{"id":17640,"date":"2014-02-06T12:49:25","date_gmt":"2014-02-06T10:49:25","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=17640"},"modified":"2014-02-06T12:49:25","modified_gmt":"2014-02-06T10:49:25","slug":"cheia-succesului","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/cheia-succesului\/","title":{"rendered":"Cheia succesului"},"content":{"rendered":"

Dora Pavel, \u201eDo Not Cross\u201c<\/em>, Editura Polirom, Iasi, 2013, 184 pag.<\/strong><\/p><\/blockquote>\n

 <\/p>\n

Dupa cum s-a tot remarcat deja, piata editoriala de la noi poate fi caracterizata prin impunerea, \u00een ultimii ani, a unei strategii de consolidare prin reeditare. \u00cen zona romanului, nici Dora Pavel nu face exceptie de la regula. Un fel de box-office hit, primul ei roman, \u201eAgata murind\u201c, a fost reeditat, la o editura mai mare, dupa numai un an de la data aparitiei. \u00cenainte de a trece la proza, scriitoarea a cochetat cu poezia, public\u00e2nd nu mai putin de patru volume pe parcursul a 11 ani. Av\u00e2nd cronici aproape \u00een unanimitate pozitive si premiate de USR, romanele Dorei Pavel contin, s-ar parea, formula magica a succesului. Acelasi \u201eAgata murind\u201c a fost tradus, nu de mult, \u00een limba spaniola. E interesant cum romanele Dorei Pavel, de raftul \u00eent\u00e2i, pot sa treaca, \u00een acelasi timp, drept niste proze populare. Poate unul dintre principalele motive ar fi acela ca autoarea a publicat si un volum de povestiri, unde, av\u00e2nd avantajul lipsei de presiune a \u00eentinderii romanesti, dar si obligatia mentinerii constante a tensiunii epice la o intensitate destul de ridicata, a reusit sa-si calibreze finetea si supletea artei narative; de mentionat si activitatea ei ca jurnalista culturala, de unde a preluat, cel mai probabil, gustul pentru senzational si anecdotic (de aici si subiectele sale, majoritatea \u201ecurajoase\u201c).
\nAlteritatea \u00een discursul romanesc<\/strong>
\nAsa cum postulasera, de ceva vreme, Baudrillard si Guillame, tematica alteritatii a ajuns azi \u00een centrul dezbaterilor din cadrul umanioarelor \u00een primul r\u00e2nd datorita discutiilor pe marginea miscarilor anti-rasiste, protestatare, dar mai ales ascensiunii curentelor xenofobe \u00een sinea lor. Daca \u201ecelalalt\u201c reprezinta alteritatea radicala, exotica, asimilabila si asimilata, prin reducerea a ceea ce e diferit, eterogen sau incomensurabil, la coordonatele eului sau ale identitatii, atunci \u00eembl\u00e2nzirea inumanului, a salbaticiei transforma altul \u00een celalalt, desigur, cu riscurile \u201ealterarii\u201c sau \u201ealternarii\u201c. Asta ca sa nu mai vorbim despre un \u00eentreg proces de \u201edemonizare\u201c. Chiar si asa, altul exista \u00eenca \u00een celalalt, cu toate ca \u00een mod latent. Roman al eliberarii si rememorarii \u00een proximitatea mortii sau, mai bine spus, a primejdiei, acesta presupune o dezvaluire a sexualitatii, dar si o modalitate de retraire, de rescriere a trecutului \u2013 tot at\u00e2tea puneri \u00een pagina ale problematicii alteritatii. Cu alte cuvinte, o carte \u201edespre dreptul de a fi diferit\u201c, asa cum eufemistic precizeaza recomandarea de pe ultima coperta. Fiind unul dintre cele mai bune romane ale anului ce tocmai s-a \u00eencheiat (daca nu chiar cel mai bun), \u201eDo Not Cross\u201c spune, \u00een esenta, povestea, chiar daca ratata, de iubire dintre (ironic, nu?) un t\u00e2nar gay si un barbat \u201eSever\u201c (exista, de altfel, \u00een roman mici jocuri antifrastice de limbaj).
\nLegitimarea disimularii \u00a0<\/strong>
\nDaca mentionam sintagma \u201esindromul Stockholm\u201c (asa cum o face aceeasi coperta a IV-a), atunci spunem automat si roman psihologic (de altfel, protagonistul frecventase, dupa cum el \u00eensusi marturiseste, cursurile Facultatii de Psihologie, fara a o \u00eencheia \u00eensa). Autoarei nu \u00eei mai e suficienta explorarea nevrozelor, asa cum o facea, de pilda, \u00een \u201eAgata murind\u201c, trec\u00e2nd, de-a dreptul, la psihoze si la, cum altfel, cultivarea unei situatii-limita. Este, chiar daca nu s-a observat, si un roman despre putere, despre posibilitatea de a \u00eencalca interdictiile, un roman despre tabuuri, dar si despre tarele culturii moderne. Exista, de asemenea, si o dimensiune morala, nascuta, e limpede, din simpla punere \u00een scena a unor diferite forme de relationare: dintre eu si celalalt, dintre un eu interior si un eu exterior, dintre eu si o lume (care \u201e\u00eeti \u00absurvoleaza\u00bb intimitatea clipa de clipa, o lume viciata \u00een egala masura de prohibitii morale si de setea de senzational\u201c). Escamotarea volutelor subiectului \u00een senzational, voalarea unei iubiri obsesive \u00een atmosfera aproape bucolica a dragostei dintre frati, toate acestea reprezinta simptomele unei dedublari continue ce contureaza caracterul exemplar, forta si tensiunea valorica a naratiunii. Abilitatea, deja patologica, de disimulare a protagonistului, capacitatea lui de \u201ea se preface\u201c si de a jongla cu diferite masti ale neputintei sau de a poza \u00een ipostaze ale victimei tradeaza incoerenta si instabilitatea sa interioara, \u00eentr-un cuv\u00e2nt, schizoidia sa, redata sub forma unei confesiuni ce poate sta bine-mersi sub palaria foarte generala a autenticismului \u2013 de unde si motoul de la \u00eenceputul romanului: \u201eThank God it’s not that simple\/ In My Secret Life (Leonard Cohen)\u201c.
\n\u201e(Post)umanizarea\u201c lui Orfeu si miturile moderne ale iubirii<\/strong>
\n\u00cen situatia data, reflectiile pe marginea potentialului (sau, alteori, a incapacitatii) de \u00eembl\u00e2nzire a naturii (vezi scenele despre \u00eembl\u00e2nzirea leilor de circ); \u00eenscrierea unui sentiment al predeterminarii, al fatalitatii destinului \u00een ipostaza barbatului care \u201enu poate astepta\u201c, dar si transcrierea poligrafica a insatietatii sale sexuale, se transforma, sub presiunea formei epistolare, \u00eentr-un fel de jurnal sau manifest al pederastiei caracterizat nu doar de, cum ziceam, senzational, ci si de senzual\/senzorial. \u00censcrierea, \u00een filigranul romanului, a mitului orfic (cu excluderea, desigur, a episodului salvarii) face din Cezar Braia un simbol hipsteresc al homosexualitatii. Tematica abordata, de altfel, anul trecut de nu mai putin de trei scriitori (daca punem la socoteala \u201eSoldatii\u201c lui Adrian Schiop si \u201eCimitirul\u201c de Adrian Telespan). Avem de-a face cu o proza extrem de lucida, \u00een ciuda subiectului ei, o proza scrisa cu o extraordinara claritate bazata pe un simt acut al observatiei. Dora Pavel pune \u00een scena o lupta continua \u00eentre instincte si sentimente, \u00eentre g\u00e2nduri si comportamente, \u00eentre impulsuri si constr\u00e2ngeri, \u00eentre reguli personale si legi sau normele (morale ori sociale). Senzorialitatea deloc vulgara de care da dovada textul este transcrisa, uneori cu un ochi poetic, alteori \u00een maniera sadica a unor scene de \u201epulp-fiction\u201c (\u201epe c\u00eend Teus sufla accelerat, se-nconvoaie, se-ncordeaza si, \u00een loc sa ma m\u00e2ng\u00e2ie, \u00eemi str\u00e2nge ca-n menghina maxilarele cu ambele m\u00e2ini, \u00eendes\u00e2nd tot ce are el mai de pret si mai umflat \u00een acea clipa \u00eentre peretii g\u00e2tlejului meu dilatat la limita sufocarii, repet\u00e2nd ca un maniac pl\u00e2ngacios, ce vrei, ma’, Cez, ce mai vrei, ma’, Cez, na, ia tot, ce sa ma fac eu cu tine, niciodata nu-ti ajunge\u201c).\u00a0 \u00cen acest erotism se strecoara si pasajul unei pseudo-idile ce atinge, printre altele, si problema timpului sau prima iubire, prima experienta si, implicit, pierderea inocentei, dar si tematica at\u00e2t de generoasa a jocului. Mai degraba roman-document al psihanalizei dec\u00e2t un roman psihanalizabil, \u201eDo Not Cross\u201c resemantizeaza, fara prejudecati, o serie din marotele conceptelor freudiene, dezvaluind, \u00een ciuda aparentelor, o enorma putere de constructie care seduce si, totodata, \u201enelinisteste\u201c. \u00cen ceea ce priveste mitul freudian al iubirii, Dora Pavel procedeaza la o reala deconstructie. Daca pistele detectivistice sunt gradate cu o oarecare doza de previzibilitate, sugestiile mai generoase, specifice romanescului, constituie niste piste false de lectura. Romanciera surprinde, de data aceasta cu ingeniozitate, decalajul dintre carte (a se citi \u201escris\u201c) si experienta, adica \u00eentelegerea faptului ca a povesti ceva \u00eenseamna a depasi aceasta experienta, dar si de a pune \u00een scena o anumita reversibilitate a sensibilului, a ceea ce se petrece la nivelul corpului, figur\u00e2nd un adevarat spatiu al intersubiectivitatii.
\nArta reinventarii<\/strong>
\n\u00centocmai \u201eAmbigenului\u201c lui Sulutiu, romanul Dorei Pavel e dedicat \u201esenzatiilor\u201c si spune, finalmente, o poveste de iubire, mai mult dec\u00e2t orice. Problematic ar fi \u00eensa aspectul stilistic, fiindca prezinta, spre deosebire de mai vechile sale romane, dezavantajul de a exemplifica aceeasi metoda, sa zicem, consacrata \u2013 o formula ce risca, deci, sa alunece \u00een manierism.
\nTranscrierea unei cazuistici inversate, abordarea unor teme (pretexte) ce ar putea eticheta romanele autoarei drept thrillere psihologice sau romane-parabole ofera sansa unor alaturari: proza Dorei Pavel indica anumite similitudini cu cea anglo-saxona \u00eencep\u00e2nd de la Will Self, trec\u00e2nd prin Ian McEwan si ajung\u00e2nd, \u00een sf\u00e2rsit, la universitarul travestit \u00een romancier, David Lodge. Ok, poate nu e cel mai bun roman al prozatoarei, dar \u201eDo Not Cross\u201c merita a fi numit unul dintre cele mai bune romane ale literaturii rom\u00e2ne contemporane. Nu \u00een ultimul r\u00e2nd, acesta ar putea deveni, datorita structurii sale epice, si scenariul fertil al unei ecranizari inteligente.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Dora Pavel, \u201eDo Not Cross\u201c, Editura Polirom, Iasi, 2013, 184 pag.   Dupa cum s-a tot remarcat deja, piata editoriala de la noi poate fi caracterizata prin impunerea, \u00een ultimii ani, a unei strategii de consolidare prin reeditare. \u00cen zona romanului, nici Dora Pavel nu face exceptie de la regula. Un fel de box-office hit,… Cite\u0219te mai mult »Cheia succesului<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[9265,6116],"class_list":["post-17640","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-do-not-cross","tag-dora-pavel"],"views":1514,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/17640","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=17640"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/17640\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=17640"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=17640"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=17640"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}