{"id":1763,"date":"2010-03-10T19:07:18","date_gmt":"2010-03-10T17:07:18","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=1763"},"modified":"2010-03-10T19:08:46","modified_gmt":"2010-03-10T17:08:46","slug":"noul-%e2%80%9eom-nou%e2%80%9c","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/noul-%e2%80%9eom-nou%e2%80%9c\/","title":{"rendered":"Noul \u201eom nou\u201c"},"content":{"rendered":"<p><em><strong>Pervertirea actuala a gustului public desav\u00e2rseste, cu alte mijloace, constructia unei specii aparte: specia \u201eomului nou\u201c inceputa in regimul caruia ne inchipuim ca i s-a pus capat in 1989. Este o specie care nu mai simuleaza, pentru a supravietui, trasaturile si ticurile \u201eomului nou\u201c ca pe vremuri: noul \u201eom nou\u201c, golit de valori launtrice si modele autentice, e din ce in ce mai incredintat ca mijloacele, instrumentele si formele prin care el abia poate sa ajunga la acele valori reprezinta chiar fondul, continutul vietii lui spirituale si sufletesti. <\/strong><\/em><\/p>\n<p>Noua ideologie mutilanta este azi reprezentata si indusa de efectele secundare ale noilor tehnologii menite, principial, sa sporeasca mijloacele de contact cu \u201ecorola de minuni a lumii\u201c \u2013 nucleul culturii umaniste dintotdeauna: in cele mai dese cazuri, principiul de baza iese biruit de aceste efecte secundare, insidioase si nocive pentru sanatatea spirituala si mentala a noului \u201eom nou\u201c. Ca in parabola ucenicului vrajitor, forma elimina fondul las\u00e2nd \u201eomul nou\u201c la dispozitia instrumentului pe care nu-l mai poate utiliza si stap\u00e2ni devenind el insusi o anexa instrumentalizata.<br \/>\nFenomenul este percutant sesizat si descris ca atare intr-un articol memorabil de Sorin Lavric in \u201eRom\u00e2nia literara\u201c. Titlul articolului denumeste aparitia noii culturi ce-l inghite pe \u201eomul nou\u201c: \u201eCultura de monitor\u201c. Din capul locului Sorin Lavric fixeaza conditia omenescului ca fiind livrescul: \u201enu se poate inchipui un intelectual a carui minte impresioneaza care sa nu-si fi petrecut ani buni cu cartea in m\u00e2ini. Ce spun suna a platitudine lucie, numai ca era calculatorului a adus o schimbare dramatica in felul in care intelegem natura umanista. Pe scurt, a aparut un gen de intelectuali care nu mai au nimic livresc in ei. Cultura lor nu mai vine din carti, ci din computer. (&#8230;) Absorbiti de un monitor in ale carui taste lovesc cu indem\u00e2narea unor tesatoare de razboi manual, li s-ar parea o impolitete sa le spui ca \u00aba sta cu o carte in m\u00e2ini\u00bb este postura fundamentala din care se naste un act scriitoricesc. C\u00e2t despre cealalta forma esentiala de educare, contactul fata catre fata cu o personalitate moderatoare adeptii calculatorului nici nu vor sa auda. Ei navigheaza din site in site si sunt incredintati ca poseda cea mai mare reteta de dospire a mintii. Lor insile isi spun \u00abpsihonauti\u00bb sau \u00abnautisti\u00bb (&#8230;) Numai ca nautistii nu sunt umanisti, iar cultura de monitor nu are virtutile culturii de carte. O inteligenta din a carei conditie de formare lipseste fermentul livresc nu doar ca inceteaza de a mai fi umanista, dar nici macar intelectuala nu mai e.\u201c Radicalizarea tonului e vadita, ca si rascoala contra monitorului ca o alta rebeliune contra \u201erazboaielor mecanice de tesut\u201c! \u201eCine a renuntat la carte citind si g\u00e2ndind cu precadere in lumina ecranului \u2013 rasuna aici vocea unui predicator m\u00e2nios si sarcastic -, acela nu va putea scrie niciodata carti obisnuite, deoarece ii lipseste v\u00e2na emotiva si orizontul interior. Pentru un astfel de malformat, cuvintele sunt biti care au rostul de a transmite mesaje scurte pe calapod telegrafic, si ar fi o imprudenta sa-i ceri sa creeze atmosfera fac\u00e2nd uz de vorbe. Iata de ce unui nautist cu atentia facuta harcea-parcea de navigari zigzagate, ii este de preferat un orb cu acuitate data exclusiv de imaginatia proprie.\u201c Desigur ne putem intreba ce inseamna \u201ecarti obisnuite\u201c si de ce este neaparat rau sa scriem \u201ecarti neobisnuite\u201c cum sunt, in general, toate cartile marilor autori. Insa revolta contra \u201eculturii de monitor\u201c si dispretul fatis fata de \u201enautistii\u201c ce se pretind scriitori se revarsa asupra unui specimen precis identificat in persoana unui autor, iar portretul acestuia, cu toate riscurile generalizarii fortate, este pe c\u00e2t de taios pe at\u00e2t de savuros. Sorin Lavric \u201edesfigureaza\u201c cu mare talent critic si epic o categorie sau o specie care, cu toate ca nu se poate regasi nicaieri in stare pura, reprezinta cu siguranta o forma de alienare regasibila in proportii variate la un numar indefinit de intelectuali. Ce le semnaleaza si le reproseaza el \u2013 ce-i drept, cu un grad poate excesiv de autoalarmare! \u2013 consta in \u201epipernicirea\u201c simtirii, lipsa de \u201eatmosfera sufleteasca\u201c, \u201epustiul sufletesc\u201c, \u201elipsa de talent\u201c uman si de talent pur si simplu, neglijenta, incoerenta, lipsa de orizont (\u201espiritul monitoricesc scrie cu capul infipt in pam\u00e2nt\u201c!), pe scurt, dezumanizarea: \u201eToate aceste semne tradeaza o infirmitate de care sufera oricine si-a facut din monitor un altar in fata caruia isi desfasoara zilnic ceremonia libatiei spirituale\u201c, iar autorul respectiv, medic de profesie, \u201en-are cheag umanist, fiindca n-are fibra livresca, par\u00e2nd o prelungire pasiva a unui monitor care revarsa sacadat fragmente golite de duh.\u201c Scris cu vadite (si izbutite!) accente pamfletare, articolul lui Sorin Lavric nu e doar o cronica nimicitoare despre o carte proasta si fara suflet, ci si, totodata, un manifest contra noii religii si a noii idolatrii ce-l conduc, definesc si stap\u00e2nesc pe noul \u201eom nou\u201c. Sub raport intelectual avem de-a face cu o pasionata si av\u00e2ntata pledoarie pentru cultura umanista in vechiul ei inteles, precum si in sprijinul convingerii potrivit careia cartile au suflet. C\u00e2t despre beneficiile sufletesti ale \u201elivrescului\u201c e poate destul sa nu uitam ca in folclorul rom\u00e2nesc, dar nu numai, e si o poveste despre \u201eFat Frumos cu o carte in m\u00e2na nascut\u201c&#8230;<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Pervertirea actuala a gustului public desav\u00e2rseste, cu alte mijloace, constructia unei specii aparte: specia \u201eomului nou\u201c inceputa in regimul caruia ne inchipuim ca i s-a pus capat in 1989. Este o specie care nu mai simuleaza, pentru a supravietui, trasaturile si ticurile \u201eomului nou\u201c ca pe vremuri: noul \u201eom nou\u201c, golit de valori launtrice si&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/noul-%e2%80%9eom-nou%e2%80%9c\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Noul \u201eom nou\u201c<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[1378,1379,482,1381,1380],"class_list":["post-1763","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-gustul-public","tag-modele-autentice","tag-romania-literara","tag-sorin-lavric","tag-valori"],"views":2577,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/1763","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=1763"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/1763\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=1763"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=1763"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=1763"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}