{"id":17696,"date":"2014-02-13T12:33:10","date_gmt":"2014-02-13T10:33:10","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=17696"},"modified":"2014-02-13T12:33:10","modified_gmt":"2014-02-13T10:33:10","slug":"mtrie","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/mtrie\/","title":{"rendered":"MTRie!"},"content":{"rendered":"

Serban Anghelescu, Farmecul discret al etnologiei. Eseuri, Bucuresti, Editura Tracus Arte, 2013, 224 pag.<\/strong><\/p>\n

 <\/p><\/blockquote>\n

Sunt legat de Muzeul Taranului Roman din 2005. Boboc la Litere, citisem \u201eCartea cu EURI\u201c. \u00cei stiam din scris pe muschetarii institutiei: Calin Torsan, Cosmin Manolache, Ciprian Voicila si Sorin Stoica. Pe primii trei i-am cunoscut \u00een 2006, la cursul optional condus de doamna Rodica Zane. Aflam ca al patrulea, considerat de ceilalti si cel mai talentat, si cel mai ingenios, decedase, las\u00e2nd \u00een urma ceva proiecte. \u00cen c\u00e2teva minute, descopeream ca perspectiva despre taran nu s-a sclerozat iremediabil. Are mobilitate. C\u00e2tiva tineri se distantau de elogii. Nici nu adoptau tonul \u00eenjositor despre \u201etaranii\u201c. Pentru ei, taranul reprezenta o realitate contemporana. \u00cei preocupa mutatia antropologica. Falsa nostalgie nu-i interesa. Ce se petrecuse \u201ealtadata\u201c nu facea obiect de studiu, deoarece nu putea fi datat si, \u00een consecinta, izolat si observat.<\/strong> <\/em>
\nS-a \u00eent\u00e2mplat apoi sa discutam, la alt curs, despre \u201eTalmes balmes de etnologie si multe altele\u201c de Irina Nicolau. Autoarea sustinea faptul ca, dupa colectivizare, tarani nu mai sunt cei care muncesc pam\u00e2ntul pentru a se hrani, ci persoanele care, la sf\u00e2rsit de saptam\u00e2na si la zilele \u201emari\u201c, se duc la sate sa-si umple portbagajele cu tuica, vin, struguri, cartofi sau carne de porc. Identitatea se \u00eentemeia pe aprovizionare, efectuata, la nevoie, prin tranzactii financiare. La c\u00e2teva luni, \u00een 2007, l-am audiat pe Serban Anghelescu, pe atunci cercetator la MTR,\u00a0 invitat sa sustina o prelegere despre conceptul de \u201esarbatoare\u201c. Recunosteam abordarea. Asta era MTRia!
\nSistem si actualizare<\/strong>
\nC\u00e2nd \u00eel priveste pe celalalt, specialistul are doua predispozitii. Pe de o parte, sufera de miopie \u00een fata fenomenelor. Lucrurile statice, textul \u00een speta, \u00eel invita \u00een arhiva. Analiza si speculatia se contopesc. Pe de alta parte, reactioneaza cu ochi hipermetropi \u00eenaintea proceselor. Miscarea \u00eel obliga sa constate, sa descrie, sa compare cel mult recuzita. Fara \u00eendoiala, decantari de acest gen provin din influenta structuralismului. Pe de o parte se situeaza sistemul, caruia i se cauta legitatile de functionare. Pe de alta, sta actualizarea sistemului. Discutam, \u00eentr-o oarecare masura, despre distinctia \u00eentre istoria literara si cronica de carte, \u00eentre perseverenta si reactie imediata.
\nAm recurs la aceste precizari, \u00eentruc\u00e2t, asa cum am mai afirmat, \u00eent\u00e2mpin cu reticenta culegerile neomogene. Numai ca eseurile lui Serban Anghelescu, reunite sub titlul \u201eFarmecul discret al etnologiei\u201c, lasa la vedere diferenta neta \u00eentre planuri. \u00cent\u00e2lnim articole \u00eenclinate spre geometrie si hermeneutica si, \u00een paralel, scrieri de popularizare, bazate pe efecte stilistice. \u00cen deschiderea cartii \u00eensa, cele doua atitudini se \u00eembina. Gasim o sugestie privitoare la schema recurenta a povestilor lui Creanga, expusa \u00een limbaj anecdotic, relev\u00e2nd importanta ospatului ca experienta narativa fundamentala. Placerea degustarii sporeste p\u00e2na la final, c\u00e2nd eseistul \u00eesi submineaza enunturile precedente, anunt\u00e2nd ca va elucida cazul: \u201eE ispititor sa asociezi hulpaveala reala a lui Creanga cu povestile lui frapant alimentare si sa-ti \u00eenchipui ca mehenghiul iubitor de m\u00e2ncaruri multe si grele, lacomul de galuste, sarmale si placinte lasa \u00een urma scrieri despre bucuria si grozaviile hranei. Totusi, \u00abHarap-Alb\u00bb, basmul central, nu se lasa interpretat \u00een cheie culinara. Nici idiotenia initiatica a lui Danila Prepeleac nu este digestiva. Despre ei, cu prilejul urmator\u201c (\u201ePovestile cu poale-n br\u00e2u\u201c, p 8). Si promisiunea se dovedeste minciuna. \u00cen carte nu e. Ar mai fi varianta ca Serban Anghelescu sa \u00eemprumute datoria anuntata de \u201epocovnicu\u201c Iordache din \u201eLa hanul lui M\u00e2njoala\u201c (Caragiale). \u00cen fond, eroarea fiind semnalata, scopul s-a \u00eendeplinit. Ma \u00eentreb totusi daca autorul a dat peste solutia optima. Cred ca ea se numeste \u201ecadou\u201c\/ \u201eschimb\u201c\/ \u201etranzactie\u201c. Grecii au rasp\u00e2ndit ideea ca darul oferit este o pierdere, rascumparata de la cel care \u00eel primeste. Dar daca persoana omenita nu pricepe codul, atunci plateste cu viata. Pomana nu se da degeaba. Pe Harap-Alb \u00eel scapa de la moarte furnicile, pentru ca si el le crutase. Sp\u00e2nul \u00eel tine \u00een viata, c\u00e2ta vreme printul mostenitor i se supune. C\u00e2t despre Danila Prepeleac, \u00eel las pe altul sa achite.
\nInterpretarea operei \u2013 culte sau orale \u2013 ajunge tabiet. Asadar, are caracter repetitiv. Jurnalul de lectura se \u00eentemeiaza, asa cum ne-am obisnuit de la \u201eTemele\u201c lui Nicolae Manolescu, pe identificarea detaliului ignorat de at\u00e2tea ori: \u201eAm recitit \u00abTrenul de noapte\u00bb al lui Ioan Grosan, uimit, cu uimire cresc\u00e2nda, iritat de propria mea lentoare \u00een atingerea sensului. Recitesc si acum\u201c (\u201eTren cu trandafiri\u201c,
\np. 13). Ineficienta lecturii atentioneaza asupra riscurilor profesionalizarii activitatii. Neimplicat afectiv, cercetatorul \u2013 strainul \u00een genere \u2013 omite faptul ca \u201eobisnuinta\u201c, perceputa ca ritualitate, nu se motiveaza. Se executa. Practicarea cutumelor este axiomatica \u00een anumite medii. Se revendica de la \u201er\u00e2nduiala\u201c, termen-cheie pentru M. Sadoveanu. Spatiul rural nu-si pune problema gasirii unei ratiuni. Dispune de ea. \u00cen proza lui Ioan Grosan, miracolul porneste de la empatie: \u201eAdultul necredincios Fotiade simte puterea divina, nedefinita, retraind sacralitatea hranei, si se arata \u00een aceasta circumstanta mult mai vechi, mai \u00abprimitiv\u00bb el, citadinul, dec\u00e2t taranul Simion\u201c (p. 15).
\nTaranul recent<\/strong>
\nExista \u00een volum o disputa indirecta cu falsele traditii. Nu, Serban Anghelescu nu apara un trecut pur, hambar al adevarului popular. Atentioneaza asupra faptului ca mentalitatea rurala, c\u00e2nd se confrunta cu riturile de trecere, nu se refugia \u00een lumea domestica, \u00een gospodarie, ci \u00eencerca sa \u00eembl\u00e2nzeasca salbaticia si necunoscutul: \u201eAnimalul emblematic al Craciunului, figura Christi, ram\u00e2ne cerbul, pe care nu-l cresti \u00een curte si care nu-ti da slanina\u201c (\u201eNu cred \u00een porcul de Craciun\u201c, p. 39). \u00cembatr\u00e2nirea taranului \u00een retorica de tip romantic este preocuparea esentiala din articolele despre epocile \u201eglorioase\u201c. Serban Anghelescu polemizeaza, deopotriva, cu obsesia v\u00e2rstei ancestrale a acestei categorii sociale si cu prelungirea abuziva a comei induse. Judecatile antropologice ilustreaza o chestiune asumata tacit de pasoptisti. Intelectualii de factura liberala, din secolul al XIX-lea, au inventat \u201etaranul\u201c. Le-a revenit antropologilor sarcina sa lamureasca evolutia, apel\u00e2nd, aparent contrar preocuparilor, la surse livresti. \u00cen letopisete, redactate de \u00eenvatatii medievali, nu s-ar prea \u00eent\u00e2lni mentionati: \u201eCronicarii reactioneaza la fel ca geografii care nu observa c\u00e2mpia, \u00eenregistr\u00e2nd numai accidentele\u201c (\u201eTaranul invizibil\u201c, p. 92).
\nDesi, nu-mi place sa admit, aici s-ar putea invoca presupusul \u201ecaracter de clasa\u201c al boierimii. Concomitent, ar fi de dorit sa cautam contraargumente. Dar, raritatea aparitiei personajelor individuale \u00een cronici s-ar explica si prin distinctiile operate \u00eentre \u201emazili\u201c, \u201erazesi\u201c si \u201evecini\u201c. Taranimea nu alcatuia o masa uniforma. S-ar adauga si organizarea institutionala a societatii medievale, care \u00eei marginaliza pe cei ne\u00eencadrati \u00een administratia statului. Ne \u00eencredinteaza Stavrichie, sfetnicul \u00eemparatesc din \u201eCreanga de aur\u201c (Sadoveanu), \u00een cuv\u00e2ntarea premergatoare nuntii lui Constantin Isaurianul cu Maria.
\nChiar daca afirmatiile despre literatura veche nu vor fi validate, ram\u00e2ne indiscutabila contributia carturareasca la fabricarea unei punti artificiale de la pag\u00e2nism la recluziunea \u00een fata industrializarii si a tehnicismului: \u201eNe putem g\u00e2ndi astazi, fara dispret sau \u00eencr\u00e2ncenare, la toti cei \u00eenspaim\u00e2ntati de instaurarea unei modernitati capitaliste pe care o simteau ca o agresiune si se credeau datori sa opuna rezistenta, prin regresiune catre o traditie nebuloasa. \u00cen cel mai bun caz apar \u00een literatura teritorii fabuloase, imagini ale stravechimii care, de fapt, sunt constructii noi, fara o relatie directa cu asa-zisa traditie imemoriala. Aceste spatii literare, ale lui Sadoveanu de pilda, constituie p\u00e2na astazi o categorie care lipsea, cea a arhaicului\u201c (\u201eTaranul rom\u00e2n suntem noi, plugari si pastori de fantasme\u201c, p. 183). Daca ne raportam si la remarca facuta pe marginea povestirii \u201eTren de noapte\u201c, etnologul nu greseste. Taranul nu-si da seama ca el comunica nemijlocit cu metafizicul. El stia doar ca \u201easa se face\u201c si ca \u201easa se cuvine\u201c.
\nDesigur, reactii naive. Dar nici orasenii, ne lamureste cercetatorul, nu \u00eenteleg pe ce lume traiesc. Singura indiscretie a culegerii lui Serban Anghelescu.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Serban Anghelescu, Farmecul discret al etnologiei. Eseuri, Bucuresti, Editura Tracus Arte, 2013, 224 pag.   Sunt legat de Muzeul Taranului Roman din 2005. Boboc la Litere, citisem \u201eCartea cu EURI\u201c. \u00cei stiam din scris pe muschetarii institutiei: Calin Torsan, Cosmin Manolache, Ciprian Voicila si Sorin Stoica. Pe primii trei i-am cunoscut \u00een 2006, la cursul… Cite\u0219te mai mult »MTRie!<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[10215,3422,10214,10216],"class_list":["post-17696","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-farmecul-discret-al-etnologiei-eseuri","tag-muzeul-taranului-roman","tag-serban-anghelescu","tag-taranul-recent"],"views":1591,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/17696","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=17696"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/17696\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=17696"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=17696"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=17696"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}