{"id":17668,"date":"2014-02-06T13:12:54","date_gmt":"2014-02-06T11:12:54","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=17668"},"modified":"2014-02-06T13:12:54","modified_gmt":"2014-02-06T11:12:54","slug":"basme-de-craciun-si-de-altii-1","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/basme-de-craciun-si-de-altii-1\/","title":{"rendered":"Basme de Craciun. Si de altii\u2026 (1)"},"content":{"rendered":"

Nu despre o noua categorie de basme, zise sau citite de Craciun, la Sarbatoarea Nasterii Domnului, in jurul bradului impodobit, este vorba (macar ca o astfel de imprejurare festiva, familiala ar fi fost propice si povestitului, iar colindele fie ele crestine, religioase sau \u201elaice\u201c, satisfac, cu istorisirile lor despre Maica Sf\u00e2nta care isi cauta Fiul, ori\u00a0 despre voinicul invingator in lupta cu leul, pe care il gaseste \u201ed-adurmitu\/sub un spine infloritu\u201c, nevoia de poveste, de naratiune, de epic), ci despre un volum de \u201eBasme\u201c (culte, \u201ede autor\u201c) (Editura Zorio, 2013) semnat de Petre Craciun si lansat la editia din toamna a T\u00e2rgului \u201eGaudeamus\u201c.
\nScriitorul, originar din Vlasca lui Nichifor Crainic, nu este un debutant, o serie din naratiunile publicate in acest volum au aparut sub titlul \u201eFloarea intelepciunii si iarba puterii\u201c in 1997, povestirii care dadea titlul volumului acord\u00e2ndu-i-se Premiul I al Asociatiei Scriitorilor Iasi la concursul de povesti \u201eIon Creanga\u201c organizat de Muzeul Literaturii din Iasi si Bojdeuca din Ticau, in acel an. Petre Craciun este un scriitor cu experienta si cu merite in spatiul literaturii pentru copii, in afara de scrierile in proza amintite mai sus, la care trebuie adaugata proza, sa-i zicem, \u201erealista\u201c, \u201eC\u00e2ndva ma numeam Codita\u201c (tot 2013) a publicat si poezii pentru copii (\u201eTaina ghemului de ata\u201c, inclusiv un audio-book, in lectura autorului, 2011, \u201eCruciada pisicilor\u201c, 2013). D-sa este nu doar creator, dar si propagator al literaturii pentru copii, la sf\u00e2rsitul anului nu de mult incheiat a organizat \u2013 ne informeaza presa scrisa si vorbita \u2013 o \u201ecaravana a literaturii pentru copii\u201c in judetul Giurgiu, gest cultural nu indeajuns, totusi, mediatizat.
\nPetre Craciun aduna intre copertele cartii sale 14 naratiuni admirabil ilustrate de Anca Smarandache, ilustratia fiind, pentru cartile destinate copiilor, o conditie de existenta.
\nAutorul opteaza fara echivoc pentru denumirea \u201ebasme\u201c, ceea ce ar putea crea o oarecare confuzie intre cititori, obisnuiti sa aseze sub aceasta eticheta basmele populare, folclorice, orale, culese \u201edin gura poporului\u201c, spuse de un \u201eunchias sfatos\u201c \u201ela gura sobei\u201c \u2013 imaginea standard cu care ne-au obisnuit culegatori de basme populare, de la noi (Petre Ispirescu) si de aiurea (Fratii Grimm). Aici suntem in fata unor basme \u201eculte\u201c, \u201ede autor\u201c (N. B. \u2013 aflu ca un cercetator francez ar fi folosit pentru prima data formula \u201ebasme de autor\u201c pe care am utilizat-o si eu de vreo 30 de ani, fara sa stiu ca paternitatea ei este revendicata de cineva \u2013 mea culpa! \u2013 ,\u00a0 culpa pe jumatate iertata, pentru ca, in scris, de fiecare data c\u00e2nd am recurs la ea, am pus-o intre ghilimele).
\nSunt, se intelege, o serie de diferente marcate intre basmul popular si basmul \u201ecult\u201c, scoase in evidenta ori de c\u00e2te ori a venit vorba despre unul sau despre celalalt, ca, de exemplu, in articolul meu despre Basm din \u201eDictionarul general al literaturii rom\u00e2ne\u201c I, A\/B, 2004, s. v. (semnat N. C.) in care aminteam ca: basmul popular, oral, este destinat ascultarii, drumul lui fiind de la gura la ureche,\u201cde bouche \u00e0 l’oreille\u201c, in timp ce basmul cult, scris, este destinat cititului, se parcurge cu ochii (dar bunicii\/parintii care citesc cu voce tare nepotilor\/copiilor refac drumul de la gura la ureche); spre deosebire de basmul popular care are\/poate sa aiba numeroase variante, basmul de autor este ne-varietur, nu cunoaste variante, versiunea scrisa, tiparita ram\u00e2n\u00e2nd neschimbata, nealterata, mult si bine (in afara cazului in care autorul insusi intervine, d\u00e2ndu-ne astfel o noua versiune, tot de autor, a povestii respective); basmul popular autentic\u00a0 a dezvoltat, in timp, o structura \u201emonotipica\u201c (cf. V. I. Propp) constr\u00e2ngatoare pentru creatorul popular, dar si intens ajutatoare lui in procesul de creatie, in timp ce autorul cult are libertatea de a se departa, de a se distanta, de acel model, inc\u00e2t cititorul cu oarecare experienta a lecturii, criticul literar ori folcloristul intrevad de la inceput diferenta dintre un basm cules si unul \u201ede autor\u201c, calitatea celui dint\u00e2i este de a fi \u201eun plagiat sincer si total, si geniul se releva in arta copiatului\u201c, cum formula magistral G. Calinescu, \u201eEstetica basmului\u201c, 1965, p. 385; ca simultan cu actul culegerii, consemnarii, punerii pe h\u00e2rtie sau pe un suport material oarecare a basmului \u201epopular\u201c, zis, rostit, a inceput si operatia de \u201eprelucrare\u201c a acestuia, de la \u201eFat Frumos din lacrima\u201c de Mihai Eminescu (1870) p\u00e2na in zilele noastre (de vazut, pentru edificare, admirabila \u201eAntologia basmului cult\u201c, 2 vol., realizata de Ioan Serb, Editura pentru Literatura, 1968).
\nCe drumuri poate sa apuce scriitorul, creatorul de basme culte? Poate, daca e genial, sa respecte intrutotul canonul, schema, sabloanele, structura basmului popular si sa dea un basm absolut original, personal, dar despre care poti sa juri ca e popular si sa-l judeci ca atare, cazul \u201ePovestii lui Harap-Alb\u201c de Ion Creanga.. Sau dimpotriva, sa imite caricatural ori parodic basmul popular, cum a facut I.L. Caragiale, ca sa ram\u00e2nem la clasici. Sau, in fine, sa-si aproprieze \u201egramatica\u201c\/\u201csintaxa\u201c si \u201elexicul\u201c basmului popular, dar sa le foloseasca intr-o maniera pur personala, cum a facut Al. I. Odobescu in cel doua basme din \u201ePseudocynegetikos\u201c sau poate cum face Petre Craciun in volumul comentat de noi. Pentru ca \u201ebasmele\u201c sale nu incep niciodata cu \u201e a fost odata ca niciodata\u201c nici nu se incheie cu \u201eam incalecat pe-o sa\u201c, personajele sale sunt toate, oameni, oameni obisnuiti, simpli, unii necajiti, rareori feciori de imparati sau crai, nu prea des perechea \u201eLupta\u201c\/\u201cVictorie\u201c din \u201eMorfologia\u201c lui Propp, inalienabila basmului fantastic, imbraca formele cunoscute, nici adversarii nu sunt neaparat zmei sau balauri cu sapte capete, nici forta eroului nu sta nezmintit in taria pumnului sau in agerimea sabiei, ci mai mult in ascutimea mintii. In fine, \u201efantasticul\u201c este in naratiunile lui Petre Craciun de alta natura comparat cu cel popular, preval\u00e2nd, dintre toate modurile de manifestare a acestuia, metamorfoza. Flacaul cel sarac, plecat in lume sa scape de nevoi, este transformat, pe r\u00e2nd, de o vrajitoare rauvoitoare si de niste z\u00e2ne ajutatoare in magar, iepure, pasarica, redevine om si o transforma pe vrajitoarea\u00a0\u00a0 cea rea intr-o \u201eminunatie de fata cum nu era alta pe fata pam\u00e2ntului\u201c (\u201eDoua oale\u201c \u2013 o versiune a celebrului roman antic al lui Apuleius, \u201eMagarul de aur\u201c, ale carui radacini par a se afla, la r\u00e2ndul lui, intr-un vechi basm).
\nScriitorul anilor 2000 muta accentul de pe epic pe etic, de pe aventura pura pe meditatia inteleapta, de pe calitatile fizice exceptionale ale eroului pe frumusetea lui morala, pe bunatate, pe adevar, pe harnicie, bl\u00e2ndete, modestie. Cu toate acestea, naratiunile numite \u201ebasme\u201c de Petre Craciun nu sunt plictisitor-moralizatoare, ci au viata, miscare, suficienta aventura si multa seninatate. Asa ca, at\u00e2ta timp c\u00e2t natura umana, necoplesita definitiv de mizeria vietii de zi cu zi si nealienata integral de progresul tehnologic actual, mai aspira catre un dram de\u00a0 bine, de frumos, de dreptate, de intelegere, de bunatate, iar \u201efloarea intelepciunii\u201c prevaleaza asupra \u201eierbii puterii\u201c si din \u201eTara Adevarului\u201c a fost alungata minciuna, basmele lui Petre Craciun isi au locul lor pe rafturile librariilor si in inimile cititorilor.
\n*\u00a0 *\u00a0 *
\nO \u201epovestire in versuri dupa un basm de Petre Ispirescu\u201c realizeaza, printr-un exercitiu de creatie cutezator, Adrian Erbiceanu care transpune in stihuri originale basmul\u00a0 (atipic) publicat cu peste 150 de ani in urma, in 1862, sub titlul \u201eTinerete fara batr\u00e2nete si viata fara de moarte\u201c, de catre Petre Ispirescu, \u201eun culegator-tipograf\u201c, cum semna acesta.
\nLa drept vorbind, tentatia de a transpune in versuri basmele populare (principial, naratiuni in proza) i-a urmarit pe scriitorii rom\u00e2ni inca de la inceputurile \u201edescoperirii\u201c basmului popular. O probeaza \u201eAntologia basmului cult\u201c, 2 vol., EPL, 1968, de Ioan Serb (o noua editie, Editura \u201eGrai si Suflet \u2013 Cultura Nationala\u201c, 2003) in care figureaza basme versificate de Vasile Alecsandri (\u201eInsira-te margarite\u201c), Mihai Eminescu (\u201eCalin Nebunul\u201c, \u201eFata-n gradina de aur\u201c ), George Cosbuc (\u201eFata craiului din cetini\u201c, \u201eTulnic si Lioara\u201c etc.), toate pornind de la un basm popular in proza, desigur.
\nDar, lucru mai putin stiut, poate, chiar epica populara orala ofera c\u00e2teva exemple de naratiuni cu aceeasi tema, realizate fie in proza (basme), fie in versuri (balade-basm) precum \u201eTrei frati cu noua zmei\u201c, tipul 4 (9) din \u201eCatalogul subiectelor narative si al variantelor\u201c, Al. I. Amzulescu, \u201eC\u00e2ntecul epic eroic. Tipologie si corpus de texte poetice\u201c, Editura Academiei, 1981, sau\u00a0 \u201eMizil-Crai\u201c, tipul 13 (19) si altele. Comparate cu \u201eperechile\u201c lor in proza, baladele pastreaza, in mare, firul epic, dar adapteaza naratiunea la modelul \u201epovestii c\u00e2ntate\u201c. In locul lui \u201eA fost odata ca niciodata \u2026\u201c, lautarul recurge la formula c\u00e2ntecului epic, \u201ec\u00e2ntec povestitor de ascultare\u201c: \u201eFoaie verde de-avrameasa,\/Ia\u00a0\u00a0 s-ascultaz’ dumneavoastra\/L-asta poveste domneasca \u2026\u201c (\u201eTrei frati \u2026\u201c, inf. Stefan Neagu Piroi, Sadova \u2013 Dolj, intr-o inregistrare din 8 XII 1961, sau\u00a0 \u201eFoaie verde de susai,\/ Casile lu’ Mizil-crai,\/La mijlocu’ casilor\/Frumoasa masa mi-e-ntinsa\/Da mari boieri mi-e cuprinsa \u2026\u201c, zice Marin Dorcea, din Ciuperceni \u2013 Teleorman, 19 VI 1962.
\nLa fel, in locul formulei finale a basmului (\u201eSi-am incalecat pe-o sa\u2026\u201c), \u201ec\u00e2ntaretul de povesti\u201c (\u201ethe singer of tales\u201c, cf. A. B. Lord) actualizeaza formula baladei: \u201eNunta m\u00e2ndra ca-i facea,\/Neica, sa sa pomeneasca\/La cinstiti ca dumneavoastra!\/Si v-am zis, boieri, amini,\/V-am spus c\u00e2ntecu deplini\u201c
\nVersificarea de catre nativi presupune trecerea subiectului dintr-o categorie in alta, de la basm la c\u00e2ntec epic, cu schimbarile de functii si chiar de semnificatii corespunzatoare.
\n(va urma)<\/strong><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Nu despre o noua categorie de basme, zise sau citite de Craciun, la Sarbatoarea Nasterii Domnului, in jurul bradului impodobit, este vorba (macar ca o astfel de imprejurare festiva, familiala ar fi fost propice si povestitului, iar colindele fie ele crestine, religioase sau \u201elaice\u201c, satisfac, cu istorisirile lor despre Maica Sf\u00e2nta care isi cauta Fiul,… Cite\u0219te mai mult »Basme de Craciun. Si de altii\u2026 (1)<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[10178],"class_list":["post-17668","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-basme-de-craciun"],"views":3948,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/17668","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=17668"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/17668\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=17668"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=17668"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=17668"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}