lui Walter Scott prezinta obiceiele, porturile, limbagiul, arhitectura, reproduse, ca \u00eentr-o oglinda de pe vechile monumente ale Scotiei\u201c. Dar nu va reusi sa publice \u00een \u201eBuciumul\u201c (iunie-august 1864), din volumul I, \u201eCopilariile lui Iancu Motoc\u201c, dec\u00e2t episodul \u00eent\u00e2i si \u00eenceputul celui de-al doilea. Acestea vor forma, peste 12 ani, substanta unei \u201enuvele istorice\u201c, \u201eUrsita\u201c, nereusind sa scape din cadrele speciei clasice, stabilite de Constantin Negruzzi. Razbat si aici preocuparile frenologice si fiziognomice, dupa studiile lui Lavater, persiflate \u00een \u201eDuduca Mamuca\u201c. S-au facut apropieri \u00eentre Mihu, personaj principal \u00een \u201eUrsita\u201c, si Toderita, din \u201eromantul\u201c parodic, considerati a fi am\u00e2ndoi \u201efarsori\u201c, soarta primului fiind dictata de ereditate si demonism.
\nTot spre pasoptisti se \u00eendreapta B.P. Hasdeu si c\u00e2nd e vorba de proza istoriografica de tip romantic. El nu ascunde ca modelul pentru monografia \u201eIoan-Voda cel Cumplit\u201c (1865) este Nicolae Balcescu cu \u201eIstoria rom\u00e2nilor supt Mihai-Voda Viteazul\u201c. Arta \u201euvrierului si a artistului\u201c depaseste pe cea a istoriografului. Sub acest aspect, G. Calinescu vorbeste de \u201esubtilitati nebune\u201c, de \u201e\u00eencheierile delirante\u201c si de \u00eenclinatia autorului lui \u201eIoan-Voda cel Cumplit\u201c spre \u201emistificare\u201c: \u201eDomnul devine un Machiavel subtil si \u00abdiabolic\u00bb\u201c. Criticul retine totusi o \u201epriveliste basarabeana\u201c, zugravita, \u201ecu un mare simt al tristetii scitice\u201c: \u201eNatura Basarabiei difereste si diferea totdeauna cu desav\u00e2rsire de aceea a celorlalte tari rom\u00e2ne.
\n\u00cen loc de maiestoase paduri si daurite holde nu vezi acolo dec\u00e2t monotone deserturi asternute cu luciul nasipului sau presarate cu debile arbuste\u201c etc. …
\nReferitor la relatia dintre \u201eDuduca Mamuca\u201c si proza artistica a autorului, Serban Cioculescu mentiona: \u201eLa drept vorbind \u00eensa, nuvela merita o analiza a procedeelor umorului hasdeian, nicaieri mai stralucit, care cunoaste devieri si cobor\u00eesuri \u00een \u00abAghiuta\u00bb, revista umoristica (1863), si \u00een multe alte manifestari ulterioare\u201c. Criticul avea dreptate daca ne g\u00e2ndim la portretele in aqua-forte: \u201eUn tip bucurestean\u201c, \u201eDomnul Nae\u201c, \u201eEgoarhistul\u201c. \u00cen \u201eromant\u201c, o scrisoare de la baronul von Rosen este adnotata astfel: \u201eo pastrez p\u00e2n-acum ca model de originalitate si de stil, mai cu seama de stil, ceva \u00e0 la d. Rosetti.\u201c Mentiunea va odrasli \u00een foiletoane precum \u201eLevassor si d. Rosetti\u201c sau \u201eD. Rosetti e temut si iubit\u201c. Dar si alte mijloace ale satirei, ironiei si umorului, \u201everificate\u201c \u00een \u201eMicuta\u201c sunt folosite \u00een articole precum \u201eZacherlinele\u201c, sau \u00een unele \u201emomente\u201c (cum le va boteza mai t\u00e2rziu Caragiale) de un umor spumos, grupate \u00een editie sub titlul generic de \u201ecaleidoscop satiric\u201c. Chiar si pasajele \u00eenlaturate din prima varianta a \u201eromantului\u201c (\u201eDuduca Mamuca\u201c) s\u00e2nt \u201erecirculate\u201c. De pilda, episodul tibetan cu metamorfoze \u00een lumea visului va fi valorificat, din punctul de vedere al mijloacelor artistice, \u00een pamfletul \u201eSonata la Kreutzer\u201c, unde \u00eensa\u00a0 drept protagonist nu mai este motanul lui Tucia, ci c\u00e2inele Cuti.
\nB.P. Hasdeu obiecta cu at\u00e2ta violenta de limbaj \u00eempotriva moralei lui Tolstoi, din romanul \u201eSonata Kreutzer\u201c, apar\u00e2nd \u00een fond femeia de teoria \u201edragostei c\u00e2inesti\u201c, \u00eenc\u00e2t ne punem din nou \u00eentrebarea moralitatii scrierii sale de tinerete, \u201eDuduca Mamuca\u201c. Repunem \u00een discutie aceasta problema, pentru ca nuvela\/romanul este legata, \u00een explicatie genetica, de \u201eJurnalul\u201c lui B.P. Hasdeu, opera \u00een limba rusa din perioada studiilor la Harkov. V.A. Urechia este primul care sugereaza ca subiectul nuvelei ar oglindi propria biografie a autorului. Nicolae Iorga, din motive de adversitate personala, \u00eentareste aceasta parere, aduc\u00e2nd \u00een sprijin \u201escrisori recent publicate, ale unui camarad din armata ruseasca\u201c, din care ar reiesi viata lui desfr\u00e2nata, \u201ecu iubiri muscalesti si aventuri usoare\u201c. Dar, p\u00e2na acum, nimeni nu are stiinta despre aceste scrisori. Parerea autorului \u201eIstoriei literare rom\u00e2nesti contemporane\u201c a fost oarecum confirmata de publicarea, \u00een 1936, a \u201eJurnalului\u201c hasdeian. Astfel, aproape toti criticii au vazut \u00een \u201eDuduca Mamuca\u201c o proiectie a propriei biografii a autorului, asa cum reiese ea din jurnal. De-abia \u00een ultimul timp, a \u00eenceput sa se observe, timid, ca Jurnalul este si el, \u00een sine, o opera literara \u00een care fictiunea sau \u201eobservatia\u201c mediului joaca un rol important. Precizarea o facuse, \u00eentr-o fraza, \u00eenca G. Calinescu. Recent, Nicolae Manolescu, \u00een \u201eIstoria critica a literaturii rom\u00e2ne\u201c (1990), subliniaza \u201etendinta de mistificare\u201c a scriitorului \u00een \u201efragmente autobiografice\u201c si \u201eefectul de distantare\u201c care ar proveni de la decupajul realist al \u201escolii naturale\u201c rusesti. Chiar daca \u201e\u00eensemnarile unui iuncher\u201c corespund \u00een general cu itinerariile t\u00e2narului, \u201ejumatate husar-jumatate student\u201c, cinismul si aventurile erotice desantate sunt \u00eensa doar o poza romantica, ceva \u201e\u00e0 la Peciorin\u201c, cum se marturiseste eroul \u201eJurnalului\u201c. Modelul Lermontov este coplesitor si Eufrosina Dvoicenco observa asemanari evidente, \u00een romatul \u201eDuduca Mamuca\u201c, cu \u201eDomnisoara Meri\u201c a poetului husar.
\nB.P. Hasdeu, remaniind \u201eDuduca Mamuca\u201c, reduce la minimum c\u00e2ntecele studentesti si tot ceea ce ar fi \u00eensemnat o tutela a jurnalului intim asupra nuvelei \u201eMicuta\u201c. El se apara de confuzia regretabila dintre viata sa personala si subiectul operei sale, subliniind caracterul de independenta al imaginii literare: \u201eacel tip studential care e \u00eenfatisat ca iroul intrigii, tip ce usor se poate adeveri, din nenorocire, \u00een toate universitatile Europei\u201c.
\nRomanul \u201eDuduca Mamuca\u201c, \u201ecapodopera unica \u00een literatura rom\u00e2neasca\u201c (Mircea Eliade), a reverberat \u00een aproape \u00eentreaga creatie artistica \u00een proza a lui B.P. Hasdeu, dar a avut un rol benefic si asupra literaturii rom\u00e2ne \u00een general. \u201eGiuvaerul\u201c hasdeian a constituit o stavila \u00eempotriva imitatiilor, adaptarilor si pastiselor de prost gust a formelor romanesti de senzatie occidentale. Dupa opera lui Hasdeu, s-a deschis c\u00e2mp larg, \u00een literatura rom\u00e2na, afirmarii originalitatii speciei romanului.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
\u201eRomantul\u201c \u201eDuduca Mamuca\u201c este alcatuit, tehnic vorbind, dintr-o suita de performante. Pe l\u00e2nga isprava eroului principal de a seduce pe t\u00e2nara actrita Maria \u00een trei zile, autorul are ambitia sa cumuleze \u00eentr-o singura carte c\u00e2t mai multe dintre virtutile genului. Astfel, \u00een casa si patul doctorului Tucia, Toderita are un vis funambulesc. Inima sau \u201esuflarea\u201c… Cite\u0219te mai mult »Proza artistica a lui B.P. Hasdeu (II)<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[10224,7186],"class_list":["post-17702","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-duduca-mamuca","tag-b-p-hasdeu"],"views":4563,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/17702","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=17702"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/17702\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=17702"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=17702"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=17702"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}