Nasterea de prunci este o fila de destin, sa-i spunem \u201eobligatorie\u201c pentru fiecare individ, asa cum reiese in mod clar din marturiile de teren pe marginea vastei problematici a rolului, a rostului si a locului omului in lume. Partea de nord si de nord-vest a Transilvaniei, asupra careia se opreste articolul de fata, abunda in informatii si date necesare intocmirii unui portret clar al omului si al destinului sau. Printre altele, reiese faptul ca destinul ne este harazit, clar conturat\u00a0 in momentul conceperii noastre, sau, potrivit altor perspective, in momentul nasterii. Destinul si-l mai \u201eface omul cu m\u00e2na lui\u201c, il mai poate doar ajusta, pe ici, pe colo, dar firul este deja trasat de Dumnezeu. Potrivit unor credinte, ingerii, sfintii si ursitoarele ar avea un rol decisiv aici, in teserea, ursirea si urzirea destinului oamenilor. In spatele tuturor probabilitatilor, \u201enu stii nime sigur ca ce ii, c\u00e3 ce o fost, ca ce a hi, numa ne dam si noi cu parerea, cum am auz\u00e2t si noi de la batr\u00e2nii nosti\u201c (Elisabeta Felhazi, Vaida-Camaras, Cluj), invariabil ram\u00e2ne imperativul caruia tot omul trebuie sa se supuna, si anume acela ca, indiferent de rolul asumat, de statutul sau social, de steaua lui mai mult sau mai putin norocoasa (aici marturiile abunda in nuantari despre favorizati, alesi si privilegiati ai sortii…), individul trebuie sa se casatoreasca, sa nunteasca \u2013 punctul de apogeu al fiintarii sale \u2013 si sa lase roade, sa dea nastere la prunci. …Caci altfel, ca pomul neroditor, se taie si se arunca in foc.
\nSurprinderea mea a fost mare c\u00e2nd am facut un \u201ebilant\u201c si am constatat c\u00e3 nicio marturie culeasa nu aminteste macar de faptul ca poate… nu vrei sa ai copii, ba mai mult, am constatat foarte usor intriga si suspiciunea participantilor la cercetare, \u201eprovocati\u201c pe marginea acestui aspect. Retin doar una, emblematica: \u201eCum sa nu vrei?! Da-i dupa noi?! Nu noi hotar\u00e2m ce vrem, ci Dumnezau! Ne-o trimas pa lume nu sa facem umbra pam\u00e2ntului deajaba, ci sa nastem prunci, multi si binecuv\u00e2ntati. Sa ne inmult\u00e2m la Rahela sabunda in aceasta secventa trimiteri, pertinente de altfel, la Vechiul Testament, dar pe care, din motive de spatiu, nu le redam aicit. Ala nu-i om, care nu vrea… Cum nu vrea?! Nu sa exista ca nu vrea! C\u00e2ti da Domnul, pa tati c\u00e2ti ii trimete, ii lesi sa vina svehementa este vadit amplificata la atingerea unei coarde sensibile, precum avortul, intreruperea de sarcina, abandonul sau, mai grav, uciderea pruncilor nou-nascutit\u201c. (Floare Bonte, Ban, Salaj)
\nDin situatia pe care o ofera astazi terenul, deducem ca femeia considerata stearpa \u201enu era vazuta bine\u201c nici in familie, nici in comunitatea satului traditional, deoarece \u201eo casnicie este binecuv\u00e2ntata prin nastere de prunci\u201c, in consecinta\u00a0 ea facea tot ce tinea de puterea ei sa induplece vointa divina \u2013 rugaciuni, posturi, acatiste, pomelnice, recurg\u00e2nd chiar si la babe pricepute, pentru farmece si desc\u00e2ntece, leacuri, bauturi din diferite plante. Era o rusine pentru casa fara copii, crez\u00e2ndu-se ca femeia care \u201enu da viata, roada, ii ca un plop neroditor, nici fruct, nici umbra, ori o fo blastamata, ori strabunii o pacatuit greu\u201c. (Talos Maria, Hurez, Salaj) In unele cupluri, explica aceeasi informatoare, incapacitatea conceperii unui copil nu reprezinta si nici nu a reprezentat vreodata o problema: \u201ede stie ca nu pote, nu-i mnica, nu-i vrere Domnului, da iese scandal daca face svoitt sa nu aiba\u201c; sterilitatea se explica prin prezenta in corpul femeii a \u201eoarice bai, amuce traba sa hie hiba undeva\u201c. Este surprinzator sa aflam de cazuri de divort, de separare cu mare ecou in s\u00e2nul colectivitatii, de infidelitate, tocmai din pricina infertilitatii unuia dintre parteneri.
\nAm inregistrat permanenta unei vechi credinte bazate pe ideea ca cea mai mare bogatie a unei case o reprezinta copiii, in consecinta, dorinta de a ram\u00e2ne insarcinata, chiar daca nu vine chiar dupa casatorie, este certa, cu rare exceptii, \u201emacar ca amu is mari doamne, asteapta zuua de ieri spreocupate de profesie, conditii materiale, alte aspecte, in detrimentul menirii lor de a deveni mamet\u201c. (Ciubancan Maria, Mesesenii de Sus, Salaj) Supravietuiesc in memoria informatoarelor c\u00e2teva indicii concludente: femeia apela la diferite mijloace: \u201emere sa-i dec\u00e2nte, mere la beserica, t\u00e2ne posturi p\u00e2ntu asta, sa aibe copii si ea, ca nu era bine vazuta in sat. Dumnezo binecuv\u00e2nteaza familia cu prunci, ca nu esti om de nu ai facut o casa, ai sadit un pom si ai nascut un prunc\u201c. (Moga Angela, Ban, Salaj) \u201eEra blastam care sa mostene p\u00e2na la al septilea an, generatie, chiar daca nu exact pa persoana. Nu-i voie sa cunune, da nu stiu sigur. Orisicum, era ceva spurcat, stearpa, dispretuita, izolata de societate, sa z\u00e2ce ca-i ur\u00e2ta de Dumnezau\u201c. (Valeria Bonte, Diosig, Bihor)
\nRealitatea contemporana prezinta unele contururi similare cu altele mai vechi: \u201eExista si o existat dintadeauna idee, o prejudecata, fata care s-o casatorit cu un baiat si una care o invidiat-o ca n-o luat-o pa ea, dint-o relatie anterioara, o blestamat-o si nu o facut copii. Averile,
\ns-amestecau rudile in multe cupluri, averile erau baza, sa sa uneasca, sa sa mareasca averile, daca intervenea alta, era blestamata\u201c. (Crisan Florica, Pria, Salaj) \u201e\u00abStarpaciune\u00bb, \u00abrautacioasa\u00bb, ase i sa z\u00e2ce, numa oamenii rai n-au copii, aia-s zg\u00e2rciti. Daca ii tat gata-gata sa-l ptiarda, iminenta de avort, cum sa z\u00e2ce mai modern, organismu stie ca pruncu nu ii sanatos si il respinge. O nu are splina, sau vezica urinara, sau ii handicapat, natura nu greseste niciodata si organismu refuza fatu bolnav, ii on semnal ca n-a ave noroc de el. Ii mare greseala ca stau internate in spital si ieu tat felu de tratamente, sa nu ptiarda copilu prin hemorajie, pumnu ar pune acolo, daca ar pute, sa-l t\u00e2ie, sa nu-l piarda, da dupa aia, ala nacaz ca sa naste cu infirmitate. Stie organismu ce stie, nu greseste niciodata, da sa incapat\u00e2neaza si ieu tratamente, in spital, cu lunile, sa il pastreze. Ar cose colu, daca ar putea\u201c. (Bufnea Ana, Voivodeni, Salaj) \u201eNu pe bine, nici nu iubeste copiii, femeie stearpa, nu-s iubarete, nu stiu ce-i dragoste de mama, daca nu il are la pieptu ii. Ase, de n-o vrut sa aibe, gazdarii n-o vrut, nu pre era privite cu ochi buni de nime. Nu li sa z\u00e2ce cu niciun nume. Aice sa z\u00e2ce ca mostenesc, \u00abia, nici matuse-sa n-are copii\u00bb, deci mostenesc pa careva, din familie, din partea lui maica-sa sau taica-sau, ca \u00abnici ii n-o avut copii\u00bb, sa z\u00e2ce. Nu-i acuzat niciodata barbatu, numa femeie ii banuita ca nu poate. Poate hi de dina el, nu ea, sau am\u00e2ndoi, da numa de ea sa voroveste ca \u00abnu poate\u00bb\u201c. (Rus Rozalia, Deleni, Salaj) \u201eNu sporeste familia, are avere, n-are cui lasa, \u00abstarpaciune\u00bb i sa z\u00e2ce, ne adunam si vorbem, da nu in public, unde sa str\u00e2nje, mere cu furca, septe-opt neveste, sara p\u00e2na miazanopte, cu furca, ce or vorbi? Ia de-asta voroveu. \u00abCum de face prunc nelcosagu cela?\u00bb Vorbeste om de om\u201c. (Valeria Bonte, Diosig, Bihor) \u201eIi o ret\u00e2nere, sa feresc barbati sa ieie o femeie de aia, daca o stiu, i sa z\u00e2ce \u00abstarpaciune\u00bb, o izoleaza, cum am z\u00e2s, barbati mai ales, femeile nu, ii data la o parte, ca fiecare vre sa aibe o familie. C\u00e2te nu ar vre si umbla care pa unde si-si fac amu pa la doctori c\u00e2te tate si in strainatate, ca pa la Ungaria, am aflat ca marg saracile muieri. Daca n-au pace in casa, nu pot ave prunci, nu-s bine nici cu barbatu, ca ase-s barbati, le traba cine sa-i mosteneasca\u201c. (Groza Aurelia, S\u00e2npetru, Salaj)
\nIn consecinta, cultul pentru familie si pentru neam \u2013 neam inteles ca \u201eo familie mai bogata\u201c, are o puternica traditie, la baza careia sta incontestabil m\u00e2ndria de a perpetua \u201evita\u201c; in acest cadru, daca dorinta de a avea copii era prioritara, sterilitatea era considerata \u201eblastam\u201c, interpretata, de cele mai multe ori, in sens magic, femeia in cauza consider\u00e2ndu-se tinta dusmaniei unor oameni rai, care au indreptat asupra ei farmece, blesteme, \u201eboscoane\u201c, apel\u00e2ndu-se, firesc am spune, la procedee de contracare a lor, \u201emereu de-si cotau care pa inde, urmau sfatu preotului, dade-dade sa elibereaza de blastamu de a nu avea prunci. Muierile erau in stare de moarte, nu altceva, numa sa intre in r\u00e2nd cu lumea. Acatiste t\u00e2neau, paraclise, rugaciune si spovada deasa. Da si aceie ii dirept ca Dumnezo nu da si nu da prunci la oamenii rai, egoisti, care nu iubesc copiii. Pot ei tat incerca. Amu fac amuce\u00a0 medicale si doctorii de-ale sfertilizari in vitro, insam\u00e2ntari s.a.t. Nu-s bune, dau cancer, str\u00e2ca organismu. Nu-s bine placute in fata lui Dumnezau. Ispitesti pa Dumnezau. Temi os\u00e2nda. Apoi sa mira ca ies patru prunci beteji.\u201c. (Viorica Rotaru, Paniceni, Cluj) Mirarea este mare ca se nasc mai multi o data, ca se duc la spital doi, si vin sase, ca nu ies normali, ca planul si perseverenta omului nu coincid cu planul divin pentru noi, ca voia omului a devenit mai mare dec\u00e2t voia divina, ca medicina… se obrazniceste, lu\u00e2ndu-se oarecum la intrecere cu Dumnezeu, ca incapat\u00e2narea omului il face mai apoi sa sufere din cauza nasterii de copii cu anomalii, in fond, ca omul nu se supune fara sa cr\u00e2cneasca vointei divine. Deoarece, nu-i asa? Suntem plamaditi din lut si nu e voie sa ne semetim. Dincolo de persiflare, de neputinta, de cinismul unui destin mai presus de om, uneori absurd si nedrept, ram\u00e2nem ancorati in imuabila lege a intrarii in r\u00e2nd cu lumea, prin nuntire si prin nastere de prunci. Ni-i dorim (daca nu multi, ca in epoci vechi-testamentare) neaparat sanatosi, puternici, capabili sa faca fata, mai bine dec\u00e2t am putut noi, solicitarilor acestei lumi. Sa ne duca mai departe neamul, vita, sa fie fala si telul nostru in viata. Ca pun\u00e2nd m\u00e2inile pe piept, sa nutrim speranta ca ce am visat noi si nu am realizat, vor infaptui ei. Egoism si m\u00e2ndrie? In fond, supravietuire si perpetuare a speciei? Da, recunoastem noi si… specialistii care studiaza aceste aspecte, in buna cunostinta de cauza, psihologi, doctori, sociologi, antropologi si alti avizati, deopotriva.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Nasterea de prunci este o fila de destin, sa-i spunem \u201eobligatorie\u201c pentru fiecare individ, asa cum reiese in mod clar din marturiile de teren pe marginea vastei problematici a rolului, a rostului si a locului omului in lume. Partea de nord si de nord-vest a Transilvaniei, asupra careia se opreste articolul de fata, abunda in… Cite\u0219te mai mult »\u201eRoada deasa si bogata la fiecare om in casa!\u201c<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[10135,10136],"class_list":["post-17620","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-nasterea-pruncilor","tag-societatea-rurala"],"views":1625,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/17620","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=17620"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/17620\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=17620"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=17620"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=17620"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}