Dezamagitor, fad si placid este \u201eHronicul si c\u00e2ntecul v\u00e2rstelor\u201c de Lucian Blaga \u00een lectura dlui Sorin Lavric. Scurta sa exegeza din \u201eRom\u00e2nia literara\u201c (17 ianuarie 2014) se intituleaza \u201eCronicarul placid\u201c. Eroarea de situare sare \u00een ochi din capul locului: Blaga nu este aici (si nici \u00een alta parte) \u201ecronicarul\u201c unei epoci istorice, oricare ar fi ea, dar al uneia \u201esabotate\u201c mitologic. Va \u00eencerca, t\u00e2rziu, sa fie si asa ceva, \u201ecronicarul\u201c unei epoci, cu st\u00e2ngacii prozastice si estompe poetice, \u00een \u201eLuntrea lui Caron\u201c, romanul autobiografic postum tiparit \u00een 1990. \u201eHronicul…\u201c nu trece prin istorie, ci prin mitologie, nu face \u201ereportajul\u201c epocii, dar \u201emitologia\u201c ei si a lui. E \u201ehronicul\u201c unei v\u00e2rste adormite si \u201eadamice\u201c sau e, cum spune si titlul, un \u201ec\u00e2ntec\u201c al v\u00e2rstelor copilului universal, cum credea Calinescu despre eroul \u201eAmintirilor…\u201c lui Creanga. Indispus estetic de cartea \u201eplacidului\u201c poet, dl Sorin Lavric comite, dupa parerea mea, eroarea \u2013 neadecvare flagranta \u2013 de a citi \u201eHronicul…\u201c cu ochiul pregatit si potrivit lecturii romanului \u201eLuntrea lui Caron\u201c: stralucite stilistic si pline de subtile intuitii psihologice si nu numai, multe \u2013 aproape toate! \u2013 din observatiile si asertiunile sale patrunzatoare pot fi adecvate romanului postum, dar nu unei carti care \u00een fond spune ceea ce spune celebrul sau vers \u201eeu nu strivesc corola de minuni a lumii\u201c din poemul ce prefateaza primul volum al poetului din Lancram si care, de fapt, defineste viziunea de esenta romantica a creatiei lui de p\u00e2na la ciclul \u201eMoartea lui Pan\u201c \u2013 acesta reprezent\u00e2nd \u201e\u00eencheierea v\u00e2rstei edenice\u201c (cf. Ion Pop). \u201eHronicul…\u201c ram\u00e2ne un c\u00e2ntec, unul \u00eeng\u00e2nat cu vocea regasita ori pastrata a copilului: c\u00e2ntecul v\u00e2rstelor edenice, al copilariei, adolescentei si chiar al primei tinereti prin care \u201eistoria\u201c nu trece si nu pune ridurile vremii pe \u201ecorola de minuni a lumii\u201c. De aceea, \u00eemi pare ca stralucitul lector care citeste \u201eHronicul…\u201c cu ochii vigilenti ai cititorului de mai t\u00e2rziu al romanului de epoca si autobiografic \u201eLuntrea lui Caron\u201c sav\u00e2rseste eroarea prevenita \u00een celebrul vers citat mai \u00eenainte, dezvrajind o lume \u00een fond \u00eenchisa si anistorica. Cu exceptia acestei inadecvari, dl Sorin Lavric poate avea perfecta dreptate si maxima pertinenta c\u00e2nd descopera \u201eplaciditatea cu care (Blaga) ocoleste paroxismele vietii. Frazele, menite a fi gustate, sunt sterile sub unghiul virulentelor. \u00cenchis parca \u00eentr-un laborator aseptic, \u00eentre peretii caruia nicio tresarire patetica nu are voie sa patrunda, Blaga priveste istoria printr-o fanta ce nu lasa sa intre dec\u00e2t cuante mici de sentiment caldut\u201c. \u201ePentru Blaga\u201c \u2013 scrie inimitabil si invidiabil dl Sorin Lavric \u2013 \u201eviata e apretata ca o conventie si molcuta ca o fata de perna\u201c. Asa e, purtatorul (evocatorul?) v\u00e2rstei edenice nu si-a ridicat \u00eenca obrazul de pe laudata perna a Somnului si nu priveste aici nicidecum, Istoria, ci asculta, prin somn, un c\u00e2ntec… \u201eBlaga simte mai bine peisajele dec\u00e2t oamenii\u201c \u2013 scrie cu mare pertinenta Sorin Lavric parca despre romancierul ratat din \u201eLuntrea lui Caron\u201c! \u2013 \u201e\u00eencremenirea lucrurilor fiind mai potrivita temperamentului sau placid dec\u00e2t fiintelor \u00eencarcate cu otravuri sufletesti. Viata spontana \u00eel \u00eencurca, surprizele \u00eel st\u00e2njenesc si rautatea oamenilor \u00eel pune pe picior de fuga. Blaga nu are organ pentru rau, antenele lui neput\u00e2nd sesiza cruzimile istoriei\u201c. Nu le-a sesizat, dar a suferit aceste cruzimi ale istoriei care \u201el-au pus pe fuga\u201c: consideratiile scoase din lectura neadecvata a \u201eHronicului…\u201c ar putea fi, la rigoare, o excelenta introducere dintr-un mare eseu de acut interes dedicat descoperirii si aducerii la lumina a radacinilor obscure ce-au nutrit celebra teorie viu criticata \u00eenainte de 1989 despre \u201eboicotul istoriei\u201c a unui mare creator \u201esperiat\u201c si retras din fata devastatoarei ei invazii \u00een muntii mitologici si \u00een lauda somnului. \u201eHronicul si c\u00e2ntecul v\u00e2rstelor\u201c nu sustine cheia de lectura cu care dl Sorin Lavric \u00eencearca sa descuie poarta acestui text ce ram\u00e2ne mut ca poetul: e forma filozofica si ironica \u00een care \u201eplacidul\u201c Blaga \u00eesi pacaleste preainteligentul si sagacele sau cititor din viitor care, ramas la o poarta \u00eenchisa, sf\u00e2rseste, cum spune, prin a se \u201eindispune estetic\u201c. Pacat.
\nId est
\nProfesorul Stefan Cazimir sustrage din Arhivele Securitatii si publica \u00een \u201eRom\u00e2nia literara\u201c o scrisoare a lui Wolf Aichelburg, savuroasa si plina de \u201erautati\u201c la adresa unor mari scriitori rom\u00e2ni si francezi: de la Arghezi si Rebreanu si p\u00e2na la Balzac, Flaubert, Stendhal si Hugo, niciunul nu scapa de gura compatriotului nostru! Le arunca, una c\u00e2te una, c\u00e2t colo capodoperele, exclam\u00e2nd plictisit la culme: \u201eCiteste-le (probabil citeasca-le) cine ar vrea, pe mine sa ma lase \u00een pace!\u201c. Adorabil, cusurgiul neamt \u00eei seamana marelui Pococurante al lui Voltaire care str\u00e2mba \u00eentruna din nas si caruia nimic nu-i place: spre nedumerirea inocentului Candide. \u00cen fata acestei radicale incompatibilitati gusturile nu se mai discuta: amuzati, dam din umeri si trecem mai departe. Altceva e foarte interesant. Scrisoarea e trimisa prietenului Ion Negoitescu si poarta data 24.05.1956. Data extrem de importanta, caci anul respectiv marcheaza cum mai stiu supravietuitorii ascutirea \u201eluptei de clasa\u201c de la o zi la alta, asa cum nota febril un mare poet din epoca \u00eentr-o celebra poezie a lui. \u00cen consecinta ochii Securitatii \u00eesi ascuteau si ei privirea ca sa descopere \u201edusmanii\u201c tot mai numerosi ce si-ar fi scos capul la lumina. Inevitabil, ochii Securitatii dadeau roata si asupra lumii literare cu rezervorul ei bogat de dizidenti sau opozanti, \u00een genere anticomunisti. Profesorul Stefan Cazimir, cunoscutul fondator al unui partid liber-schimbist \u2013 \u00een esenta, liber-schimbismul este o forma deviata de sincronism lovinescian! \u2013 se arata \u00een comentariul sau aproape intrigat de ignoranta, prostia si slaba instructie culturala a securistilor care nu baga de seama \u201estr\u00e2mbele\u201c jignitoare \u2013 \u201enonconformisme\u201c, apreciaza domnia sa \u2013 la adresa unor mari scriitori rom\u00e2ni ca Arghezi sau Rebreanu, ca sa nu mai spun de clasicii francezi. Nu-i intereseaza pe securisti nici ca Wolf Aichelburg constata neaderenta literaturii la comunism, respectiv, \u201eapolitismul\u201c creatiei \u00een raport cu doctrinele politice dirijiste. \u00cen schimb, acesti securisti analfabeti se agata de niste initiale, \u201ei.e.\u201c din scrisoarea respectiva, banuind \u00een spatele lor, \u201ecine stie, vreun nume conspirativ\u201c. Ne place sa vedem \u00een mirarea dlui Stefan Cazimir doar un simptom caracteristic si o calitate definitorie a profesorului demn de acest nume: \u00eenclinatia eruditului toba de carte de a-i instrui pe altii, de a-i lumina pe ignoranti. Cu siguranta, acei securisti, cititori ai scrisorii, puteau fi niste analfabeti, dar prosti nu erau si nici rai profesionisti \u00een meseria lor: nu se opreau la dedesubtul politic din scrisoarea respectiva, nici asupra relei judecati estetice (!) a unor capodopere si, \u00een schimb, cautau dusmanul \u00een dosul unor initiale din latinescul \u201eid est\u201c, adica \u201ealtfel spus\u201c, cum explica d-sa. Cu tot respectul, cred ca Profesorul Stefan Cazimir exagereaza ironiz\u00e2ndu-i, nedrept, pe \u201ecititorii\u201c de atunci ai scrisorii: analfabeti ori nu, ei \u00eesi faceau meseria, una si aceeasi \u00een toata lumea, \u00een orice stat sau or\u00e2nduire, caut\u00e2nd cu lum\u00e2narea numele si prenumele \u201esabotorilor\u201c, chit ca nu stiau latineste si, mai rau, nici abrevierile pe care aceasta le comporta. \u00cen cazul special al lor, literele erau mai importante dec\u00e2t opiniile. Id est, \u00een linie generala securistii de meserie erau niste \u201eapolitici\u201c, vaz\u00e2nd conspiratori si acolo unde nu erau, \u00een dosul unor initiale. Nu-i meseria lor sa-l citeasca pe Hugo ori sa-l pretuiasca pe Flaubert sau Arghezi, cu opiniile lor cu tot. De opinii se ocupau cenzorii, proveniti, ei, din diverse medii, inclusiv din mediul literelor. Spre deosebire de securisti, acestia nu erau c\u00e2tusi de putin \u201eapolitici\u201c…<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Dezamagitor, fad si placid este \u201eHronicul si c\u00e2ntecul v\u00e2rstelor\u201c de Lucian Blaga \u00een lectura dlui Sorin Lavric. Scurta sa exegeza din \u201eRom\u00e2nia literara\u201c (17 ianuarie 2014) se intituleaza \u201eCronicarul placid\u201c. Eroarea de situare sare \u00een ochi din capul locului: Blaga nu este aici (si nici \u00een alta parte) \u201ecronicarul\u201c unei epoci istorice, oricare ar fi… Cite\u0219te mai mult »O indispozitie estetica<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[10184,10182,10183,482,1381],"class_list":["post-17680","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-cronicarul-placid","tag-luntrea-lui-caron","tag-blaga","tag-romania-literara","tag-sorin-lavric"],"views":1351,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/17680","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=17680"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/17680\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=17680"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=17680"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=17680"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}