Cu \u00eemplinirea a 125 de ani de la venirea pe lume si 50 de la stingerea din viata a lui Leca Morariu (n. 25 iulie 1888, Cernauti \u2013 d. 15 decembrie 1963, R\u00e2mnicu V\u00e2lcea), 2013 ram\u00e2ne, cel putin \u00een Bucovina, si ca an al acestui carturar de frunte al ei. Personaj fabulos, cu merite indiscutabile \u00een domeniile carora le-a deschis porti si le-a trecut praguri (filologie, lingvistica, istorie literara, etnologie, folcloristica s.a.), ultimul mare reprezentant al unei familii emblematice pentru aceasta provincie istorica si pentru destinul ei zbuciumat merita si cunoastere, si recunoastere.
\nProfesor al Universitatii din Cernauti dupa revenirea Bucovinei Acasa, Leca Morariu s-a implicat cu elan si cu o sincer\u00e3 iubire de neam si de tara \u00een consolidarea culturii rom\u00e2nesti pe acest pam\u00e2nt \u00eenstrainat at\u00e2ta vreme. Decan al Facultatii de Litere si Filosofie, director al Teatrului National Cernauti, fondator de reviste si publicist redutabil, el a fost o prezenta dinamizatoare si fertila \u00een contextul epocii. Epoca \u00een care a stralucit si s-a risipit deopotriva. Istoria l-a smuls \u00eensa din Bucovina sa draga (\u201eBucovinuta\u201c, cum o alinta, diminutiv care suna astazi, si \u00een nordul, si \u00een sudul ei, si ca o marca a dureroasei \u00eenjumatatiri). Nu avea sa o revada, ci doar sa o re\u00eent\u00e2lneasca: re\u00eenhumate prin grija sotiei, osemintele sale se odihnesc \u00een cimitirul de l\u00e2nga Cetatea de Scaun a Sucevei.
\nPersonalitate controversata \u2013 cu pretuire pentru studiile sale de folclor si de istro-rom\u00e2na (premiate de Academie), privind viata si opera lui Creanga, a lui Eminescu si a lui Iraclie si Ciprian Porumbescu (carora le-a dedicat o substantiala monografie) si cu nu putine rezerve datorate conservatorismului, inimicitiilor, antipatiilor \u2013 \u00eentre care, de pilda, cea fata de \u201eIstoria literaturii\u2026\u201c a lui G. Calinescu a determinat grabite minimalizari ale scrisului sau \u2013, Leca Morariu s-a aflat multa vreme \u00eentr-un con de umbra care a hranit sentimentul local al recuperarii mai lente a valorilor culturale din Bucovina.
\nCum era firesc, \u201eofensiva\u201c s-a declansat tot \u00een Bucovina, mai pregnant \u00een ultimul deceniu, cu reeditari, valorificari ale ineditelor si cu studii consacrate scrierilor sale realizate de Nicolae C\u00e2rlan,
\nEugen Dimitriu, Petru Froicu, Mihai Iacobescu, Emil Satco, locul \u00eent\u00e2i \u00een ansamblul acestor preocupari revenindu-i cercetatorului stiintific iesean, originar din Bucovina, Liviu Papuc, el \u00eensusi morarean pe linie materna. Dar pentru ca nu o data, c\u00e2nd este vorba de istorie, culisele merita tot at\u00e2ta atentie ca si scena, culise populate, daca nu chiar dominate de figuri feminine, sa spunem ca \u00eentr-un fel \u00eenceputul acestei lucrari de repunere \u00een lumina a carturarului este legat de devotamentul si perseverenta sotiei sale, Octavia Lupu Morariu, fiica primului chirurg rom\u00e2n din Bucovina, Teofil Lupu, apreciat om de cultura sucevean. Re\u00eentoarsa pe meleagurile natale, \u00een municipiul care i-a oferit un apartament pe strada Marasesti (Octavia Lupu Morariu don\u00e2nd \u00een schimb Muzeului Bucovinei cea mai mare parte din biblioteca, circa sase mii de volume, si lucrarile de arta ale familiei, c\u00e2te supravietuisera refugiului), Doamna Profesoara, cum i s-a spus imediat cu respect, nu doar si-a asigurat mijloacele de trai d\u00e2nd lectii de pian, ci, asa cum afirma prof. univ. dr. Mihai Iacobescu, a adus spiritul Cernautilor la Suceava, oblig\u00e2ndu-i pe parintii copiilor pe care \u00eei pregatea sa-si cumpere piane si pianine, sa participe la auditii si concerte si adun\u00e2nd \u00een jurul ei elita oficiala si neoficiala a asezarii. Neobosita \u00een evocarea lui \u201eLeca meu\u201c (apelativ care l-a emotionat pe Constantin Ciopraga) si a personalitatilor culturale din Cernauti din perioada interbelica, a favorizat accesul intelectualilor suceveni cu preocupari \u00een domeniul istoriei literare la corespondenta, volumele, manuscrisele de care nu s-a \u00eendurat sa se desparta si s-a dedicat descifrarii si transcrierii la masina de scris, pregatirii pentru tipar a monumentalei monografii \u201eIraclie si Ciprian Porumbescu\u201c. La urcarea sa pe dealul Cetatii, alaturi de Leca, Doamna Profesoara si-a \u00eencredintat grijile celei care i-a fost neconditionat aproape \u00een ultimii ani ai vietii, familiei Maria si Ion Olar, care au \u00eenfiintat Fundatia Culturala \u201eLeca Morariu\u201c si, printr-o admirabila initiativa particulara, au \u00eembogatit Suceava cu un nou spatiu muzeal, \u00een care fotografii, carti, reviste, manuscrise, scrisori, picturi, pianina, mobilier, obiecte personale o evoca nu doar pe Octavia Lupu Morariu, dar si pe Leca Morariu, cel care, netrec\u00e2ndu-i niciodata pragul, a locuit aici cu ea, c\u00e2t ea.
\nContribuind \u00een mod important la dezvoltarea presei rom\u00e2nesti din Bucovina \u2013 a raspuns, \u00eentre altele, de editarea \u201eCalendarului \u00abGlasul Bucovinei\u00bb\u201c, a fost secretar de redactie la \u201eJunimea literara\u201c si a fondat si condus revista \u201eFat-Frumos\u201c si \u201eBuletinul \u00abMihai Eminescu\u00bb\u201c\u2013, Leca Morariu este considerat de ziaristii bucovineni drept un \u00eenaintas si un exemplu nobil de condei pus \u00een slujba prioritatilor si cauzelor timpului sau. De aceea, dorind sa salute initiativa legislativa a parlamentarului si universitarului sucevean Alexandru Stefan Baisanu privind declararea zilei de 28 noiembrie (data la care \u00een 1918 a fost votata la Cernauti re\u00eentoarcerea Bucovinei la s\u00e2nul patriei) drept Ziua Bucovinei, mai mult, chiar sa o sarbatoreasca (asa cum avea sa fie sarbatorita si la Suceava), Societatea Jurnalistilor Rom\u00e2ni Independenti din Regiunea Cernauti, \u00eempreuna cu Fundatia Culturala \u201eLeca Morariu\u201c si cu Filiala Suceava a Uniunii Ziaristilor Profesionisti din Rom\u00e2nia, a organizat \u201eZiua Bucovinei la \u00abZorile Bucovinei\u00bb\u201c, publicatia rom\u00e2nilor din Regiunea Cernauti, cu Nicolae Toma, redactor-sef, si Maria Toaca, redactor-sef adjunct, gazetarii aflati si la conducerea Societatii Jurnalistilor. Astfel ca, gratie istoricului cultural dr. Alis Niculica si presedintei Fundatiei, Maria Olar \u2013 \u00eentr-un context mai larg, care l-a avut \u00een vedere si pe Dragos Vitencu, autorul emotionantelor volume \u201eCernautiul meu\u201c si \u201eScrisori de la Dumnezeu\u201c, editate de dr. Aura Bradatan si prezentate de Maria Toaca -, Leca Morariu s-a re\u00eentors \u00een orasul \u00een care si-a dat masura \u00eenzestrarii si patriotismului sau si pe care a fost silit sa-l paraseasca ultima data la 21 martie 1944. A fost o re\u00eentoarcere binecuv\u00e2ntata nu numai de participanti, ci si la propriu, fiul preotului Constantin Moraru (publicist, poet, traducator, membru al Arboroasei, \u00eentemnitat \u00eempreuna cu Ciprian Porumbescu) si nepotul mitropolitului Silvestru Morariu Andrievici, bucur\u00e2ndu-se pe acest drum de sprijinul Stavroforei Irina P\u00e2ntescu, stareta Manastirii Voronet, si al monahiilor sale, Elena Simionovici si dr. Gabriela Platon, autoare de carti, cu interventii interesante si cuvinte de suflet si la manifestarea gazduita de \u201eZorile Bucovinei\u201c din Cernauti.
\nSa mai spunem ca onorata de prezenta Consulului General al Rom\u00e2niei la Cernauti, Eleonora Moldovan, aceasta manifestare a fost si prilejul exprimarii convingerii Excelentei Sale ca Ziua Bucovinei \u201eva fi un stimul ca generatia de astazi sa-si venereze valorile pentru binele generatiei de m\u00e2ine\u201c, dar (cu trimitere la pichetarea Consulatului de unii reprezentanti ai autoritatilor si ai unor formatiuni politice \u00eempotriva Zilei Bucovinei) si a faptului ca \u201eZiua Bucovinei este o sarbatoare cu steag de pace si nu are nici un fel de dedesubturi cu pretentii teritoriale din partea Rom\u00e2niei\u201c, cum a tinut sa precizeze Nicolae Toma, presedintele Societatii Jurnalistilor. La un moment dat, de pe strada redactiei \u201eZorilor Bucovinei\u201c, Kobyleanska (fosta Iancu Flondor, pe vremea lui Leca Morariu, si fosta Cale Domneasca \u00een timpul Imperiului) a urcat p\u00e2na la noi zgomotul indistinct al unor proteste: le-am crezut initial \u00eendreptate tot \u00eempotriva Zilei Bucovinei, dar pentru tineri ea ramasese \u00een urma, \u00eenainte pentru ei fiind doar Uniunea Europeana. M-am \u00eentrebat daca milit\u00e2nd \u00eempotriva \u00eencetarii demersurilor Ucrainei de apropiere de Uniunea Europeana \u00eesi dau seama ca ea, Uniunea Europeana, \u00eenseamna si Ziua Bucovinei. O sarbatoare si \u00een sudul, si \u00een nordul ei.
\nLa ora acestor r\u00e2nduri, Suceava se pregateste la r\u00e2ndu-i sa-l sarbatoreasca pe Leca Morariu la semicentenarul plecarii. Fundatia si lechistii o fac cu profunda convingere ca a sunat ceasul \u00eentoarcerii Bucovinei la Leca al ei, rememor\u00e2nd inventarul cartilor care \u00eei poarta numele si al celor anuntate de planurile editoriale pentru 2014. Figura celesta, Octavia Lupu Morariu si, dinamiz\u00e2nd realitatea zilei, Maria Olar \u00eesi sur\u00e2d multumite. \u00cen spatiul muzeal de pe Marasestii Sucevei, pendula a \u00eenceput sa mearga din nou. n<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Cu \u00eemplinirea a 125 de ani de la venirea pe lume si 50 de la stingerea din viata a lui Leca Morariu (n. 25 iulie 1888, Cernauti \u2013 d. 15 decembrie 1963, R\u00e2mnicu V\u00e2lcea), 2013 ram\u00e2ne, cel putin \u00een Bucovina, si ca an al acestui carturar de frunte al ei. Personaj fabulos, cu merite indiscutabile… Cite\u0219te mai mult »Leca Morariu in Bucovina lui<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[],"class_list":["post-17618","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara"],"views":2745,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/17618","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=17618"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/17618\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=17618"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=17618"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=17618"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}