{"id":17644,"date":"2014-02-06T12:52:41","date_gmt":"2014-02-06T10:52:41","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=17644"},"modified":"2014-02-06T12:52:41","modified_gmt":"2014-02-06T10:52:41","slug":"proza-lui-filip-florian-mic-studiu-naratologic","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/proza-lui-filip-florian-mic-studiu-naratologic\/","title":{"rendered":"Proza lui Filip Florian \u2013 mic studiu naratologic"},"content":{"rendered":"

Filip Florian s-a impus ca prozator \u00eenca de la debutul sau cu romanul \u201eDegete mici\u201c (2005), bine primit de critica, distins cu Premiul pentru debut al USR (2006) si trimis \u00een primul r\u00e2nd al prozei rom\u00e2nesti contemporane, alaturi de Razvan Radulescu, Petru Cimpoesu, Florina Ilis, Horia Ursu, Doina Rusti sau Bogdan Popescu. <\/strong><\/em>
\nMicul studiu naratologic pe care-l propun acum, c\u00e2nd opera lui Florian numara deja patru romane, incearca, \u00een primul r\u00e2nd, o analiza a schemelor narative folosite de prozator, urmarind sa distinga totodata si modul \u00een care aceste optiuni narative afecteaza verdictul de valoare dat romanelor sale.<\/strong><\/em>
\nActiunea romanului \u201eDegete mici\u201c, plasata \u00een epoca postdecembrista, se dezvolta pe o intriga\u00a0 aparent simpla: la deschiderea unui nou santier arheologic \u00eentr-un sit roman din proximitatea unui orasel subalpin de provincie, se descopera o groapa comuna care naste imediat ipoteza unei crime politice patronate de regimul comunist. \u00cen jurul elucidarii misterului mortii celor \u00eengropati acolo, se desfasoara o retea de perspective si mobiluri divergente, antren\u00e2nd localnici si alogeni interesati \u00eentr-un fel sau altul de evolutia verdictului. Colonelul magistrat Spiru \u2013 posesorul unui trecut de tortionar comunist, caruia una dintre victime, musc\u00e2ndu-i degetul mic, \u00eei disloca falangele (pe care le pastreaza totusi, ca amuleta, \u00een jurul g\u00e2tului) \u2013 \u00eesi consuma psihoza \u201ere\u00eentregirii\u201c corporale prin colectionarea compensatorie a degetelor mici apartin\u00e2nd altor \u201esobolani\u201c anticomunisti. Seful politiei locale, maiorul Maxim, \u00eencearca sa previna debarcarea sa din functie crampon\u00e2ndu-se de asa-zisa cauza anticomunista si de iminenta devoalarii unor crime comuniste ascunse \u00een castrul roman \u2013 speta cu mare priza la public si la media de care se agata si jurnalista Caterina. Sunt involuntar secondati, \u00een propagarea acestui scenariu, de fostul detinut politic Titu Maeriu, acesta stimulat nu de interese carieriste, ci de spiritul compasional si totodata justitiar datorat unor posibili confrati de suferinta. O opinie diferita au medicul legist, profesorul universitar, arheologii \u2013 \u00eentre care Petrus, principalul narator subiectiv al cartii \u2013 pe care subita descoperire a gropii comune \u00eei opreste din activitatea lor de prospectare a unor vestigii antice, \u00een acelasi castru roman, si antropologii argentinieni cu experienta \u00een descifrarea urmelor masacrelor politice din istoria recenta, special invitati sa se pronunte asupra cazului \u2013 cu totii fiind de parere ca vechimea osemintelor gasite \u00een situl rom\u00e2nesc, cel mai probabil ale unor morti de ciuma, \u00een urma cu doua secole, nu serveste ipoteza crimei comuniste. Monahul Onufrie, evadat dintr-o \u00eenchisoare comunista \u2013 omul \u201e\u00eensemnat\u201c, cu un mot de par care-i creste cu o repeziciune nenaturala (specie de \u201eidiot\u201c dostoievskian, cum s-a remarcat) \u2013 si partizanul anticomunist din munti, aflat sub patronatul duhovnicesc al monahului, se raporteaza fiecare \u00een felul sau la prigonitorii credintei crestine si ai capitalismului, ilustr\u00e2nd mobiluri si mentalitati diferite de ale celorlalti.
\nMozaicul de medii si epoci rezultat din povestile unor figuri secundare ca tanti Paulina, cititoarea \u00een cafea, care se hraneste ne\u00eencetat cu amintirea (fictiva?) a plimbarilor la sosea \u00een limuzina unui domn \u201ebine\u201c, \u00een anii dinaintea razboiului, Eugenia Embury, vaduva unui lord englez venit \u00een Rom\u00e2nia pentru afaceri cu petrol, \u00een aceeasi perioada fasta care acopera tineretea tuturor acestor domni si doamne, habotnica Paraschiva sau matusalemicul ei sot Dumitru M., participant la al doilea razboi mondial si apoi la cladirea socialismului, anunta aici reteta romanesca predilecta a lui Florian: revizitarea istoriei mari prin intermediul unor figuri si evenimente de istorie mica, pretext pentru bifarea simultana a registrelor grav si pitoresc \u2013 de la sentimental si nostalgic, la sentimentalist si kitsch \u2013 inclusiv prin calofilia frazei si a imaginilor cautate.<\/p>\n

Daca naratiunile tin\u00e2nd de istoria mica \u2013 viata Paulinei, a Eugeniei Embury sau a Paraschivei \u2013 beneficiaza de naratori de prima sau de a doua competenta (arheologul Petrus reface, cu vorbele lui, povestea Paulinei, gazda sa \u00een acel orasel de munte, aglutind\u00e2nd-o \u00een propria poveste, din care nu lipseste relatia erotica \u00een desfasurare cu t\u00e2nara Jojo, iar Dumitru M. da la iveala, fata de acelasi Petrus, detaliile amorului sau antebelic cu Paraschiva), exista totusi unele \u201epovesti\u201c fara martor uman, carora le este delegat din oficiu un narator impersonal (un narator dotat totusi cu aceleasi \u201eamprente\u201c narative comune arheologului Petrus, lui Dumitru M. si, mai departe, celorlalti naratori ai lui Florian din romanele sale ulterioare, si care poate fi depistat dupa preferinta sa pentru sintagme nu \u00eendeajuns de comune, ca \u201epungile obrajilor\u201c). Nici un personaj nu fusese, de pilda, martor la scena confruntarii colonelului magistrat Spiru cu umbrele trecutului sau si nu \u201eintuise\u201c colectia sa de \u201edegete mici\u201c \u00eenainte de a fi demascat, spre finele romanului, prin deductie logica; nici un personaj n-a fost, apoi, martor la scena nasterii copilului motat devenit apoi monahul Onufrie (cu exceptia, poate, a Maicii Domnului \u2013 v. infra cum se explica ipoteza) sau la fabulosul apetit prenatal al mamei sale Stanca, devoratoarea unor ficati cruzi de rata motata \u2013 unul dintre episoadele memorabile ale romanului \u2013, ori la peripetiile din salbaticie ale copilului ramas de pripas: toate cad \u00een sarcina unui narator care nu se fereste sa foloseasca neologismul relat\u00e2nd despre un ins arhaic traitor sub zodia mitului si despre revelatiile acestuia obtinute prin metoda \u201ereducerii la absurd\u201c. Sau sa sugereze existenta unui anume complex simili-oedipian al anahoretului Onufrie fata de Maica Domnului (care l-ar fi vegheat dupa nastere si l-ar fi alaptat la s\u00e2nul Ei), amestecat cu gelozia fata de concurentul la gratiile materne ale Fecioarei resimtit \u00een pruncul Iisus, a carui pulpa dintr-o reprezentare iconografica o \u00eenteapa \u201edin greseala\u201c cu foarfecele.
\nRostul acestui narator impersonal \u00een partitura copilului motat devenit monahul Onufrie este \u00eensa cumva diferit de postura unui narator omniscient din naratiunea clasica, zisa realista. Naratorul povestii lui Onufrie nu are mai multe informatii \u201edespre lume\u201c dec\u00e2t personajul si nu patrunde ca un intrus \u00een g\u00e2ndurile lui, ci doar \u00eei ofera limbajul \u00een care sa poata fi expus verbal sau scriptic ceea ce g\u00e2ndeste, imagineaza sau \u00eesi aminteste un personaj de o primitivitate frusta, haituit de fulgurante mistice, al carui singur contact cu limba scrisa pare sa fie Biblia. Asadar, un narator care traduce, care face intuitia inteligibila, un posesor al cuvintelor, nu al adevarurilor: \u201e\u00centrebarea s-a preschimbat \u00eencet, \u00eencet \u00een parere, dar probele lipseau, asa ca a fost nevoit sa caute argumente. Si, \u00eentr-una din noptile fara nori, cu luna scaparatoare, \u00een care nu-si \u00eengaduia sa iasa din ascunzis, a apelat la reducerea la absurd. Nu cunostea notiunea, dar a presupus ca un elev silitor ca Maica Domnului n-ar mai fi intervenit niciodata \u00een biografia lui p\u00e2na sa fi ajuns \u00een lagarul de munca. Si, asa \u00eenchipuind lucrurile, neatinse de pronie, ce s-ar fi \u00eent\u00e2mplat? Si-a dat seama deodata s\u2026t ca ar fi murit. s\u2026t Or, el \u00eenca traia\u2026 Nu era asta dovada ca Sf\u00e2nta Nascatoare pasise acolo, pe prundisul r\u00e2ului, unde-l parasise Stanca s\u2026t?\u201c (pp. 165-166). Dar este acest narator acelasi cu naratorul impersonal, competent \u00een imagologie, care, \u00een contextul descinderii antropologilor argentinieni \u00een Rom\u00e2nia, rezuma aspectele comune (\u00eentre care pasiunea fotbalistica) a doua culturi aparent at\u00e2t de \u00eendepartate, unite totusi \u00een dorinta elucidarii misterului unor \u201edisparuti\u201c? Sau cu naratorul care observa cum \u201es-a prelins\u201c pe l\u00e2nga zidurile castrului, noaptea, fara martori, ca o fiinta fara chip si umbra, partizanul anticomunist, descins \u00een cetate, dupa amnistie, pentru a presara \u00een groapa comuna probe false \u2013 oase cu urme de glont \u2013 si a vicia astfel verdictul care nu incriminase regimul precedent? Raspunsul este: mai degraba nu. Naratorul care \u201erezuma\u201c si \u201etraduce\u201c g\u00e2nduri, \u00een acel stil indirect liber retrospectiv care va deveni o marca a lui Florian, este diferit de naratorul care \u201estie\u201c si \u201evede\u201c \u2013 uneori \u00een timp real \u2013 lucruri si fapte inaccesibile celorlalte personaje. Naratorul care vede sau stie ca falangele degetelor mici (a caror lipsa din inventarul gropii comune va ad\u00e2nci o vreme misterul osemintelor) sunt ascunse \u00eentr-un saculet din dulapul securistului este, \u00een schimb, probabil identic cu acela prezent la actiunea fara martori a partizanului comunist, \u00een ultimele r\u00e2nduri ale romanului. El se \u00eent\u00e2lneste, p\u00e2na la un punct, cu naratorul impersonal care \u2013 obisnuit sa \u201etraduca\u201c g\u00e2ndurile monahului Onufrie, observa odata cu acesta, \u00een ultimele pagini, indiciile reaparitiei partizanului \u00een peisaj (palariile de iasca potrivite \u00eentr-un anume fel pe un copac) \u2013 dar, spre deosebire de naratorul impersonal-\u201etraducator\u201c, naratorul omniscient-martor direct e capabil sa ofere cititorului certitudini (faptul ca partizanul e autorul vicierii probelor) pe care sa se ridice interogatii noi \u2013 adica, o cheie epistemologica a romanului \u2013, pe c\u00e2nd celalalt, naratorul-\u201etraducator\u201c, care face doar dublaj lingvistic, nu i-ar oferi dec\u00e2t supozitii (lu\u00e2ndu-se dupa \u201esemne\u201c, calugarul ar putea prezuma ca partizanul e autorul vicierii probelor \u2013 dar oare are competenta logica sa faca asta? Si, daca da, la ce i-ar folosi lui, un apostol al credintei si un fanatic al Maici Domnului, sa slujeasca adevarurile \u201emici\u201c, de care sunt pasionati doar detectivii sau oamenii de stiinta?) si impresia, p\u00e2na la urma, a unei naratiuni neconvergente, al carei unic titlu de glorie ar fi dob\u00e2ndirea etichetei de indeterminare sau de fragmentarism postmoderne. Fara interventia acestui narator omniscient sau martor din ultimele r\u00e2nduri ale cartii sabotorul anticomunist ar fi \u201esabotat\u201c chiar miza capitala a romanului. El ofera, deci, posibilitatea unui catharsis sau a unei morale, \u00een cheie clasica \u2013 dar a unui catharsis care nu se confunda, \u00een acelasi timp, o teza tare, \u00een sens ideologic. \u201eMorala\u201c este ca postura de victima (aici, a comunismului) si dezideratul reabilitarii, al reparatiei nedreptatilor, nu merg \u00eentotdeauna \u00een acelasi sens cu adevarul, dupa cum nici verdictul care exonereaza nu coincide \u00eentotdeauna cu inexistenta vinei (astfel, desi falangele adunate de colonelul militar \u2013 cu riscul de a fi descoperit, banuit de o asumare implicita a masacrului, de o repetare a lui \u00een efigie sau, \u00een orice caz, de implicare \u00eentr-un trecut nedemn \u2013, desi, deci, falangele cu pricina se dovedesc a nu fi apartinut unor anticomunisti masacrati, ci unor ciumati din secolul 19, comportamentul fostului tortionar ram\u00e2ne unul vinovat, facil psihanalizabil, iar vina fata de victimele sale reale nu scade prin faptul ca, la un moment dat, profaneaza niste false victime ale comunismului. De altfel, el nici nu asteapta verdictul oficial privitor la cauza mortii celor \u00eengropati \u00een castru si actioneaza ca si cum osemintele ar apartine, indubitabil, unora care au fost si se cer \u00een continuare pedepsiti pentru insurgenta lor). Cu alte cuvinte, oamenii aflati \u00een ceea ce se considera la un moment dat a fi tabara bunilor sau macar a victimelor pot mistifica datele realului cu aceeasi forta si aproximativ cu aceleasi scopuri ca aceia aflati \u00een tabara \u201elichelelor\u201c. Cei care au dreptate au, uneori, dreptate \u00eempotriva adevarului; sau, cum zice tanti Jeni Embury: \u201eTe poti pacali av\u00e2nd at\u00e2ta dreptate\u201c. Iar aceasta mistificare, pe c\u00e2t de fertila ca material de roman, nu poate fi dec\u00e2t nociva \u00een planul unei realitati conduse de ratiune si spirit liber.
\n\u201eDegete mici\u201c avanseaza, asadar, o combinatie de pluriperspectivism si de omniscienta care poate fi, la rigoare, criticata, dar nu \u00eenainte de a fi explicata. Utilitatea ochiului atotcunoscator poate fi contestata, \u00een c\u00e2rca lui caz\u00e2nd acel final abrupt care-l \u00eenfatiseaza pe partizanul anticomunist presar\u00e2nd probele false. \u00cen primul r\u00e2nd, ar putea fi contestat din pricina punerii \u00een dificultate a mizei politiste, c\u00e2nd se constata ca cititorul are acces, de la \u00eenceput si din principiu, la informatii de care celelalte personaje sunt lipsite, ca simpli figuranti, depasiti cognitiv de cititor (ne putem imagina stupoarea lor \u00een fata noilor \u201eprobe\u201c aduse de partizan). Totusi, utilitatea acestui narator, reala, este aceea de a arata ca miza politista nu este si n-a fost niciodata miza principala a cartii (cititorii stiu, de altfel, \u00eenca de la pagina 60 a romanului ca degetele mici a caror disparitie o vor investiga si o vor demasca spre final personajele \u201erationaliste\u201c se afla \u00een posesia fostului tortionar, actualmente magistrat militar; din acest punct de vedere, \u201edeconspirarea securistului\u201c, admirata de Simona Sora \u00een prefata romanului, nu e dec\u00e2t o miza secundara). Ceea ce scapa unor comentatori ca Simona Sora sau Ruxandra Cesereanu (care declara finalul romanului \u201eabrupt si neizbutit: nu este o revelatie, nu produce o iluminare, nu are efect cathartic\u201c, \u201eSteaua\u201c, nr. 4-5 \/ 2007) este tocmai miza mare a romanului: precautia relativista, etica si totodata epistemologica, adevarata revelatie a finalului. Colonelul militar Spiru, maiorul de politie Maxim si anticomunistul anonim din munti sunt pilotati de aceeasi eroare sau de aceeasi impostura: nu-si pot reprezenta cauza dec\u00e2t prin mistificarea realitatii. Moartea oamenilor \u00eengropati \u00een castru nu produce interes dec\u00e2t daca poate fi adusa \u00een slujba unei cauze a prezentului: cu c\u00e2t sunt mai vechi, mortii devin tot mai putin utili; moartea se \u00eenvecheste si ea, trebuie exploatata c\u00e2t e cruda \u2013 o morala sau un catharsis care se suprapune primei morale, de care am vorbit mai sus. \u2013 Un pluriperspectivism complex si, totusi, apropiat de calitatile unui discurs obiectiv clasic, care nu se va mai regasi \u00een romanele ulterioare.<\/p>\n

Dupa succesul \u201eDegetelor mici\u201c, critica a fost mai atenta la fraza si la calofilie dec\u00e2t la informatia livrata \u00eentr-un sistem narativ oarecare. Pe unii, prezumtia exceptionalitatii stilistice i-a scutit de investigatii naratologice mai profunde, consider\u00e2ndu-se suficienta lectura pentru muzicalitate, pentru sugestia unor vremuri apuse, pentru patina epocii redata \u00eentr-un stil liric \u201ede familie buna\u201c. Un model al revederii trecutului spre care da semne ca tinde prozatorul Filip Florian \u2013 fara ura si partinire sau, \u00een orice caz, fara preocupare fata de relatia acelui trecut cu prezentul (eventual editorial), strabatut de nimic altceva dec\u00e2t de un intens sentiment al melancoliei si al nostalgiei fata de o plenitudine inaccesibila \u2013 este proza lui Sadoveanu. Iar \u201eZilele regelui\u201c (2008) \u2013 roman care surprinde, \u00eentr-un arc temporal pornit din 1866 si ajuns \u00een 1881, peripetiile voiajului din Germania si stabilirea la \u201eBucuresci\u201c, \u00een ulita Lipscanilor, a neamtului Joseph Strauss, aflat initial \u00een postura de dentist si spiter al principelui Carol I si apoi \u00een aceea de tainuitor al unor aventuri erotice ale principelui, soldate cu un copil nelegitim \u2013 este probabil cel mai simili-sadovenian (desi cel mai urban) dintre romanele lui Florian. Din pacate \u00eensa numai la nivelul stilisticii superficiale, al frazarii, al \u00eentrebuintarii cezurii si al inflexiunilor lexicale \u2013 Florian zice, de pilda, \u201epaseri\u201c \u00een loc de \u201epasari\u201c si pare preocupat de starile interioare evanescente, indeterminate, tipic sadoveniene: \u201eA z\u00e2mbit. Pe urma a fumat. Si a z\u00e2mbit \u00eenca o data la farsele si pocinoagele unor mascarici\u201c (p. 106) trimite, de pilda, la sintaxa sadoveniana. \u00censa avalansa de verbe, specifice stilului rezumativ al lui Florian, exersat si \u00een romanul anterior, dar acutizat aici, prin enumerari \u00een cascada si abuz de paranteze, trad\u00e2nd apetenta pentru detaliul gratuit sau pur si simplu grija materna pentru un cititor care nu trebuie lasat \u00een ignoranta (\u201ea ametit \u00eentr-un scr\u00e2nciob \u00eenv\u00e2rtit de patru magari, s-a plictisit iute de jongleriile cu mingi s\u2026t, a rontait nuci prajite \u00een sare, a tras cu arcul, anapoda, \u00eenspre para din crestetul unei sperietori de ciori s\u2026t a aplaudat tarafuri si vodeviluri, le-a daruit sf\u00e2rleze si cocosei de zahar ars baietilor lui Peter Bykow (pistruiati, tinuti de m\u00e2na chiar de tatal lor) s\u2026t a pariat cu brutarul la \u00eentrecerile de tr\u00e2nte s\u2026t a lasat capul pe spate c\u00e2t sa cuprinda un sir de acrobati s\u2026t a \u00eent\u00e2lnit un mos pe picioroange si un ciung calare pe un mistret (\u00eempaiat, manevrat cu sfori si p\u00e2rghii din spatele unei perdele) s\u2026t a tremurat cur\u00e2nd pentru piticul care fanda si sarea pe fr\u00e2nghia legata \u00eentre doi st\u00e2lpi\u201c, pp. 106-107) imprima, in continuare, frazei un dinamism impropriu impresiei de evanescenta (toate sunt trecatoare pe pam\u00e2nt si se \u201edesfac\u201c ca aburul sau ca ceata) si \u00een acelasi timp de \u201easezare\u201c a omului sadovenian \u00eentr-un timp si un spatiu neprecipitate, grandioase, \u00een care gesturile se (re)compun lent, aproape static, dublate de un \u201ecomportament\u201c similar al naturii (\u201eomul a tacut\u201c \u2013 \u201ev\u00e2ntul a stat\u201c). Sadoveniana pare si optiunea camuflarii \u00een memorie \u2013 ca amintire sau \u201evedenie\u201c \u2013 ori prin redare indirecta si ulterioara a \u201egrozaviilor\u201c care, avuate direct, \u00een ceea ce s-ar putea numi timp real sau prezent narativ, ar minimaliza valoarea memoriei (un fragment de tipul \u201eCopacul de l\u00e2nga geam se legana usor, un platan cu frunze mari si tinere. Apoi, pe canapea, tacerea s-a dat la o parte si Joseph, cu barbia sprijinita \u00een palme si cu coatele sprijinite pe genunchi, uit\u00e2ndu-se \u00een jos, spre parchetul ceruit, a alungat si rusinea s\u2026t si a \u00eentrebat. Iar Principele, pretuindu-i tonul vocii, cu ochii \u00een tavan, a raspuns: nu\u201c se apropie, \u00een acest sens, de stilul sadovenian). Calitatea prozelor sadoveniene a crescut tocmai prin perfectionarea unui anumit stil al relatarii indirecte, am\u00e2nate, al durerilor tainuite si \u00eencarcate de vreme, un stil al lipsei de colaborare cu prezentul, al cultului pentru trecutul generator de naratiune si viceversa. De aceea, nu Stefan Agopian, nu Eugen Barbu \u2013 autori pentru care trecutul nu reprezinta dec\u00e2t simplul pretext (exploatat, e drept, spectaculos) de investire a unor rezerve de ironie, sarcasm, otrava, semnificative \u00een sine \u2013 par sa fie modelele lui Florian, ci Sadoveanu, pentru care trecutul nu e un pretext, ci conditia de existenta a artei.
\nLas\u00e2nd \u00eensa la o parte reveria filiatiei sadoveniene si revenind la strategiile narative de facto ale lui Filip Florian, trebuie observat ca naratorul impersonal din \u201eDegete mici\u201c, care-si permitea sa observe \u2013 aproximativ \u00een timp real \u2013 ca cineva \u201es-a prelins\u201c pe l\u00e2nga ziduri pentru a face cutare si cutare lucru, se transforma, \u00een \u201eZilele regelui\u201c si apoi \u00een \u201eToate bufnitele\u201c (2012), \u00eentr-o solutie de tot mai decisa surdinizare a (redarii) realului. At\u00e2t evenimentele istoriei mari (instalarea principelui Carol, vizita la Istanbul, pentru primirea hatiserifului de la sultan, frictiunile tot mai dese cu clasa politica locala, razboiul de independenta si izb\u00e2nzile progresive ale principelui \u00eencoronat abia \u00een 1881, c\u00e2nd, sf\u00e2rsite zilele motanului, \u00eencep \u201ezilele regelui\u201c \u2013 argumente pentru calificarea \u201eZilelor regelui\u201c drept \u201eroman istoric\u201c), c\u00e2t si cele din viata figurantilor mai mult sau mai putin fictivi ai istoriei (dentistul Strauss si motanul Siegfried, apoi sotia dentistului, s\u00e2rboaica Elena Ducovici, Linca, ibovnica de ocazie a principelui Carol s.a. \u2013 argumente pentru decretarea romanului drept \u201eutopie livresca\u201c sau metafictiune istoriografica), nu se vor mai \u201e\u00eent\u00e2mpla\u201c frontal, \u00een relatare directa, ci vor fi prinse retrospectiv \u00een puzzle, dupa producerea lor si acumularea unui rastimp necesar deparazitarii de \u201ereal\u201c. Evenimentele din viata regelui Carol sunt, de pilda, conspectate si redate periodic post factum, dintr-o suflare, \u00eentr-o suita de enumerari, de acelasi narator impersonal care s-ar identifica, p\u00e2na la un punct, cu memoria (memoriile) dentistului martor la mersul tarii, dar care, \u00een anumite momente, o transcende. La fel, evenimentele importante din viata umilului cetatean Joseph Strauss (momentele de dragoste, nasterea copilului, viata domestica, primirea vestii mortii micutei principese Elisabeta, despartirea de sotie) sunt redate tot deviat: prin \u201erelatarile\u201c motanului sau post factum, \u00een stil indirect liber. I-a fost reprosata, de altfel, lui Florian, inaptitudinea constructiei epice (Mihai Iovanel, Alex. Goldis) \u2013 tradata de gaselnite precum abuzul de stil indirect liber si solutia conspectarii evenimentelor, \u00een locul \u00eenscenarii lor \u00een timp real, cu dialoguri si personaje aflate \u00een confruntare directa. Reprosul este \u00eentemeiat, dar problema nu este neaparat aceasta, caci ar \u00eensemna sa i se reproseze optiunea de gen: faptul ca romanele sau fictiunile sale metaistoriografice sunt mai degraba memorii fictive. Or, adevarata problema este ca pseudo-memoriile lui Florian, daca termenul convine mai bine, par scrise de aceeasi m\u00e2na, oric\u00e2ta distanta spatio-temporala, de cultura sau de mentalitate s-ar afla \u00eentre personajele-naratori, si ca romanele sale par verigile unei trilogii neintentionate. De altfel, desi cosmopolitismul si carnavalescul scenelor lui Filip Florian \u00een genere creeaza impresia de diversitate a mediilor (\u00een \u201eDegete mici\u201c dam de argentinieni, rusi, bolivieni si de o fauna exotica la propriu, v. dromaderul Aladin; \u00een \u201eZilele regelui\u201c rom\u00e2nii aproape ca lipsesc din prim-plan, personajele principale fiind nemti si o s\u00e2rboaica, doar prostituata oarba Linca e rom\u00e2nca, iar bastardul ei, fiul lui Karl Ludwig, doar pe jumatate), induc\u00e2nd ideea ca autorul se simte bine \u00eentr-o diversitate de tip Babel, \u00een realitate ele nu pot suspenda acuta impresie ca toti vorbesc o singura limba \u2013 limba livresca a lui Filip Florian \u2013 \u00eentr-un singur stil \u2013 stilul lui Florian \u2013, de unde, p\u00e2na la urma, tusa de monocromie ireversibila a mediilor si a personajelor.<\/p>\n

O alta problema este ca romanele sale au ajuns sa hraneasca p\u00e2na la obezitate cititorul participativ si empatic din principiu, care a sesizat \u00een proza lui Florian un stimul de tip promisiune specific reclamelor din agentiile de turism, care, fara sa fie capodopere ale artei plastice, ofera strictul necesar instigarii la reverie + achizitie, \u00een limitele culturii si ale imaginarului clientului. \u00cen mod cert, romanele lui Florian au aceasta calitate a instigarii la nostalgie si la chestionarea posibilitatilor de revedere a trecutului per se, fara alt mobil \u00een economia textului, si \u00eesi pastreaza aceasta calitate chiar si \u00een cazul lecturilor critice care-i reproseaza insuficienta documentare sau redarea unor culori locale trucate, bune de amagit cititorul mediu educat de azi, dar \u00een care contemporanii acelor lumi apuse nu s-ar fi regasit, \u00eencep\u00e2nd cu limba si termin\u00e2nd cu selectia heteroclit-cosmopolita, politic corecta si \u00een acelasi timp idilizanta a temelor, agreata de piata editoriala de azi. Odata cu \u00eenmultirea romanelor, aceasta grija pentru cititor ajunge sa para daunatoare si stridenta. Autorul se arata mereu preocupat de pastrarea justei balante \u00eentre o aparenta de sofisticare narativa data de alternanta planurilor si a vocilor si grija permanenta de a nu-l nauci pe cititor prin acest balans, lamurindu-l prin scurte ancore rezumative, prin scheme identitare fixe ale personajelor, prin semne distinctive recognoscibile si actualizate de c\u00e2te ori e nevoie \u2013 procedeu amintind de tehnica telenovelei, fara alta functie \u00een cadrul naratiunii, \u00eentrebuintat exclusiv pentru a facilita cititorului urmarirea, din orice punct si din orice episod, a actiunii. O grija fata de cititor care, \u00een fond, poarta vina impresiei de facilitate si de autenticitate trucata a romanelor lui Florian: deasupra personajelor (care, \u00een sine, n-ar trebui sa se sinchiseasca de ce pricepe sau nu cititorul platitor) se vede ca sta un narator-autor permanent \u00eengrijorat sa nu cada \u00een echivoc, \u00een obscur, \u00een dictiune bulversanta. De aceeasi optica a curtoaziei fata de un cititor grabit, semi-disponibil sau pur si simplu glossy, tine si \u00eempachetarea unui produs care anticipeaza interesul publicului contemporan sau, \u00een orice caz, a unei bune parti a lui: un balans \u00eentre ethosul post-comunist, marcat de nevoia revizitarii trecutului recent prin incursiuni etic-emotionale, de tipul \u201eSa nu uiti, Darie!\u201c, si nevoia inversa de suspendare a criteriului moral, a obligativitatii de a nu uita, si de redob\u00e2ndire a esteticului pur via relativism etic, unde vinile si vinovatii se amesteca laolalta cu victimele si eroii, \u00eentr-o pasta narativa si tipologica care-i transcende, anul\u00e2nd presiunea decodarii etice. Florian reuseste acest din urma lucru \u00een \u201eDegete mici\u201c, nu si \u00een al patrulea roman al sau, \u201eToate bufnitele\u201c. Imaginat \u00een decorul unui orasel de munte (topos-ul fetis al lui Florian), \u00een anii 2000, si construit prin \u00eempletirea a doua naratiuni, a t\u00e2narului Lucian, nascut \u00een preajma Revolutiei din 1989, si a sexagenarului Emil Stratin, nascut \u00een fatidicul an 1940 \u2013 al intrarii Rom\u00e2niei \u00een razboi, cel mai recent roman al lui Florian se raporteaza permanent sarcastic, amar, scr\u00e2snitor la perioada comunista, arat\u00e2nd o bunavointa principiala fata de victimele regimului \u2013 \u00eentotdeauna oameni de familie buna, intelectuali, industriasi, artisti, bine formati \u00eentr-o traditie solida moral si intelectual \u2013, aspect care pastreaza dictiunea \u00een marja lecturii etice. Personajul Emil, de pilda, victima a destinului sau personal, dar si a unei epoci \u201ede trista amintire\u201c, beneficiaza de un profil pozitivant \u00een care autorul investeste vizibil, \u00een intentia unui caracter \u00een sens clasic. Un ins caruia i-ar trebui apreciate deopotriva ascendenta, \u00eencep\u00e2nd cu bunicul bijutier (care-l cunoscuse, \u00een tinerete, pe Thomas Mann) si cu tatal profesor, ambii trecuti prin \u00eenchisori politice, forta morala (Emil refuza sa devina turnator), apoi, \u00een fine, gustul plastic, muzical si literar, pe fondul unei formatii stiintifice indubitabil de elita. Un adept al valorilor certe si traditionale \u2013 de la discurile de vinil la scoartele taranesti, un tip eco, pasionat de ornitologie, si un bun rezoneur, discret si retras (de unde pasiunea pentru bufnite, \u00eempartasita cu copilul Luci),\u00a0 de o integritate vecina cu mizantropia si cu scepticismul cronic, ostil unei lumi alienate (la ridicarea careia contribuise totusi, \u00een cariera sa de inginer pe santierele patriei comuniste, dar, nu uita sa arate naratorul, \u00eentotdeauna cu rictus si \u00e0 contre c\u0153ur).
\nViciul structural al scrisului lui Filip Florian iese mai pregnant \u00een evidenta \u00een acest roman. Optiunea naratologica \u2013 romanul rezult\u00e2nd, aparent, din \u00eempletirea\/ alternarea a doua voci narative, una a copilului Luci, care pare ca traieste si creste pe masura ce noteaza, alta a sexagenarului Emil, a carui viata pare deja cuprinsa \u00eentr-un caiet de memorii \u2013 a suscitat unele nedumeriri. Adriana Stan e de parere ca strategia celor doua voci narative care ricoseaza una \u00een alta deconcerteaza (\u201emonologul celui care sufera amintindu-si si al celui care descopera lumea juc\u00e2ndu-se alterneaza cumva incert, ca si cum mingea ar sari la nimereala dintr-un colt \u00een altul al terenului, \u00eentr-o partida care \u2013 nu-i asa? \u2013 pare se deruleze dupa reguli asemanatoare\u201c, \u201eCultura\u201c, 26 martie 2013), iar Rares Moldovan (canonul.net) sustine ca ambii naratori, insipizi si stersi, sufera de o insuficienta artistica justificabila prin calitatea lor de: copil imaturizat estetic si discursiv, respectiv de matur fara uzul scrisului literar, de formatie inginer. Lipsa abilitatii narative ar fi, deci, la urma urmei, o dovada de autenticitate discursiva, cititorul trebuind sa se simta \u201elegitim\u201c nesatisfacut pret de doua sute de pagini.
\nInsuficienta romanului vine \u00eensa din alta parte: din lipsa de viabilitate a hibridului rezultat din combinarea celor doua solutii narative posibile. Prima solutie ar fi \u00eempletirea a doua voci autentic distincte, marturii a doua epoci diferite, cu ethosuri diferite: vocea copilului, pe de o parte (o voce a prezentului \u2013 aproape o voce de jurnal, cu detalii despre ce man\u00e2nca sau despre cum coloreaza zimtii unui dinozaur) si, pe de alta parte, vocea maturului (desprinsa ad litteram din caietul de memorii, din care t\u00e2narul, autorul manuscrisului final purt\u00e2nd titlul \u201eToate bufnitele\u201c, declara ca \u201ea copiat\u201c \u201ece a vrut\u201c), solutie care implica o scindare a temporalitatii si a identitatilor naratoare: copilul e vocea prezentului si, \u00een acelasi timp, o voce imaturizata literar si cultural, care suplineste prin inocenta scrutatoare si curioasa, \u00een vreme ce maturul e vocea trecutului polimorf: regalist si capitalist din interbelic p\u00e2na la finele razboiului, comunist p\u00e2na \u00een 1989 si \u201ede tranzitie\u201c spre (un nou) capitalism \u00een anii 2000, adica vocea insului marcat de biografie si de istorie, uzat si dezabuzat. O polifonie \u2013 bifonie de fapt \u2013 care ar fi folosit romanului, d\u00e2ndu-i iluzia de autenticitate, caci oric\u00e2t de multe ar putea avea \u00een comun un copil si un sexagenar, istoriile diferite prin care trec nu pot sa nu-i aduca, la un moment dat, \u00een pragul incomunicabilului si al blocajului, copilul neput\u00e2nd \u201etraduce\u201c tot ce povesteste, tabuizeaza sau ascunde maturul.<\/p>\n

\u00cen acest caz \u00eensa, cele doua voci distincte apartin\u00e2nd unor naratori distincti si diferiti ca v\u00e2rsta, ca experienta si ca mediu de formare \u2013 ar necesita existenta unor diferente remarcabile de scriitura. Or, ambele confesiuni-\u00eensemnari par scrise de aceeasi m\u00e2na, cu aceleasi ticuri lexicale, stilistice si \u201ede conceptie\u201c \u2013 care nu este m\u00e2na unui copil-adolescent modic scolit \u00een anii 2000, nici a unui sexagenar autodidact si dezabuzat, ci, surpriza, m\u00e2na unui autor exersat anterior, \u00een \u201eDegete mici\u201c sau \u00een \u201eZilele regelui\u201c, \u00eentr-un omniprezent stil indirect liber, abundent \u00een enumeratii si paranteze, si care nu pare disturbat de uniformitatea stilistica a celor doua relatari. Singurul criteriu de distingere a vocilor devine, \u00een acest caz, continutul narat: copilul vorbeste despre ispravile sale
\n\u00eentr-un decor de anii 2000, maturul despre suferintele familiei sale de-a lungul prigoanei comuniste si despre esecul casniciei, care l-a marcat.
\nA doua solutie narativa ar fi mascarea \u2013 sub aparenta unui dublet de voci \u2013 a unei singure voci narative, a lui Luci, copilul ajuns, la 23 de ani, \u00een posesia memoriilor manuscrise ale lui Emil si decis sa umple la r\u00e2ndul sau un caiet de memorii cu insertii din memoriile maturului, insertii care nu sunt, de fapt, fragmente originale, ci prelucrari realizate \u00een acelasi timp cu redactarea propriilor\u00a0 \u201eamintiri din copilarie\u201c. \u00cen acest caz, s-ar explica unitatea stilistica a naratiunilor: Luci nu prezinta doar memoriile sale, ci si pe ale lui Emil \u2013 redate la m\u00e2na a doua, prin filtrul sau selectiv si \u00een vocabularul sau. Dar atunci se pune \u00eentrebarea: de ce relatarile atribuite lui Emil, dar prelucrate de Luci se fac tot la persoana \u00eent\u00e2i? Este Luci un simplu redactor al memoriilor inginerului sau se substituie cu buna stiinta instantei narative a acestuia \u2013 lez\u00e2ndu-le autenticitatea?
\nCu neputinta de admis ambele solutii, sau hibridul narativ spre care pare sa fi optat Florian. Ori sunt doua voci distincte, caz \u00een care romanul reprezinta un colaj cuprinz\u00e2nd \u00eensemnari ale t\u00e2narului si o selectie din \u00eensemnarile originale ale maturului, o selectie operata de primul, \u00eensa fara amestec \u00een litera lor \u2013 si atunci le trebuiau croite identitati scripturale si stilistice distincte; ori sunt emanatia unui singur autor, macar \u00een forma redactarii lor unitare, de la un capat la altul, dar atunci personajul Emil \u00eesi pierde portanta devenind, din martor viu al unor epoci tulburate, un eu falsificat, intermediat de altul si aproape invalid, incapabil de expresie autonoma. Or, romanul are de suferit \u00een ambele cazuri: monologul adolescentului Luci \u2013 ajuns portavocea unui eu invalidat at\u00e2t de istorie, c\u00e2t si de autorul romanului, prin optiunea aglutinarii lui \u00een vocea pustiului inexpert \u2013 nu poate functiona ca\u00a0 document istoric, ca marturie cu functie obiectivanta, de recuperare a adevarului din fr\u00e2nturi \u00een care se oglindeste istoria mare; dar, \u00een acest caz, romanului macar i se justifica unitatea stilistica. \u00cen celalalt caz, al disocierii reale de voci, personajul Emil ram\u00e2ne o instanta valida pentru perceperea trecutului, confesiunea directa av\u00e2nd mai multa forta si credibilitate, \u00eensa nu se mai poate justifica monotonia stilistica a romanului.
\nDescrierile de jocuri baietesti prin vocea lui Luci \u2013 posesorul unui background si al unui limbaj potrivite \u00een acest caz \u2013 ram\u00e2n, prin urmare, cele mai naturale pagini din \u201eToate bufnitele\u201c, ajutate de\u00a0 lipsa de-a dreptul edenica a complexului etic: pustii fura (cu strategie) bani din \u201ecismeaua\u201c milei si se reculeg evlaviosi \u00een fata galantarului cu prajituri, iar ideea unei scurtaturi care sa faciliteze drumul turistilor dinspre munte spre oras se \u00eensoteste cu specularea mercantila a momentului (\u201etaxa de trecere 2000 de lei\u201c). Romanul \u201eBaiuteii\u201c (2006), scris \u00eempreuna cu fratele sau, Matei Florian, un roman al copilariei traite la bloc, \u00een anii 1980, beneficiase din plin de aceeasi optica relaxata, solara, dincolo de bine si de rau, care, de la Mark Twain la\u00a0 Mircea Cartarescu, s-a dovedit o sursa aproape sigura de capodopera. Armonia si plauzibilitatea vocilor narative din acel roman scris la doua m\u00e2ini, de doi autori cu experiente culturale si de limbaj apropiate, ar fi trebuit sa ilustreze o solutie simetrica pentru \u201eToate bufnitele\u201c, unde s-ar fi cerut pusa \u00een evidenta, inclusiv la nivel stilistic, mai degraba diferenta (p\u00e2na la un punct irevocabila) dintre naratori.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Filip Florian s-a impus ca prozator \u00eenca de la debutul sau cu romanul \u201eDegete mici\u201c (2005), bine primit de critica, distins cu Premiul pentru debut al USR (2006) si trimis \u00een primul r\u00e2nd al prozei rom\u00e2nesti contemporane, alaturi de Razvan Radulescu, Petru Cimpoesu, Florina Ilis, Horia Ursu, Doina Rusti sau Bogdan Popescu. Micul studiu naratologic… Cite\u0219te mai mult »Proza lui Filip Florian \u2013 mic studiu naratologic<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[10157,1868,10156,6114,9230],"class_list":["post-17644","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-zilele-regelui","tag-degete-mici","tag-proza-lui-filip-florian","tag-ruxandra-cesereanu","tag-simona-sora"],"views":2306,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/17644","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=17644"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/17644\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=17644"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=17644"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=17644"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}