Acum doi ani, prezent\u00e2nd cititorilor \u201eCulturii\u201c reflectiile remarcabilului savant si umanist belgian Christian de Duve despre viitorul speciei umane (\u201eUn laureat Nobel de medicina despre genetica pacatului originar\u201c, \u00een \u201eCultura\u201c Nr. 364 din 8 martie 2012), \u00eemi exprimam admirativ uimirea fata de limpezimea si tineretea spirituala a nonagenarului autor al eseurilor pe care le comentam. Iar \u00een noiembrie trecut a aparut \u2013 de\u00a0 acelasi autor \u00een partenariat cu un mai t\u00e2nar (totusi septuagenar) profesor de genetica moleculara \u2013 un volum de dialoguri at\u00e2t despre rolul si sensul stiintei \u00een societate, c\u00e2t si despre probleme etice ale cunoasterii si despre riscurile apropiate cu care este confruntata omenirea. Semnificativ intitulata \u201eDespre stiinta si dincolo de ea\u201c (Christian de Duve avec Jean Vandenhaute: \u201eSur la science et au-del\u00e0\u201c, Odile Jacob, Paris, 2013), aceasta carte interesanta si placut accesibila incita la reflectie at\u00e2t prin continutul ei ideatic c\u00e2t si prin circumstantele cu totul speciale ale aparitiei.
\nPrima parte a volumului retraseaza parcursul profesional al lui de Duve de la scoala \u00eenceputa \u00eentr-un colegiu iezuit la specializarile post-doctorale \u00een laboratoarele a patru laureati Nobel si p\u00e2na la conducerea echipelor de cercetare din Louvain (Belgia) si din Institutul Rockefeller (New York). \u00cen fruntea acestora de Duve a facut descoperiri fundamentale de biologie celulara, pentru care a primit \u00een 1974 Premiul Nobel pentru medicina, \u00eempreuna cu George Palade si cu Albert Claude. Dincolo de valoarea de exemplu pe care o poate oferi tinerilor tabloul unei vieti consacrate stiintei, cu \u00eempliniri absolut remarcabile, \u00een aceasta prima sectiune este transata rasp\u00e2ndita, dar falsa antinomie \u00eentre cercetarea fundamentala, motivata de pura curiozitate umana, si efortul de aplicare a rezultatelor stiintifice pentru utilizari practice. De Duve marturiseste cu franchete ca propria-i atitudine fata de responsabilitatea sociala a cercetatorului i-a fost efectiv restructurata de revendicarea miscarilor studentesti din mai 1968 \u00een Franta si \u00een California, \u00eenteleg\u00e2nd ca cercetatorii trebuie sa fie sensibili la necesitatile societatii si angrenati \u00een rezolvarea lor. \u00cen acelasi context se \u00eencadreaza si datoria savantului de a comunica cu publicul larg, spre a nu lasa ca raspunsurile la preocupari majore ale societatii\u00a0 \u2013 precum utilizarea energiei nucleare, organismele modificate genetic etc. \u2013 sa fie date de demagogia antistiintifica, ce se complace \u00een afirmatii nefondate. Desigur ca nivelul la care un savant poate fi un bun profesor si, cu at\u00e2t mai mult, un eficient comunicator public tine de \u00eenzestrarile personale, iar de Duve a fost binecuv\u00e2ntat din plin si cu aceste daruri.
\nA doua sectiune a cartii, consacrata transformarilor fundamentale \u00een stiintele biologice produse \u00een a doua jumatate a secolului XX, prezinta succint aparitia si dezvoltarea biologiei celulare si moleculare, vazute de un participant notabil la aceasta autentica revolutie \u00een \u00eentelegerea naturii. Din aceasta sectiune, opiniile despre determinismul fizico-chimic si abordarea mecanicista a fenomenelor biologice incita la reflectie, prezentarea neurobiologiei si a studiului constiintei drept ultima frontiera a cunoasterii biologice atesta deschiderea spre nou a nonagenarului savant, iar amintirile despre alte celebritati din stiinta sunt amuzante.
\nUltimele trei sectiuni ale acestui volum de dialoguri sunt cele care pot surprinde \u00een cea mai mare masura cititorul care nu va fi luat deja cunostinta de opiniile lui de Duve asupra marilor probleme ale omenirii, exprimate \u00een volumele anterioare ale sale. Ele sunt si cele mai stimulatoare intelectual iar, \u00een final, chiar tulburatoare. Astfel, raspunz\u00e2nd \u00eentrebarilor si incitarilor avizate ale lui Vandenhaute, de Duve explica fara ocolisuri faptul ca \u00eenca din timpul studentiei la medicina, lucrul \u00een laboratorul de fiziologie al celebrei Universitati catolice (!) din Louvain i-a \u201econvertit\u201c spiritul de la credinta crestina acceptata necritic, provenita din familie si consolidata prin studii \u00eentr-un colegiu iezuit, la refuzul categoric al creationismului si al oricarei dogme religioase. Devenind apoi profesor \u00een acea prestigioasa universitate \u00eentr-o vreme c\u00e2nd caracterul confesional era (\u00eenca!) perceptibil \u2013 universitate unde de Duve admite ca a fost \u00eentotdeauna bine tratat si sustinut \u00een proiectele sale de cercetare \u2013, si-a facut ca regula de conduita tacerea asupra necredintei si \u00eendoielilor sale. Ca si Einstein, el refuza orice religie si viziune antropomorfica a unui Dumnezeu personificat, dar, spre deosebire de Einstein, care nu se considera ateu si recunostea o divinitate imanenta \u00een toata natura, de Duve afirma o conceptie esentialmente monista, refuz\u00e2nd at\u00e2t dualismul Creator \u2013 creatie al religiei, c\u00e2t si dualismul spirit \u2013 materie al lui Descartes.
\nO serie de subiecte sensibile ale relatiei \u00eentre cunoastere si etica sau referitoare la probleme \u201efierbinti\u201c legate de rolul stiintei \u00een societatea actuala \u2013 de exemplu: \u201eeste oare etic sa cercetam diferente rasiale sau sa diagnosticam boli genetice pentru care nu exista vreun tratament?\u201c, eugenismul si avortul preventiv, alimentarea cu organisme modificate genetic, proliferarea asfixianta a speciei umane si clarviziunea lui Malthus si Darwin etc., etc. \u2013 sunt\u00a0 discutate deschis si fara idei preconcepute. Las \u00eensa eventualilor cititori ai cartii interesul de a afla direct opiniile clare si neconventionale despre astfel de probleme esentiale ale unui savant constient de sansa ca a fost contemporan cu cele mai senzationale descoperiri \u00een toate domeniile stiintei si cu cele mai spectaculoase progrese tehnologice.
\nAsa cum am mentionat deja, dincolo de continutul sau, acest volum este neobisnuit prin ineditul momentului \u00een care a fost finalizat. \u00centr-o foarte sobra nota introductiva, editoarea Odile Jacob mentioneaza ca Christian de Duve i-a \u00eencredintat acest ultim text \u00een ajunul mortii lui voluntare. Iar Jean Vandenhaute precizeaza \u00eentr-o tot foarte scurta nota, scrisa la 4 mai 2013, ca de Duve l-a chemat la 1 mai pentru o ultima \u00eentrevedere legata de acest volum comun si i-a cerut ca postfata cu care se \u00eencheie textul sa fie datata din ziua (4 mai 2013) \u00een care el \u00eesi fixase deja cu c\u00e2teva saptam\u00e2ni \u00eenainte eutanasierea, comunicata public. Apoi, de Duve i-a confirmat personal lui Odile Jacob prin e-mail ca textul este finalizat, iar \u00een ziua prevazuta a \u00eencetat din viata prin eutanasie, \u00eenconjurat de fiul si fiicele lui. \u00cen Belgia, eutanasia a fost legalizata din 2002, permit\u00e2nd asistarea medicala a sf\u00e2rsirii voluntare a vietii, \u00een conditii definite de lege, conditii pe care Christian de Duve, ce depasise v\u00e2rsta de 95 de ani si suferea de cancer de colon \u00een stadiu avansat, le \u00eendeplinea. El si-a decis eutanasierea dupa ce a avut o cadere \u00een casa, din care nu s-a putut ridica singur, iar acea decizie a facut-o cunoscuta, dupa care \u00een intervalul de c\u00e2teva saptam\u00e2ni p\u00e2na la data aleasa a dat interviuri si a finalizat volumul ce reprezinta un autentic testament intelectual. O astfel de tarie impune respect, iar inefabilul evenimentului trimite g\u00e2ndul la perfecta exprimare a Poetului nostru despre un astfel de sf\u00e2rsit: \u201e…Va bea p\u00e2na-n fund cupa, p\u00e2n’va vrea s-o zdrobeasca,\/ Caci va muri c\u00e2nd nu va avea la ce trai…\u201c (Eminescu, \u201e\u00cemparat si proletar\u201c). Aceasta imagine, ca si \u201e…Chiar clopotul n-a pl\u00e2nge cu limba lui de spija \/ Pentru acel de care norocul avu grija;\/ Nimeni de-a pl\u00e2nge n-are, el traiul si-a trait\u201c se pot usor referi la \u00eencheierea vietii lui de Duve, dar absurdul sortii a facut ca, la numai c\u00e2teva saptam\u00e2ni dupa acel 4 mai, o tumora cerebrala cu evolutie galopanta sa \u00eel determine pe Jean Vandenhaute sa recurga tot la sf\u00e2rsirea vietii prin eutanasie, la 17 iulie 2013.
\nTragicul acestei conjunctii de evenimente nu ne poate lasa indiferenti, iar gravitatea deciziei individuale de a solicita eutanasia \u00eemi interzice orice comentariu particularizat. \u00censa problema de principiu a practicarii de catre cineva, \u00een particular cu o calificare medicala, a unui act prin care pune \u00een mod intentionat capat vietii unei alte persoane, la cererea acesteia, este subiectul unor ample dezbateri, constituind preocuparea cea mai fierbinte \u00een bioetica actuala (vezi, de exemplu: http:\/\/en.wikipedia.org\/wiki\/Euthanasy). Termenul eutanasie, a carui etimologie este \u201emoarte buna\u201c, a avut \u00een cursul timpului si depinz\u00e2nd de context diferite semnificatii predominante, de la moartea linistita si rapida a primului \u00eemparat roman, Octavian August, descrisa de Suetoniu, la pregatirea sufletului pentru trecerea \u00een eternitate si p\u00e2na la usurarea medicala prin eliberarea de suferinta fizica a trupului, sens \u00een care a fost utilizat termenul de Sir Francis Bacon (\u00een a sa \u201eHistory of Life and Death\u201c din 1638). Acceptiunea actuala cea mai larga a termenului este aceea de \u201eact de a produce sau a permite, din caritate, moartea (relativ) fara durere a indivizilor bolnavi sau raniti incurabil\u201c. Cu aceasta semnificatie, eutanasia se refera si la practica veterinara, domeniu \u00een care reprezinta un incontestabil progres etic. Dar situatia apare mult mai complexa \u00een contextul medicinei umane si al practicii sociale. Argumente contrare de diverse naturi sunt invocate cu egala convingere si de adeptii dreptului la o moarte demna, \u00een numele unui principiu de autonomie individuala inalienabila, si de aceia care vad \u00een grabirea medicala a mortii o violare a imaginii hipocratice a medicinei, iar \u00een banalizarea eutanasiei riscul social grav de a aboli interdictia de a ucide si a permite abuzuri eugenice justificate prin conceptul \u201eviata fara valoare\u201c. Riscurile serioase legate de acceptarea eutanasiei fac ca deocamdata putine tari si doar c\u00e2teva state din SUA sa fi legalizat aceasta sinucidere asistata. Dar o tendinta marcata \u00een lumea occidentala actuala este de a \u00eenlocui interdictia fundamentala a omuciderii (preceptul biblic \u201esa nu ucizi\u201c) prin interzicerea suferintei. Aceasta tendinta este \u00een evidenta opozitie cu pozitia mai tuturor religiilor, \u00een particular a bisericii crestine, care considera ca sufletul omului fiind dat de suflarea lui Dumnezeu (cartea Facerii 2.7), numai Acestuia \u00eei apartine decizia c\u00e2nd sa \u00eel elibereze de materialitatea trupului. Iar trairea suferintei este vazuta ca o lupta prin care omul \u00eesi afirma ceea ce este transcendent \u00een el. Lungii ani de calvar fizic ai papei Ioan-Paul al II-lea au aratat tuturor ca acel mare pontif \u2013 care \u00een 1984 dezvoltase \u00eentr-o enciclica subiectul sensului crestin al suferintei (\u201eSalvifici doloris\u201c, 11 februarie 1984) \u2013 a trait efectiv ceea ce scrisese, p\u00e2na la capatul fixat de Dumnezeu. Pe de alta parte, \u00eensa, refuzul imaginii iudeo-crestine a sacralitatii si transcendentalitatii vietii umane, ca si al dualismului filozofic spirit-materie nu pot fi considerate doar o simpla complacere \u00een usuratate, caci ele exprima si un umanism centrat chiar pe persoana umana, astfel ca personalitati \u00een egala masura reprezentative pot exemplifica ambele pozitii. Iar faptul ca atitudinea celor doi autori ai volumului de reflectii discutat \u2013 care au fost toata viata profesori \u00een universitati denumite catolice \u2013 este \u00een asa masura diferita de aceea promovata de biserica, ilustreaza profunzimea descrestinarii \u00eentr-o mare parte a occidentului Europei… dar acesta e un alt subiect!<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Acum doi ani, prezent\u00e2nd cititorilor \u201eCulturii\u201c reflectiile remarcabilului savant si umanist belgian Christian de Duve despre viitorul speciei umane (\u201eUn laureat Nobel de medicina despre genetica pacatului originar\u201c, \u00een \u201eCultura\u201c Nr. 364 din 8 martie 2012), \u00eemi exprimam admirativ uimirea fata de limpezimea si tineretea spirituala a nonagenarului autor al eseurilor pe care le comentam.… Cite\u0219te mai mult »Dincolo de stiinta…<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[10152,10153,10154],"class_list":["post-17638","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-albert-claude","tag-george-palade","tag-institutul-rockefelle"],"views":1448,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/17638","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=17638"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/17638\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=17638"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=17638"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=17638"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}