Dorinta de a calatori, de a te misca liber intr-o lume pe care nu o cunosti, te poate incerca la orice v\u00e2rsta. Adolescenta e timpul c\u00e2nd visul ia forme fantastice, carora nu le poti rezista. E inca mai greu sa rezisti c\u00e2nd visul prinde contur in conditiile interdictiilor de tot felul si, in tarile comuniste, ale opresiunii politice, ale unei saracii impuse in mod deliberat de clasa conducatoare. Nu e de mirare ca majoritatea celor care au incercat sa evadeze din propria lor tara au fost tineri, copii care abia apucasera sa absolve liceul. Unul dintre ei a fost Nicolae Dima, autorul cartii \u201eCalatorie spre libertate\u201c, aparuta recent la editura Viga din Bucuresti. Lucrarea da seama, la multi ani distanta, de modul in care un vis se poate transforma mai int\u00e2i in cosmar si abia apoi in realitate. Faptul ca, la mijlocul deceniului cinci, intr-un timp c\u00e2nd regimul comunist era de acum bine instalat la putere, micul grup de tineri, Nic, Hans si Grasu, a fost prins pe c\u00e2nd incerca sa se strecoare peste granita in Iugoslavia vecina nici nu este semnificativ. Cum puteau sa reuseasca trei tineri nestiutori in confruntarea cu un sistem organizat pentru a face cu neputinta trecerea spre libertate? Neasteptat de putini au reusit sa ajunga acolo unde-si doreau din multimea celor care au incercat. In epoca, in urma cu 50-60 de ani, puscariile patriei erau pline cu acesti tineri visatori. Ceea ce a urmat este insa semnificativ fiindca este expresia modului in care cei care reprezentau politica partidului s-au straduit sa faca orice ca sa anuleze g\u00e2ndul libertatii care-i adusese pe cei trei la granita.
\nInchisoarea incheie o investigatie de luni de zile, const\u00e2nd nu numai din interogatorii fara sf\u00e2rsit, dar, mai ales, din tortura. Fiindca intotdeauna, supozitia celor care detineau puterea era aceea ca in spatele grupului de tineri arestati la frontiera se aflau altii, ca dorinta de a trai intr-un spatiu liber era un pretext, cei prinsi detineau arme, valuta, bijuterii, informatii. Trebuia apoi sa fie cunoscuta istoria fiecarui individ, a familiei. Informatiile nu puteau fi obtinute dec\u00e2t prin bataie, infometare, privare de somn. Dupa luni de zile de asemenea tratamente cei trei au fost condamnati la doi ani de inchisoare, pe care le-au petrecut la Jilava, Aiud, Gherla, c\u00e2teva din cele mai cumplite locuri de detentie pentru condamnatii politici.
\nTrecerea prin tribunal si condamnarea pun, in cele din urma, capat unei lungi si grele perioade de tensiuni. Cel care isi relateaza experienta primeste cu un sentiment de usurare condamnarea la inchisoare. Are sentimentul ca zboara sau ca ar putea s-o faca. Realitatea il va aduce repede pe pam\u00e2nt. Starii de tensiune incercate p\u00e2na atunci ii va lua locul alta, cu nimic mai usor de suportat. Trecerea in sistemul penitenciar muta atentia detinutului asupra celor din jur. Relatiile interumane, solidarizarea cu cei asemeni tie devine unul din obiectivele existentei. G\u00e2ndul de a nu ceda, de a nu-ti pierde demnitatea, ii tine ochii pe compasul moral. Rugaciunea, Dumnezeu, devin parte a noii vieti. Orientarea spre studiul limbilor straine, mostenirea experientei celor din jur, un altul. Acumularea de informatii de toate felurile, de la istoriile traite de camarazii din jur, la comunicarea cu cei inchisi in alte celule prin sistemul morse devin si ele obiective ale existentei. Desigur ca nici una din aceste activitati nu este ingaduita. Gardienii stau la p\u00e2nda, ca si cei p\u00e2nditi de ei, initiaza perchezitii si, odata gasit in culpa, urmeaza pedeapsa, invariabil izolarea intr-o celula rece si umeda, cu o gamela de m\u00e2ncare la trei zile. In pofida tuturor acestor primejdii, se poate spune, pe drept cuv\u00e2nt ca inchisoarea a slujit drept scoala pentru multi dintre cei care au trecut prin ea.
\nUna din activitatile nobile era aceea de a invata poemele compuse in inchisoare. In pofida tuturor restrictiilor impuse de gardieni si perchezitiilor meticuloase, detinutii, mai ales cei v\u00e2rstnici, reuseau adeseori sa alcatuiasca colectii pe care le depozitau in pardoseala celulelor. Versurile, expresia disperarii, dar si aspiratiilor si vietii de zi cu zi, se adresau deopotriva celor inchisi si generatiilor viitoare. Un camarad v\u00e2rstnic, temator ca nu va apuca ziua liberarii, ii transmite autorului locul in care tine ascuns un astfel de manuscris ilegal. Volumele de versuri din inchisori aparute decenii mai t\u00e2rziu se bizuie pe ceea ce au memorat tinerii detinuti ai acelor ani si pe putinele materiale salvate in chip miraculos.
\nAlaturi de tinerii care incercasera sa fuga din tara se aflau inchisi mii de tarani care refuzasera sa se inscrie in gospodariile colective. Acestia relatau despre modul in care asa numitii chiaburi erau adeseori ucisi pe ulita satului, in vazul taranilor, felul in care erau confiscate proprietatile oamenilor care se impotriveau regimului. Alaturi de ei erau fosti diplomati, politicieni, preoti, ofiteri. Tinerii aflau din sursa directa pozitia politica a vechilor reprezentanti ai partidelor.
\nFratele naratorului, arestat inaintea lui, se afla in aceeasi inchisoare, in sectia de maxima securitate. In lungul timp c\u00e2t va sta inchis ii va fi cu neputinta sa comunice cu el.
\nSe aflau inchisi in vremea aceea studentii care se solidarizasera cu revolutia din Ungaria din 1956. Cum ar fi putut sa fie el insusi unul dintre ei, Nicolae Dima ii considera modele de urmat. Cunoaste povestea celor din jur, afla cum a fost prins fiecare dintre ei, o informatie de pret pentru cei care continua sa viseze la lumea libera. Il impresioneaza stirea ca unul din camarazii de celula izbutise sa treaca Dunarea, ajunsese in Iugoslavia, doar ca sa fie prins de granicerii tarii vecine si predat autoritatilor rom\u00e2nesti. In ciuda relatiilor aparent tensionate dintre cele doua tari, o seama de intelegeri continuau sa fie in uz, returnarea fugarilor rom\u00e2ni fiind una dintre ele. O asemenea experienta se cerea retinuta.
\nErau apoi cazurile absurde, cum a fost drama unui baiat de paisprezece ani care s-a int\u00e2mplat sa treaca intr-o zi prin dreptul garii din orasul lui natal. De unde a fost rapit si transformat in prizonier de razboi german. S-a int\u00e2mplat ca, in timp ce o trupa de militari sovietici transporta un grup de nemti in URSS, unul din prizonieri a reusit sa scape de sub escorta. Fara multa vorba, pentru a completa numarul, sovieticii au ridicat de pe strada pe primul trecator care le-a cazut in m\u00e2na. Dar drama nu se incheie aici. Eliberat dupa unsprezece ani de lagar, t\u00e2narul incearca sa ajunga acasa. Trece frontiera si se preda granicerilor rom\u00e2ni, numai pentru a fi din nou arestat si condamnat pentru trecerea ilegala a granitei rom\u00e2no-sovietice.
\nAbsurdul avea in epoca neasteptat de multe forme. \u201ePrintre camarazii nostri de munca\u201c, noteaza autorul, \u201ese afla un fost pilot al Fortelor Aeriene, Povicescu, a carui sentinta se apropia de sf\u00e2rsit. De fapt, el mai avea de ispasit doar doua saptam\u00e2ni, c\u00e2nd a fost deodata chemat la sectia grefierului inchisorii, ca sa i se spuna ca fusese judecat si condamnat in absentia la inca doisprezece ani, chipurile, pentru ca a participat la o demonstratie reactionara in fata Palatului Regal de ziua numelui Regelui Mihai, cu zece ani inainte\u201c. Se pare ca practica unor astfel de re-condamnari in absentia in preajma eliberarii era comuna, asa cum erau instiintarile ca detinutul avea de trecut, dupa perioada de detentie, prin ani de domiciliu fortat.
\nSe adaugau la aceasta cei care nu rezistasera tort\u00f9rilor la care fusesera supusi de securitate si-si pierdusera mintile. Asa-numita casa de nebuni a inchisorii le reamintea tuturor ca fiecare fiinta are un hotar peste care nu trebuie pasit. Una din pedepsele comune era si aceea de a inchide un detinut cu mintea intreaga intr-o celula cu bolnavi mintali si a-l declara astfel nebun.
\nInfometarea sistematica, pedepsele cu izolarea, zvonurile false, menite sa puna capat sperantelor celor inchisi, la care recurgea administratia inchisorilor, nu realizau altceva dec\u00e2t sa faca vizibil faptul ca cei aflati la c\u00e2rma nu urmaresc altceva dec\u00e2t sa distruga tineretul si sa ruineze tara. Nicolae Dima isi aminteste de o parabola, lectura mai veche, pe care o evoca in cartea de amintiri: \u201eUna din pasiunile mele favorite, impartasita cu fratii mei, era lectura, iar cartea care mi-a st\u00e2rnit cel mai mult imaginatia a fost \u201eVieti paralele\u201c, a scriitorului antic Plutarh. Intr-un eseu, el si-a imaginat o societate sub infatisarea unui balaur a carui coada s-a revoltat impotriva capului si a cerut sa conduca trupul. Coada s-a instalat la c\u00e2rma si a luat-o orbeste inapoi pe cai pline de risc, izbind capul balaurului de roci si caz\u00e2nd peste tarmuri st\u00e2ncoase p\u00e2na intregul trup a fost mutilat. Plina de suferinta si s\u00e2nger\u00e2nd, coada si-a dat seama de nerozia propunerii sale si a rugat capul sa preia din nou conducerea. Capul, insa, era mort, asa ca intregul corp a trecut prin agonia mortii lente\u201c. Daca scopul pedepsei cu inchisoarea a fost acela de a-i convinge pe tineri sa renunte la g\u00e2ndul plecarii din tara, efectul a fost adeseori opus.
\nUn condamnat care trece prin asemenea experiente poate spune despre sine ca a absolvit scoala vietii. O diploma care nu o echivaleaza pe cea universitara, pe aceasta abia urma s-o dob\u00e2ndeasca, dar care il asigura ca nu va mai cadea victima erorilor prin care a trecut el insusi sau prietenii din inchisoare. Calatoria spre libertate, intrerupta timp de doisprezece ani, putea fi reluata. 1968 era un an bun. Tensiunile politice se mai inmuiasera, iar Rom\u00e2nia isi asuma in diverse ocazii rolul de mediator politic. In aceste imprejurari, autorul cere sa faca o calatorie turistica in aceeasi Iugoslavie si, spre surprinderea lui, cererea ii este aprobata. Tot ce a urmat a tinut de experienta c\u00e2stigata in anii c\u00e2t s-a aflat la scoala vietii. Intr-adevar, cea de a doua tentativa de a trece frontiera a reusit, iar Nicolae Dima a devenit in scurta vreme, dupa obtinerea unui doctorat la Columbia University, unul dintre cei mai respectati comentatori de politica la postul de radio Vocea Americii, profesor la Fort Bragg si c\u00e2teva alte scoli cu profil militar, autor de lucrari stiintifice de geopolitica, eseuri culturale si jurnale de calatorie. Una din aceste lucrari, de deosebita intensitate, carte a emotiilor traite, este \u201eCalatorie spre libertate\u201c, ajunsa acum la a doua editie. El este unul dintre cei care si-au platit scump dorinta de a trai liber. Este si unul dintre cei care s-au bucurat din plin de izb\u00e2nda. Din grupul initial de trei cu care a pornit in viata, a fost singurul care a continuat drumul pe care pornisera in adolescenta.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Dorinta de a calatori, de a te misca liber intr-o lume pe care nu o cunosti, te poate incerca la orice v\u00e2rsta. Adolescenta e timpul c\u00e2nd visul ia forme fantastice, carora nu le poti rezista. E inca mai greu sa rezisti c\u00e2nd visul prinde contur in conditiile interdictiilor de tot felul si, in tarile comuniste,… Cite\u0219te mai mult »Calatorie intrerupta spre libertate<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[10148,10149,10147],"class_list":["post-17634","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-aiud","tag-gherla","tag-inchisori-jilava"],"views":999,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/17634","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=17634"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/17634\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=17634"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=17634"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=17634"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}