{"id":17700,"date":"2014-02-13T12:37:00","date_gmt":"2014-02-13T10:37:00","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=17700"},"modified":"2014-02-13T12:37:00","modified_gmt":"2014-02-13T10:37:00","slug":"biografismul-in-trei-etape","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/biografismul-in-trei-etape\/","title":{"rendered":"Biografismul in trei etape"},"content":{"rendered":"

Odata cu proliferarea autobiograficului din ultimele doua decenii, adica a literaturii confesive (jurnale si memorii), ar fi fost firesc sa asistam, \u00een literatura rom\u00e2na postdecembrista, \u00een spatiul istoriei literare re\u00eennoite, la o reconsiderare a biograficului obiectiv. Ne-am fi asteptat la o reabilitare semnificativa a biografiei ca specie particulara a literaturii nonfictionale, capabila sa sparga plafonul academic sub care a cantonat. Caci de la excesul subiectiv al autobiografiei la obiectivitatea biografiei ni se pare ca n-ar fi de facut dec\u00e2t un pas, o schimbare a punctului de vedere interior (al celui implicat) cu cel exterior (al cercetatorului detasat), deopotriva cu o depasire a stilului academic \u00eenspre un public mai larg. Ar fi o schimbare previzibila si dezirabila \u00eenauntrul unuia si aceluiasi fenomen al ofensivei nonfictivului. De la \u201eViata ca o prada\u201c la \u201eViata lui Marin Preda\u201c nu ar trebui sa fie o distanta prea mare. Si, totusi, desi cel putin o \u00eencercare exista \u00een cazul lui Marin Preda, distanta parca nu ar fi fost parcursa p\u00e2na acum, spre o biografie morala obiectiva, solida si bine construita, \u00eentr-o carte care sa concureze, \u00een orizontul publicului, cele mai bune romane ale prozatorului. Caci unul dintre cele mai bune romane ale lui Marin Preda a fost chiar viata sa.
\nExemplele de biografii reusite sau de simple \u00eencercari sunt mult prea putine la noi din 1990 \u00eencoace, pentru a putea vorbi de un fenomen comparabil cu ceea ce se \u00eent\u00e2mpla pe piata occidentala a cartii, \u00eendeosebi pe cea franceza, unde exista o puternica traditie a biografiilor critice de succes, de la Voltaire la Maurois. Putem numara spre douazeci, cele mai multe de o conditie modesta, dar dintre ele abia patru-cinci sunt memorabile (ma voi referi la ele \u00een finalul acestor reflectii). Trista este, \u00een contemporaneitatea imediata, lipsa succesului de public, caci istoria literara este prinsa fructuos \u00eentr-un fel de obligatie universitara (multe teze de doctorat si nici o biografie mai publicistica).
\nTraditia noastra \u00een biografism, <\/strong>
\n\u00een interbelic si postbelic<\/strong>
\nReperele noastre clasice, \u00een sfera literara, sunt G. Calinescu (cu biografiile lui Eminescu, 1932, si Creanga, 1938), Serban Cioculescu (despre I. L. Caragiale, 1940). Cei doi au ilustrat extremele de atitudine: biografia calinesciana, creatoare de personaj, inventiva si speculativa, si biografia cioculesciana, documentarista prin excelenta, stiintifica, restituind profilul unei personalitati pe fundalul pregnant al unei epoci, fara a pune, ca suflu de viata, nimic de la cercetatorul de arhive. De fapt, diferenta de viziune nu e at\u00e2t de mare \u00eentre cele doua optiuni pe c\u00e2t am fi \u00eenclinati sa credem. Documentul e suveran si pentru G. Calinescu si pentru Serban Cioculescu. Opera de compozitie epica sunt si una si alta, dar cu un ritm narativ mai pregnant la Calinescu. Diferenta esentiala e de talent, duc\u00e2nd \u00een cele din urma spre un mod particularizator de a scrie: al prozatorului balzacian sau al pozitivistului tern.
\nDin perioada postbelica reamintesc numai c\u00e2teva exemple (evident, pe cele pe care le consider cele mai reusite sau pilduitoare): Adrian Marino despre Al. Macedonski (1966), prima biografie exemplara, D. Vatamaniuc despre Ioan Slavici (1968), Ion Balu despre
\nG. Calinescu (1981), Niculae Gheran despre Liviu Rebreanu (I, 1986; II, 1989), Z. Ornea despre\u00a0 Gherea (1982), Maiorescu (I, 1986; II, 1987) si Stere, ultima aparuta \u00een doua volume la cumpana dintre doua epoci (I, 1989; II, 1991), Mircea Anghelescu despre Heliade-Radulescu (1986, reluat \u00een 2001). Hasdeu, ca si Heliade, este un personaj atractiv pentru biografii nostri (Vasile Sandu, 1989; I. Oprisan, 1990, reluat \u00een 2001), nu doar pentru spectacolul vietii (\u201eromanul vietii\u201c), dar si pentru idealismul sau impenitent, nepotrivit cu materialismul marxist (de aceea a si fost greu de recuperat \u00een integralitate). Exemplele (lu\u00e2nd \u00een seama si pe cele mai modeste) sunt mult mai multe, pot fi adunate cu zecile, pentru ca epoca postbelica a impus un adevarat program de recuperare a trecutului \u00een spirit marxist, adica \u00een functie de un determinism material si social, av\u00e2nd ca efect o fasonare si (adesea) falsificare ideologica prin asezarea tuturor biografiilor reconstituite \u00eentr-un pat al lui Procust, de la Nicolae Balcescu p\u00e2na la Panait Istrati, ca sa dau cazurile biografice cele mai interesante si mai predispuse la denaturare.
\nDoua serii editoriale, \u00een doua epoci diferite, dau masura acestui program biografist \u00een perioada comunista: \u201eOameni de seama\u201c (\u00een anii 1960) si \u201ePe urmele lui…\u201c (\u00een anii 1975-1980). Prima recupera scriitorii considerati progresisti si patrioti (din categoria Nicolae Balcescu sau Alecu Russo), pe un fundal st\u00e2ngist-universalist, \u00eentr-un evantai de personalitati din toate domeniile (cu prioritate din domeniul stiintelor). A doua serie, girata de Editura Sport-Turism, plasa biografiile pe trasee geografice nationale, d\u00e2ndu-le o finalitate de orientare turistica. Un exemplu foarte bun, sustras din obligatiile colectiei, este \u201ePe urmele lui Duiliu Zamfirescu\u201c de Al. Sandulescu (1989, reluat \u00een 2002). Dan Manuca, \u00een aceeasi colectie, nu putea scrie, \u00een 1982, nimic despre participarea lui Mihail Sadoveanu la francmasonerie, aspect esential al biografiei sale. Nu din aceste categorii pot fi recrutate exemplele cele mai bune, ci din afara acestor programe limitative (nici unul din exemplele pe care le-am dat anterior nu face parte din aceste colectii editoriale).
\nBiografismul complexat <\/strong>
\nde critica estetica<\/strong>
\nDoua tendinte ale criticii noastre din perioada comunista afecteaza si definesc biografia ca specie a istoriei literare. Prima, occidentalizarea criticii din anii \u201870, duce la compromiterea biografiei, \u00eenteleasa limitativ si peiorativ ca factologie, documentarism lipsit de contributia personala a interpretarii, singura care ar da masura subiectivitatii creatoare a unui critic modern, european. Pactul saizecist cu noua critica face sa fie adoptate modalitatile tematiste, antropologice etc., oricum si oricare, numai biografice \u2013 nu. Nu ni-i putem imagina pe Matei Calinescu, Eugen Simion, Nicolae Manolescu, Lucian Raicu, Valeriu Cristea, Ion Pop, Cornel Ungureanu sau Mircea Martin scriind o biografie. Un eseu monografic despre opera unui scriitor clasic sau modern \u00eensa \u2013 da, vor scrie neaparat, cum avem at\u00e2tea exemple. Proiectul biografic, compromis \u00een mare masura, ram\u00e2nea \u00een sarcinile generatiilor anterioare, dupa cum s-a si \u00eent\u00e2mplat. Biografiile importante au fost scrise de Adrian Marino, Al. Piru, D. Vatamaniuc, G. C. Nicolescu, D. Micu, Z. Ornea, Ion Balu, Niculae Gheran, Teodor V\u00e2rgolici, Al. Sandulescu si altii, beneficiind de putini saizecisti ca Mircea Anghelescu, de pilda. Al doilea efect, decurg\u00e2nd oarecum din acelasi fenomen al occidentalizarii, este comprimarea biograficului si reducerea lui la o secventa dintr-o monografie, dupa modelul teoretic \u201eviata si opera\u201c, unde locul biografiei este mult diminuat, restr\u00e2ns p\u00e2na la disparitie. Monografia \u00eensasi nu mai pastreaza o structura traditionala (cum e aceea a lui Savin Bratu despre M. Sadoveanu sau Teodor V\u00e2rgolici despre Dimitrie Bolintineanu sau Mihail Petroveanu despre Bacovia sau Dumitru Micu despre Arghezi sau Calinescu), ci se transforma \u00eentr-un eseu monografic al operei, din care adesea biografia e epurata, ca relicva a unei mentalitati perimate (ca, de pilda, I. Negoitescu despre Eminescu, I. Constantinescu despre Caragiale, cartile lui N. Manolescu despre Maiorescu, Odobescu sau Sadoveanu, Eugen Simion despre E. Lovinescu, Lucian Raicu despre Rebreanu, Ion Pop despre Blaga, Mircea Martin despre G. Calinescu). Raliati mentalitatii criticii saizeciste sunt si cei mai buni critici din generatia razboiului (Nicolae Balota, Eugen Todoran, I. Negoitescu, Ovidiu Cotrus, Al. Paleologu), care repudiaza si ei biograficul, \u00een monografiile lor, \u00eenlocuit de comparatism si orizont filosofic. Poate ca, din aceeasi generatie, un moderat ar putea fi considerat Al. George, care valorifica biograficul (subordonat operei) \u00een monografiile dedicate lui Arghezi sau Mateiu I. Caragiale, scriitori a caror opera sta sub presiunea sau chiar asediul biograficului. \u00censa Al. Piru si Adrian Marino, tineri calinescieni, vor prelua de la maestrul lor preocuparea, fie si temporara, pentru biografie.
\nSavin Bratu inventase de timpuriu, din 1963, o formula hibrida care sa salveze biografia, consacrata traditional exclusiv unei vieti de scriitor, propun\u00e2nd, \u00een cazul lui Mihail Sadoveanu, \u201eo biografie a operei\u201c, formula folosita ulterior si de altii. \u00cen sf\u00e2rsit, raporturile criticii din perioada comunista cu biografia ar merita glose mai generoase. Cert e, dupa parerea mea, ca se face o confuzie \u00eentre critica biografica si biografie atunci c\u00e2nd critica saizecista repudiaza biograficul fara drept de apel. Misiunile si aplicatiile lor sunt total diferite: critica biografica analizeaza si interpreteaza opera, uneori abuziv, prin prisma biografiei (datorita acestui reductionism nu este agreata), pe c\u00e2nd biografia (ca naratiune, ca roman nonfictiv) integreaza opera, analizata ca un eveniment al vietii printre altele, \u00een povestea unui destin, fara a-si asuma sarcinile estetice ale criticii literare.
\n\u00centoarcerea autorului, daca ea s-a \u00eent\u00e2mplat cu adevarat \u00een anii \u201880 c\u00e2nd apare cartea lui Eugen Simion cu aceasta pledoarie (mai exact, \u00een 1981), ar fi trebuit sa conduca nu doar la reabilitarea autobiograficului si a biograficului, ca elemente de geneza si sprijin ale operei, ci, mai mult si mai clar, la reabilitarea biografiei ca specie a istoriei literare. Ceea ce nu s-a \u00eent\u00e2mplat, pentru ca istoria literara \u00een ansamblu a fost complexata, marginalizata de ofensiva occidentalizarii criticii literare, \u00een sensul privilegierii subiectivitatii hermeneutice, adica a personalitatii creatoare a interpretului. Ba mai mult dec\u00e2t at\u00e2t, putem vorbi, pe vectorul dezvoltarii acestei tendinte, de privilegierea literaturii \u00een detrimentul vietii: privilegierea unei literaturi cu virtuti estetice autonomiste, care sa aduca o compensatie idealista \u00een raport cu viata \u00eenvinsa si compromisa de comunism si \u00een comunism. Cum biografia este \u201escriere despre viata\u201c ea nu avea sorti de izb\u00e2nda \u00een fata scrierilor despre literatura. Pentru criticul (ca si pentru scriitorul) rom\u00e2n din perioada comunista literatura era mai importanta dec\u00e2t viata.
\nBiografismul etic si politic<\/strong>
\nDar, dupa 1989, lucrurile se schimba radical: viata conteaza mai mult dec\u00e2t literatura, autobiograficul si biograficul mai mult dec\u00e2t literaritatea si esteticul. Ar fi fost normal ca biografia (nu doar biograficul) sa se afirme \u00een forta. Dar n-a fost, n-a fost asa! De ce? Explicatia mea este relativ simpla, deductibila din ratiunile anterioare. Dezechilibrului dintre viata si literatura \u00een favoarea celei dint\u00e2i i-a ajuns recuperarea spectaculoasa a autobiograficului din memorii, jurnale si corespondenta, \u00een conditiile \u00een care la noi biografia ca specie a istoriei literare nu avea o traditie suficient de puternica si de prestigioasa, pe deasupra pusa la \u00eendoiala cu vehementa de critica saizecista. Iata de ce biografia postdecembrista este mult prea firava, \u00een situatia \u00een care biograficul si autobiograficul sunt extrem de \u00eenfloritoare. Dar sunt sperante sa se \u00eentremeze si sa se dezvolte normal, fara complexe.
\nEzit deocamdata sa apreciez ca argumentele sunt suficient de convingatoare, desi s-au petrecut adevarate \u201erevolutii\u201c biografice \u00een c\u00e2teva cazuri (Lucian Blaga, Mircea Eliade, Mihail Sebastian, N. Steinhardt). Sunt relativ putine, dar concludente pentru a contura o tendinta. Daca bine \u00eemi amintesc si daca am \u00een minte cele mai multe dintre aparitiile editoriale \u00een domeniu, primul (\u00een ordine cronologica) exemplu foarte bun de biografie a unui scriitor, biografie redactata \u00een perioada postcomunsita, este cea a lui Ion Balu despre Lucian Blaga (I-IV, 1995-1999). Al doilea, excelent, chiar mai semnificativ ca schimbare a unghiului de vedere: Florin Turcanu, \u201eMircea Eliade, prizonierul istoriei\u201c (2003, \u00een franceza; 2007, \u00een rom\u00e2na). Sunt doua biografii care, daca ar fi fost scrise \u00eenainte de 1990, nu puteau fi publicate atunci. Cu aceasta precizare am atins una dintre cele mai importante aspecte ale noilor biografii si ale noii istorii literare: libertatea ideologica a abordarii aspectelor biografice si a interpretarii operelor \u00een raport cu biografia. Despre Mircea Eliade s-au scris o serie de monografii sau eseuri monografice ale operei (Eugen Simion si altii), dar s-au facut si alte tentative biografice (Mircea Handoca \u00een 2000 si Dumitru Micu \u00een 2003, ultima chiar foarte interesant intitulata: \u201eMircea Eliade. Viata ca opera, opera ca viata\u201c). \u00cen toate cazurile, marea atractie o constituie episodul legionar, ca punct nodal al vietii lui Mircea Eliade. \u00cen aceasta privinta, Cioran intereseaza \u00een cel mai \u00eenalt grad (pe Marta Petreu, Eugen Simion si pe multi altii), ca si Constantin Noica (pe Sorin Lavric pentru relatia cu legionarismul, iar pe Dora Mezdrea pentru relatia cu Securitatea) sau, dintre marginali, Mircea Streinul (Mircea A. Diaconu, 1998, tot pentru relatia cu legionarismul, dar si pentru apartenenta la grupul iconarilor bucovineni). Din alte motive, t\u00e2narul Eugen Ionescu \u00eei preocupa pe, din nou, Marta Petreu si pe Eugen Simion. Ce nu s-ar fi putut spune despre
\nV. Voiculescu \u00eenainte de 1990 se spune si se analizeaza acum: dimensiunea religioasa a vietii si operei sale si dosarul de Securitate \u2013 \u00een carti care se ocupa de \u00eentreaga viata (Florentin Popescu, 2003, \u00eentr-o biografie de tip hagiografic) sau numai de secventele necunoscute sau mai putin cunoscute (Marius Oprea, \u201eAdevarata calatorie a lui Zahei. V. Voiculescu si taina Rugului Aprins\u201c, 2008). Rezultatul, \u00een cazul lui V. Voiculescu, e o biografie ca un monument de moralitate, \u00een conditiile cele mai vitrege politic.
\nDintre scriitorii postbelici, biografii au ales deocamdata c\u00e2teva dintre cazurile cele mai semnificative. Emil Manu a scris lacunar (fara dosarul de Securitate) despre Marin Preda (2003), tipul biografiei minimaliste, iar Mariana Sipos s-a ocupat de dosarul mortii suspecte a scriitorului (1999). Acelasi Emil Manu a scris la fel de neconvingator, fara simtul dramatic al cazului, despre Ion Caraion (1999), despre care s-au tiparit doua volume de documente din Arhiva Securitatii (unul de Mihai Pelin, 2001), dar care nu suplinesc o adevarata biografie. Tudorel Urian a dat, cu un reflex de aparare a personajului sau, o istorisire bine documentata despre \u201evietile lui Alexandru Paleologu\u201c (2010), un intelectual prins \u00een mrejele Securitatii. Explorari de tipul \u201eviata si opera\u201c sau \u201ebiografie si literatura\u201c au fost \u00eentreprinse despre Petru Dumitriu (Oana Soare, 2008), Miron Radu Paraschivescu (Ana Dobre, 2011), Paul Goma (Mariana Pogorilovschi, 2012; Petru Ursache, tot 2012), Stefan Banulescu (Bogdan Popescu, 2010), Petru Popescu (Dinu Balan, 2013), Eugen Barbu (Andrei Milca, 2013) si despre altii, nu si (din c\u00e2te stiu) despre Zaharia Stancu, Mihai Beniuc, Geo Bogza, Nina Cassian, Maria Banus, nici despre altii din aceeasi categorie a duplicitarilor.
\nArgumente exista si \u00een istoria literara recenta, cu c\u00e2tiva cercetatori foarte tineri, care \u00eendreptatesc o speranta \u00een revigorarea biografiei. Nu pot \u00eencheia acest bilant aproximativ fara sa evidentiez cel putin patru biografii cazuistice, din categoria acelora specifice perioadei postdecembriste: George Ardeleanu despre N. Steinhardt si \u201eparadoxurile libertatii\u201c (2009), Clara Mares despre I. D. S\u00eerbu, rezistentul si incoruptibilul (2011, dupa alte \u00eencercari notabile: Antonio Patras, 2003, si Daniel Cristea-Enache, 2006, care \u00eensa nu se multumesc sa scrie \u201edoar\u201c biografii), Mihai Iovanel despre \u201eevreul improbabil\u201c Mihail Sebastian (2012) si Mirel Anghel despre viata at\u00e2t de derutanta a lui Tudor Arghezi (2012). Cu al cincilea exemplu ne situam \u00een imediata actualitate: George Neagoe despre Stefan Aug. Doinas, colaboratorul imprevizibil si putin suspectabil al Securitatii (2013).
\nClara Mares, Mihai Iovanel, Mirel Anghel si George Neagoe sunt cei mai tineri biografi, cazuisti si problematizanti, axati pe confruntarea ideologica a biografiei cu un context politic nefavorabil. Poate ca ar fi de ajuns aceste exemple pentru a \u00eenfr\u00e2nge orice scepticism ca biografia ca specie a istoriei literare nu ar beneficia de o regenerare spectaculoasa, mai ales \u00een ultimii zece-cincisprezece ani. Ce ma \u00eentristeaza sunt datoriile ne\u00eemplinite ale \u00eentregii actualitati postdecembriste fata de romantici (toate biografiile lor sunt de rescris, de la Heliade si Alecsandri la Macedonski, \u00een alt spirit dec\u00e2t p\u00e2na acum, pentru o mai exacta examinare a ideologiei), fata de interbelici (Mihail Sadoveanu, Camil Petrescu, Hortensia Papadat-Bengescu, E. Lovinescu, Panait Istrati, V. Voiculescu, inclusiv o reluare a lui Arghezi si a altora, chiar a celor minori, cum ar fi Gala Galaction,\u00a0 Victor Eftimiu, Ion Vinea \u2013 despre ultimul exista tentativa recent\u00e3 a Sandei Cordos, 2013), fata de scriitorii postbelici (Zaharia Stancu, Marin Preda, Ion Caraion, Eugen Barbu, p\u00e2na la Adrian Paunescu si nu multi altii), prezentati \u00een biografii integrale, cazuistice. Pentru ca, trebuie sa \u00eentelegem, noua istorie literara a luat \u00een posesie domeniul extrem de generos (\u00een tentatii) al perioadei comuniste si, oricare scriitor important am studia, nu putem ignora cel putin doua aspecte: relatia cu institutiile comuniste (cenzura, partidul comunist, Securitatea) si profilul ideologic creionat \u00een functie de testele timpului (comunismul, nationalismul, europenismul).
\nIstoria literara si biografia devin inevitabil politice. Relatia scriitorilor cu Securitatea si partidul comunist creeaza o cazuistica specifica, util a fi exploatata, dar nu absolutizata \u00een detrimentul operei. Viata scriitorului \u00eesi reintra \u00een drepturi, \u00eentr-o lumina mai mult sau mai putin favorabila, \u00een functie de context si de reactia politica. \u00centr-o biografie viata conteaza mai mult dec\u00e2t literatura, ceea ce-i poate dezavantaja pe unii (pe foarte multi, \u00een mod surprinzator, ca pe Al. Paleologu si Stefan
\nAug. Doinas) si-i poate avantaja pe altii (foarte putini, ca N. Steinhardt si I. D. S\u00eerbu). Biografia face o dreptate morala omului \u00een aceste cazuri, asa cum misiunea criticii e sa faca dreptate scriitorului, printr-o evaluare strict estetica a operei. Parca niciodata nu s-au vazut at\u00e2t de clar disocierile, deosebirile frapante \u00eentre rezultatele evaluarilor paralele \u00een critica si istoria literara, pun\u00e2nd \u00een concurenta si rivalitate criteriul moral cu criteriul estetic.
\nN-o fi av\u00e2nd Homer biografie, dar niciodata nu am resimtit mai acut ca acum ca ar trebui sa aiba si, \u00een ciuda vicisitudinilor istoriei, e suspect ca nu o are, la modul explicit si documentabil. Pentru ca nu putem admite ca un scriitor sa nu aiba biografie sau sa-i fie ocultata. Sau, \u00een cel mai bun caz, nu putem admite nici sa-i fie temporar suspendata, pentru a facilita judecata critica asupra operei. Acesta e spiritul epocii noastre: cu un acut simt politic si cu sensibilitate morala fata de viata scriitorului, indiferent \u00een ce epoca a trait. Dar nu ne e indiferent cum a trait.<\/p>\n

 <\/p>\n

Repere \u00een bibliografia rom\u00e2neasca
\na subiectului (biografia):
\nPompiliu Constantinescu, \u201eBiografi si biografii\u201c, \u00een \u201eRevista Fundatiilor Regale\u201c,
\nan. VII, nr. 5, mai 1940, p. 366-378, studiu reluat \u00een vol. \u201eEseuri critice\u201c, Casa Scoalelor, Bucuresti, 1947, p. 261-282, reprodus \u00een editia Pompiliu Constantinescu, \u201eScrieri\u201c, 6, editie \u00eengrijita de Constanta Constantinescu,
\nEd. Minerva, Bucuresti, 1972, p. 181-195;
\nG. Calinescu, \u201eDespre biografie\u201c, \u00een revista \u201eContemporanul\u201c, an. XIII, nr. 5 (591), 7 februarie 1958, p. 7, la rubrica \u201eCronica optimistului\u201c, articol reluat \u00een volumul \u201eCronicile optimistului\u201c, Bucuresti, 1964, p. 220-223, si \u00een editia G. Calinescu, \u201eOpere. Publicistica\u201c, IX (1958-1959), editie coordonata de Nicolae Mecu, Academia Rom\u00e2na, Fundatia Nationala pentru Stiinta si Arta, Bucuresti, 2010, p. 17-21;
\nSilvian Iosifescu, \u201eDe la \u00abVietile paralele\u00bb la viata romantata\u201c, \u00een volumul \u201eLiteratura de frontiera\u201c, Bucuresti, 1969, p. 273-302;
\nAdrian Marino, \u201eBiografia\u201c, \u00een volumul I \u201eDictionar de idei literare\u201c, Ed. Eminescu, Bucuresti, 1973, p. 255-282 si p. 818-821 (trimiteri la o serie de referinte fundamentale \u00een domeniu; cu alte cuvinte, un repertoar de bibliografie esentiala pe tema biografiei);
\nEugen Simion, \u201e\u00centoarcerea autorului. Eseuri despre relatia creator-opera\u201c, Bucuresti, 1981; editia a II-a, 1993; editia a III-a, 2005; editia a IV-a, 2013;
\nEugen Simion, \u201eGenurile biograficului\u201c, Ed. Univers enciclopedic,\u00a0 Bucuresti, 2002; editia a II-a, 2008.<\/p><\/blockquote>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Odata cu proliferarea autobiograficului din ultimele doua decenii, adica a literaturii confesive (jurnale si memorii), ar fi fost firesc sa asistam, \u00een literatura rom\u00e2na postdecembrista, \u00een spatiul istoriei literare re\u00eennoite, la o reconsiderare a biograficului obiectiv. Ne-am fi asteptat la o reabilitare semnificativa a biografiei ca specie particulara a literaturii nonfictionale, capabila sa sparga plafonul… Cite\u0219te mai mult »Biografismul in trei etape<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[2848,10222,10223],"class_list":["post-17700","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-biografie","tag-biografism","tag-cartea-biografica"],"views":2179,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/17700","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=17700"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/17700\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=17700"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=17700"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=17700"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}