Ceea ce s-a petrecut recent la Opera Nationala Bucuresti, la un spectacol cu \u201eTraviata\u201c de Verdi, depaseste orice inchipuire. A fost cel mai mare succes postrevolutionar al unui spectacol de opera, al unui c\u00e2ntaret de opera, comparabil cu cele din anii de legenda ai teatrului. Izbucniri de ovatii asurzitoare si aplauze puternice la fata de cortina, dupa ariile sopranei, dupa scene (\u201eAmami, Alfredo\u201c, actul secund), dupa supra-acute spectaculoase, intr-un entuziasm care a continuat la nesf\u00e2rsit. O nemaiauzita \u2013 pe scena noastra \u2013 talmacire a ariei \u201eAddio del passato\u201c (actul ultim) era gata-gata sa fie bisata, daca dirijorul nu relua destul de rapid spectacolul, practic oprit de public. Flori au curs din loji si de la balcoane, flori s-au daruit la sf\u00e2rsit c\u00e2nd melomanii sedusi pareau ca nu mai doresc sa plece acasa si au facut o coada interminabila in foyer, la autografe. O serata de vis, o atmosfera de vis, un adevarat eveniment, un triumf generator al unei frenezii de nedescris.
\nArtizanul acestor sentimente dezlantuite poarta un singur nume, Elena Mosuc, soprana celebra aureolata pe marile scene ale lumii incep\u00e2nd cu faimoasa Scala din Milano si revenita dupa multi ani in teatrul bucurestean, la important ceas aniversar al artistei.
\nA oferit o interpretare cov\u00e2rsitoare prin constructia minutioasa a personajului Violetta Val\u00e9ry de la starile de fram\u00e2ntare interioara pe care le traieste in primele trei secvente ale operei la serenitatea finalului. Socul primei iubiri, lovitura dura primita din partea lui Germont-tatal, sf\u00e2sietoarea decizie de a se desparti de Alfredo, jignirile care ii sunt aduse au fost contorsiunile de spirit pe care Elena Mosuc le-a simtit, ca desav\u00e2rsita actrita, ravasind ad\u00e2ncurile unui suflet chinuit. Le-a expus cu talent de mare tragediana, captiv\u00e2nd sala, fac\u00e2nd-o sa vibreze, tin\u00e2nd-o intr-o staza de continua tensiune. Frumoasa, delicata, gingasa, a fost \u2013 in ultimul act \u2013, lebada cu aripile larg deschise care s-au fr\u00e2nt in ploaia de petale de camelii.
\nToate aceste trairi si-au gasit pandantul in maiestria c\u00e2ntului, pentru ca artista, ca orice mare c\u00e2ntareata, trece prin glas expresii infinite. Posibilitatile de a le infatisa nuantat sunt fara margini. Elena Mosuc detine cheia unui arsenal de o rara bogatie, care isi are sorgintea in stap\u00e2nirea la perfectiune a ceea ce este sursa tuturor exprimarilor lirice, tehnica belcantista. In \u201eTraviata\u201c, a daruit-o romantismului verdian, ating\u00e2nd idealul in interpretare.
\nAm scris mult despre Elena Mosuc, despre varietatea de culori cu care isi inzestreaza c\u00e2ntul. Si in spectacolul bucurestean, soprana a creat netarmurite imagini expresive care au coplesit, au inc\u00e2ntat, au electrizat, au facut ca stralucirea si prospetimea vocii ei, modelate la extrem, sa rascoleasca inimi, sa induca extazul, sa subjuge. Pianissimele au oprit timpul in loc, legato-urile au fost imbatatoare, acutele au sfredelit spatiul acustic, tentele coloristice\u00a0 au invesm\u00e2ntat totul. Maiestrie la extrem.
\nPartenerii Elenei Mosuc s-au straduit sa-i fie prin… preajma. Problema a fost ca tenorul danez Sune Hjerrild (Alfredo), in pofida unui timbru liric placut, nu este inzestrat cu voce de amploare suficienta. Mai mult dec\u00e2t at\u00e2t, preparativele tehnice sunt precare si plasarea deranjant-nazalizata a sunetului i-a estompat sonoritatile si i-a privat glasul de proiectie corespunzatoare in sala. Aici este defectul, din cauza caruia vocea a parut si mai \u201ede buzunar\u201c. Poate ca un studiu bine indrumat ar produce ameliorari. Nici ambitusul nu-l serveste, asa ca nu inteleg de ce s-a ambitionat sa emita nota de Do natural acut din finalul cabalettei, oricum nescrisa de Verdi. A fost o incercare nefericita.
\nPentru rolul batr\u00e2nului Germont, baritonul Stefan Ignat a propus un personaj sever, inflexibil. O stana de piatra. Nimic nu l-a clintit din g\u00e2ndul de a o indeparta pe Violetta de Alfredo, de a-si proteja fiul. Stefan Ignat \u2013 un artist cu glas de calitate, cu rezonanta profunda, neatent la intonatie.
\nDistributia i-a mai cuprins pe Sidonia Nica (Flora), Cristina Eremia (Annina), Andrei Lazar (Gaston), Vasile Chisiu (Baronul), Daniel Filipescu (Marchizul), Iustinian Zetea (Doctorul), Constantin Negru (Giuseppe si Servitorul), Alin M\u00e2nzat (Comisionarul).
\nOrchestra si Corul Operei Nationale Bucuresti au fost dirijate de Adrian Morar.
\nLa serata aniversara, cei prezenti au asistat la scrierea de catre Elena Mosuc a unei pagini de glorie a primei scene lirice a tarii. Si pentru ca am facut referire la perioada de aur a teatrului, c\u00e2nd se montau spectacole in mod special pentru marii nostri c\u00e2ntareti Nicolae Herlea, Ludovic Spiess…, ma g\u00e2ndesc ca asa s-ar putea face si pentru diva zilei, Elena Mosuc. Poate \u201eLuisa Miller\u201c, poate \u201eLucrezia Borgia\u201c…, raritati nec\u00e2ntate la Bucuresti care i-au adus marii soprane succese de notorietate.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Ceea ce s-a petrecut recent la Opera Nationala Bucuresti, la un spectacol cu \u201eTraviata\u201c de Verdi, depaseste orice inchipuire. A fost cel mai mare succes postrevolutionar al unui spectacol de opera, al unui c\u00e2ntaret de opera, comparabil cu cele din anii de legenda ai teatrului. Izbucniri de ovatii asurzitoare si aplauze puternice la fata de… Cite\u0219te mai mult »Triumful Elenei Mosuc<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[66],"tags":[524],"class_list":["post-17666","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-arte-media","tag-elena-mosuc"],"views":1055,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/17666","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=17666"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/17666\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=17666"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=17666"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=17666"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}