{"id":17632,"date":"2014-02-06T12:44:18","date_gmt":"2014-02-06T10:44:18","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=17632"},"modified":"2014-02-06T12:44:18","modified_gmt":"2014-02-06T10:44:18","slug":"secolul-xx-abordari-istoriografice","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/secolul-xx-abordari-istoriografice\/","title":{"rendered":"Secolul XX: abordari istoriografice"},"content":{"rendered":"<p><em><strong>O reflectie en historien relativ sistematica despre secolul XX, abia \u00eencheiat, s-ar putea concepe sub mai multe aspecte, fiind vorba de o tema nespus de complexa si controversata. Strict istoriografic, s-ar impune o \u201eradiografie\u201c care sa tina seama totodata de \u201emostenirile\u201c existente \u00een domeniu, dupa un secol caruia i s-a spus, cu sau fara temei, \u201eal istoriei\u201c si de achizitiile facute, profesional, \u00een noul ciclu.<\/strong><\/em><br \/>\nSecolul XX a si debutat, se stie, cu un congres de istorie universala, la Paris, care a deschis seria de reuniuni internationale (CISH) organizate ciclic de-a lungul secolului, care s-a si \u00eencheiat cu cel de la Oslo (2000), la care am avut ocazia sa iau parte eu \u00eensumi1. Nu conteaza \u00eensa, momentan, aspectele institutionale, nici progresele facute de profesionisti \u00een domeniu, ci mai cu seama atitudinile, controversele, schimbarile de paradigma cu miza ideologica, cele care au facut din secolul XX un interstitiu aporetic, al carui studiu ram\u00e2ne un latifundiu inepuizabil, extins practic la tot trecutul uman. Un trecut mereu prezent si prospectiv, s-ar putea spune, \u201eun trecut care nu vrea sa treaca\u201c, daca ne referim la extremismele din secolul XX2. Un asemenea trecut se revizuieste continuu, profesionalmente, dar si ca exigenta a diverselor categorii de interesati din afara \u201emeseriei de istoric\u201c, ca sa folosim expresia lui Marc Bloch, at\u00e2t de familiara celor care se ocupa de analiza trecutului uman.<br \/>\nSecolul XX a \u00eenceput, se admite, cu violente de tot felul, precum razboiul anglo-bur, rascoala boxerilor din China, razboiul ruso-japonez sau rascoala taranilor rom\u00e2ni din 1907, cea pe care I.L. Caragiale a evocat-o sub titlul: \u201eDin primavara p\u00e2na \u00een toamna!\u201c. Violente cu aspect juridic, ca \u00een cazul capitanului Dreyfuss, \u201eafacerea\u201c care a mobilizat opinia publica de oriunde contra unei injustitii cu substrat antisemit, motiv\u00e2nd acel formidabil \u201eJ&#8217;accuse!\u201c care a facut din \u00c9mile Zola un simbol al intelighentiei militante. Junii turci initiau, la 1908, o miscare ultranationalista ce avea sa produca peste c\u00e2tiva ani (1915-1917) masacrul \u00een masa al armenilor din Imperiul Otoman, \u00een timp ce lumea era prinsa deja \u00een v\u00e2ltoarea Marelui Razboi, aproape \u00een continuarea conflagratiilor balcanice3. \u201eGenocidul armean\u201c, s-a spus deja, \u201ea fost precursorul Holocaustului, al masacrelor din Africa si America de Sud, Asia si al genocidului comunist\u201c4.<br \/>\nSe poate vorbi astfel de un secol al crizelor, care se preteaza, ca \u00een analiza lui Edgar Morin, la sublinierea discontinuitatilor5, atitudine adoptata si de la alti istorici, \u00eentre care M. Foucault, care a si pledat, insistent, pentru o noua \u201eordine a discursului\u201c \u00een domeniu6.<br \/>\nC\u00e2teva teme care au produs dispute \u00eentre istorici, de-a lungul secolului \u00een discutie, merita a fi mentionate aici: Marele Razboi (controversa \u201eFischer\u201c), sistemul de la Versailles, emergenta si expansiunea regimului sovietic, \u201efascismele\u201c si \u201enazismul\u201c, procesul de la N\u00fcrnberg, Yalta si sferele de influenta, Cortina de Fier si Razboiul Rece, gorbaciovismul si disolutia sistemului sovietic etc.<br \/>\nEste evident pentru oricine ca un secol nu poate fi omogen, cum nu e omogena nici viata unui individ sau a comunitatii respective. Suta de ani, daca acceptam definitia calendaristica, include c\u00e2teva generatii si schimbari de tot felul. Remarca facuta de Mona Ozouf, la bicentenar, ca \u201eRevolutia franceza nu este o evidenta, ci o problema\u201c, ar putea fi aplicata si \u00een definirea secolului XX ca problema a istoriei mondiale, susceptibila de antamare sub variate unghiuri, aproape tot at\u00e2tea c\u00e2ti indivizi sau tagme profesionale s-ar apleca asupra ei.<br \/>\nUnei asemenea tendinte de excesiva fragmentare a discursului i se opun marile proiecte de sinteza, de caracter individual sau colectiv, unele destul de ambitioase pentru a viza \u201eistoria lumii\u201c sau chiar \u201eevolutia umanitatii\u201c \u00eensasi7. \u201eHistoire du monde\u201c, \u201eworldhistory\u201c, \u201eweltgeschichte\u201c, \u201estoria del mundo\u201c au devenit, \u00een secolul XX, sintagme curente, chiar daca viziunile, conceptele, metodele se deosebeau destul de mult, fiecare sinteza purt\u00e2nd inevitabil marca istoricului respectiv. H. Pirenne, O. Spengler, A.J. Toynbee, H. Meyer, Alfred Hess, N. Iorga, Golo Mann, N. Tranfaglia, Otto Zierer sunt autori de sinteze remarcabile, de neocolit c\u00e2nd e vorba de secolul XX.<br \/>\nSe poate g\u00e2ndi o lectura a intervalului si sub unghi generational, ceea ce presupune a lua \u00een seama raportul dintre continuitate si ruptura, traditie si \u00eennoire, liberalism si sistem totalitar, provocare si replica (\u201echallange and response\u201c la Toynbee), ultima relatie oferind o posibila cheie pentru toata istoria8.<br \/>\nDaca timpul e \u201ep\u00e2inea istoricilor\u201c, cum s-a spus9, secolul e un segment temporal cu care slujitorii lui Clio s-au deprins de mult sa opereze, pentru a introduce o anume r\u00e2nduiala \u00een analiza faptelor. S-a glosat mult pe aceasta tema, dat fiind ca \u201esuta de ani\u201c nu coincide \u00een mod necesar cu schimbari semnificative. Daca e vorba de secolul XX, interval caracterizat prin mari excese (\u201eThe Age of Extremes\u201c, la Eric Hobsbawm), trebuie spus numaidec\u00e2t ca acesta a fost mai scurt dec\u00e2t arata calendarul, limitele lui fiind 1914 (Marele Razboi) si 1991 (disolutia Imperiului sovietic), asadar un interval de peste sapte decenii10, considerat ca atare si de istoricul rom\u00e2n Neagu Djuvara, cu observatia ca acesta \u00eel definea ca un \u201erazboi de saptezeci si sapte de ani\u201c, izbucnit \u00een 1914 si \u00eencheiat \u00een 1991 prin hegemonia americana11. Nu e o idee noua, caci \u00een anii &#8217;60 din secolul trecut, germanul Ernst Nolte prezenta perioada interbelica drept un lung razboi civil, ne\u00eencheiat la data c\u00e2nd publica sinteza \u201eDer Faschismus in seiner Epoche\u201c (1963)12.<br \/>\nAsemenea restitutii factuale, dublate de interpretari pe masura, sunt cu at\u00e2t mai utile cu c\u00e2t s-a putut constata, \u00een multe locuri, cum \u201egenocidele risca sa fie \u00eenghitite de oceanul uitarii\u201c13. \u00cen lipsa justitiei, fie aceasta si sub forma discursului istoric, genocidul \u201edispare\u201c \u00een memoricid, dupa cum s-a remarcat deja, pe seama cazului vandeean, explorat cu minutie mai ales \u00een ultimul sfert de secol. Este concluzia la care au ajuns si artizanii Memorialului Victimelor Comunismului de la Sighet, pe frontonul caruia se poate citi: \u201eAtunci c\u00e2nd justitia nu reuseste sa fie o forma de memorie, memoria singura poate fi o forma de justitie\u201c (Ana Blandiana). Desigur, memoria implica, \u00een acest caz si istoria, ca discurs restitutiv si semnificant. O personalitate de seama a lumii juridice, Gilles-William Goldnadel, presedinte al Asociatiei \u201eAvocati fara frontiere\u201c, a ajuns la aceeasi concluzie, afirm\u00e2nd ca, \u201edaca nu acceptam sa ne privim \u00een fata istoria, \u00een speta genocidul vandeenilor, nu vom avea un viitor comun\u201c14. \u00cendemn salutar, de care s-ar cuveni sa profite cei \u00eenclinati spre memoricid.<br \/>\nIstoricii, inclusiv cei preocupati de arta, stiinta, filozofie, au poposit uneori asupra \u00eenceputului si respectiv sf\u00e2rsitului de secol XX ca fiind momente ce se preteaza la consideratii speciale, poate \u00een virtutea unui reflex cultural, a unei habitudini de breasla, cum se \u00eent\u00e2mpla adesea \u00een viata noastra15. \u201eAtunci c\u00e2nd veacul se nastea\u201c e titlul unui volum publicat de istoricul Ion Bulei16, despre lumea rom\u00e2neasca la 1900, moment asupra caruia am emis, la r\u00e2ndu-mi, unele consideratii marginale17.<br \/>\nSf\u00e2rsitul de secol s-a pretat nu mai putin la analize bilantiere si dispute, mai ales ca el a coincis cu o spectaculoasa rasturnare \u00een echilibrul geopolitic, pe seama imploziei sistemului sovietic si a dificilei tranzitii spre un alt sistem. Scoriile vechiului sistem s-au mentinut \u00eendelung, gener\u00e2nd efecte paradoxale mai peste tot \u00een Europa Est-Centrala si \u00een restul lumii. \u201eLe passager du si\u00e8cle\u201c, volumul \u00een care Fran\u00e7ois Fejt\u00f6 si-a evocat, \u00een dialog cu un confrate, prezenta \u00een lume, ram\u00e2ne exemplar ca limpezime si acuratete analitica18. Distinsul istoric \u00eesi definea rastimpul acestei prezente prin razboaiele si revolutiile la care i-a fost dat sa asiste, dar si printr-un pluralism european \u00een curs de articulare geopolitica. Tema razboaielor din epoca apare si \u00een cartea lui G\u00fcnter Grass, \u201eMein Jahrhundert\u201c, interval \u00eenceput prin multiple violente si \u00eencheiat cu o fireasca propensiune pacifista19. Neagu Djuvara (\u00eenca un exemplu) considera ca secolul XX a fost, \u00een realitate, un \u201erazboi de saptezeci si sapte de ani\u201c, desfasurat \u00eentre asasinatul de la Sarajevo si disolutia Uniunii Sovietice20. Ideea nu e chiar noua, caci a fost sustinuta si de istoricul german Ernst Nolte, care definea ambele conflagratii ca un lung razboi civil, B\u00fcrgerkrieg 21.<br \/>\nInterstitiu al extremelor sub multe aspecte, secolul XX a dat loc, \u00een conditii aporetice, la doua manifestari-limita, nazismul si bolsevismul (ordinea poate fi si inversa)22, \u00eentretinute ca \u00eentr-o \u201egeografie fantastica\u201c, dupa cum s-a mai spus23.<br \/>\nBogat evenimential, dar sarac \u00een spirit, secolul XX a cunoscut din plin logica totalitara, exercitiul dominarii, sisteme dictatoriale de felurite nuante, tensiuni nascute din radicalizarea alteritatii, teroare social-politica si genocid, aspecte \u00eenca\u00a0 nestudiate exhaustiv24.<br \/>\nRefocalizarea continua a prezentului modifica inevitabil trecutul, dupa cum s-a putut vadi pe seama Revolutiei Franceze, remodelata continuu, \u00een secolul XIX, dar si \u00een urmatorul, pun\u00e2nd la contributie experientele de tip socialist (Jaur\u00e9s), bolsevic (Mathiez), stalinist (Soboul), libertar (Gu\u00e9rin), demitizant (Furet\/Richet)25. Se poate ilustra astfel, cu o tema capitala a modernitatii, dinamica unui discurs ad hoc, multitudinea de pozitii26. Trecut si prezent intra \u00een egala masura \u00een efortul istorico-restitutiv.<br \/>\nSecolul XX are, ne\u00eendoielnic, o memorie dintre cele mai traumatizante si mai greu de analizat riguros. Un secol \u00een care mai toate valorile au fost supuse contestatiei, negarii absolute sau prin relativizare sistematica, d\u00e2nd expresie, pesemne, \u201eprofetiilor\u201c nietzscheene sau de alta sursa.<br \/>\n\u00cencheiat practic prin implozia regimurilor comuniste din Europa si ceea ce un Francis Fukuyama socotea ca se poate defini ca triumf al liberalismului \u00een lume27, secolul XX ram\u00e2ne un domeniu inepuizabil de analiza si reflectie.<\/p>\n<p>&nbsp;<\/p>\n<blockquote><p><strong>Note:<\/strong><br \/>\n1. Karl D. Erdmann, \u201eDie \u00d6kumene der Historiker: Geschichte der Internationalen Historikerkongresse und des Comit\u00e9 International des Sciences Historiques\u201c, G\u00f6ttingen, 1987.<br \/>\n2. Ernst Nolte, \u201eVergangenheit, die nicht vergehen will. Eine Rede, die geschrieben, aber nicht gehalten werden konnte\u201c, in \u201eFrankfurter Allgemeine Zeitung\u201c, 6. Juni 1986.<br \/>\n3. Cf. Robert F. Melson, \u201eRevolution and Genocide. On the Origins of the Armenian Genocide and the Holocaust\u201c. Cf. si \u201eGenocidul \u00eempotriva armenilor vazut de altii\u201c (supl. Ararat), apr. 2013, 420 p. (infra: Genocidul\u2026)<br \/>\n4. \u201eGenocidul\u2026\u201c, p. 5.<br \/>\n5. H.-I. Marrou, \u201eCrise de notre temps et r\u00e9flexion chr\u00e9tienne (de 1930 \u00e0 1975)\u201c, Paris, 1978.<br \/>\n6. Edgar Morin, \u201ePour sortir du vingti\u00e8me si\u00e8cle\u201c, Paris, 1981, p. 327-332. Cf. si Carol Iancu, \u201eLe Shoah en Roumanie. Les Juifs au temps du r\u00e9gime Antonescu, 1940-1944\u201c, Montpellier, 2005; idem, \u201eHistoire des Juifs en Roumanie et l&#8217;\u00e9go-histoire\u201c, Cluj-Napoca, 2005. O analiza pertinenta a problematicii totalitarismului a \u00eentreprins recent Vladimir Tismaneanu, \u201eDiavolul \u00een istorie. Comunism, fascism si c\u00e2teva lectii ale secolului XX\u201c, Bucuresti, Humanitas, 2013.<br \/>\n7. H. van Loon, Andr\u00e9 Ribard, G. Wells etc.<br \/>\n8. A.J. Toynbee, \u201eA Study of History\u201c, I-XII, Oxford, 1934-1961.<br \/>\n9. Cf. Alexandru Zub (ed.), \u201eTemps et changement dans l&#8217;espace roumain, fragments d&#8217;une histoire des conduites temporelles\u201c, Iasi, Academia Rom\u00e2na, 1991.<br \/>\n10. Eric Hobsbawm, \u201eThe Age of Extremes: the short twentieth Century, 1914-1991\u201c, London, 1994.<br \/>\n11. Neagu Djuvara, \u201eRazboiul de saptezeci si sapte de ani (1914-1991) si premisele hegemoniei americane. Eseu de istorie-politologie\u201c, Bucuresti, Humanitas, 2008.<br \/>\n12. Ernst Nolte, \u201eDer Faschismus in seiner Epoche: die Action Fran\u00e7aise, der italienische Faschismus, der Nationalsozialismus\u201c, Munchen, R. Piper, 1963.<br \/>\n13. Reynold Secher, \u201eVandeea: de la genocid la memoricid\u201c, Bucuresti, FAC, 2013.<br \/>\n14. Prefata la ibidem, p. 15.<br \/>\n15. Cf. Alexandru Zub, \u201ePolitici nationale la 1900\u201c, \u00een vol. \u201eSlujind-o pe Clio. In honorem Dumitru Vitcu\u201c, Iasi, Junimea, 2010,<br \/>\npp. 155-160.<br \/>\n16. Ion Bulei, \u201eAtunci c\u00e2nd veacul se nastea. Lumea rom\u00e2neasca, 1900-1908\u201c, Bucuresti, Ed. Eminescu, 1990.<br \/>\n17. Alexandru Zub, op. cit.<br \/>\n18. Fran\u00e7ois Fejt\u00f6, Maurizio Serra, \u201eLe passager du si\u00e8cle: guerres, r\u00e9volutions, Europes\u201c, Paris, Hachette, 1999.<br \/>\n19. G\u00fcnter Grass, \u201eSecolul meu\u201c, Polirom, 2011.<br \/>\n20. Neagu Djuvara, op. cit.<br \/>\n21. Ernst Nolte, \u201eRazboiul civil european\u201c, Bucuresti, 2005.<br \/>\n22. Idem, Der Faschismus in seiner Epoche\u2026<br \/>\n23. Elena Arseneva, Jacques Rolland, \u201eVingti\u00e8me si\u00e8cle\u201c, \u00een \u201e\u00c9tudes\u201c, mai 1998, pp. 625-634.<br \/>\n24. Ibidem, pp. 625-636.<br \/>\n25. E. Morin, op. cit., p. 320.<br \/>\n26. Alexandru Zub, \u201eVers un discours pluraliste et perm\u00e9able du pass\u00e9\u201c, in \u201eHommage Carbonell\u201c, Thoulouse, 2002, pp. 383-386.<br \/>\n27. Francis Fukuyama, \u201eSf\u00e2rsitul istoriei si ultimul om\u201c, Bucuresti, Paideia, 1994.<\/p><\/blockquote>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>O reflectie en historien relativ sistematica despre secolul XX, abia \u00eencheiat, s-ar putea concepe sub mai multe aspecte, fiind vorba de o tema nespus de complexa si controversata. Strict istoriografic, s-ar impune o \u201eradiografie\u201c care sa tina seama totodata de \u201emostenirile\u201c existente \u00een domeniu, dupa un secol caruia i s-a spus, cu sau fara temei,&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/secolul-xx-abordari-istoriografice\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Secolul XX: abordari istoriografice<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[10146],"class_list":["post-17632","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-reuniuni-cish"],"views":2356,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/17632","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=17632"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/17632\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=17632"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=17632"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=17632"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}