{"id":17626,"date":"2014-01-30T13:13:12","date_gmt":"2014-01-30T11:13:12","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=17626"},"modified":"2014-01-30T13:13:12","modified_gmt":"2014-01-30T11:13:12","slug":"despre-freelancer-i","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/despre-freelancer-i\/","title":{"rendered":"Despre freelancer-i"},"content":{"rendered":"

In octombrie 2010, platforma Elance, care se ocupa cu oferte de munca si intermediere intre freelancer-i si potentialii lor clienti, a lansat aplicatia Work View Payment. Programelul, aparent at\u00e2t de practic si nevinovat, ad\u00e2nceste si dezvaluie totodata paradoxurile si contradictiile fondatoare ale categoriei sociale a freelancer-ilor. Si mai mult, prin aceasta, prin statutul de viitor anterior, de distopie printre noi pe care-l are freelancer-ul, el prevesteste evolutia contractului social de munca pentru noi toti, raporturile de productie care ne asteapta imediat dupa colt. Despre ce este vorba? \u00a0<\/strong><\/em>
\nPe scurt, un software asigura supravegherea imediata si constanta a muncii freelancer-ului de catre contractantul sau, precum si cuantificarea exacta, la secunda, a ritmului si timpului sau de munca, prin capturarea repetata de screenshot-uri ale monitorului. Si astfel, tiptil si pe nebanuite, biciul muncii abstracte patrunde si in ultima reduta de \u201emunca imateriala\u201c, in caminul de independenta si individualitate neat\u00e2rnata al burgheziei capitalismului nostru postmaterial. De-acum inainte, freelancer-ul, acest dandy al artei contemporane de supravietuire, isi va instala \u2013 daca vrea sa-i fie garantata plata pentru munca depusa, acesta fiind marele avantaj tr\u00e2mbitat al soft-ului Work View \u2013 singur panopticonul la domiciliu si va ponta punctual, in competitie libera cu colegii sai de pretutindeni si intr-o licitatie continua to the bottom, dupa cele mai stringente constr\u00e2ngeri ale \u201etimpului socialmente necesar\u201c. In tot raul e-un bine, si din tot acest orizont distopic care se deschide in fata noastra sa desprindem macar vestea buna ca Marx va fi avut, din nou, dreptate, si ca stadiul actual al \u201ecapitalismului cognitiv\u201c bazat pe \u201emunca imateriala\u201c, departe de a contrazice modelul sau al capitalismului ca organizare sociala realizata prin medierea muncii abstracte, nu face dec\u00e2t sa-l confirme si sa-l conduca la ultimele sale consecinte.
\nParadoxul conditiei freelancer-ului consta in aceasta combinatie de autonomie relativa si vulnerabilitate completa fata de imperativele si constr\u00e2ngerile capitalului; mai mult, consta in relatia bizara care se stabileste intre aceste doua aspecte, in modul in care ceea ce pare sa trimita dincolo de capitalism (semi-independenta lucratorului, creativitatea muncii sale, caracterul eminamente social al cunostintelor si abilitatilor sale) este resimtit, concret, ca tot at\u00e2tea realitati de semn contrar (stergerea oricarei distinctii intre timp liber si timp de munca, izolare si pasivitate politica, rutinizare si cuantificare stricta a muncii). Astfel, capitalismul freelancer-ului, pe c\u00e2t e de postmodern, curat si maleabil, pe at\u00e2t e de brut si originar: e capitalismul (re)ajuns in starea sa de natura, cu proletarul adus la stadiul de rezistenta si organizare politica al bunului salbatic. Exemplul recurent la care apeleaza obsesiv mai toate modelele de apologie ale pietei libere, cu Robinson si Vineri in rolurile de stramosi fondatori ai capitalismului, isi gaseste aici o posibila explicatie. Tot de-aici deriva si ecourile de preistorie a capitalismului care rasuna in acest aranjament ai zice at\u00e2t de SF al relatiilor de productie. Stranii rezonante intre, de pilda, conditia freelancer-ului si asa numitul \u201eputting out system\u201c, stadiul premergator concentrarii in manufacturi a proletariatului, faza in care munca era contractata la domiciliu \u2013 taranul devenind astfel proletar fara a se elibera de dezavantajele conditiei de taran si fara a c\u00e2stiga minimele avantaje (de organizare si reprezentare) ale conditiei de proletar. Sau mireasma de neoiobagie \u2013 free slave labour \u2013 pe care conditia de freelancer o respira: faptul ca at\u00e2t neoiobagul lui Gherea, c\u00e2t si freelancer-ul sunt in posesia mijloacelor de productie \u2013 vitele intr-un caz, laptopul in celalalt \u2013 dar ca aceasta proprietate juridica nu este in realitate dec\u00e2t o transferare dureroasa a costurilor cu capitalul fix de pe umerii capitalistului pe umerii post- sau pre-proletarului. Din aceste perspective, freelancer-ul e combinatia perfecta de postmodernitate si ev mediu, muncitorul ideal, care-si aduce singur fabrica si materia prima la serviciu, si care a invatat de-acum sa fie at\u00e2t de independent inc\u00e2t sa se duca pe banii lui proprii la scoala, spital, tribunal, respectiv morga. (De-aici, din aceasta transferare pe umerii post-angajatului a costurilor cu capitalul fix si a costurilor propriei sale reproduceri sociale si culturale, deriva aparenta generozitate a tarifelor cu care e, de obicei, platita aceasta munca, mai ales in comparatie cu tarifele orare de care se bucura ultimii urmasi ai proletariatului clasic. Ca dovada ca aceasta retributie \u201epe merit\u201c tinde totusi sa fie restrictiva, adesea chiar sub valoarea fortei de munca, e frecventa cu care post-proletarii sunt nevoiti sa recurga la credite si alte solutii extreme pentru a-si mentine statutul de clasa independenta, non-proletara, mijlocie. Nivelul retributiei freelancer-ilor e doar at\u00e2t de mare inc\u00e2t sa poata juca rolul de miraj al clasei de mijloc, de iepure dupa care sa tot alerge freelancer-ul in goana dupa prinderea propriului sau statut. Aici, iluzia independentei sustine realitatea includerii sale particulare in raporturile de productie, tot asa cum cea din urma o hraneste constant pe cea dint\u00e2i.)
\nPrin definitie, conditia de proletar era, intr-un anumit sens, juridico-cinic, o conditie de dubla libertate: libertatea fata de mijloacele de supravietuire si libertatea de a se arunca pe piata fortei de munca. In cazul freelancer-ului, aceasta conditie juridica, de pornire, a proletariatului devine o conditie oarecum cotidiana, stadiul crud, existentialist al raporturilor de productie: freelancer-ul ram\u00e2ne liber \u2013 de contract social, de includere efectiva in relatiile de productie si, implicit, de un anumit grad de reprezentare politica \u2013 chiar si atunci c\u00e2nd e angajat. Figura ultima a \u201eeliberarii muncii\u201c, el e, intr-un fel, proletarul la puterea a doua: inclus ca exclus in raporturile de productie; integrat ca exploatare, exclus ca reproducere si reprezentare. Daca, in schema clasica, in pretul fortei de munca intra intotdeauna si o componenta istorica si sociala, sedimentari ale negocierilor si luptelor anterioare, un acord colectiv asupra a ceea ce poate trece drept acceptabil, in cazul freelancer-ului aceste negocieri pornesc intotdeauna de la zero, iar componenta \u201esociala\u201c si \u201epolitica\u201c din pretul fortei de munca e de la bun inceput evacuata. Munca sa libera, libertatea muncii sale se traduce intr-o expunere directa si neintrerupta la capital, intr-o reinscenare perpetua a scenei primare a contractului cu capitalul. Simultan middle class si lumpen, freelancer-ul lucreaza direct din armata de rezerva pe care n-o paraseste vreodata, ram\u00e2ne somer chiar si atunci c\u00e2nd munceste.
\nDar destul despre relatiile de productie. Sa vedem mai bine, pentru incheiere, cum stau lucrurile cu fortele de productie in cazul fascinantei clase a freelancer-ilor. Se verifica oare si aici teza conform careia relatiile de productie capitaliste, si cu at\u00e2t mai mult cele t\u00e2rziu capitaliste, ar conduce inevitabil la o dezvoltare a fortelor de productie \u2013 a potentialului lor politic si social \u2013 in cele din urma revolutionara, care sa nu mai poata fi inchisa in aceleasi raporturi de productie? Sau, in termeni mai putin tehnici, putem semnala, undeva, dovezi ale unui inceput de rezistenta organizata, colectiva, de clasa, a freelancer-ilor fata de aceste evolutii recente ale conditiei lor? La capatul unei indelungate \u2013 poate nu tocmai exhaustive \u2013 cercetari pe internet, am gasit un singur site in care sa pot inregistra rudimentele unei pozitii comune, principiale asupra acestui subiect. Astfel, conform site-ului 72 insider tips for elance writers, primele trei motive pentru care comunitatea freelancer-ilor ar trebui sa refuze cu orice pret acest program si acest nou contract de angajare ar fi, in ordine: pentru ca e \u201eunreliable\u201c, pentru ca \u201eit puts your privacy at risk\u201c si, mai mult de-at\u00e2t, pentru ca \u201eit slows down your computer\u201c. Cum se zice, nu e tragedie fara umbra farsei sale, iar sa vezi freelancer-ul purt\u00e2nd batalii pentru mai multa viata privata si extra-productivitate tocmai la locul de munca (pe care nu-l are), si in conditiile in care contradictiile sale decurg tocmai dintr-un exces de privatizare, de separare si expunere neputincioasa fata de piata, e ceva ce tine intr-adevar de rezerva inepuizabila de umor negru a istoriei. Cum ar zice Zizek, situatia e catastrofala, insa nu si serioasa.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

In octombrie 2010, platforma Elance, care se ocupa cu oferte de munca si intermediere intre freelancer-i si potentialii lor clienti, a lansat aplicatia Work View Payment. Programelul, aparent at\u00e2t de practic si nevinovat, ad\u00e2nceste si dezvaluie totodata paradoxurile si contradictiile fondatoare ale categoriei sociale a freelancer-ilor. Si mai mult, prin aceasta, prin statutul de viitor… Cite\u0219te mai mult »Despre freelancer-i<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[17],"tags":[10140,10141,10138,10139],"class_list":["post-17626","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-ideilor","tag-freelancer","tag-munca-imateriala","tag-platforma-elance","tag-work-view-payment"],"views":3281,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/17626","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=17626"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/17626\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=17626"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=17626"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=17626"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}