{"id":17694,"date":"2014-02-13T12:31:04","date_gmt":"2014-02-13T10:31:04","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=17694"},"modified":"2014-02-13T12:31:04","modified_gmt":"2014-02-13T10:31:04","slug":"apa-dintre-doua-emisfere","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/apa-dintre-doua-emisfere\/","title":{"rendered":"Apa dintre doua emisfere"},"content":{"rendered":"

Stefan Baghiu, Spre Sud, la Laceni, Bucuresti, Editura Cartea Rom\u00e2neasca, 2013, 64 pag.<\/strong><\/p>\n

 <\/p><\/blockquote>\n

Debutul lui Stefan Baghiu te loveste \u00een valuri ca \u201ebeat\u201c-urile \u00een crescendo: dinamica lirica \u2013 pauza de analiza \u2013 lirica tonica \u2013 pauza de reflectie. Volumul este structurat \u00een trei parti: doua emisfere cerebrale (\u201eAsa se danseaza acum\u201c, \u201eNoptile\u201c) dezechilibrate chimic si ritmic de un r\u00e2u afectiv (\u201eUnde Petra\u201c). Gasesc minunat faptul ca este exploatat underground-ul actual. Cred ca filiatia din spatele coloanei tematice a poemelor nu trece prin Andrei Ruse, ci mai degraba prin Ovidiu Verdes sau Alexandru si Mihail Vakulovski. Sa cautam \u00een ritmicitatea monotona a petrecerilor electrizante (rave, goa, dub etc.) material pentru lirizare functioneaza ca si cum Ezra Pound ar fi supus prelucrarii poetice peisaje si situatii beat sau hippie.
\nPortret brut<\/strong>
\nPrima secventa a cartii (\u201eAsa se danseaza acum\u201c) \u00eel pune pe Stefan Baghiu \u00een doua ipostaze. Mai \u00eent\u00e2i, este cartograf al spatiilor generatiei sale deschise spre o alternativa. Apoi, devine portretist de grup, care substituie ironiei sau sarcasmului (se resimt, totusi, si ele pe parcursul volumului) nevoia de a scrie, de a reimagina si de a reflecta, cu toate ca nu-si asuma apartenenta la vreun tip de subcultura: \u201eVad spectacolul imens pe care \u00eel pregatisem, unde mi-am ratat intrarea\u201c (p. 9). Cu aceasta forma de distanta implicata paseste \u00een lumea petrecerilor rave dominate de extasy, prafuri si LSD. Grupajele de versuri, spuneam, lovesc \u00een valuri.
\nPoemul \u201eSpre Sud, la Laceni\u201c trece de la agitatia unui spatiu proaspat descoperit: \u201eAm ascultat padurea electro (…)\/ Acolo s-a prizat de se-nfiorau\/ studentii Erasmus slabanogi\u201c (p. 11) la pauza de analiza: \u201eAbia atunci totul revine la normal,\/ c\u00e2nd trec prin fata ochilor mei (…)\/ tot felul de anunturi \u00eent\u00e2mplatoare,\/ care ma calmeaza,\/ \u00abda, asta e lumea cu care m-am obisnuit\u00bb\u201c (p. 12). \u00cen poemul \u201eCeva din chimie\u201c sunt analizate toate posibilitatile de distractie directionate chimic: \u201ecred \u00een viziunile katana \u00een exces\u201c; \u201eAtunci vom pune cu adevarat \u00een scena\/ pierderea luciditatii, resuscitarile amabile\u201c (p. 13). Textul trece dupa aceea la observatia linistita, ca o nota de subsol, ca un cuantum al posibilitatilor extatice explorate p\u00e2na atunci: \u201eCaut\u00e2nd frumusete, \u00abdragoste si futai\u00bb\/ sub luminile metropolei si \u00eentre adolescentii care nu\/ faceau altceva dec\u00e2t sa se plimbe,\/ fiecare cu siguranta lui t\u00e2nara si fireasca\/ la intrarea \u00een mall\u201c (p. 14). Din nou: portret brut de generatie t\u00e2nara, relevat de \u201edragoste coplesita de v\u00e2rsta\/ si de lipsa ei de eleganta.\/ Dragostea ca \u00een filme, cu reguli de miscare stricte si cadre largi\u201c (p. 16).
\nSchema anterioara este condusa \u00eentr-o reflectie impusa de devierile aceleiasi v\u00e2rste: \u201eAm, totusi, o ultima \u00eentrebare,\/ ceva din chimie\/ care ar putea sa rezolve, cum\/ toata fericirea asta\/ a venit odata si apoi a ramas acolo\/ si nu mi-o mai amintesc\u201c (p. 18). \u00cen poemul \u201eAsa se danseaza acum\u201c, Baghiu \u00eencadreaza alt portret de grup agitat \u00eentr-o reflectie-rama \u2013 polaroidul \u2013, care geometrizeaza aluziv forfota similara cu cea dintr-o tabara: \u201eDa, e adevarat, ni s-a spus ca totul se va schimba,\/ ca vor veni turisti care sa umple terasele de la Retro, ca toata lumea va r\u00e2de \u00een telegondola\/ fac\u00e2nd cu m\u00e2na baietilor\u201c (p. 25). Mi s-a parut extrem de interesanta pozitia de pe care face asta: se transpune \u00een Philip Zimbardo. Priveste autoritar, supravegheaza nivelurile impulsive: \u201eAi crede atunci ca ai de a face de fapt\/ cu un mic experiment social, un fel de teatru\/ regizat de Zimbardo care se agita\/ ca nu cumva sa-i moara vreun actor\u201c (p. 26). Un text unde referintele stau marturie pentru aplecarea lui Stefan Baghiu spre experiment calculat, controlat regizoral de la o limita reflexiva (aici intervine lirizarea) care \u00eencetineste dinamica (unei petreceri, de pilda). De altfel, lentoarea va mai interveni \u00een textele sale. \u00cen prima parte a volumului mi se pare ca efectul scontat vine mereu din liricizarea folosita ca o fr\u00e2na care dilata observatia si perceptia dinamicii din jurul sau. Retinem, p\u00e2na acum, poetizarea observatiei.
\nMecanica fina<\/strong>
\nA doua sectiune a volumului (\u201eUnde Petra\u201c) prezinta tot impulsurile, dar de data aceasta personalizate, ba chiar cu adresa. Diluarea lor este halucinanta. Baghiu este tot \u00een pozitie de observator. Scrie, totusi, poezie \u00een care creeaza imagini sexuate precis (partea anterioara oferea doar clisee ale sexualizarii). Iese la iveala din nou nevoia de a controla realitatea ca pe un scenariu psihic (sau psihotic). Filmele (tripurile) lui Stefan Baghiu sunt unice si insolite ca experientele chimice care le-au motivat. Senzatiile nu \u00eei mai sunt sintetizate de chimia reala, ci de \u201echimia\u201c afectiva. Iata cum aratau imaginile marcate de detasarea observatorului din prima parte a volumului, \u00een poemul \u201eP\u00e2na acum\u201c: \u201eLumina\/ va face regie pe pielea ta\/ si oricine ar privi ar putea spune\/ ca asta e cel mai apropiat lucru de arta\/ pe care l-a putut vedea p\u00e2na atunci\u201c (p. 21). Mai \u00eencolo, \u00een poemul \u201eAdunate, zilele noastre nu fac doi bani\u201c, Baghiu \u00eencepe sa se implice: \u201eFilmul nostru inexistent si ostentativ,\/ o palida impresie despre lume,\/ un colt neimportant de umanitate\/ \u00een lentoarea ss.m.t bizara a omenirii. Nu contam, Petra,\/ si asta ma supara cel mai tare (…)\u201c (p. 43). Sau, o prezenta poetica care merge pe urmele lui Emil Brumaru \u00een poemul \u201eAia a fost doar o viziune de-a ta\u201c: \u201eDaca te-am masturbat si tremurai \u00een spatiul meu marunt, nu ai fost oare de o frumusete nemaivazuta?\u201c (p. 39). Din nou, lirica se bazeaza pe reflectie, pe un stop-cadru. Imaginile sunt grupate de ochiul regizoral. \u00cen efect, perceptia cititorului este dilatata, aprofundata.
\nNici ultima parte a volumului \u2013 \u201eNoptile\u201c \u2013 nu se lasa mai prejos, desi contine un singur poem cu titlul \u201eNoptile (\u00eenaltimi impresionante) pentru Fj\u00f6gur p\u00edan\u00f3\u201c. Din nou, un text care \u00eencepe cu niste referinte care confirma aplecarea autorului spre cinematografie, poate spre putere de control. Si ca sa faca asta trebuie sa intre \u201e\u00eentr-un alt film\u201c, cum s-ar exprima o parte din generatie. Exista si aici aceste aluzii lingvistice structurate \u00eentr-o tautologie: \u201eUnii au filmat (\u00eentr-un film!) (…)\u201c (p. 51). C\u00e2nd este, \u00een sf\u00e2rsit, aproape singur cu g\u00e2ndurile sale chimizate, Baghiu face sinteza imaginarului prelucrat, \u00eesi lasa mintea si lirica sa se explice, devine autosuficient, nu mai \u00eentretine raporturi cu underground-ul sau cu feminitatea, se comporta ca \u00eentr-o experienta LSD: \u201edeasupra r\u00e2ului\/ pe care-l privesc si halucinez t\u00e2mpit,\/ ma stric si ma stric si ma fac din nou, (…)\/ sub o reclama cu proiectul \u00ab24 de expresii ale solitudinii\u00bb\/ si un baiat cu flashuri \u00eenspaim\u00e2ntatoare, palid,\/ holb\u00e2ndu-se la terase \u00eendepartate unde Petra\/ s-a dezbracat, proasta,\/ c\u00e2nd se apropia rasaritul \u00een Scheveningen,\/ \u00een timelaps-ul ssictunui aparat foto (…)\u201c (p. 54).
\nUltimul poem din volumul \u201eSpre Sud, la Laceni\u201c este pur autoreferential. Stefan Baghiu se joaca cu elemente anterioare (flashuri, Unde Petra, Scheveningen s.a.) si \u00eesi da pe fata tehnica: \u201etimelaps-ul unui aparat foto\u201c. Lovitura finala vine din elucidarea sintezei dintre imaginarul preluat din experientele de sorginte occidentala \u2013 underground (vizibile pe tot parcursul volumului) si varianta lor personalizata, subiectivata, oferita pentru dilatarea perceptiei, poate chiar… rom\u00e2nizata: \u201eAm \u00eennoptat aiurea, am contemplat, desi e mult spus,\/ la conexiunile unei lumi deja virtuale,\/ se pierde ceva \u00een LENTOAREA asta \u2013 careia multi din media\/ i-au spus \u00abera vitezei \u00bb,\/ m-am simtit marunt si patetic\/ \u2013 acolo erau filmate organisme sintetice \u2013\/ si s-a spus, \u00een trecere, ca vom evolua at\u00e2t de mult\/ \u00eenc\u00e2t orice va fi perfect accesibil\u201c (p. 57).
\nLirica lui Stefan Baghiu este mecanica fina, de ceasornicar obsedat sa gaseasca o tonalitate perfecta \u00eentre trecerea de la tic! la tac!, de la grup la sine, de la observatie la reflectie. Aparent, face din poezie un bun liant. Cele doua emisfere cerebrale si santul central sunt suprasolicitate de imagini din doua feluri de chimie. Textul le linisteste, le modifica formele, dimensiunile, constitutia printr-o imagine-focus. Rar cineva lucreaza at\u00e2t de ordonat, si totusi diversificat, cu\u00a0 punct-contrapunct. Debutantul Baghiu acopera referinte interesante si recurge la tehnici solicitante, chiar daca poemele sale se bazeaza pe observatie. Buna alegere. Cred, totusi, ca scriitorul nu poate sa compuna poezie comprimata, scurta. Ne inunda de imagini. De fapt, textele sale cele mai slabe sunt \u00een acelasi timp scurte. Poetul nu are timp sa se desfasoare c\u00e2nd respinge conformismul purt\u00e2nd manusi. Arta constructiei migaloase domina arta cuv\u00e2ntului.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Stefan Baghiu, Spre Sud, la Laceni, Bucuresti, Editura Cartea Rom\u00e2neasca, 2013, 64 pag.   Debutul lui Stefan Baghiu te loveste \u00een valuri ca \u201ebeat\u201c-urile \u00een crescendo: dinamica lirica \u2013 pauza de analiza \u2013 lirica tonica \u2013 pauza de reflectie. Volumul este structurat \u00een trei parti: doua emisfere cerebrale (\u201eAsa se danseaza acum\u201c, \u201eNoptile\u201c) dezechilibrate chimic… Cite\u0219te mai mult »Apa dintre doua emisfere<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[10213,9916,9915,9914],"class_list":["post-17694","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-asa-se-danseaza-acum","tag-la-laceni","tag-spre-sud","tag-stefan-baghiu"],"views":2802,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/17694","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=17694"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/17694\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=17694"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=17694"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=17694"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}