Ajuns aproape de nonagenat, cu un palmares ce constituie deja o remarcabila opera de istoric si memorialist, Cicerone Ionitoiu (in acte are inca doua prenume: Aristotel si Traian) e una dintre figurile cele mai notabile din istoria postbelica a Rom\u00e2niei.
\nNascut la 8 mai 1924 in orasul Craiova, a studiat literele in capitala si s-a inregimentat politic (PNT) de timpuriu, lu\u00e2nd parte la actiunile patriotice contra Dictatului de la Viena, apoi contra ocupatiei sovietice si a procesului de comunizare a tarii. A platit pentru aceasta cu asupra de masura, urmarit si terorizat de \u201epolitia secreta\u201c, inca din anii razboiului, supus apoi la peste un deceniu de recluziune silnica, fiind unul dintre marii militanti pe linie democratica din perioada postbelica. Si-a descris el insusi avatarurile, minutios si sensibil, in numeroase lucrari legate de sistemul in cauza, insa mai cu seama in doua volume de \u201eMemorii\u201c, unul \u201edin tara s\u00e2rmelor ghimpate\u201c si altul \u201edin exil\u201c, ambele de o valoare documentara si ego-istorica inestimabila. Ele s-au bucurat de atentia criticii, cu bun temei, fiind socotite repere indispensabile in orice analiza temeinica a perioadei .
\nComent\u00e2nd prima parte a cartii, istoricul Marius Oprea, trecut el insusi prin experienta inchisorii, in faza crepusculara a regimului, a calificat-o drept \u201eSpovedania unui neinvins\u201c, pastis\u00e2nd astfel titlul cartii \u201einvinsului\u201c Panait Istrati din perioada interbelica. Activismul sau lucid si energic a fost apreciat chiar de Iuliu Maniu, presedintele partidului si fost premier, caruia avea sa-i dedice un pretios volum axat pe dimensiunea omului politic .
\nNu se pot rezuma judicios asemenea carti, in care cazuistica se vadeste inepuizabila, iar capacitatea autorului de a le memora, str\u00e2nge laolalta si descrie cu totul aparte. Finele razboiului, cu at\u00e2tea rasturnari spectaculoase, pe tar\u00e2m national, ca si in ordinea biografiei sale, l-a gasit in situatia unui t\u00e2nar, la douazeci de ani, deja incadrat politic, din 1943, an in care a si luat parte la o manifestare studenteasca contra Dictatului de la Viena. Investit anume cu misiunea de a organiza tineretul taranist din Oltenia, peste doi ani, a fost arestat de Siguranta, int\u00e2ia oara la 1 august 1945, intre altele pentru difuzarea unei declaratii facute de Iuliu Maniu, la 19 iulie acelasi an, declaratie ce dezavua linia politica impusa de ocupantul sovietic si asumata de guvernul Petru Groza.
\nPentru t\u00e2narul Cicerone Ionitoiu, licentiat in Litere si aspirant la o cariera politica in cadrul amintit, eminamente democratic, incepea o lunga perioada in care confruntarea cu noul regim devenise inevitabila, dupa cum s-a putut vedea la manifestatia proregalista din 8 noiembrie 1945, apoi la alegerile falsificate de comunisti din toamna anului urmator, ambele evenimente fiind ocazii in care militantismul sau national si democratic\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 s-au reliefat cu putere. Odiseea luptei sale cu organele represive, descrisa minutios in amintitele \u201eMemorii\u201c, au fost publicate la Polirom, cu o prefata de Marius Oprea, istoric trecut si el prin arcanele recluziunii silnice si animator constant al studiilor privind epoca dictaturii comuniste.
\nArestat (a c\u00e2ta oara?) la 15 august 1949, pus in libertate in septembrie 1954, s-a opus mereu abuzurilor dinauntru, ca si din afara inchisorii, las\u00e2nd peste tot impresia unui om pentru care adevarul, demnitatea, omenia conteaza superlativ. La o alta runda a detentiei, a avut parte (in Jilava) de presiuni pe linia asa-zisei reeducari: \u201eNi se cerea, ca la Pitesti, dar fara bataie, sa ne facem autodemascarea si sa ne demascam toti cunoscutii, promit\u00e2ndu-ne ca nimeni nu va avea de suferit. Timp de un an am trait in aceasta mocirla\u201c .
\nEram eu insumi, atunci, in sinistra inchisoare, pe reduit, impreuna cu Mihai Ursachi, viitor mare poet, in timp ce un alt coleg, arhitectul Nae Radulescu, era supus la anchete suplimentare si amenintat cu un nou proces. Concomitent, alti \u201eprizonieri\u201c erau pusi in libertate, fara cunostinta celor ramasi dupa gratii. Nu mi s-a cerut, c\u00e2t despre mine, sa-mi fac autocritica ori sa colaborez cu \u201eorganele\u201c. Eliberat la 16 aprilie 1964, printr-un decret de gratiere, eram deja in cautarea unui \u201eloc de munca\u201c, la Iasi, fara izb\u00e2nda, iar Cicerone Ionitoiu (nu-l cunoscusem acolo, personal) avea sa mai ram\u00e2na in Jilava p\u00e2na la 29 iulie, acelasi an.
\nSupravegheat continuu, tracasat, umilit, a depus mari eforturi de plecare definitiva, ani de-a lungul, insa n-a reusit sa iasa dec\u00e2t dupa interventia presedintelui Val\u00e9ry Giscard d’Estaing si o \u201ecampanie\u201c radiofonica de sprijin la \u201eEuropa Libera\u201c. Anii de exil constituie o alta etapa a vietii sale, una deplin coerenta cu faza anterioara, in sensul luptei neistovite cu regimul comunist. Actiuni de protest deschis, memorii, articole in presa, editarea revistelor \u201eLupta rom\u00e2na\u201c si \u201eDesteapta-te, rom\u00e2ne!\u201c sunt numai c\u00e2teva dintre uneltele folosite pentru a submina acel regim. A publicat, totodata, o suita de volume, dezvaluind ororile produse in tara sa: \u201eMorminte fara cruce\u201c, \u201ePersecutia Bisericii din Rom\u00e2nia\u201c, \u201eRezistenta armata a rom\u00e2nilor impotriva comunismului intre anii 1944-1960\u201c etc.
\nIn timpul tranzitiei postcomuniste, Cicerone Ionitoiu si-a extins inca mai mult proiectele, cercet\u00e2nd tot felul de arhive, tiparind alte carti si lu\u00e2nd parte la manifestarile comemorative la adresa celor care au combatut sistemul totalitar. Mi-a fost dat sa-l\u00a0 int\u00e2lnesc de mai multe ori, in asemenea ocazii (la Alianta Civica, la Memorial Sighet, la Institutul de Istorie \u201eN. Iorga\u201c), cu un real profit la orice revedere. Prima data ne-am intersectat insa pasii, scurt dar semnificativ, la Freiburg, in RFG, cu ocazia unui simpozion initiat la Biblioteca Rom\u00e2na din localitate, condusa atunci de entuziastul carturar Virgil Mihailescu, format la scoala bibliologica a lui Ion Bianu. Ne-am mai int\u00e2lnit o data, cu ani in urma, la Paris, in cadrul unei dezbateri pe tema istoriei recente si a mostenirii lasate de comunism, reuniunea fiind organizata de Biblioteca Rom\u00e2na, asa cum supravietuise aceasta dupa abolirea \u201eCortinei de fier\u201c. Nu pot dec\u00e2t regreta faptul ca asemenea int\u00e2lniri n-au fost mai dese si mai consistente, date fiind experientele si preocuparile noastre comune.
\nSe cuvin amintite, aici, din numeroasele-i lucrari, mai ales \u201eViata politica si procesul lui Iuliu Maniu\u201c (1997), \u201eNicole Val\u00e9ry \u2013 o lumina in bezna exilului rom\u00e2nesc\u201c (1997) etc. Ultima carte, \u201eFiguri de legenda\u201c (2013), scoasa sub egida Fundatiei \u201eAcademia Civica\u201c (redactor Mihaela Udrescu), merita o subliniere speciala, data fiind selectia memoriala a \u201epersonajelor\u201c. Remus Radina, de care il lega recluziunea si exilul, ii apare ca \u201eunul dintre eroii epocii noastre\u201c. Lui i-a rezervat cea mai ampla si mai calda evocare in noul florilegiu al rezistentei rom\u00e2nesti. La fel de impresionant e portretul lui Aurel State, despre care exista destule marturii consonante, inclusiv de la unii care l-au int\u00e2lnit numai in afara inchisorii, cum e cazul scriitoarei Ileana Malancioiu, consateanca legendarului militant. Un colonel rom\u00e2n, Munteanu, ajuns prizonier la Cercul Polar, isi indemna astfel confratii: \u201eCel care va supravietui viitorului nestiut, reintors acasa, sa spuna oricum, chiar g\u00e2ngav, ceea ce pam\u00e2ntul tace\u201c. Colonelul avea sa moara la Aiud, inainte de a fi in stare sa marturiseasca. Au facut-o altii, precum Aurel State (\u201ePe drumul crucii\u201c, 1983) sau Aurelian Gulan (\u201eMarturii din Iadul Rosu, de la Vorkuta la Gherla\u201c, 1995), ca sa notez doar exemple la indem\u00e2na, primul evocat afectuos si in \u201eFiguri de legenda\u201c. Ion Gavrila Ogoranu, binecunoscut el insusi ca memorialist al epocii, se confeseaza intr-un pasaj memorabil, testamentar: \u201eAm pornit pe un asemenea drum av\u00e2nd credinta ca aceasta ne era datoria, altfel nu puteam. Orice soarta ne va da Dumnezeu, suntem siguri ca din jertfa noastra va iesi un viitor mai bun pentru neamul rom\u00e2nesc\u201c .
\nCa cercetator al fenomenului concentrationar si ca publicist, in exil, dedicat cauzei rom\u00e2nesti si democratiei, Cicerone Ionitoiu a manifestat aceeasi tarie de caracter ca si in lupta politica din patria \u201esocialista\u201c. Seria de volume scoase sub titlul de \u201eMorminte fara cruce\u201c, studiile privitoare la rezistenta armata, la Biserica, la unele figuri proeminente ale vietii noastre politice alcatuiesc un capitol aparte.
\n\u201eAdevarul despre drama poporului rom\u00e2n\u201c, iata sensul acelor \u201eFiguri de legenda\u201c evocate in noul volum, deplin consonant cu cele dinainte, scrise intr-o viata de aparator al cauzei nationale. Fiecare efigie din cele peste douazeci e un segment semnificativ din dramatica noastra istorie postbelica, contur\u00e2nd in ansamblu imaginea miscarii de rezistenta a rom\u00e2nilor sub dictatura comunista. Ultimele secvente din volum par a fi si cele mai cizelate, sub aspect artistic, memorialistul vadindu-se mai atent la forma. Cel care incheie suita de \u201efiguri legendare\u201c (\u201eVasile Paraschiv\u201c) releva inca o pilda de lupta eroica pentru adevar si libertate.
\nAvem de-a face, s-a mai spus, cu un \u201eadevarat cronicar al suferintei si demnitatii rom\u00e2nesti\u201c, suferinta descrisa de-a lungul c\u00e2torva decenii. Autorul a stiut sa aleaga dintre figurile demne de interesul posteritatii, evoc\u00e2nd militari, medici, preoti, ingineri, tarani etc., ca intr-o galerie menita a rezista timpului. Si-a evocat singur, memorialistic, in detaliu sinuozitatile biografiei sau lexicografic, in monumentala serie de autor, \u201eVictimele terorii comuniste\u201c, acolo unde firida personala a impus un contur de microbiografie.
\nUn studios preocupat de rastimpul celor noua decenii, in care Cicerone Ionitoiu si-a dus existenta, ar gasi in ea destula materie de cercetare si reflectie, cu elemente personale, dar si altele evoc\u00e2nd contextul epocii.
\nUn asemenea studiu s-ar impune acum ca urgenta, dat fiind ca neobositul militant si carturar s-a stins intre timp, la Paris, spre marele regret al celor care l-au cunoscut .<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Ajuns aproape de nonagenat, cu un palmares ce constituie deja o remarcabila opera de istoric si memorialist, Cicerone Ionitoiu (in acte are inca doua prenume: Aristotel si Traian) e una dintre figurile cele mai notabile din istoria postbelica a Rom\u00e2niei. Nascut la 8 mai 1924 in orasul Craiova, a studiat literele in capitala si s-a… Cite\u0219te mai mult »Cicerone Ionitoiu, memorialist si istoric al opresiunii comuniste<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[10193,10190,10189,10192,10191,1626],"class_list":["post-17684","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-spovedania-unui-neinvins","tag-cicerone-ionitoiu","tag-dictatul-de-la-viena","tag-marius-oprea","tag-memorialist","tag-memorii"],"views":1596,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/17684","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=17684"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/17684\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=17684"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=17684"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=17684"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}