{"id":17664,"date":"2014-02-06T13:10:58","date_gmt":"2014-02-06T11:10:58","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=17664"},"modified":"2014-02-06T13:10:58","modified_gmt":"2014-02-06T11:10:58","slug":"personaje-si-lumi-urbane-bucurestiul-teribil-si-provincia-cuminte","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/personaje-si-lumi-urbane-bucurestiul-teribil-si-provincia-cuminte\/","title":{"rendered":"Personaje si lumi urbane:  Bucurestiul teribil si provincia cuminte"},"content":{"rendered":"<p>Potrivit viziunii realismului socialist aplicate la domeniul creatiei cinematografice, eroul de film nu putea fi dec\u00e2t un om al muncii, mai mult dec\u00e2t at\u00e2t, un om al muncii care se particularizeaza printr-o anumita atitudine si un anumit comportament fata de munca, si anume unele bazate pe ideea de eroism si sacrificiu. Eroul comunist nu poate fi dec\u00e2t un erou pentru care viata se confunda cu munca, identitatea sa structur\u00e2ndu-se predominant in functie de acest aspect al vietii sociale. In contrast cu aceasta viziune se situeaza ipostaza eroului reflexiv in raport cu societatea in general si cu munca in particular. Este anti-eroul prezent in filmele care trateaza problematica muncii intr-un discurs critic, cu accente reflexive care trimit mai degraba la o viziune de tip postmodern a raporturilor dintre individ si societate. Redarea realitatii presupunea in practicile autohtone privind concretizarea metodei realismului socialist o operatie de diferentiere, selectare si prezentare doar a categoriilor de eroi (ai muncii) pozitivi care intruchipau \u201ecopacii tineri\u201c, \u201etot ceea ce este mai bun si mai demn in societatea noastra\u201c \u2013 asa cum afirma Nicolae Ceausescu in 1983 \u2013 situati la mare distanta de personajele inadaptate la societatea comunista, personajele asociale, incomode care in imaginarul ceausist reprezentau \u201eneghina\u201c sau \u201eputregaiul din padure\u201c.<br \/>\nEroul si antieroul muncii<br \/>\nInteresant este faptul ca reprezentarile cinematografice ale relatiei dintre indivizi si munca se diferentiaza semnificativ in functie de tipul de spatiu urban in care personajele locuiesc, muncesc si traiesc. Astfel, pornind de la raportul dintre tipul de erou al muncii\/anti-erou si tipul de spatiu urban (centru urban\/capitala sau provincie\/oras industrial) in care este plasat acesta, identificam in filmografia reprezentativa pentru problematica muncii in perioada 1960-1989 doua clase mari de eroi (ne referim aici la categoria personajelor principale): clasa \u201eAnti-erou\u201c (figuri \u201eatipice\u201c ale eroului muncii) situata predominant in spatiul urban central al capitalei si clasa \u201eErou al muncii\u201c (figuri \u201etipice\u201c ale omului muncii in socialism) situata predominant in spatiul urban de provincie. Relevante si semnificative in acest sens sunt filmele (doar c\u00e2teva exemple): \u201eCasa neterminata\u201c (1964), \u201eDiminetile unui baiat cuminte (1967), \u201eMeandre\u201c (1967), \u201eUn film cu o fata fermecatoare\u201c (1967), \u201e100 de lei\u201c (1973), \u201eFilip cel Bun\u201c (1975), \u201eProba de microfon\u201c (1980), \u201ePas in doi\u201c (1985) \u2013 pentru plasarea eroului muncii in urbanul bucurestean \u2013 si \u201eGioconda fara sur\u00e2s (1968), \u201eZile fierbinti (1975), \u201eMere rosii\u201c (1976) si \u201eImposibila iubire\u201c (1983) \u2013 pentru plasarea eroului muncii in urbanul de provincie.<br \/>\nBucurestiul reuneste figurile atipice in sensul de personaje care se abat de la modelele atitudinale si comportamentale trasate de doctrina comunista a \u201eomului nou\u201c. Personajele principale localizate in spatiul urban al capitalei nu sunt personaje \u201etipice\u201c in sensul conceptiei realismului socialist (in varianta lui \u201eautohtona\u201c): in primul r\u00e2nd, pentru ca nu sunt tipuri \u201epozitive\u201c in sensul in care ar fi trebuit sa reuneasca cele mai bune calitati, cele mai bune sentimente ale \u201eomului nou\u201c, calitati si sentimente generate si cultivate in contextul societatii socialiste (pozitivitatea ideala ca idee de baza a \u201eromantismului revolutionar\u201c de sorginte sovietica); in doilea r\u00e2nd, pentru ca legaturile manifeste dintre caracteristicile individuale ale personajelor si caracteristicile sociale ale contextului in care sunt plasate acestea sunt structurate la nivel de discurs cinematografic in termeni de dislocare in raport cu si nu de racordare la problematicile specifice ale timpului, fara ca aceasta sa insemne pe de alta parte plasarea personajelor si a unitatilor de actiune asociate acestora in cadre si contexte care nu fac obiectul \u201eactualitatii\u201c sociale.<br \/>\nOraseni \u201ebucuresteni\u201c<br \/>\noraseni \u201ede provincie\u201c<br \/>\nCele mai multe dintre filmele enumerate mai sus care au in comun plasarea naratiunilor filmice (in intregime sau partial) in Bucuresti mai au in comun faptul ca au facut obiectul cenzurii in epoca. Este vorba despre filmele: \u201eCasa neterminata\u201c (1964), \u201eDiminetile unui baiat cuminte\u201c (1967), \u201eMeandre\u201c (1967), \u201eUn film cu o fata fermecatoare\u201c (1967), \u201e100 de lei\u201c (1973). Indiferent de motivele si ratiunile oficiale ale cenzurii acestor filme, observam ca aceste filme inregistreaza acest tip de abatere semnificativa de la clasa eroului \u201etipic\u201c, mai concret, de la tiparul a ceea ce s-a numit \u201eomul nou\u201c socialist. Dar prin ce se caracterizeaza situatiile tuturor acestor eroi din categoria personajelor principale plasate in mediul de viata urban at\u00e2t \u201ecenzurat\u201c, c\u00e2t si \u201enecenzurat\u201c?<br \/>\nIdentificam o fizionomie a realitatii si actualitatii sociale a timpului care se articuleaza pe absenta muncii in \u201eCasa neterminata\u201c, superficialitatea, indiferenta, flaneria, epatarea in \u201eUn film cu o fata fermecatoare\u201c, ratarea profesionala in \u201eMeandre\u201c (un arhitect ajunge sa proiecteze barci), devianta, violenta, incalcarea normelor sociale, nonconformismul in \u201e100 de lei\u201c, oportunismul, superficialitatea, conduita morala precara, prezenta unor forme de comportament deviant in \u201eProba de microfon\u201c. Toate personajele principale ale filmelor amintite sunt semnificative prin aceea ca sunt reale si sunt atipice prin aceea ca nu sunt pozitive.<br \/>\nIn zona personajelor urbane \u201etipice\u201c din filmografia de actualitate a epocii identificam o dimensiune manifesta a pozitivitatii caracterelor. Omul muncii plasat in mediul urban \u2013 pentru ca tot despre acesta este vorba, in ipostaze diferite circumscrise domeniului muncii si pozitia ocupata in cadrul acestuia \u2013 este infatisat ca \u201etipul\u201c care reuneste cele mai bune calitati si trasaturi: este implinit, teafar, \u201etuns\u201c, cu spirit de sacrificiu pentru munca si participarea la proiectul socialist al modernizarii, da dovada de eroism. In cazul acestei categorii de personaje, aspecte ale vietii sociale ca familia, timpul liber, sanatatea, consumul cultural sunt plasate intr-un plan doi al naratiunii in favoarea avanscenei cotidiene a vietii muncii. Personajele puse sa actioneze in situatii de viata (mai ales in cadrul activitatilor de munca) ipostaziate in orasele de provincie sunt in majoritate personaje conformiste, obediente.<br \/>\nAstfel de personaje, prin atitudinile si comportamentele lor, contribuie la reproducerea si legitimarea modurilor si practicilor consonante cu principiile privind etica muncii si viata oamenilor muncii in comunism. Opozitia fata de sistem este foarte redusa sau inexistenta. Personajul inginerei chimiste si inventatoarei din \u201eGioconda fara sur\u00e2s\u201c (1968) care isi sacrifica viata personala si sentimentala in favoarea vietii profesionale intr-un combinat din provincie, personajul eroic al inginerului si directorului de santier naval din \u201eZile Fierbinti\u201c (1975) care isi dedica viata muncii pe santier, neglij\u00e2ndu-si propria sanatate si renunt\u00e2nd la orice proiect de viata personala, personajul doctorului chirurg din \u201eMere rosii\u201c (1976) care isi identifica viata cu munca in spitalul in care lucreaza sunt personaje emblema din filme emblema pentru universul muncii in orasele de provincie cinematografizate in filmele de actualitate.<br \/>\nConcluziv, ambele categorii de personaje urbane \u2013 ceea ce numim personaje urbane \u201ebucurestene\u201c si personaje urbane \u201ede provincie\u201c \u2013 adera la aceleasi probleme ale timpului lor, doar ca in perspective diferite: primii intr-o abordare conflictualista, ceilalti intr-o abordare consensualista. Ambele se revendica de la aceleasi zone tematice, doar ca modurile de constructie in jurul acestora difera. Altfel spus, variatiuni (discursive) pe aceeasi tema. Ceea ce ram\u00e2ne constant este prezenta raportului individ-societate din perspectiva biografiilor individuale sau colective plasate in timpul si spatiul \u201esocialiste\u201c.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Potrivit viziunii realismului socialist aplicate la domeniul creatiei cinematografice, eroul de film nu putea fi dec\u00e2t un om al muncii, mai mult dec\u00e2t at\u00e2t, un om al muncii care se particularizeaza printr-o anumita atitudine si un anumit comportament fata de munca, si anume unele bazate pe ideea de eroism si sacrificiu. Eroul comunist nu poate&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/personaje-si-lumi-urbane-bucurestiul-teribil-si-provincia-cuminte\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Personaje si lumi urbane:  Bucurestiul teribil si provincia cuminte<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[56],"tags":[10175,10177,10176],"class_list":["post-17664","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-antropologica","tag-eroul-de-film","tag-realismul-socialt-in-cinematografie","tag-societatea-romaneasca-in-film"],"views":1287,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/17664","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=17664"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/17664\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=17664"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=17664"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=17664"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}