Degeaba se spune ca ziarul traieste o zi: document istoric, el continua sa traiasca, \u00eenmagazinat \u00een arhive si dictionare, necitite, dar citate \u00een numeroase si felurite chipuri. La r\u00e2ndu-le, si cu at\u00e2t mai mult, nici revistele n-au o existenta efemera, saptam\u00e2nala, lunara sau trimestriala: ele intra \u00een patrimoniul cultural national, sunt instrumente de lucru indispensabile. Tiparite p\u00e2na m\u00e2ine, ele vor disparea ca sa supravietuiasca, spre neplacerea multor conservatori, \u00een format electronic, care la r\u00e2ndu-i, nu stim ce viitor are si el. Revistele, acelea care au fost si mai sunt, au si o specie aparte de cititori, mai presus de cei saptam\u00e2nali sau lunari: istoricii presei rom\u00e2nesti sunt soldati de elita ai culturii nationale, conservatori de ne\u00eenlocuit, ca un personaj al lui Anatole France, ai unui tezaur din care multi, foarte multi si pentru multa vreme urmeaza a se \u00eenfrupta. Un asemenea benedictin, istoric de elita al presei literare rom\u00e2nesti este dl Ion Hangiu, care, la 90 de ani, nu e mai putin dinamic si entuziast \u00een meseria lui ca la 30 sau 50. \u00cen interviul luat de Rodica Lazarescu si Marin Iancu pentru \u201eSaeculum\u201c (7-8\/2013), autorii convorbirii scriu: \u201eDovedind o nedezmintita vocatie de istoric literar, \u00eentre 1960 si 1996, o \u00eentreaga viata de om, Ion Hangiu se apleaca, \u00een eforturi rabdatoare si lipsite de orgoliu, asupra presei rom\u00e2nesti de la \u00eenceputuri si p\u00e2na \u00een prezent, public\u00e2nd \u00abPresa literara rom\u00e2neasca. Antologie de articole-program\u00bb, vol. I-II (1968) si \u00abReviste si curente \u00een evolutia literaturii rom\u00e2ne\u00bb (1978). Cartea sa de referinta este, fara \u00eendoiala, \u00abDictionarul presei rom\u00e2nesti. 1790 \u2013 1982 \u00bb (ed. I, 1987, premiata \u00een 1990 de Academia Rom\u00e2na, ed. a II-a, 1996, ed. a III-a, 2004), dictionar analitic, lucrare extrem de importanta, parte si desav\u00e2rsire a unui plan grandios, fata de care, de-a lungul anilor, si-au dovedit interesul carturari luminati ca Al. I. Odobescu, B.P. Hasdeu, Nicolae Iorga, Ioan Bianu, Nerva-Hodos, Dan Simonescu, Ovidiu Papadima s.a.\u201c. Nascut la Horezu, \u00een satul olarilor, Ion Hangiu considera ca \u201ematricea stilistica\u201c e mult mai larga dec\u00e2t celebrul sat, caci, spune el, \u201eeu de fapt tin de toate provinciile rom\u00e2nesti. A \u201eunit\u201c aceste provincii \u00eentr-o singura tara de h\u00e2rtie cuprinsa \u00eentre copertile marelui sau dictionar \u2013 opera unei vieti traite cu ochii pe paginile celor 2.680 de publicatii incluse \u00een ultima editie a Dictionarului sau, certamente monumental: \u201eAm stat \u00een biblioteca 60 de ani ca sa le citesc\u201c. Nu se faleste, dar e un motiv de lauda ca este cu siguranta singurul cititor integral al revistelor rom\u00e2nesti, deschiz\u00e2nd astfel \u201ep\u00e2rtii\u201c de cercetare si studii mai multor generatii. Niculae Gheran spune ca Ion Hangiu este \u201eSf\u00e2ntul Petru al revistelor rom\u00e2nesti\u201c \u2013 \u00eei transmit autorii interviului cu ocazia \u00eemplinirii celor 90 de ani: \u201eDaca nu era domnul Gheran, nu era nici \u00abDictionarul presei rom\u00e2nesti\u00bb, nici eu nu eram, pentru ca a fost un permanent imbold sa fac acest dictionar. Dictionarul este un rezultat al acestei colaborari permanente cu Niculae Gheran, asa ca cine va face, \u00een viitor, istoricul revistelor, al presei, trebuie neaparat sa vorbeasca despre aceasta colaborare. El era la Editura Enciclopedica, eu lucram la Editura Didactica, \u00een felul acesta s-a realizat o colaborare perfecta \u00eentre un editor si un iubitor al presei \u2013 ca eu asta am facut, sa ma uit peste reviste cu acesti ochi ai mei care \u00een ultima vreme vor sa ma lase, sa le \u00eenregistrez \u00een \u00abDictionarul presei rom\u00e2nesti\u00bb\u201c. Sf\u00e2ntul Petru poate fi fericit: \u00eenregistratorul sublim al revistelor rom\u00e2nesti si paznicul Raiului de h\u00e2rtie din dictionarul pe care l-a realizat \u00eentr-o viata au \u00een comun fidelitatea fata de tot ce intra acolo, o mostenire nepretuita a trecutului pentru viitor. Cine uita nu merita: cuvintele lui Nicolae Iorga sunt azi, c\u00e2nd memoria, ca si h\u00e2rtia, dispare, mai actuale ca oric\u00e2nd, ca si modelul de om al celui numit de Niculae Gheran, \u201eSf\u00e2ntul Petru al revistelor rom\u00e2nesti\u201c. Actul cultural al lui Ion Hangiu constituie o forma admirabila de eroism intelectual, similar cu acela al editorului lui Rebreanu. Cum stim, acest tip de eroism avea loc \u00eentr-o vreme c\u00e2nd, potrivit batr\u00e2nului cronicar, nu era omul deasupra vremurilor, ci \u201ebietul om sub vremi\u201c si p\u00e2ndit de jur \u00eemprejur de cei ce pazeau vremurile ca ele sa nu se schimbe! Si totusi, \u00een acele vremi, Sisif muncea, se chinuia si era fericit: Rebreanu vedea din nou lumina zilei si a tiparului, cu \u201eGorila\u201c cu tot, gratie lui Niculae Gheran, iar presa rom\u00e2neasca, dintre ai carei fondatori si slujitori multi \u00eenfundasera puscariile vremurilor ce s-au perindat, cunostea \u201esub vremi\u201c, triumful intrarii \u00eentr-un tezaur nepretuit, \u201eDictionarul\u201c lui Ion Hangiu, pus sub ochii celor de ieri si de azi. Dar azi, si mai ales m\u00e2ine, dupa ce ne-am eliberat din nou, \u00een 1989, va mai fi Sisif fericit? \u201eMai sunt posibile astazi asemenea acte eroice?\u201c \u2013 pica \u00eentrebarea, tulburatoare, a autorilor interviului din \u201eSaeculum\u201c, la care \u201eSf\u00e2ntul Petru\u201c raspunde socant si rau prevestitor: \u201eNu cred ca mai sunt!\u201c.
\n\u201eAfacerea Skoda\u201c \u2013
\neditie revazuta
\nDe citit cu creionul \u00een m\u00e2na \u00een acest numar al revistei \u201eSaeculum\u201c sunt multe. \u00cen primul r\u00e2nd articolul amar si \u00eentelept al lui Niculae Gheran despre proasta guvernare dintr-o tara \u00een care \u201ec\u00e2tiva buni rom\u00e2ni fac un troc stupefiant: Dam aur, contra locuri de munca\u201c!, \u00eemplinind astfel, din prostie sau ticalosie, premonitia \u2013 zice dl Gheran, desi nu era doar at\u00e2t! \u2013 din versurile lui Goga: \u00abMuntii nostri aur poarta,\/ Noi cersim din poarta-n poarta\u00bb. La fel or fi procedat si arabii, care au valorificat si valorifica petrolul, considerat \u201eaur negru\u201c? Datorita acestei averi inestimabile si-au ridicat orasele si nivelul de civilizatie. A \u00eendraznit careva sa se declare stap\u00e2n pe titeiul lor, contra locuri de munca sau de veci? \u2013 \u00eentreaba cu sarcasm N. Gheran, si da, alegoric ori simbolic, un exemplu echivalent: \u201ee ca si cum i s-ar lua unui taran porcul din curte, platindu-i-se munca de a-l fi taiat, transat si afumat, plus o ciozv\u00e2rta din animal, sa-si gateasca niste sarmale de Craciun si o piftie de Anul Nou\u201c. Dupa aceea, rabdari prajite, caci, vorba lui Madalin Voicu, pe care dl Gheran \u00eel stie de la Peles de c\u00e2nd era mic de tot!, \u201edin redevente\u201c se c\u00e2stiga c\u00e2t praful de pe toba \u00eentr-un \u201et\u00e2rg\u201c oneros pentru tara ce sta sa pice \u00een gaura ca o gura stirba ramasa din \u201eMuntii nostri aur poarta…\u201c. Opinia lui Niculae Gheran e ca \u201eAfacerea Skoda din timpul guvernarii national-taraniste, culminata cu demisia premierului Iuliu Maniu, risca sa fie egala cu zero \u00een comparatie cu ce s-a pus la cale din umbra\u201c \u00eentre impresarii lui Gold Corporation si guvernantii si parlamentarii pe care, totusi, experimentatul si patitul editor \u00eei crediteaza, binevoitor, cu \u201ebuna credinta\u201c. Nu-i nici macar \u201eprostie de buna credinta\u201c: ce-au pus la cale, din umbra, acesti excursionisti si zilieri ai patriotismului din Parlamentul si Guvernul tarii despre care scrie dl Gheran, alta dec\u00e2t Rom\u00e2nia, reclama un tratament cu totul diferit de bunavointa pe care, din decenta, le-o acorda. Reclama catusele si zeghea.
\nBuldozerul si Istoria
\nMai trebuie citit \u00een \u201eSaeculum\u201c articolul lui Vartan Arachelian despre Leon Kalustian (105 ani de la nastere), om (dar nu orice fel de om: armean!) care a petrecut (!) doua stagii de c\u00e2te un cincinal traite dupa zabrele. Primul cincinal trait dupa zabrele e din cauza unei carti cu amintirile lui Ciano, ginerele lui Mussolini. Al doilea, ghinion!, tot cartile i l-au pricinuit: acest mare ziarist atragea atentia cu lumina cartilor pe care at\u00e2ta le iubea ca le mai dadea si altora ca sa-i lumineze. A urmat un \u201e\u00eentuneric\u201c de alti cinci ani pe l\u00e2nga cei dinainte, care tot dintr-o carte i s-au tras. Si \u00eenainte, si \u00een timpul regimului comunist, ziaristul Leon Kalustian, spune prietenul sau mai t\u00e2nar Vartan Arachelian, s-a pus \u00een conflict cu extremele politice, fac\u00e2ndu-se aparatorul celor abuzati de autoritati, indiferent de culoarea lor politica. Aceasta echidistanta de tip umanist si umanitar defineste comportamentul ziaristului cu doua cincinale de puscarie la activ: n-avem azi, din pacate, cui zice \u201eaviz amatorilor\u201c! \u00cendrazneala si verticalitatea gazetarului rom\u00e2no-armean Leon Kalustian n-are nimic \u00een comun cu acel curaj specific national si rom\u00e2nesc potrivit caruia \u201eo semnam si o dam anonima\u201c, nici cu onoarea reparata prin scrisori colective de protest depuse respectuos si politicos \u00een plic si trimise autoritatilor \u00een drept si nici cu \u201elistele\u201c de semnaturi ca semn al solidaritatii. Leon Kalustian, gazetar de elita si scriitor de rang secund scria si semna de unul singur, nu \u00een c\u00e2rdasie, \u00een colectiv sau pe liste semnate de o gramada din care multi nici nu stiu ca semneaza. Avea o forma de curaj neimplicat \u00een tovarasii de conjunctura: c\u00e2nd la noi se protesta cu scrisori colective si respectuoase pentru ignoranta destinatarului ce trecea cu buldozerul peste traditii si istorii rom\u00e2nesti, armeanul dadea la publicat nu o scrisoare, ci \u201eBuldozerul si Istoria\u201c, un strigat public de revolta contra campaniei de demolari ajunse la paroxism \u00een \u201eobsedantul deceniu\u201c sub privirile \u00eengrozite, dar mute, ale multora, ale celor mai multi de fapt. El scrie personific\u00e2nd fabulistic instrumentul demolarii, Buldozerul: \u201eMie \u00eensa cuv\u00e2ntul (\u00abbuldozerul\u00bb) \u00eemi displace pur si simplu fiindca are \u00een sunetul lui o sugerare dusmanoasa si razboinica, un ciudat amestec de vandalism si de salbaticiune gata la p\u00e2nda, gata sa se napusteasca, sa sf\u00e2sie si sa devore\u201c. Mai transparenta dec\u00e2t o fabula pentru cei mici si directa \u00eempotrivire la samavolniciile epocii aceleia \u00een care buldozerul parea de neoprit, \u201efabula\u201c lui Leon Kalustian a fost oprita cu strigate de spaima de cenzura si pusa apoi la loc, \u00een pagina, si publicata \u00een \u201eFlacara\u201c lui Adrian Paunescu, unde ziaristul Leon Kalustian avea rubrica, \u201eSimple note\u201c, \u00eenghitita cu noduri de cenzura pe tot parcursul existentei sale. \u201e\u00cen plina declansare a isteriilor dictatoriale de demolare a trecutului\u201c \u2013 scrie Vartan Arachelian \u2013 tableta devastatoare a lui Kalustian a aparut, dupa suspendarea ei de cenzura, gratie lui Adrian Paunescu, fapta si ea onoranta pentru memoria poetului, altfel at\u00e2t de p\u00e2ngarita de fostii sai cunoscuti, rivali dar si \u201eprieteni\u201c. \u201eBuldozerul si Istoria\u201c, aceasta \u201efabula\u201c a lui Leon Kalustian valoreaza \u00een planul moral al eticii gazetaresti si scriitoricesti c\u00e2t toate \u201escrisorile\u201c pretinsilor protestatari, semnatari \u00een umbra colectivului de oameni ai muncii ai unor proteste strigate \u00een soapta la pereti. \u201eDin pacate, noteaza Vartan Arachelian, la judecata pam\u00e2nteana de apoi, de dupa Revolutie, faptele bune, cele de mare curaj, sunt ocolite\u201c. Leon Kalustian a murit. Adrian Paunescu a murit. Curajosii de ieri \u00eesi traiesc curajul \u00een umbra mortii lor, schimb\u00e2nd radical vorba \u00eendatinata: \u201eDespre morti, numai de rau\u201c. Pacat. Asa se scrie istoria mare: istoria mica mai are de asteptat.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Degeaba se spune ca ziarul traieste o zi: document istoric, el continua sa traiasca, \u00eenmagazinat \u00een arhive si dictionare, necitite, dar citate \u00een numeroase si felurite chipuri. La r\u00e2ndu-le, si cu at\u00e2t mai mult, nici revistele n-au o existenta efemera, saptam\u00e2nala, lunara sau trimestriala: ele intra \u00een patrimoniul cultural national, sunt instrumente de lucru indispensabile.… Cite\u0219te mai mult »\u201eSfantul Petru al revistelor\u201c<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[5688,10143,10142],"class_list":["post-17628","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-saeculum","tag-ion-hangiu","tag-revistele-literare"],"views":1283,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/17628","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=17628"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/17628\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=17628"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=17628"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=17628"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}