{"id":17656,"date":"2014-02-06T13:02:42","date_gmt":"2014-02-06T11:02:42","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=17656"},"modified":"2014-02-06T13:02:42","modified_gmt":"2014-02-06T11:02:42","slug":"calvarul-prizonierilor-romani-in-urss","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/calvarul-prizonierilor-romani-in-urss\/","title":{"rendered":"Calvarul prizonierilor romani in URSS"},"content":{"rendered":"<p style=\"text-align: center;\"><strong>Constantin Ciopraga \u00een dialog cu I. Oprisan<\/strong><\/p>\n<p>&nbsp;<\/p>\n<blockquote><p>A rosti adevarul despre infernul vietii din Uniunea Sovietica echivala \u00een anii comunismului cu condamnarea la munca silnica pe viata daca nu chiar la moarte.<br \/>\nDe aceea a \u00eenflorit la noi literatura de proslavire a falsei imagini a traiului fericit de la Rasarit, de tip \u201eMitrea Cocor\u201d si de aceea istoricii s-au ferit sa dezvaluie calvarul prizonierilor rom\u00e2ni luati de rusi \u00een cel de-al Doilea Razboi Mondial, multi dintre ei capturati dupa \u00eentoarcerea armelor la 23 august 1944.<br \/>\nConstat\u00e2nd aceasta hiba a istoriografiei noastre, am \u00eenceput, din 1990, sa cautam spre a-i \u00eenregistra pe supravietuitorii holocaustului sutelor de mii de soldati si ofiteri rom\u00e2ni cazuti prizonieri \u00een Est. Dar, dupa scurgerea unei jumatati de veac, numarul lor se \u00eemputinase considerabil.<br \/>\nPrintre cei mai bine de 50 de insi cu care am mai putut purta convorbiri despre prizonieratul \u00een Rusia, s-a numarat si profesorul Constantin Ciopraga, de la Universitatea din Iasi, referent al tezei mele de doctorat, pe care l-am \u00eent\u00e2lnit pe data de 8 iunie 2005 la Vaslui, la un simpozion<br \/>\nM. Sadoveanu.<br \/>\nConvorbirea cu domnia sa, cel dint\u00e2i text din serialul pe care \u00eel \u00eenfatisam cititorilor, \u00eel publicam \u00een semn de omagiu adus Omului si Profesorului la \u00eemplinirea a 6 ani de la trecerea sa spre cele eterne (2 febr. 2008).<\/p>\n<p>I. Oprisan<\/p><\/blockquote>\n<p>&nbsp;<\/p>\n<p>&nbsp;<\/p>\n<p>\u2013 Domnule profesor, am aflat cu mare surprindere ca dumneavoastra sunteti unul dintre supravietuitorii miilor, poate sutelor de mii de prizonieri rom\u00e2ni care au murit \u00een Rusia \u00een timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial sau, mai precis, dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial.<br \/>\nAm aflat, pe urma, ca dumneavoastra ati folosit \u00eentruc\u00e2tva experienta de viata pe care ati trait-o acolo \u00een unul dintre romanele dumneavoastra. Din pacate, n-am avut posibilitatea, \u2013 nici n-am stiut ca veniti aici \u2013 sa parcurg romanul si sa pot sa va \u00eentreb \u00een paralel cu experienta personajului alter ego al dumneavoastra de-acolo si cu ceea ce se \u00eent\u00e2mpla \u00een carte fata de ceea ce reprezinta realitatea vie, cruda, pe care ati trait-o.<br \/>\nS-o \u00eencepem, asadar, mai batr\u00e2neste, cum s-ar zice, si sa-mi spuneti care era situatia dumneavoastra militara la \u00eenceputul celui de-al Doilea Razboi Mondial. Unde va aflati, ce grad aveati, la ce arma activati si asa mai departe.<br \/>\n\u2013 Romanul \u00een cauza, care se numeste \u201eNisipul\u201c, a fost scris \u00eenainte de 1989, deci trebuia se travestesc situatii reale, sa le transport \u00een fictiune pentru a putea sa-si faca loc pentru publicare. Asa \u00eenc\u00e2t toate trimiterile de acolo&#8230;<br \/>\n\u2013 &#8230; sunt valabile&#8230;<br \/>\n\u2013 &#8230;lagarul de la Mirabento, din roman, era \u00een realitate un lagar din Uniunea Sovietica&#8230;<br \/>\n\u2013 Da, da, da.<br \/>\n\u2013 Insula aceea, de undeva din Mediterana, era \u00een fapt o insula undeva, un areal, care fusese c\u00e2ndva proprietatea lui Dimitrie Cantemir.<br \/>\n\u2013 Aaaa!<br \/>\n\u2013 Si localitatea se numea Kantemirovka. P\u00e2na a ajunge acolo \u00eensa, doua cuvinte despre \u00eemprejurarile \u00een care ma aflam \u00een iulie 1942&#8230;<br \/>\n\u2013 1942?<br \/>\n\u2013 Da, iulie 1942, c\u00e2nd plecam pentru a doua oara pe front, dupa Odesa. Dupa Odesa, armata noastra care a iesit&#8230;<br \/>\n\u2013 &#8230; Sifonata!<br \/>\n\u2013 Da, aproape decimata, daca nu chiar decimata&#8230; Armata noastra a fost rechemata pentru \u201erefacere\u201c, cum se numea \u00een termeni militari, pentru reorganizare \u00een tara, \u00eenc\u00e2t am ajuns acasa&#8230;<br \/>\n\u2013 Ati participat si la luptele de la Odesa?<br \/>\n\u2013 Nu am ajuns p\u00e2na la Odesa. \u00cent\u00e2mplarea a fost, sau norocul a fost&#8230; ca eram la o unitate care a fost pastrata \u00een rezerva p\u00e2na \u00een ultimul moment. Si ma aflam cam la 15\u201320 km de Odesa. Nu uit si n-as putea uita niciodata noptile de septembrie, \u00een care luptele de la Odesa erau&#8230;<br \/>\n\u2013 &#8230;\u00een toi!<br \/>\n\u2013 &#8230;\u00een toi, c\u00e2nd noaptea bombardamentele aviatiei germane erau monitorizate \u2013 ca sa folosesc un termen de astazi \u2013, erau supravegheate de sute de proiectoare. Jeturile&#8230;<br \/>\n\u2013 Ca sa le vada!<br \/>\n\u2013 &#8230; fascicolele de lumini se miscau pe cer, era un spectacol feeric, dar \u00een fond tragic&#8230; pentru ca se auzeau bubuind, de rasuna, duduia pam\u00e2ntul! Se simtea la 15 km. Se simteau, se auzeau bubuiturile si&#8230;<br \/>\n\u2013 &#8230;exploziile.<br \/>\n\u2013 Da, exploziile. Dupa c\u00e2teva slunit ne-am \u00eentors de la Odesa, la \u00eenceputul lui noiembrie 1941. \u00cen iulie 1942 plecam pentru a doua oara, \u00een a doua parte a campaniei din Rasarit catre&#8230;<br \/>\n\u2013 &#8230; Stalingrad, Cotul Domnului?<br \/>\n\u2013 Catre Cotul Donului! Am mers cu un tren \u00eentreg, am plecat cu un regiment de la Roman. \u00cen prima parte, am plecat cu Regimentul 13 Dorobanti din Iasi.<br \/>\n\u2013 Erati ofiter sau ce erati?<br \/>\n\u2013 Da, facusem Scoala militara, eram sublocotenent. Acuma sunt maior!<br \/>\n\u2013 Foarte bine!<br \/>\n\u2013 Am facut Scoala militara la Bacau si, dupa c\u00e2teva luni, am mers direct pe front. Deci, \u00een 1942, dupa un stagiu pregatitor de vreo trei luni, patru luni, la Roman, am fost adunati \u00eentr-un careu \u2013 al Diviziei a saptea de infanterie \u2013, \u00eentr-un careu \u00een care erau vreo trei-patru regimente, un careu imens. A aparut acolo generalul, episcopul armatei, care avea grad de general, Partenie Ciopron, a tinut c\u00e2teva discursuri si mai ales rugaciunea care s-a facut catre Dumnezeu sa ne apere. Rugaciunea aceea a fost foarte \u00eenduiosatoare, as spune&#8230; tulburatoare! Era ruga adresata Domnului pentru salvarea noastra!<br \/>\nAm mers de la Roman&#8230; era noaptea, plecam pe front. Daca ar fi fost ziua, plecarea ar fi fost cu mult mai putin miscatoare. Plecarea \u00een necunoscut, noaptea, dubleaza aprehensiunile, dubleaza spaimele&#8230; Am ajuns cu un tren mare \u2013 25-30 de vagoane \u2013 \u00een care erau ofiterii \u00eentr-un vagon, \u00een rest erau carute, atelaje, armamente de tot felul si asa mai departe. Am ajuns la Cernauti. Am trecut mai spre nord, pe teritoriul care apartinuse Poloniei. Am ajuns \u00een felul acesta \u00een spatiul ocupat de&#8230;<br \/>\n\u2013 &#8230; nemti!<br \/>\n\u2013 De nemti, da.<br \/>\n\u2013 Kamenita&#8230;<br \/>\n\u2013 Da, mi-au ramas \u00een minte imagini de la Liov&#8230;<br \/>\n\u2013 Lvov.<br \/>\n\u2013 Lvov, da, Lemberg i se spunea \u00een germana. M-a impresionat multimea bisericilor, biserici catolice.<br \/>\n\u2013 Este si o biserica ortodoxa acolo, la \u00eenzestratea caruia a contribuit si Teodor Burada.<br \/>\n\u2013 Da, da, era un amestec. Lvovul era spatiul de tranzitie \u00eentre catolicismul polonez si ucrainieni. Era impresionant, nu te putea lasa indiferent modul \u00een care veneau persoane de buna conditie, \u00eembracate corect, care asteptau o p\u00e2ine de la noi, cei care mergeam pe front, si fiecare cauta sa dea ceva, pentru ca sa se puna bine cu Dumnezeirea&#8230; Asteptau o p\u00e2ine!&#8230; Era o saracie&#8230; o mizerie la superlativ.<br \/>\nAm mers asa vreo patru zile, p\u00e2na am ajuns aproape de front, la vreo 30-40 de kilometri. Am fost debarcati si am mers apoi pe jos; nici nu se putea merge altfel, totul era distrus, retelele de cale ferata erau distruse. Am ajuns \u00eentr-o dimineata de sf\u00e2rsit de iulie si \u00eenceput de august \u00een zona&#8230;<br \/>\n\u2013 Spre Harkov, nu? Parca pe acolo avea Cantemir palatul&#8230;<br \/>\n\u2013 Am ajuns&#8230; nu, noi eram mai jos. Am ajuns \u00eentr-un spatiu care parea spatiu mort, nu era nicio miscare absolut&#8230; Se banuia \u00eensa&#8230; Misterul acela era cu at\u00e2t mai tulburator pentru ca nu stiam c\u00e2ti sunt, cum sunt \u00eenarmati, cam ce numar de oameni sunt acolo, pe malul Donului. Eram pe partea dreapta a Donului, un mal foarte \u00eenalt, era un promontoriu la vreo 15-20 de metri deasupra apei&#8230; \u00cen prima ora, c\u00e2nd am fost instalati pe pozitii, cum se spunea, pusi \u00een tema, italienii care se retrageau&#8230;<br \/>\n\u2013 Italienii?<br \/>\n\u2013 Da, am schimbat divizia, erau italienii, erau Divizia Pasubio, care se retragea. I-am vazut totusi, erau niste divizioane de artilerie, care, \u00een semn de plecare, au tras&#8230; fiecare tun a tras c\u00e2te 5-6-10 lovituri de tun peste Don. Mi-au ramas \u00een minte comenzile italienilor: \u201eNumero uno, numero due&#8230; fuoco! Fuoco!\u201c<br \/>\n\u2013 Frumos, da!<br \/>\n\u2013 Am pastrat de la \u00eenceput temerea ca suntem putini. Asta a fost cauza \u00eenfr\u00e2ngerii! Armata sovietica, un amestec de tot felul de neamuri, nu era pregatita la nivelul celei germane. Armata germana era o masina de lupta perfecta, totul mergea ca un ceasornic. Rusii \u00een schimb erau multi, au biruit cu&#8230;<br \/>\n\u2013 &#8230; numarul!<br \/>\n\u2013 &#8230;cu multimea, cu numarul! Au trecut lunile, au venit&#8230; iarna vine foarte devreme acolo, \u00een octombrie era deja zapada mare!<br \/>\n\u2013 Da, da.<br \/>\n\u2013 \u00cen noiembrie, Donul era \u00eenghetat. Asteptam&#8230;<br \/>\n\u2013 Se putea trece peste gheata?<br \/>\n\u2013 Da, rusii treceau peste gheata! Era o zona cu ravene, cu niste crapaturi \u00een scoarta, la latimea de 20 de metri si ad\u00e2ncimea de 15 metri&#8230; acolo facusem&#8230; acolo si mai \u00eendarat, la 3-4 km se facusera niste adaposturi de iarna. Venea iarna. Ce ne facem?! \u00cen pregatirea pentru iarna au intrat si costumele&#8230; o vestimentatie de camuflaj. Nemtii aveau, pe l\u00e2nga uniforma, un costum alb, ca sa nu poata fi&#8230;<br \/>\n\u2013 Descoperiti!<br \/>\n\u2013 Da, depistati imediat. La noi, acele halate, care se puneau peste uniforma, peste manta, erau mai simple, dar destul de practice! Au venit t\u00e2rziu&#8230; N-am stiut ca vor veni asemenea costume. Ni s-au dat \u2013 la compania la care eram \u2013 halatele respective. Cei care erau \u00een linia \u00eent\u00e2i nu stiau ca noi, care veneam din spate, suntem rom\u00e2ni, si-au \u00eenceput sa traga \u00een noi. Au fost racnete, semnale, \u201enu trageti, nu trageti!\u201c S-au lamurit pe urma cei din linia \u00eent\u00e2i, care nu stiau nimic, s-au lamurit ca nu suntem rusi&#8230; Au venit de c\u00e2teva ori, au trecut grupuri mici, asa, niste comandouri, de 15-20-30 de rusi, pe gheata au trecut. Veneau p\u00e2na la noi. Erau forme de sondaj, vroiau sa vada cam c\u00e2ti suntem. Nu trebuia sa ai mare stiinta militara, de strategie militara, ca sa-ti dai seama ca suntem putini! Era un militar fata de celalalt cam la 30 de metri. Era o linie foarte slaba. Nu exista, cum \u00eenvatasem \u00een scoala militara, nu exista linia a doua, de rezerva. Era un singur r\u00e2nd! Asa se face ca teama, spaima erau aproape generale! \u00centr-un razboi, majoritatea sunt rezervisti, ofiterii activi si ceilalti sunt \u00eentr-un numar redus, restr\u00e2ns.<br \/>\n\u2013 Asa e.<br \/>\n\u2013 Se primea presa, chiar si \u00een prima parte a razboiului erau doua ziare, doua gazete, cotidiane care apareau \u00een fiecare zi&#8230; \u201eSentinela\u201c. Si unul saptam\u00e2nal, care se numea \u201eCasca\u201c.<br \/>\n\u2013 Speciale pentru armata?<br \/>\n\u2013 Da, speciale pentru armata. Era o formatie militara, \u00eentr-un fel de salopete si aveau pe m\u00e2na initialele \u201eP.P.\u201c, adica \u201ePresa si propaganda\u201c si acolo erau de regula scriitori, oameni de litere, gazetari, care stiau sa faca o gazeta; cealalta publicatie, \u201eCasca\u201c era de formatul unui ziar mare, pagina mare, larga; celalalt, \u201eSentinela\u201c era imprimat pe jumatate de pagina, cum ar fi azi \u201eRom\u00e2nia literara\u201c.<br \/>\n\u2013 Era de dimensiuni mai mici, A3.<br \/>\n\u2013 Da, exact.<br \/>\n\u2013 Dar se faceau acolo, pe front, la divizie, sau veneau din tara?<br \/>\n\u2013 Nu, nu. Nu se faceau acolo, veneau de undeva din tara, poate de la Iasi poate de la Bucuresti. Erau stiri de pe front, despre armata germana, despre realizari, despre situatia frontului&#8230;<br \/>\n\u2013 Da, da.<br \/>\n\u2013 Ele erau mai mult sau mai putin linistitoare. Am retinut, de exemplu, din \u201eSentinela\u201c, niste reportaje de front care erau semnate \u201esoldat T.R. Ivascu Gheorghe\u201c.<br \/>\n\u2013 Aaaa!<br \/>\n\u2013 Era George Ivascu! Care lucra acolo&#8230;<br \/>\n\u2013 Da?<br \/>\n\u2013 Multi scriitori, multi oameni de litere, multi gazetari erau folositi la aceste formatii de presa-propaganda. Cel mai important dintre oamenii de litere a fost Constantin Virgil Gheorghiu&#8230;<br \/>\n\u2013 Am auzit.<br \/>\n\u2013 &#8230; care pe urma a ramas \u00een Franta si bine-a facut, pentru ca ar fi fost suprimat aici. Articolele lui, reportajele lui din prima parte a razboiului au fost publicate \u00eent\u00e2i \u00een ziarul \u201eUniversul\u201c ca foiletoane, apoi reunite \u00een volum sub titlul \u201eArd malurile Nistrului\u201c.<br \/>\n\u2013 Da.<br \/>\n\u2013 Din partea a doua, c\u00e2nd s-a ajuns p\u00e2na \u00een Kuban, p\u00e2na departe \u00een Caucaz, articolele respective, reportajele respective purtau titlul \u201eAm luptat \u00een Crimeea\u201c. Erau convorbiri cu generali, cu oameni de baza din conducerea statului, stiri despre situatia de la Bucuresti&#8230; \u00cen preajma caderii \u2013 caderea s-a produs la 19 noiembrie 1943 si a doua oara \u00een 19 decembrie \u2013 dupa o luna&#8230;<br \/>\n\u2013 Domnule profesor, dar atunci, \u00een preajma \u00eenaintarii rusesti, \u00een afara de sondajele acelea, nu faceau propaganda, nu ziceau \u201earuncati armele, treceti de partea noastra \u201e?<br \/>\n\u2013 Da, aruncau fluturasi, niste petice de h\u00e2rtie, unele semnate de prizonierii, cei care deja cazusera, cu semnaturile lor olografe reproduse. Asa, si&#8230; sau ce spunea tovarasul Stalin, ca daca nu va predati o sa fiti ocupati, o sa va conduca soldatii, ofiterii vor fi dati deoparte. Cam asta era sensul.<br \/>\n\u2013 Dar au venit si ofiteri de-acolo, trimisi speciali, ca sa va predati, la sefii de unitati?<br \/>\n\u2013 Nu.<br \/>\n\u2013 Se zice c-ar fi venit asemenea ofiteri trimisi de dincolo cu misiunea ca sa trateze capitularea sau sa urgenteze capitularea.<br \/>\n\u2013 \u00cent\u00e2i s-au \u00eenmultit bombardamentele.<br \/>\n\u2013 Aha!<br \/>\n\u2013 Forta aeriana nu era la mare \u00eenaltime, nu era&#8230;<br \/>\n\u2013 Era modesta la noi.<br \/>\n\u2013 Nu, si la ei. Era modesta si la rusi.<br \/>\n\u2013 Aaa!<br \/>\n\u2013 Odata, \u00eentr-o zi de iarna cumplita, o bomba a cazut doar la patru-cinci metri de mine&#8230; Eram cu un grup, era un fel de semnal despre ce ne va astepta! Erau bombardamente izolate&#8230;<br \/>\n\u2013 Trageau la \u00eent\u00e2mplare, asa?<br \/>\n\u2013 Da, la \u00eent\u00e2mplare! S-a \u00eent\u00e2mplat&#8230; asa, au venit la un moment dat, era cred ca pe 18 noiembrie, a venit un atac cu tancuri, au trecut peste Don peste apa-nghetata&#8230;<br \/>\n\u2013 Pe gheata?<br \/>\n\u2013 Da, pe gheata. Au venit poate&#8230; cred ca era un regiment de tancuri, erau vreo 20-30 de tancuri&#8230; Un batalion de tancuri cred ca nu are mai mult de patru-cinci tancuri.<br \/>\n\u2013 Da, da.<br \/>\n\u2013 Au \u00eenaintat&#8230; E \u00eenspaim\u00e2ntatoare aparitia tancurilor, e spectaculos&#8230;<br \/>\n\u2013 Fac zgomot mare!<br \/>\n\u2013 Da, da. Soldatii care erau cu aruncatoare de flacari, unii s-au apropiat p\u00e2na la vreo cinci metri de ele si-au \u00eenceput sa traga.. Le-au incendiat. Si aceia n-au iesit! Ei erau pregatiti sa moara, pentru ca stiau ca daca vor cadea prizonieri vor fi omor\u00e2ti, si atunci au ramas \u00een tancuri. Unele tancurile au explodat, aveau armament pentru tunul de 70 mm&#8230;<br \/>\n\u2013 Proiectile.<br \/>\n\u2013 Da, proiectile care \u00een cantitate imensa faceau prapad! Unele tancuri au fost lovite mai usor. Daca-i rupi o senila, el se \u00eenv\u00e2rte asa&#8230;<br \/>\n\u2013 Da, da.<br \/>\n\u2013 Am vazut lupta de tancuri foarte de aproape&#8230; asa, ca martor foarte apropiat. Era un soldat bucovinean, un atlet, o frumusete si forta musculara! Pastrav \u00eel chema. Si s-a apropiat de un tanc. Cei de-acolo stiau ca tot vor muri si au tras si l-au ucis, a murit sub ochii nostri! Deruta care s-a produs&#8230; O asemenea deruta se numeste \u00een termeni tehnici de arta militara \u201edefectiune\u201c. Asta era! La noi se spune ca la o fabrica oarecare a intervenit o defectiune, asta era, un defect, \u201edefectiunea\u201c este starea de deruta care pune stap\u00e2nire pe ostasi, de la comandant p\u00e2na la ultimul din trupa si \u00een care ordinea este pierduta si situatia este absolut irecuperabila. Ei, rusii, au sondat cum era apa Donului, \u201eTihii Don\u201c \u2013 Donul cel linistit, e-ntr-adevar o apa calma, poate mai lata dec\u00e2t chiar Dunarea&#8230;<br \/>\n\u2013 Nu prea are cadere&#8230; Nici Volga nu are cadere&#8230;<br \/>\n\u2013 Da, da, da&#8230; Apa lina&#8230; Dincolo se vedeau padurile misterioase, padurile albe&#8230;<br \/>\n\u2013 De mesteceni.<br \/>\n\u2013 Da, da. Ei cunosteau, aveau informatori, aviatie care trecea peste linia frontului&#8230; Au adoptat strategia clasica: la distanta de vreo 20 km au facut cate o bresa&#8230; apoi au mers&#8230;<br \/>\n\u2013 Au \u00eenconjurat&#8230;<br \/>\n\u2013 Au facut o \u00eencercuire&#8230; Au facut \u00een felul acesta&#8230; locul \u00een care s-au \u00eent\u00e2lnit cele doua aripi ale combatantilor, locul acela era dinainte fixat si au ajuns \u00een felul acesta la situatia ca generalii corpului de armata, generalul de divizie si altii care erau la vreo 10-15 km \u00een urma au cazut primii.<br \/>\n\u2013 Nu se asteptau!<br \/>\n\u2013 \u00cen situatia respectiva, mortii nostri.. \u2013 mi-aduc aminte de comandantul de companie, care era un \u00eenvatator \u2013 a murit acolo. Zeci de soldati au ramas pe zapada. Dumnezeu stie ce s-a \u00eent\u00e2mplat cu ei! Am alergat, am mers, ne-am retras, ne-am tot retras spre apus. Erau ofiteri care aveau mijloace si harta terenului de acolo si aveau compas, aveau&#8230; cum se cheama?<br \/>\n\u2013 &#8230;busola.<br \/>\n\u2013 Da, busola&#8230; si eram siguri ca ajungem, ca iesim din \u00eencercuire. Dupa orbecaiala din timpul noptii credeam c-o sa ne revenim&#8230; Era \u00eengrozitor!<br \/>\n\u2013 Dar c\u00e2nd ati \u00eenceput sa va retrageti? C\u00e2nd ati vazut ca au trecut tancurile si de-o parte si de alta, sau nu le vedeati dec\u00e2t dintr-o parte?<br \/>\n\u2013 Da.<br \/>\n\u2013 S-a primit ordin?<br \/>\n\u2013 S-a produs o \u00eenvalmaseala ca nu se mai stia nimic sigur, daca esti dintr-un regiment sau altul&#8230; Era un regiment din Muntenia, altul din Transilvania&#8230;<br \/>\n\u2013 Era deruta generala.<br \/>\n\u2013 Da, deruta. Pe drumul acela de retragere, care era dezolant, erau zeci de masini italiene \u00een special, ei aveau o organizatie mult mai tehnica, erau masini, tunuri&#8230; toate ramase pe sosea, abandonate si \u00een felul acesta am ajuns \u00eentr-o buna dimineata, cred ca era pe 22&#8230;<br \/>\n\u2013 &#8230;noiembrie?<br \/>\n\u2013 Da, noiembrie, am ajuns \u00eentr-o localitate&#8230; Satele erau extrem, extrem de rare: poate la 40-50 de km departare unul de altul ! Se crapa de ziua, c\u00e2nd am intrat \u00eentr-o mica localitate, \u00eentr-un sat&#8230; Dintr-o casa au aparut vreo 10-12 rusi, nemilitari, pareau soferi, pareau partizani si asa mai departe&#8230;<br \/>\n\u2013 Aveau arme?<br \/>\n\u2013 N-aveau arme&#8230; Eram pe-o ulita pe care se gaseau grupuri de germani, de italieni, de unguri, un amestec extraordinar si unul dintre capeteniile lor a \u00eentrebat rastit \u2013 parea beat \u2013 \u201eNemt\u00ee est?\u201c A zis: \u201eSunt nemti?\u201c Ei nu vazusera nemti, nu stiau care sunt nemti. \u00cen grupul \u00een care eram eu, eram vreo 15-20 de rom\u00e2ni din toate regimentele. I-au scos pe germani, mai erau si germani \u00een jurul nostru \u00een frumoasele lor costume de camuflaj albe \u2013 i-au culcat la pam\u00e2nt si i-au ucis, nu \u00eempusc\u00e2ndu-i, ci&#8230; unul dintre ei&#8230; probabil era sofer avea o&#8230; Primii soldati ucisi pe care i-am vazut atunci acolo, din diferite regimente, au fost germani. Pe noi ne-au considerat niste sateliti, nu responsabili principali. Un soldat din Tulcea, un lipovean, care stia limba rusa, a fost acela care a raspuns atunci c\u00e2nd a fost vorba despre rom\u00e2ni. Dupa ce au \u00eentrebat daca sunt nemti si i-au depistat imediat, au \u00eentrebat daca sunt ofiteri. Era singurul care stia, ma vazuse, pe urma am rupt epoletii si asa mai departe&#8230;<br \/>\n\u2013 Daca ar fi vazut ca sunteti ofiter, probabil ca&#8230;<br \/>\n\u2013 Da, as fi avut exact soarta nemtilor!<br \/>\n\u2013 Dar spuneati ca nu i-au omor\u00e2t cu pusca, ci ca era unul care parea ca e sofer si&#8230;<br \/>\n\u2013 Da&#8230;<br \/>\n\u2013 Le-a dat cu ceva \u00een cap, sau cum i-au omor\u00e2t?<br \/>\n\u2013 I-au culcat la pam\u00e2nt si i-au lovit \u00een ceafa.<br \/>\n\u2013 Cu ce?<br \/>\n\u2013 Cu un cablu metalic, o fr\u00e2nghie din fire de metal&#8230;<br \/>\n\u2013 Aaa!<br \/>\n\u2013 &#8230;cu care remorcau masinile ramase \u00een pana.<br \/>\n\u2013 A, un capat de cablu!<br \/>\n\u2013 Da, da. Calvarul \u00eencepea \u00eensa abia acum&#8230; care avea sa dureze cel putin o luna \u00eenca! Am mers prin zapezi&#8230;<br \/>\n\u2013 Dar acolo erau numai oamenii aceia, civili, sau era si armata ruseasca?<br \/>\n\u2013 Civili.<br \/>\n\u2013 Si civilii v-au luat asa?<br \/>\n\u2013 Da, da.<br \/>\n\u2013 Pai n-aveati arme? Nu puteati sa ripostati?<br \/>\n\u2013 Era imprudent. Nimeni n-ar fi putut sa faca ceva fara sa se ajunga la&#8230;<br \/>\n\u2013 De ce, daca nu erau \u00eenarmati?<br \/>\n\u2013 Nu erau \u00eenarmati. Mai e ceva&#8230; Majoritatea, c\u00e2nd au vazut ca suntem \u00eencercuiti, au aruncat armele.<br \/>\n\u2013 Aaa!<br \/>\n\u2013 Eu am pastrat o grenada p\u00e2na \u00een ultimul moment. C\u00e2nd am vazut ca este inutil, am aruncat-o. Drumul acela care era calvarul, infernul, drumul acela care a durat vreo luna, o saptam\u00e2na cel putin p\u00e2na am ajuns la primul asa-zis \u201elagar\u201c&#8230; am mers prin zapezi p\u00e2na la genunchi. Nu era drum, de fapt, noi deschideam drumul!<br \/>\n\u2013 Dar era cineva care va conducea, sau mergeati singuri?<br \/>\n\u2013 Erau dintre rusi! Grupurile mici au format un convoi de 700-1.000 de oameni cu c\u00e2tiva paznici \u00eenainte, cu c\u00e2tiva \u00eenapoi si c\u00e2tiva pe de laturi. Cine ram\u00e2nea \u00een urma cinci metri era \u00eempuscat. De fapt nici nu era nevoie sa-l \u00eempusti, pentru ca \u00een gerul acela, \u00een singuratatea aceea, \u00een spatiul acela necunoscut nu puteai sa faci absolut nimic. Am ajuns cu mari eforturi, cu pierderi importante, la un asa-zis lagar, la Tambov.<br \/>\n\u2013 Aaa, am mai auzit de localitatea aceasta.<br \/>\n\u2013 Tambov era \u00een Rusia centrala, era aproape de locul de nastere al lui Serghei Esenin. Erau acolo niste hrube \u00een pam\u00e2nt, care nu aveau nici macar usa. Afara era un ger de minus 20-25 de grade&#8230; Erau un fel de bordeie subpam\u00e2ntene acoperite cu pam\u00e2nt si \u00een interior erau asa-zise paturi etajate. Practic nu erau paturi. Ar fi fost fericire sa dormi pe sc\u00e2ndura goala, fara nimic altceva. Erau crengi de arbori \u00een chip de pat. Nu se putea dormi. Acolo am avut impresia ca de la un anumit moment \u00eencolo, c\u00e2nd nu mai exista nicio speranta, oamenii ajung la o resemnare sora cu moartea. Mureau \u00een acel asa-zis lagar cred ca cel putin 20-30 de oameni pe zi! Erau mii de oameni acolo de toate nationalitatile&#8230;<br \/>\n\u2013 Erau amestecati sau erau pe natiuni?<br \/>\n\u2013 Amestecati, amestecati&#8230;<br \/>\n\u2013 Va dadeau ceva de m\u00e2ncare?<br \/>\n\u2013 Pe zi ne dadeau un cartof sau doi cartofi fierti, nu curatati, nu spalati&#8230;<br \/>\n\u2013 Apa va dadea?<br \/>\n\u2013 Nu, nimic! Nici vorba! Nu era lumina, nu era nimic absolut. Era o salbaticie!&#8230;<br \/>\n\u2013 Aaa, si numai va tineau, sau va puneau si la lucru?<br \/>\n\u2013 Nu, nu. Eram improprii&#8230; nu mai eram potriviti pentru munca, pentru ca toti erau at\u00e2t de slabiti, \u00eenc\u00e2t de-abia se puteau tine pe picioare.<br \/>\n\u2013 Da, da.<br \/>\n\u2013 Am vazut scene \u00een care un soldat \u00eei da peste gamela ofiterului care avea doi cartofi&#8230;<br \/>\n\u2013 &#8230; ca sa-i ia cartofii&#8230;<br \/>\n\u2013 Da, ca sa-i ia cei doi cartofi! Asta a fost!<br \/>\n\u2013 Dar hainele le luau unii de la altii?<br \/>\n\u2013 Am vazut o scena care merita evocata! \u00centr-o noapte am ajuns \u00eentr-un sat, ne-am oprit. Am stat afara, fireste, si la un moment dat auzim o \u00eempuscatura. Era \u00een convoiul respectiv un soldat polon care trecuse de partea nemtilor, poate era chiar neamt, l-au dezbracat ca sa-i ia hainele, si-apoi l-au \u00eempuscat. \u00cen legatura cu transportul, alt moment despre care as spune ca este esential&#8230;<br \/>\n\u2013 Si-acolo c\u00e2t ati stat?<br \/>\n\u2013 \u00cenainte sa ajungem acolo&#8230; Ne-am oprit \u00eentr-o noapte \u00eentr-un c\u00e2mp unde exista o fosta magazie, era ceva un grajd&#8230;<br \/>\n\u2013 &#8230;de vite?<br \/>\n\u2013 Da, al unei cooperative&#8230;<br \/>\n\u2013 Colhoz!<br \/>\n\u2013 Da, colhoz! Acolo se gaseau niste movile de orz. Toti au luat sa man\u00e2nce&#8230;<br \/>\n\u2013 Orz?<br \/>\n\u2013 Da, erau hamesiti! Un arhitect italian \u00eemi spunea&#8230; \u2013 cunosteam destul de bine limba si ulterior am facut conversatie c\u00e2te trei-patru ore ca sa pot purta o vorbire curenta \u2013 \u00eemi spunea: \u201eAm o vila frumoasa. Dupa razboi o sa va invit la mine!\u201c Era o utopie, era o dovada de iluzionism infantil!<br \/>\n\u2013 Ati luat legatura cu el?<br \/>\n\u2013 Nu mai stiu nimic de el!<br \/>\n\u2013 Da, da.<br \/>\n\u2013 Si unul dintre soldati a gasit un cal mort; temperatura era de minus 30 de grade, asa ca era conservat perfect!<br \/>\n\u2013 Au tabar\u00e2t pe el&#8230;<br \/>\n\u2013 \u00cen jumatate de ora nu mai erau dec\u00e2t oasele. Toti au m\u00e2ncat c\u00e2te-o bucatica. Am m\u00e2ncat si eu carne de cal mort! C\u00e2nd am ajuns la Tambov eram epuizati. A intervenit \u00eenca ceva \u2013 pentru ca o nenorocire nu vine niciodata singura! \u2013 a intervenit asediul paduchilor, mii de paduchi, de la soldatii care statusera neschimbati c\u00e2te o luna de zile au ajuns pe toata lumea. Eu \u00eensumi, \u2013 desi era un frig de crapau pietrele \u2013, a trebuit sa ma dezbrac&#8230; sa-i caut pe camasa, erau sute&#8230; Astia au adus tifosul exantematic. Un ofiter din regimentul meu, de la Roman, un om foarte dragut, un ofiter activ, a \u00eenceput sa delireze&#8230; era singurul copil, \u2013 mai avusese un frate care murise la Odesa \u2013, el era singurul copil al unei mame vaduve &#8230; se numea Ghering.<br \/>\n\u2013 Era german?<br \/>\n\u2013 Da, era german, dar un ofiter foarte la locul lui, am cunoscut foarte bine mentalitatea ofiterilor, si activi, si de rezerva, patru ani am avut timp sa-i cercetez&#8230; era un om! Si ne ruga sa-i spunem \u201eDeringa\u201c sau \u201eGherinca\u201c ca sa para un nume rom\u00e2nesc. Mai era unul \u2013 chiar dupa ce-am ajuns \u00een alt lagar \u2013, mai era unul chiar neamt curat care \u00een realitate se numea Nusbaum si peste tot s-a trecut \u201eNuca\u201c Ion. Ca sa para rom\u00e2n, pentru ca pentru germani, initial&#8230;, era tratamentul mai rau, pe urma am fost egali. \u00cen situatia asta de \u201einfectat\u201c cu microbul tifosului, am fost un numar de trei-patru sute. Ne-au dus undeva la tren&#8230;<br \/>\n\u2013 V-ati \u00eembolnavit si dumneavoastra?<br \/>\n\u2013 Da. Ne-au dus la tren si ne-au suit \u00een vagoane din astea de marfa, de boi. C\u00e2te 80 de insi \u00eentr-un vagon. Eram unul l\u00e2nga altul. Asta nu era rau, pentru ca ne \u00eencalzeam unul de la altul!<br \/>\n\u2013 Stateati \u00een picioare sau&#8230;<br \/>\n\u2013 Jos, culcati. Apa&#8230; nimic! \u00cen jurul nostru erau zapezi pe mii de kilometri patrati si noi, acolo, muream de sete! Ne dadea&#8230; la primul vagon dupa locomotiva era aprovizionarea. \u00cen ce consta? Era pesmet, p\u00e2ine neagra, tare, de culoare bruna si c\u00e2te un pestisor sarat, fara apa. Oamenii care au m\u00e2ncat, toti au m\u00e2ncat, trebuia sa man\u00e2nci ca altfel mureai de foame!&#8230; Oamenii zgruptanau peretii \u2013 geamuri nu erau \u2013 lingeau peretii ca sa ia putin suc sa umezeasca buzele.<br \/>\n\u2013 Da, domnule profesor, eu am auzit de la multi ca \u00eentr-adevar li s-a dat peste sarat fara apa. Era intentia de a-i extermina?<br \/>\n\u2013 Nu cred&#8230;<br \/>\n\u2013 Sau de ce?<br \/>\n\u2013 Nu cred, asa, nu se g\u00e2ndeau! Nu cred ca era intentia de exterminare, pentru ca vedeau ca din o suta de oameni ram\u00e2neau numai cincizeci si&#8230;<br \/>\n\u2013 Si aia care mureau ram\u00e2neau acolo, \u00een vagon, p\u00e2na la oprire, sau cum?<br \/>\n\u2013 De la o statie la alta&#8230; \u00cent\u00e2i, sa va spun ca o distanta de 3-400 km am facut-o \u00eentr-o saptam\u00e2na. Mergeam o suta de kilometri opream \u00eentr-o statie&#8230; la statia respectiva mortii erau dati pe terasament.<br \/>\n\u2013 Introduceau altii, sau ram\u00e2neati mai putini?<br \/>\n\u2013 Ram\u00e2neam mai putini. \u00centr-o buna dimineata a venit un nacialnik de-al lor, un sef si-a spus sa se mearga la \u201eproducta\u201c, la alimente. Eram printre cei mai tineri, aveam atunci vreo 23-24 de ani, si m-am oferit, \u00eempreuna cu altcineva. Merg\u00e2nd de la vagonul care era \u2013 sa zicem, al cinsprezecelea vagon, \u00een fata \u2013 spre locomotiva, am mers pe terasament ca sa aducem, \u00een niste saci, p\u00e2inea si pestele. Am vazut o scena de infern dantesc! Soldatii care de o luna de zile \u2013 si nu numai soldatii, toti! \u2013 parosi, nebarbieriti, cu ochii&#8230;<br \/>\n\u2013 &#8230;rosii&#8230;<br \/>\n\u2013 &#8230; \u00eenrositi&#8230; de mizerie&#8230; \u00eenspaim\u00e2ntati, au oprit pe unul de-ai lor, un camarad de-al lor care murise, si taiau de-aici din coapsa carne si m\u00e2ncau. Deci, m\u00e2ncau carne vie de om! Asta am vazut cu ochii mei!<br \/>\n\u2013 Canibalism!<br \/>\n\u2013 Da, da. Am ajuns la primul lagar, la Orankie&#8230;<br \/>\n\u2013 Oranki?<br \/>\n\u2013 Da, Oranki! Asta era fosta mosie a lui Cantemir, Kantemirovka. Asa se spunea cel putin. E posibil. Petru cel Mare \u00eel iubea pe Cantemir, l-a luat pe l\u00e2nga sine&#8230; O fosta m\u00e2nastire, imensa m\u00e2nastire, biserica propriu-zisa era \u201esklad\u201c&#8230;<br \/>\n\u2013 &#8230; magazie!<br \/>\n\u2013 Da, magazie de alimente. De jur \u00eemprejur&#8230;<br \/>\n\u2013 Erau chiliile.<br \/>\n\u2013 Da, era foarte bine organizata, cu etaj. C\u00e2nd am ajuns acolo si ne-au introdus \u00een niste camere \u00een care erau 70-80-100 de oameni, am crezut c-am ajuns \u00een rai, pentru ca era cald!<br \/>\n\u2013 Aaaa!<br \/>\n\u2013 Nu ne mai interesa acuma aproape m\u00e2ncarea si celelalte. Asta a durat vreo trei-patru zile, p\u00e2na c\u00e2nd a venit o vizita medicala si a vazut ca am tifos exantematic si ne-a dus la \u201ebalnita\u201c, la bolnita&#8230;<br \/>\n\u2013 &#8230; la spital!<br \/>\n\u2013 Era un spital improvizat \u00een biserica de iarna. Biserica mare era greu de \u00eencalzit si atunci \u00een biserica de iarna erau paturi cu patru r\u00e2nduri&#8230; Care cadea de-acolo, lihnit sau mai stiu eu cum, ram\u00e2nea mort! Si nu-l declarau mort ceilalti ca sa mai vina&#8230;<br \/>\n\u2013 Portia!<br \/>\n\u2013 Da, o portie de m\u00e2ncare \u00een plus. Am ramas \u00een bolnita circa sase saptam\u00e2ni. Venea Pastele. Deci, din noiembrie&#8230;<br \/>\n\u2013 1942&#8230;<br \/>\n\u2013 Da, din noiembrie 1942&#8230; la 2 februarie 1942 a cazut Stalingradul. Veneau alti si alti prizonieri. Am stat \u00een spital&#8230; Nu era niciun fel de medicament \u00een afara de aspirina. Asta era singurul medicament. Numai Dumnezeu cu mila lui te putea salva! Am avut 41 de grade&#8230; Era o camera mica, o chilie cu sase paturi, numai doi am scapat, ceilalti patru au murit! Au adus alti pacienti. Aveam delir si \u00een delir visam&#8230; vedeam, erau vedenii, vedeam ca ne da drumul de Pasti acasa. ?i \u00eei compatimeam pe cei care aveau sa ram\u00e2na acolo&#8230; Dupa aceea, dupa ce am ajuns la luciditate, la minte clara, \u00eemi spuneam asa, convers\u00e2nd, adres\u00e2ndu-ma lui Dumnezeu, dialog\u00e2nd cu Dumnezeu, \u00eemi spuneam: \u201eNu mai doresc nimic \u00een lumea asta dec\u00e2t sa ma-ntorc pe pam\u00e2nt rom\u00e2nesc, sa mai traiesc macar o zi si apoi sa ma \u00eenmorm\u00e2nteze l\u00e2nga \u00eenaintasii mei, l\u00e2nga parintii, bunicii si strabunicii mei&#8230;\u201c Asta era visul, asta era starea perpetua \u00een care m-am aflat \u00een cei patru ani! Dorinta de a reveni&#8230; pentru ca nu eram sigur ca ne dau drumul.<br \/>\n\u2013 Dar acolo, \u00een spital, c\u00e2t ati stat p\u00e2na v-ati vindecat?<br \/>\n\u2013 Sase saptam\u00e2ni&#8230;<br \/>\n\u2013 A! sase saptam\u00e2ni!<br \/>\n\u2013 Da, dupa care ne-a trimis \u00eentr-un lagar care se numea \u201eLa Schit\u201c. Schitul era&#8230;<br \/>\n\u2013 Tot acolo, \u00een m\u00e2nastirea aia?<br \/>\n\u2013 Nu, era o filiala, o filiala a m\u00e2nastirii principale, tot biserica era si acolo&#8230; mai izolata, un fel de Sihastrie, \u00een care erau cei care \u00eesi faceau convalescenta.<br \/>\n\u2013 Da, da&#8230;<br \/>\n\u2013 Dar m\u00e2ncarea era aceeasi, puteau foarte bine sa ne tina tot \u00een Tambov, dar acolo locurile erau ocupate de altii, care venisera \u00eentre timp.<br \/>\n\u2013 ?i de m\u00e2ncare ce va dadea acolo, la bolnavi?<br \/>\n\u2013 Casa! Casa era ovaz decorticat, sau hrisca, si asta era&#8230;<br \/>\n\u2013 Da, da.<br \/>\n\u2013 Dupa aceea, dupa ce legaturile cu Statele Unite au fost din ce \u00een ce mai temeinice, au trimis americanii camioane care puteau face legatura mai usor \u00eentre Orankie si o localitate de pe Volga de unde se aduceau alimentele. Erau cam o suta, doua sute de kilometri de acolo. De la Novgorod, de la Nijni Novgorod veneau alimentele si au \u00eenceput sa aduca asa-numitul \u201epraf de peste\u201c, care era peste uscat si macinat si care era destul de bun si mai dadeau din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd carne de cal, care era comestibila, nu era foarte buna, era carne tare, de culoare negricioasa, dar se rezista&#8230;<br \/>\n\u2013 Va dadea apa, ceai, ceva?<br \/>\n\u2013 Da, ceai. Erau niste poloboace mari, niste butoaie imense, ca masura de precautie sa nu ne \u00eembolnavim. Si aveam un bidon, ca toti ceilalti, un bidon de un litru pe care \u00eel umpleam zilnic si am baut cel putin trei ani numai ceai. Era un produs obisnuit la ei, un produs comun \u00een lagar. Pe urma, de la Schit ne-au mutat la M\u00e2nastirka. Acesta era un alt lagar nou, facut pentru condamnatii lor de drept comun, erau niste cladiri tot \u00een pam\u00e2nt, dar mai bine facute, fasonate, aveau usa. Ofiterii&#8230; c\u00e2tiva ofiteri care erau de profesie electricieni au captat un mic p\u00e2r\u00e2u din apropiere si au improvizat acolo un fel de morisca care producea o iluzie de lumina, pentru ca stateam \u00een \u00eentuneric&#8230; \u00cenchipuie-ti ca de la ora trei dupa-amiaza p\u00e2na a doua zi la 9 \u2013 la zece era \u00eentuneric! Eram la cercul polar 66, deci era ziua de vara..<br \/>\n\u2013 \u00censeamna ca v-a dus undeva mai la nord?<br \/>\n\u2013 Da, la nord. Ziua de vara era de 20 de ore, iar noaptea de iarna era de 20 de ore.<br \/>\n\u2013 Da, noptile polare, cu zilele negre&#8230;<br \/>\n\u2013 Si \u00een acele nopti de iarna, oamenii nu puteau dormi 20 de ore si povesteau, unii la etaj, altii jos, \u00een paturi suprapuse, si spuneau fiecare&#8230;<br \/>\n\u2013 Spuneau si povesti, adica basme?<br \/>\n\u2013 Nu. Unul cum s-a casatorit, cum a cunoscut sotia, ce fac copiii lui, unde a \u00eenvatat, feluri de m\u00e2ncare&#8230; \u2013 asta era o absurditate, deoarece fiecare povestea despre feluri de m\u00e2ncare, care mai de care mai sofisticate si faceau salivatie&#8230;<br \/>\n\u2013 Dar va dadeau voie sa corespondati, adica ati avut scrisori? Primeati scrisori?<br \/>\n\u2013 O data pe luna ne-au dat o carte postala care mergea la Geneva, la Crucea Rosie.<br \/>\n\u2013 La Geneva?!<br \/>\n\u2013 Da, avea o cruce rosie si o semiluna rosie pe ea. Dar n-a ajuns acasa nici o scrisoare, \u00een patru ani n-au primit nimic!<br \/>\n\u2013 Dar ce se \u00eent\u00e2mpla, le retineau, sau ce se \u00eent\u00e2mpla?<br \/>\n\u2013 Uneori&#8230; \u2013 \u00een fiecare dimineata si \u00een fiecare seara ne adunau la apel, ca sa vada daca n-a fugit cineva \u2013 Altadata ne-a invitat la&#8230; C\u00e2nd venea posta, era un eveniment! Veneau 50-60 de scrisori la patru mii de oameni, dintre care o mie sa zicem erau rom\u00e2ni, restul erau germani si de ceilalti&#8230; Foarte rar veneau&#8230; cuiva. Eu n-am primit niciodata nimic.<br \/>\n\u2013 Dar de unde stiau adresa dumneavoastra sau a celorlalti?<br \/>\n\u2013 Pai&#8230; unele scrisori au ajuns! La mine acasa a ajuns o scrisoare a unuia din apropiere de Pascani, de la Timisesti, la 20 km de Pascani, \u00een care scria: \u201eSunt aici cu cutare, cu cutare si cutare&#8230;\u201c Si sotia aceluia, care era \u00eenvatatoare, a trimis&#8230;<br \/>\n\u2013 Aaaa!<br \/>\n\u2013 A trimis continutul, ca ai mei ma considerau mort, mort, mort!&#8230;<br \/>\n\u2013 Da, au primit o stire \u00eembucuratoare.<br \/>\n\u2013 Ei, acolo, la M\u00e2nast\u00e2rka, era \u00eentr-o padure de mesteceni&#8230;<br \/>\n\u2013 Va punea la treaba, faceati ceva treaba?<br \/>\n\u2013 Treaba obligatorie era mersul la lemne. Daca ar fi avut un camion, s-ar fi rezolvat foarte simplu, pentru ca un camion putea sa faca trei drumuri la padure pe zi, si ar fi fost de-ajuns&#8230;<br \/>\n\u2013 A, pentru foc!<br \/>\n\u2013 Da, pentru foc!<br \/>\n\u2013 Dar altceva nu faceati nimic? Nu faceati corvoada de asta&#8230; cum faceau altii?<br \/>\n\u2013 Nu, \u00een primavara ne-au scos la plantat \u00een agricultura, la plantat rosii care nu prea cresteau, rosii, morcovi&#8230; sfecla de zahar era de c\u00e2tiva centimetri&#8230;<br \/>\n\u2013 Aaa!<br \/>\n\u2013 Era<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Constantin Ciopraga \u00een dialog cu I. Oprisan &nbsp; A rosti adevarul despre infernul vietii din Uniunea Sovietica echivala \u00een anii comunismului cu condamnarea la munca silnica pe viata daca nu chiar la moarte. De aceea a \u00eenflorit la noi literatura de proslavire a falsei imagini a traiului fericit de la Rasarit, de tip \u201eMitrea Cocor\u201d&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/calvarul-prizonierilor-romani-in-urss\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Calvarul prizonierilor romani in URSS<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[10164,10163],"class_list":["post-17656","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-constantin-ciopraga","tag-prizonieri-romani-in-urss"],"views":3120,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/17656","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=17656"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/17656\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=17656"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=17656"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=17656"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}