{"id":17654,"date":"2014-02-06T13:00:03","date_gmt":"2014-02-06T11:00:03","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=17654"},"modified":"2014-02-06T13:00:03","modified_gmt":"2014-02-06T11:00:03","slug":"poezia-eminesciana-intelesuri-in-recurs-iii","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/poezia-eminesciana-intelesuri-in-recurs-iii\/","title":{"rendered":"Poezia eminesciana: intelesuri \u00een recurs (III)"},"content":{"rendered":"

Pornind de la un titlu care \u00eensala<\/strong>
\n\u00cen comentariul \u201eNote pentru \u00abO, mama\u2026\u00bb\u201d, publicat \u00een 1929 \u00een revista \u201eFat-Frumos\u201d, N.N. Ratu observa ca \u201etitlul \u00eensala\u201d, \u00eentreb\u00e2ndu-se apoi daca titlul va fi fost dat chiar de catre poet sau de altii, la publicarea \u00een \u201eConvorbiri literare\u201d (1 aprilie 1880), adapt\u00e2ndu-se, cum adesea s-a \u00eent\u00e2mplat, primele cuvinte din \u00eent\u00e2iul vers al poeziei (v. Perpessicius, editia critica de \u201eOpere\u201d, II, p .169). \u00centrebarile nu sunt \u201eotioase\u201d, asa cum sustine Perpessicius, \u00eentruc\u00e2t titlul da, de cele mai multe ori, o indicatie pretioasa cu privire la continutul poeziei, orient\u00e2nd \u00eentr-o anume directie receptarea si interpretarea ei. \u00cen cazul de fata, titlul \u201eO, mama\u2026\u201d face ca poezia sa fie circumscrisa biografiei poetului, fiind considerata o reactie lirica \u2013 t\u00e2rzie, ce-i drept \u2013 la moartea, \u00een 1876, a mamei sale. Afirmatia poate fi emendata cel putin \u00een parte. Caci, \u00een afara faptului ca reactia este t\u00e2rzie (1), nici continutul nu o sustine \u00een totalitate: numai prima strofa dintre cele trei ale poeziei este consacrata mamei, celelalte doua adres\u00e2ndu-se iubitei. Drept urmare, \u00een interpretarea poeziei sunt puse laolalta amintirea mortii mamei cu \u201em\u00e2ng\u00e2ierea iubitei\u201d. Este ceea ce sustinea, \u00eentr-o comunicare academica, N. Iorga, citat de Perpessicius: \u201e\u00cen \u00abO, mama\u2026\u00bb \u00eent\u00e2lnim \u00eensa, a doua zi dupa pierderea mamei, \u00een 1876, vremea de m\u00e2ng\u00e2iere a iubitei, la a carei tovarasie si \u00een moarte se g\u00e2ndeste\u201d. Sau, \u00eentr-o formulare apropiata, apartin\u00e2nd lui Alain Guillermou, \u201eamintirea mortii mamei este unita \u00een inima poetului cu melancolia iubirii\u201d.
\nCatre aceasta interpretare \u00eendreapta punerea \u00een relatie a elegiei \u201eO, mama\u2026\u201d cu postuma \u201ePierduta pentru mine, z\u00e2mbind prin lume treci\u201d, scrisa \u00een primele zile ale doliului de dupa moartea mamei. Aici, \u00eentr-adevar, poetul pune \u00een cumpana miscatoare a trairilor sale dragostea de mama si iubirea pentru Veronica Micle, careia \u00eei este, cu evidenta, adresat poemul: \u201ePe maica-mea sarmana at\u00e2ta n-am iubit-o,\/ Si totusi c\u00e2nd pe d\u00e2nsa cu tarna-a coperit-o,\/ Parea ca lumea-i neagra, ca inima \u00eemi crapa\/ Si as fi vrut cu d\u00e2nsa ca sa ma puie-n groapa\u2026\/ C\u00e2nd clopotul sunat-au, pl\u00e2ngea a lui arama\/ Si ratacit la minte strigam: unde esti mama?\/\/ Priveam \u00een fundul gropii si lacrimi curgeau r\u00e2u\/ Din ochii mei nevrednici pe negrul ei sicriu;\/ Nu stiam ce-i de mine si cum pot sa ram\u00e2n\/ \u00cen lume-at\u00e2t de singur si-at\u00e2ta de strein,\/ Si inima-mi se str\u00e2nse si viata-mi sta \u00een g\u00e2t \u2013\/ Dar ca de-a ta iubire tot nu am pl\u00e2ns at\u00e2t\u201d.
\nSunt versuri aruncate pe h\u00e2rtie \u00een focul trairilor din toamna lui 1876. Dar tot asa stau, oare, lucrurile aproape patru ani mai t\u00e2rziu, c\u00e2nd, \u00een noaptea care despartea anul 1879 de anul 1880, poetul, scria cu febrilitate prima forma a poeziei \u201eO, mama\u2026\u201d?
\nO dezvoltare surprinzatoare \u2013 \u201epe c\u00e2t de subtila pe at\u00e2t de seducatoare\u201d, apreciaza Perpessicius \u2013 a \u00eentelegerii poeziei \u00een sensul interpretarii date de N. Iorga propune Tudor Vianu, \u00eentr-un studiu intitulat \u201eStructura motivului \u00een poezia lui Eminescu \u00abO, mama\u2026\u00bb\u201d, publicat \u00een 1942. \u00cen esenta, autorul sustine ca, adres\u00e2ndu-se iubitei, poetul o vede tot pe mama, \u00een care \u201eiubita se topeste\u201d asimil\u00e2ndu-se cu ea. Reproducem aici un pasaj din acest captivant studiu, at\u00e2t pentru rigoarea argumentatiei, c\u00e2t si pentru frumusetea expresiei: \u201eSi totusi poezia este \u00eenvaluita \u00eentr-o umbra care ne \u00eempiedica sa distingem limpede \u00eentre planuri, care ne \u00eendeamna mai degraba sa le confundam. (\u2026) Daca poetul ar fi dorit sa separe categoric \u00eentre imaginea mamei si a iubitei, el ar fi dat operei sale o organizatie duala si ar fi introdus un element de articulatie care sa marcheze contrastul. Daca el n-a facut-o, lucrul se datoreste desigur faptului ca peste tot continua sa se adreseze \u00eentr-o intentie mai \u00eendepartata mamei. \u00cen imaginea iubitei, care i se prezinta la un moment dat, el nu \u00eenceteaza sa \u00eentrazareasca pe femeia ale carei m\u00e2ng\u00e2ieri leganatoare prefigurau, \u00een copilaria lui, toate armoniile odihnitoare ale naturii, toate vrajile cu care firea adoarme chinuitoarea constiinta de sine a omului. Iubita se topeste \u00een imaginea mamei, se asimileaza cu ea, \u00eenc\u00e2t, adres\u00e2ndu-i-se, el \u00eei cere ceea ce numai unei mame i se poate cere: m\u00e2ng\u00e2ierea care odihneste si adoarme. \u00abO, mama\u2026\u00bb este un c\u00e2ntec de leagan pe care poetul, stap\u00e2nit de amintirea mamei, si-l murmura \u00eenaintea marelui somn al mortii. Cele trei strofe sunt ca trei cadente de leagan sau ca trei valuri care, bat\u00e2nd \u00een acelasi tarm, ad\u00e2ncesc aceeasi impresie\u201d.
\nPlanurile \u00eentre care, potrivit lui Tudor Vianu, ar trebui \u201esa distingem\u201d corespund, fiecare, c\u00e2te uneia dintre strofele poeziei. \u00cen prima strofa, poetul aude chemarea de dincolo a mamei, venita, \u00eentocmai ca \u00een \u201eAuzi prin frunzi uscate\u201d sau \u00een \u201eMai am un singur dor\u201d, pe \u201efreamat de frunze\u201d: \u201eO, mama, dulce mama, din negura de vremi\/ Pe freamatul de frunze la tine tu ma chemi\u201d. \u00cen strofa urmatoare, el \u00eesi imagineaza \u00eemprejurarile propriei sale morti: \u201eC\u00e2nd voi muri, iubito, la crestet sa nu-mi pl\u00e2ngi\u201d, iar, \u00een ultima strofa, poetul se vede alaturat \u00een moarte iubitei: \u201eIar daca \u00eempreuna va fi ca sa murim\u201d.
\nAsadar, trei strofe, cu trei planuri diferite, acoperind, \u00eensa, o singura tema lirica, dar nu aceea a amintirii mamei, ci aceea a raportarii eminesciene la moarte. La fel ca \u00een \u201eMai am un singur dor\u201d, ale carei \u00eenceputuri le gasim \u00een 1876, poetul se raporteaza la moarte cu seninatate. Nimic mai clar ca seninatatea, \u00een expresia ei cea mai pura, asa cum apare \u00een \u201eMai am un singur dor\u201d, \u00eesi trage seva din \u201eO, mama\u2026\u201d, scrisa \u00een primele luni ale anului 1880 atunci c\u00e2nd \u00eencepe si lungul drum al slefuirii celor patru \u00eentrupari ale dorintelor testamentare ale poetului.
\nObiectul liric al primei strofe \u00eel reprezinta \u201esf\u00e2ntul morm\u00e2nt\u201d al mamei, \u00eenvaluit \u00eentr-un decor de toamna, care, \u00eensa, nu sugereaza apasarea rece, ci, dimpotriva, linistea comuniunii \u00een somn cu natura caci \u201esalc\u00e2mii se scutura de toamna si de v\u00e2nt\u201d, dar nu se zbat haotic, ci \u201ese bat \u00eencet din ramuri\u201d ca pentru a legana somnul mamei, \u00eeng\u00e2n\u00e2ndu-i glasul: \u201eDeasupra criptei negre a sf\u00e2ntului morm\u00e2nt\/ Se scutura salc\u00e2mii de toamna si de v\u00e2nt,\/ Se bat \u00eencet din ramuri, \u00eeng\u00e2na glasul tau\u2026\u201d Aceeasi liniste a comuniunii cu natura se degaja si din imaginea propriului morm\u00e2nt, pe care poetul \u00eel vede umbrit de o ramura fr\u00e2nta de iubita \u201edin teiul sf\u00e2nt si dulce\u201d, fara \u00eendoiala \u2013 anticipat aici \u2013 acelasi \u201etei sf\u00e2nt\u201d care nu lipseste din nicio varianta a elegiei \u201eMai am un singur dor\u201d, unde \u00eesi scutura floarea deasupra morm\u00e2ntului de la \u201emarginea marii\u201d. Pe ramura de tei ar urma sa cada lacrimile iubitei, ud\u00e2nd simbolul dragostei lor prelungind-o, astfel, dincolo de moarte: \u201eC\u00e2nd voi muri, iubito, la crestet sa nu-mi pl\u00e2ngi\/ Din teiul sf\u00e2nt si dulce o ramura sa fr\u00e2ngi,\/ La capul meu cu grija tu ramura s-o-ngropi,\/ Asupra ei sa cada a ochilor tai stropi; Simti-o-voi odata umbrind morm\u00e2ntul meu\u2026\u201d (2) Iar daca va fi ca moartea sa-i cuprinda \u00eempreuna pe cei doi iubiti, poetul cere un loc de sepultura comun, dar nu \u00een \u201etriste zidiri de tintirim\u201d, ci, \u201ela margine de r\u00e2u\u201d: \u201eIar daca \u00eempreuna va fi ca sa murim\/ Sa nu ne duca-n triste zidiri de tintirim,\/ Morm\u00e2ntul sa ni-l sape la margine de r\u00e2u,\/ Ne puna-n \u00eencaperea aceluiasi sicriu;\/ De-a pururea aproape vei fi de s\u00e2nul meu\u2026\u201d
\nMarea forta de sugestie a acestei aproape subliminale alunecari de planuri \u00een raportarea eminesciana la moarte o da versul repetat la sf\u00e2rsitul fiecarei strofe. Alain Guillermou atribuie, cu \u00eendreptatire, acestui vers functia de a asigura unitatea poeziei: \u201eVersul final, aproape acelasi \u00een toate cele trei strofe, da poeziei unitatea sa reala \u00eentr-o masura mult mai mare dec\u00e2t titlul \u00abO, mama\u2026\u00bb, simpla reluare a primelor cuvinte ale poemului\u201d. Versul \u2013 secventa iterativa si similar-afina \u2013 este reluat de fiecare data cu mici modificari, care, la o lectura (prea) grabita, ar putea trece neobservate. Functia lor, \u00eensa, este de importanta primordiala pentru individualizarea planurilor proprii fiecarei strofe si, \u00een cele din urma, a poeziei \u00een ansamblul ei
\n\u00cen prima strofa, versul final reia si amplifica bataia \u00eenceata a salc\u00e2milor pe morm\u00e2ntul mamei, iar identificarea celei trecute \u00een moarte o da forma adresarii realizata prin pronumele tu si forma de persoana a doua a verbului a dormi: \u201eMereu se vor tot bate, tu vei dormi mereu\u201d. Pronumele si forma personala a verbului se schimba \u00een strofa a doua, versul final relu\u00e2nd si amplific\u00e2nd imaginea morm\u00e2ntului, umbrit de ramura de tei, al poetului \u00eensusi: \u201eMereu va creste umbra-i, eu voi dormi mereu\u201d. \u00cen strofa a treia moartea \u201e\u00eempreuna\u201d a poetului si a iubitei sale \u00eesi gaseste reflectarea tot \u00een pronume si \u00een forma verbului a dormi. De data aceasta, apa r\u00e2ului la marginea careia se va afla morm\u00e2ntul celor doi iubiti le va \u00eensoti somnul cu pl\u00e2nsul ei: \u201eMereu va pl\u00e2nge apa, noi vom dormi mereu\u201d. Mai succinta si cu o forta de impact mai mare pentru demonstratia ideii din r\u00e2ndurile de mai sus este observatia lui G. Calinescu,\u00a0 potrivit caruia: \u201eToata tehnica poeziei consta \u00een conjugarea verbului \u00aba dormi\u00bb (\u00abtu vei dormi\u00bb, \u00abeu voi dormi\u00bb, \u00abnoi vom dormi\u00bb) sub speta eternitatii\u201d.
\nNu putem \u00eencheia analiza acestui vers final cu adevarat semnificativ pentru \u00eentelesul elegiei \u201eO, mama\u2026\u201d fara a scoate \u00een evidenta functia modalizatorului \u201emereu\u201d. Plasat la \u00eenceputul secventei, el este reluat, simetric, la sf\u00e2rsitul ei, d\u00e2ndu-i o extensie fara margini, ca aceea care apare \u00eentre oglinzi paralele. \u201eMereu\u201d, la \u00eenceput, \u00eensoteste si amplifica baterea salc\u00e2milor pe morm\u00e2ntul mamei, iar la sf\u00e2rsit, somnul ei de veci. \u00cen strofa urmatoare, \u201emereu\u201d \u00eensoteste, cu aceeasi functie ca \u00een prima strofa, cresterea umbrei ramurii de tei pe morm\u00e2ntul poetului, apoi somnul lui de veci. Iar \u00een ultima strofa \u201emereu\u201d califica pl\u00e2nsul apei \u00een vecinatatea morm\u00e2ntului comun al celor doi iubiti, iar la sf\u00e2rsit, desigur somnul lor de veci. Acelasi \u201emereu\u201d si, totusi, altul!
\nEfectul cautat si, desigur, gasit de poet prin mijlocirea secventei iterative si similar-afine din poezia \u201eO, mama\u2026\u201d este, asadar, acela de intensificare si prelungire sau proiectie \u00een infinit a sentimentului sau de comuniune, \u00een moarte, cu natura. Proiectia \u00eentr-o durata fara sf\u00e2rsit este sustinuta si de procedeul frazarii cu ajutorul punctelor de suspensie care preceda fiecare insertie \u00een poezie a secventei iterative.
\nNu ne mai ram\u00e2ne acum dec\u00e2t sa recompunem puzzle-ul aduc\u00e2nd sub ochii cititorului r\u00e2ndurilor de mai sus aceasta secventa integrata \u2013 nu numai ca \u00eenteles, ci si din punctul de vedere al ritmului si al rimei \u2013 \u00een ansamblul \u00een care ea vietuieste poetic, ansamblu despre care, \u00een absenta ei, se poate spune ca ar ram\u00e2ne ne\u00eemplinit:<\/p>\n

O, mama\u2026
\n\u201eO, mama, dulce mama, din negura de vremi\/ Pe freamatul de frunze la tine tu ma chemi;\/ Deasupra criptei negre a sf\u00e2ntului morm\u00e2nt\/ Se scutura salc\u00e2mii de toamna si de v\u00e2nt,\/ Se bat \u00eencet din ramuri, \u00eeng\u00e2na glasul tau…\/ Mereu se vor tot bate, tu vei dormi mereu.\/\/ C\u00e2nd voi muri, iubito, la crestet sa nu-mi pl\u00e2ngi;\/ Din teiul sf\u00e2nt si dulce o ramura sa fr\u00e2ngi,\/ La capul meu cu grija tu ramura s-o-ngropi,\/ Asupra ei sa cada a ochilor tai stropi;\/ Simti-o-voi odata umbrind morm\u00e2ntul meu….\/ Mereu va creste umbra-i, eu voi dormi mereu.\/\/ Iar daca \u00eempreuna va fi ca sa murim,\/ Sa nu ne duca-n triste zidiri de tintirim,\/ Morm\u00e2ntul sa ni-l sape la margine de r\u00e2u,\/ Ne puna-n \u00eencaperea aceluiasi sicriu;\/ De-a pururea aproape vei fi de s\u00e2nul meu…\/ Mereu va pl\u00e2nge apa, noi vom dormi mereu.\u201d<\/p>\n

 <\/p>\n

Note:<\/strong>
\n(1) Data de ianuarie 1880 apare scrisa chiar de m\u00e2na poetului la finele primei forme a poeziei.
\nEste data aparitiei \u00een \u201eTimpul\u201d a editorialului apartin\u00e2nd gazetarului Eminescu. Editorialul este semnificativ pentru cunoasterea starii de spirit a poetului ale carui fram\u00e2ntari si g\u00e2nduri nu pot sa nu aiba ecouri \u00een poezie. Reproducem aici c\u00e2teva r\u00e2nduri din editorial nu numai pentru valoarea lui ca document al acelui timp, ci si pentru a sustine ca noi, astazi, avem ce \u00eenvata din pilda vietii si a scrisului lui Eminescu: \u201eAstazi se sf\u00e2rseste anul si cu d\u00e2nsul se \u00eencheie al optulea deceniu al veacului nostru. Acest an este al patrulea al domniei radicalilor, cari se anuntase cu pompoasele titule de \u00abregim al virtutii\u00bb, \u00abpolitica neutrala\u00bb, \u00abiconomie, ordine si morala \u00een finante si administratie\u00bb, \u00abocrotirea intereselor nationale fata cu strainii\u00bb si altele si mai stralucite titule\u201d. Dupa ce trece \u00een revista principalele evenimente ale anului 1879, Eminescu conchide: \u201eAcestea sunt \u00een linii mari evenimentele, cari au avut loc \u00een anul ce expira astazi. Din parte-ne nu-l putem \u00eencheia mai bine dec\u00e2t ur\u00e2nd adversarilor nostri sa aiba mai multa onestitate, mai mult cumpat si mai multa minte \u00een viata politica dec\u00e2t au avut p\u00e2na acum\u201d.
\n(2) Anticipata, ipotetic, \u00een postuma Iubitei, apartin\u00e2nd primului an de studiu la Viena, imaginea propriei morti vegheate de iubita, este, \u00een linii mari, aceeasi. Doar obiectele de la veghe sunt altele, iar z\u00e2mbetul \u00eenlocuieste pl\u00e2nsul: \u201eAsteapta dar cu moarta ta, iubita,\/ P\u00e2n\u2019ce de fericire-oi muri eu,\/ Cu roze sa-cununi fruntea-mi palita,\/ Z\u00e2mbind sa ma saruti, amorul meu.\u201d<\/p><\/blockquote>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Pornind de la un titlu care \u00eensala \u00cen comentariul \u201eNote pentru \u00abO, mama\u2026\u00bb\u201d, publicat \u00een 1929 \u00een revista \u201eFat-Frumos\u201d, N.N. Ratu observa ca \u201etitlul \u00eensala\u201d, \u00eentreb\u00e2ndu-se apoi daca titlul va fi fost dat chiar de catre poet sau de altii, la publicarea \u00een \u201eConvorbiri literare\u201d (1 aprilie 1880), adapt\u00e2ndu-se, cum adesea s-a \u00eent\u00e2mplat, primele cuvinte… Cite\u0219te mai mult »Poezia eminesciana: intelesuri \u00een recurs (III)<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[10162],"class_list":["post-17654","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-poezia-lui-eminescu-intelesuri"],"views":2774,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/17654","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=17654"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/17654\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=17654"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=17654"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=17654"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}