Daca nu am priceput prea bine ce \u00eentelege Nicolae Breban prin sintagma \u201ebiografie sociala\u201c (dar si \u201eafirmare sociala\u201c, \u201elansare \u00een social\u201c etc.), notiunea si ideea de cariera, cel putin \u00een ceea ce-l priveste, ma surprind pur si simplu. El chiar \u00eesi subintituleaza astfel \u2013 \u201eCariera\u201c \u2013 unul dintre cele patru volume din \u201eSensul vietii\u201c si face o \u00eentreaga teorie pe aceasta tema. Cariera \u00eenseamna sa evoluezi mai mult sau mai putin confortabil, vorba lui Nicolae Breban, \u00een social, la modul mic-burghez, caldut. Or, Nicolae Breban, care marturiseste ca literatura a constituit si constituie cea mai mare iubire a vietii sale (apoi femeia), care are o biografie deloc monotona si o opera impresionanta, care \u00eesi descopera mereu \u201eo inima de post-romantic (sau, mai stii, de pre-romantic) sau, pur si simplu, de pasoptist etern\u2026\u201c, mi se pare ca nu e nici pe departe compatibil cu ceea ce \u00eendeobste numim: cariera.
\nEvoc\u00e2ndu-i pe confrati, pe prieteni, de fapt te autodefinesti. \u201eSensul vietii\u201c o dovedeste o data \u00een plus. Dintre toti \u201ecei care ne-am \u00eencheiat opera\u201c, lui Nichita Stanescu, Nicolae Breban \u00eei prevede cea mai glorioasa postumitate, constient totodata ca \u201e\u00abverdictul dupa moarte\u00bb este influentat, \u00abcorupt\u00bb \u00een mare masura de judecata si \u00abcorul\u00bb antumitatii\u201c. Singurul din generatia sa, daca am retinut bine, despre care spune ca are\/a avut geniu este poetul \u201eNecuvintelor\u201c: \u201eDa, am spus \u00abgeniu\u00bb, caut\u00e2ndu-mi cuvintele, geniu, ceea ce \u00eendeobste \u00eentelegem prin aceasta: un \u00abinovator\u00bb \u00een arta sa si care, spre deosebire de alti \u00abinovatori\u00bb mai mult sau mai putin spectaculosi ai vremii sale, ai \u00abprezentului\u00bb sau, va \u00abface scoala\u00bb, va deveni model, reper si canon pentru generatiile care vor veni si care se vor \u00eenscrie, explicit, \u00een siajul sau\u201c. Breban crede ca Nichita Stanescu e mult mai mult dec\u00e2t un mare poet \u00eenc\u00e2t \u201ese pare ca \u00een postumitatea sa se pregateste acel rar si miraculos proces al \u00abnasterii unei legende\u00bb\u201c, iar \u201espre deosebire de ceea ce cred unele \u00abspirite liberale\u00bb c\u00e2nd ataca ideea de \u00abpoet national\u00bb, natiunile au nevoie de legende\u201c, prozatorul reamintindu-ne: \u201e\u00cen \u00abBunavestire\u00bb am afirmat, prin mijloace epice, ca \u00abvigoarea omului, a speciei umane consta \u00een capacitatea sa de a crea mit, noi mituri\u00bb\u201c. Nuant\u00e2nd, cu o retorica lesne recognoscibila, Nicolae Breban se \u00eentreaba: \u201ede ce aleg unii \u2013 si nu e vorba doar de literati, \u00een acest caz! \u2013 un nume \u00aboarecare\u00bb, separ\u00e2ndu-l (mereu!) de altele, la fel de interesante, de \u00abnovatoare\u00bb, de \u00abexcelente\u00bb, dedic\u00e2ndu-i o atentie persuasiva ce merge uneori p\u00e2na la un tip de adoratie, de admiratie exacerbata care depaseste simtul nostru critic? Legende, de fapt, se nasc peste tot \u00een jurul nostru, dar\u2026 nu stim daca ele se vor transforma \u00een mit\u201c.
\nEmil Cioran facea aceasta marturisire: \u201eAm vazut ca filosofii nu au nimic sa-mi spuna. Oricum, prefer scriitorii\u201c. Si \u00eei pomeneste pe Dostoievski \u2013 \u201ecel mai mare romancier\u201c, pe Cehov si pe rusi \u00een general. Nu stim daca legenda Nichita Stanescu \u2013 \u201enascuta\u201c de fapt \u00een timpul vietii, a devenit sau va deveni \u00een posteritate mit, dar mitul Scriitorului (cu majuscula) mi se pare a fi unul fundamental. Cu aproape doua decenii \u00een urma (oare c\u00e2nd au trecut?!) la Casa Pogor din Iasi, Breban, cu patetismul sau captivant, atragea atentia asupra unui miracol pe care \u00eel cunosteam si noi, dar parca atunci ni-l revela el, domnia sa, \u00eent\u00e2ia oara: \u201eAproape toti marii scriitori rusi sunt niste amar\u00e2ti, niste nenorociti, niste umiliti si obiditi, dar literatura lor, literatura rusa este zeiasca, straluceste ca soarele pe cer\u2026 E ciudat pentru bacanul, pentru trecatorul de pe strada, cum pot crea niste indivizi marunti, vag ticalosi, un mit national, cum poate acest Eminescu, care nu mirosea bine, care era dezordonat \u00een viata sa, care era profund imprevizibil, care scria \u00eentr-o limba inacceptabila pe vremea lui Alecsandri si a lui Samson Bodnarescu, sa aiba o opera pe care \u2013 s-a vazut dupa 50 de ani \u2013 s-au cladit o structura nationala si o istorie?\u201c As continua: Cum poate un individ, cu o viata zbuciumata \u2013 prizonier al piratilor, ramas invalid dupa lupta de la Lepante, excomunicat, \u00eenchis, dar si obisnuit, o vreme, al Curtii Regelui Filip al III-lea, murind \u00eensa \u00eentr-o saracie lucie, desi devenise celebru \u00een toata Europa \u00eenca din timpul vietii, sa fascineze umanitatea de mai bine de 400 de ani cu al sau \u201eDon Quijote\u201c, carte ce face concurenta Bibliei, Dostoievski \u00eensusi postul\u00e2nd ca fiecare dintre noi ar trebui sa o avem asupra-ne la Judecata de Apoi?!
\nDe o \u00eensemnatate capitala sunt, pentru Nicolae Breban, constiinta identitatii, raportarea permanenta la traditia culturii nationale si la corifeii acesteia, la marile ei repere, cultul limbii. Din acest punct de vedere e cu at\u00e2t mai convingator cu c\u00e2t provine dintr-un mediu cosmopolit si poliglot; \u00een fine, solidaritatea cu generatia si \u201egrupul\u201c sau. De aceea lectura \u201eAmintirilor \u00een dialog\u201c ale lui Matei Calinescu si Ion Vianu, Breban \u00eel surprinde si \u00eel \u00eentristeaza: \u201eUimirea mea la lectura atenta a acestei carti a fost ca prietenul Matei face extrem de putin caz \u00een paginile ei de prietenia \u00abcelor cinci\u00bb, care mie, lui Nichita si lui Cezar (Baltag) ni se pare o faza esentiala \u00een formarea si lansarea noastra \u00een social, \u00eentr-o societate aflata \u00een plina barbarie si absurd uman. Dupa decenii de c\u00e2nd parasise Rom\u00e2nia, chiar si tabla lui de valori pare ca s-a schimbat \u00absimtitor\u00bb. Nichita decade din rangul de mare si original poet, ram\u00e2n doar vreo doua amintiri scurte \u00een care doar \u00abomul, fermecatorul\u00bb este notat, Cezar si formidabila sa arta poetica este expediat \u00een c\u00e2teva r\u00e2nduri conventionale, de Breban se noteaza, acru, doua lucruri: ca e, adevarat, un real prozator, care, pe vremuri, l-a sfatuit \u00absa intre \u00een partid\u00bb! (Marele prozator al epocii devine\u2026 Tudor Topa, nici vorba de un Banulescu sau Preda!)\u201c. Recunosc\u00e2nd ca nu se astepta la exegeze \u00eentr-o carte de factura \u201eAmintirilor \u00een dialog\u201c, Breban se \u00eentreba m\u00e2hnit: \u201eCum se explica aceasta \u00abuitare\u00bb a tineretii noastre curate, fertile si luptatoare? Numai prin departarea fizica de doua decenii? Cum de poti uita formidabila, geniala opera poetica a lui Nichita, despre care un Richard Wilbur sau Robert Bly, poeti americani de v\u00e2rf, aveau pareri entuziaste, Nichita, despre care Matei \u2013 de altfel, ca si alti universitari care au emigrat si au publicat \u00een spatiul literar american, Virgil Nemoianu sau Toma Pavel \u2013 nu sufla o vorba! Cum poti avea, exprimata, o parere \u00eenalta despre un creator rom\u00e2n de o originalitate si o viziune extraordinare \u00een tara si o alta dincolo de frontiere? Au existat oare \u00een America sau Europa postbelica poeti mai originali, mai autentici dec\u00e2t Nichita, un mare ucenic al lui Rilke, Rilke st\u00e2lp urias si constructor al sensibilitatii noastre moderne\u2026 Oare amicii nostri \u00abuniversitari\u00bb care au emigrat \u00een spatii culturale occidentale ne \u00abuita\u00bb acolo, dupa ce \u00abaici\u00bb ne consacrasera studii de fina si perspicace analiza a temelor si a viziunii, dintr-un, sa zicem, tropism cultural, rusin\u00e2ndu-se de \u00abrudele sarace\u00bb ramase \u00een tara?…
\nSi eu am trait exilul estetic si politic un sfert de veac la Paris, dar timbrul si viziunea, tensiunea poetica nichitiana nu am mai gasit-o nici la Yves Bonnefoy, nici la Rene Char, de exemplu, \u00een Germania nici at\u00e2t! Nichita Stanescu este unul dintre cei mai originali poeti europeni, dupa razboi, nominalizat la Nobel, ca si Blaga, dar, ca si \u00een cazul marelui poet clujean post-rilkean el \u00eensusi, a avut contra sa statul comunist si cerberii sai cu profil calibanesc, si este uitat, cum vedem, si de cei ce pareau ca-l \u00ab\u00eenteleg si admira\u00bb, dar care, o data trecuti de vama Curtici, \u00eesi arunca pe fereastra din goana trenului, amintirile, aprecierile si vechile entuziasme!\u201c
\nNicolae Breban revine obsesiv la momentul bine cunoscut din biografia sa: 1971, la acea disidenta (reala, \u00een sensul cel mai propriu al termenului, fiindca, sa fim drepti, el a contestat, s-a opus atunci hotar\u00e2rilor unui partid \u00een care era mai mult dec\u00e2t un simplu membru; facea parte din structurile sale de conducere), disidenta \u201ecomisa\u201c c\u00e2nd nimeni nu s-ar fi asteptat din partea unui scriitor deja puternic afirmat si aflat \u00eentr-o situatie mai mult dec\u00e2t privilegiata: \u201e\u2026bine instalat ca redactor-sef la \u00abRom\u00e2nia literara\u00bb, prima revista literara a tarii, cu un tiraj de peste 30.000 de exemplare, extrem de citita si de respectata, de temuta, uneori chiar si de \u00abcadre ale partidului\u00bb; membru \u00een Biroul de conducere al Uniunii Scriitorilor, care, \u00een primii ani de \u00abdomnie\u00bb ai lui Ceausescu, se \u00eent\u00e2lnea cu seful statului cam o data la luna; membru supleant al comitetului central, susur\u00e2ndu-mi-se \u00een urechi ca as fi disponibil pentru onoruri mai \u00eenalte si mai \u00abeficiente\u00bb etc., de ce \u2013 se \u00eentreaba unii si m-am \u00eentrebat si eu \u00een unele nopti, \u00een pelerinajul meu prin Europa Occidentala, Suedia, Germania Federala si Franta \u2013, de ce a trebuit sa \u00abma amestec eu \u00een treaba asta\u00bb pe care aproape nimeni nu a luat-o \u00een serios, nu numai \u00een tara, dar si \u00een strainatate, \u00een mediile de influenta?! Sa tresar adica si sa reactionez \u00abbrutal\u00bb la \u00abTezele din iulie\u00bb, \u00eenceputul dictaturii personale?!\u201c\u2026\u00cen anii ce au urmat \u201erazvratirii\u201c sale, marturiseste Nicolae Breban \u2013 \u201eau fost multe zile, nopti si multe, multe ceasuri c\u00e2nd am regretat ce am facut\u2026, m-am speriat cu adevarat de \u00abce-am facut\u00bb si o fraza a lui Ierunca, spusa prin ’76 parca, mi-a sunat ca acea celebra izbitura cu un prosop ud pe ceafa unui condamnat la moarte prin ghilotinare, izbitura care, se spune, poate doar ea provoca socul letal: \u00abCe-ai facut dumneata, d-le Breban, e at\u00e2t de neverosimil \u00eenc\u00e2t nici azi nu ne vine sa credem!\u00bb\u201c.
\nPrivit cu suspiciune si d\u00e2ndu-si seama ca exilul rom\u00e2nesc de la Paris, ca si din alte zone ale lumii, este \u201eun cuib de viespi\u201c \u2013 vezi si marturiile unor Dumitru Tepeneag, Virgil Tanase sau Valeriu Anania \u2013 e usor de presupus ca regretul celui ce se opusese lui Ceausescu, a carui stea, la \u00eenceputul anilor ’70, era (\u00eenca) foarte sus, putea deveni \u00een multe momente acut si chinuitor. Confesiunile lui Nicolae Breban privind asemenea stari si fram\u00e2ntari sufletesti sunt nu numai credibile, dar si definitorii pentru omul de dincolo de \u201emegalomania\u201c care i s-a lipit si si-a lipit-o el \u00eensusi pe frunte ca pe o eticheta nu at\u00e2t falsa, c\u00e2t neesentiala. Gestul lui \u201ebrutal\u201c, care a surprins lumea literara si politica a vremii, s-a dovedit a fi \u00eensa, p\u00e2na la urma, ca sa ma exprim \u00een maniera celui ce a scris \u201e\u00cen absenta stap\u00e2nilor\u201c, un \u201enoroc de destin\u201c. De aceea \u2013 si de aceea \u2013 m-am aratat mirat de faptul ca Nicolae Breban face at\u00e2ta vorbire despre cariera.
\nCe a urmat acelui demers, \u00een opinia mea de reala disidenta din 1971? \u00centrebarea mi se pare cu at\u00e2t mai legitima cu c\u00e2t \u201eSensul vietii\u201c constituie, \u00een fond, \u00eenca un argument ca adevarata biografie a scriitorului este opera sa. Asa se explica sau si asa se explica faptul ca \u201eagentul de influenta Breban\u201c, care a publicat trei dintre romanele sale de v\u00e2rf la una dintre cele mai prestigioase edituri pariziene \u00eel priveste pe un Virgil Ierunca cu condescendenta \u2013 ca sa nu spun dispret \u2013 fiindca, desi cunoscutul publicist a locuit \u201eo jumatate de secol \u00een Parisul culturii, nu a publicat acolo nici un singur volum\u201c, \u00eenc\u00e2t \u201einjuriile pe care dl. Ierunca le arunca \u00een fata statuilor de bronz ce poarta numele lui Calinescu sau Sadoveanu nu pot izvor\u00ee dec\u00e2t dintr-o profunda nemultumire de destin, \u00abo furie contra ta \u00eensuti\u00bb\u201c.
\nSi Cioran, ne aminteste Nicolae Breban, \u201earunca fulgere asupra Rom\u00e2niei si a originii sale \u2013 ca o forma isteric-geniala de a iubi spatiul acelei marginimi a Sibiului, unde tatal sau oficia ca preot rom\u00e2n (spatiu de unde a venit si rapsodul Goga!), dar nu l-am auzit niciodata separ\u00e2ndu-i pe creatorii rom\u00e2ni \u00een \u00abmembri sau nemembri de partid\u00bb sau st\u00e2nd sa v\u00e2neze unele alunecari sau tributuri politice ale unor Vianu, Sadoveanu, Calinescu, Preda, Nichita Stanescu!…\u201c.
\nAlta scoala, alt nivel, alt stil. Sau, cum ar fi zis Constantin Toiu: nu se compara!<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Daca nu am priceput prea bine ce \u00eentelege Nicolae Breban prin sintagma \u201ebiografie sociala\u201c (dar si \u201eafirmare sociala\u201c, \u201elansare \u00een social\u201c etc.), notiunea si ideea de cariera, cel putin \u00een ceea ce-l priveste, ma surprind pur si simplu. El chiar \u00eesi subintituleaza astfel \u2013 \u201eCariera\u201c \u2013 unul dintre cele patru volume din \u201eSensul vietii\u201c si… Cite\u0219te mai mult »Iesirea din biografie<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[10160,218],"class_list":["post-17650","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-sensul-vietii","tag-nicolae-breban"],"views":1420,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/17650","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=17650"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/17650\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=17650"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=17650"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=17650"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}