{"id":17616,"date":"2014-01-30T13:04:18","date_gmt":"2014-01-30T11:04:18","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=17616"},"modified":"2014-01-30T13:04:18","modified_gmt":"2014-01-30T11:04:18","slug":"primul-cd-cu-valentin-gheorghiu-si-gabriel-croitoru","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/primul-cd-cu-valentin-gheorghiu-si-gabriel-croitoru\/","title":{"rendered":"Primul CD cu Valentin Gheorghiu si Gabriel Croitoru"},"content":{"rendered":"

Gabriel Croitoru \u00een dialog cu Anamaria Spataru<\/strong><\/p>\n

 <\/p>\n

 <\/p>\n

Pe pianistul Valentin Gheorghiu, pe atunci \u00een v\u00e2rsta de noua ani, George Enescu, \u00eentr-o scrisoare adresata Ministrului Culturii din acea vreme, \u00eel recomanda drept un \u201etalent rar ce trebuie supravegheat \u00eendeaproape\u201c. Multi ani mai t\u00e2rziu, un t\u00e2nar violonist, Gabriel Croitoru, primea permisiunea sa c\u00e2nte pe o vioara speciala, care a apartinut marelui compozitor si care actualmente este \u00een patrimoniul Muzeului National \u201eGeorge Enescu\u201c, vioara Guarneri del Ges\u00f9 datata 1731. Destinul face ca \u00eentre cei doi muzicieni din generatii diferite, dar uniti de acelasi spirit sa se nasca o frumoasa colaborare, concretizata pe foarte multe scene si acum, pentru prima data, pe un CD aparut la Editura Casa Radio. Cuprinsul discului este alcatuit din trei sonate, fireste, una apartin\u00e2ndu-i lui George Enescu, \u201eSonata nr. 3 op. 25 \u00een la minor\u201c, \u201e\u00een caracter popular rom\u00e2nesc\u201c. \u201eSonata nr. 9 op. 47 \u00een la major\u201c, \u201eKreutzer\u201c de Ludwig van Beethoven si \u201eSonatina op. 100 \u00een sol major\u201c de Antonin Dvorak sunt celelalte doua lucrari ce \u00eentregesc aceasta aparitie discografica eveniment.<\/p>\n

Anamaria Spataru: Gabriel Croitoru, c\u00e2nd l-ai cunoscut pe maestrul Valentin Gheorghiu si cum a \u00eenceput colaborarea voastra?<\/em><\/strong>
\nGabriel Croitoru:<\/strong> Am placerea de a-l cunoaste pe maestrul Valentin Gheorghiu de aproape douazeci de ani. Colaborarea noastra a \u00eenceput pe scena si s-a concretizat \u00een mai multe ocazii, \u00een diverse ipostaze: fie \u00een duet, fie \u00een trio sau \u00een cvintet, alaturi de Cvartetul Transilvan din care eu fac parte de paisprezece ani\u2026 Dar \u00een afara de scena avem si o relatie foarte apropiata. Chiar daca v\u00e2rsta mea este mai mica dec\u00e2t a maestrului Gheorghiu, suntem \u00eentr-o relatie de prietenie foarte frumoasa.<\/p>\n

A.S.: Ce \u00eenseamna pentru tine colaborarea cu acest mare muzician? Ai vorbit despre diferenta de v\u00e2rsta. Ce \u00eenveti de la domnia sa?<\/em><\/strong>
\nG.C:<\/strong> Colaborarea noastra este una foarte importanta pentru mine. Atunci c\u00e2nd ai ocazia sau sansa, chiar si bucuria de a lucra cu oameni de la care ai multe de \u00eenvatat, mi se pare cea mai benefica relatie din domeniul nostru, cel muzical. \u00centotdeauna am avut ceva de deprins de la el, meseria aceasta se si fura, nu se \u00eenvata numai prin vorbe\u2026 Asadar, c\u00e2nt\u00e2nd de foarte multe ori \u00eempreuna, am avut bucuria de a \u00eenvata o gramada de lucruri. De exemplu, stiam \u201eSonata a III-a\u201c de Enescu, pe care o puteti asculta acum pe CD, \u00eenainte de a o c\u00e2nta prima data cu Valentin Gheorghiu. Dar c\u00e2nd am c\u00e2ntat-o \u00eempreuna, am realizat ca are alte sensuri si cu totul alte \u00eentelesuri. Cred ca abia atunci am \u00eenceput sa o \u00eenteleg cu adevarat.<\/p>\n

A.S.: Dezvaluie-ne putin din acest laborator al pregatirii unui concert.<\/em><\/strong>
\nG.C.:<\/strong> \u00centotdeauna este o placere sa colaborez cu Valentin Gheorghiu. La repetitii mai avem o discutie amicala, mai povestim despre una, despre alta, dar \u00een ceea ce priveste muzica, ne simtim foarte bine unul pe celalalt si atunci, practic, cuvintele sunt foarte putine si de multe ori nu prea \u00eesi au locul, pentru ca, \u00een cele din urma, primeaza ceea ce se aude. Ceea ce este valabil si cu alti pianisti. Acest lucru mi s-a mai \u00eent\u00e2mplat de foarte multe ori. De exemplu, cu Horia Mihail este, la fel, o placere de a c\u00e2nta si am c\u00e2ntat foarte bine cu multi colegi\u2026 nu vreau sa dau nume prea multe ca sa nu supar pe cineva. Dar cuvintele nu prea \u00eesi au rostul dec\u00e2t atunci c\u00e2nd nu este timp pentru pregatire sau persoanele nu se cunosc, ceea ce aici nu este cazul.<\/p>\n

A.S.: Colaborarea de pe scena s-a concretizat si \u00een acest CD, care cuprinde trei sonate, aparut la Editura Casa Radio. De ce ati ales sonatele acestea?<\/em><\/strong>
\nG.C.:<\/strong> De exemplu, pentru ca una dintre ele, \u201eSonatina\u201c de Dvorak, a fost c\u00e2ntata de mine si de Valentin, pentru prima data, cu o ocazie mai putin fericita, la concertul ocazionat de comemorarea maestrului Stefan Gheorghiu, fratele lui Valentin, care mi-a fost profesor. Cu ocazia aceasta, am avut revelatia am\u00e2ndoi ca opusul respectiv merita c\u00e2ntat si promovat. \u00cen ceea ce priveste celelalte doua sonate, respectiv \u201eSonata Kreutzer\u201c si \u201eSonata a III-a\u201c de Enescu, ne-am adaptat at\u00e2t de bine unul la stilul celuilalt, \u00eenc\u00e2t si lui, si mie, mi se pare ca n-am mai avut ocazia p\u00e2na acum sa le c\u00e2ntam la acelasi nivel si atunci sigur ca e o mare bucurie sa le interpretam.<\/p>\n

A.S.: Rigurozitatea \u00een pregatirea materialelor voastre s-a vazut si \u00een pregatirea CD-ului. Stiu ca maestrul Gheorghiu chiar a venit la Radio si a lucrat pe materialul \u00eenregistrat, alaturi de tine si de redactori.<\/em><\/strong>
\nG.C.:<\/strong> Este adevarat. Am fost \u00eempreuna acolo si am \u00eencercat sa spicuim si sa decidem asupra materialului final. De fapt, nu prea am avut din multe variante de ales. Pentru acest disc nu am facut o imprimare speciala. Sunetul a fost luat din scena, din concert, dar, din fericire, am avut ocazia de a face un lucru bun care s-a si concretizat \u00een aparitia acestui CD.<\/p>\n

A.S.: \u00cen 31 ianuarie vei c\u00e2nta Paganini la Sala Radio. Cu acest prilej, \u00een pauza concertului va fi lansat si CD-ul, dar vroiam sa te \u00eentreb despre acest \u201eConcert nr. 1\u201c de Paganini. Stim ca, pentru orice violonist, Paganini este un fel de piatra de \u00eencercare, dar mai stiu \u00eensa ca tie \u00eeti si place sa c\u00e2nti Paganini. <\/em><\/strong>
\nG.C.:<\/strong> Acest concert de Paganini, nr 1, \u00eempreuna cu cel de Ceaikovski, au fost cele doua concerte de baza \u00een pregatirea mea ca violonist la vremea c\u00e2nd participam la concursuri internationale. Erau tot timpul doua concerte de succes si le c\u00e2ntam, c\u00e2nd pe unul, c\u00e2nd pe celalalt, \u00een functie de programul ales pentru respectivul concurs. Drept pentru care, iata, eu unul ram\u00e2n fidel bucuriei de a c\u00e2nta acest concert de Paganini, chiar daca unii considera ca e o muzica mai putin realizata din punct de vedere componistic. Cred ca prima data c\u00e2nd l-am c\u00e2ntat \u00een Bucuresti a fost chiar tot la Radio, sub bagheta maestrului Andreescu, pe c\u00e2nd eram \u00een clasa a XII-a. Era \u00een 1983, deci sunt treizeci de ani, si ma bucur ca reeditam acest concert, pentru ca, asa cum spun, e unul dintre preferatele mele.<\/p>\n

A.S.: C\u00e2nti pe o vioara Guarneri del Ges\u00f9, datata 1731. Care este, de fapt, povestea acestei viori Guarneri?<\/em><\/strong>
\nG.C.:<\/strong> Este o vioara speciala care a apartinut maestrului George Enescu. Actualmente, este \u00een patrimoniul Muzeului National \u201eGeorge Enescu\u201c. S-a \u00eentors \u00een tara dupa moartea maestrului, prin intermediul maestrului Yehudi Menuhin, care a returnat viorile pe care le avea \u00een custodie de la moartea lui Enescu. Menuhin le avea, de fapt, pe toate \u00een custodie. El le-a predat Marucai Cantacuzino care, la r\u00e2ndul ei, s-a \u00eentors \u00een Rom\u00e2nia cu toate instrumentele si le-a donat viitorului muzeu, caci pe vremea aceea \u00eenca nu exista Muzeul National \u201eGeorge Enescu\u201c. Iata, asa s-a \u00eent\u00e2mplat ca vioara a ajuns \u00een foarte bune conditii, dupa cincizeci de ani de la moartea maestrului, sa fie din nou auzita at\u00e2t pe scenele muzicale ale Rom\u00e2niei c\u00e2t si \u00een strainatate.<\/p>\n

A.S.: Care a fost senzatia pe care ai avut-o c\u00e2nd ai c\u00e2ntat prima data pe aceasta vioara? Pentru ca, stim asta, viorile daca nu sunt c\u00e2ntate, sufera, nu sunt ca alte instrumente…<\/em><\/strong>
\nG.C.:<\/strong> Este adevarat. \u00censa, eu, la r\u00e2ndul meu, am o vioara veche italiana, care se pare ca face parte dintre viorile importante. \u00cenca nu stiu exact ce mester lutier a faurit-o. \u00censa mi s-a spus de foarte multa lume ca e dintre cele mari si m-am dus, foarte \u00eencrezator, cu vioara mea la Muzeul Enescu sa vad si eu cum suna, comparativ cu un Guarneri, bine\u00eenteles. Acolo, toata lumea \u00eenc\u00e2ntata… Au \u00eenchis portile muzeului si au venit sa asiste, caci nimeni nu vazuse, cu foarte mici exceptii, instrumentul. Asadar, le-am scos. A mea era mult mai aratoasa dec\u00e2t aceasta vioara Guarneri. Am tras doua note pe a mea si apoi, c\u00e2nd am pus m\u00e2na pe Guarneri, am si str\u00e2ns-o repede pe-a mea. Nu era cale de \u00eentors, era mult mai stralucitoare.
\nCu toate ca, iata, dupa cincizeci de ani \u00een care nu fusese c\u00e2ntata dec\u00e2t foarte rar, ocazional, vioara s-a pastrat, din fericire, \u00een conditii foarte bune, datorita seifurilor si tuturor sistemelor de conservare de la muzeu. \u00censa toata lumea recunoaste ca, de c\u00e2nd a re\u00eenceput sa sune pe scena, \u00eesi redob\u00e2ndeste, de la un an la altul, calitati pe care, cu siguranta, le-a avut \u00eenainte.<\/p>\n

A.S.: Ce pregatesti pentru anul acesta?<\/em><\/strong>
\nG.C.:<\/strong> \u00cen afara de faptul ca \u00eemi voi continua activitatea solistica la Radio Rom\u00e2nia, \u00een cadrul stagiunii Orchestrelor si Corurilor Radio, mai am colaborarile mele obisnuite cu Filarmonica din Ploiesti, unde sunt \u00een continuare solist, cu Cvartetul Transilvan, la Universitatea Nationala de Muzica din Bucuresti, unde am clasa mea de studenti si \u00een plus mai sunt cele doua turnee pe care sa speram ca le vom face si anul acesta, respectiv \u201eVioara lui Enescu la sate\u201c si \u201eDuelul viorilor\u201c, \u00een toamna.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Gabriel Croitoru \u00een dialog cu Anamaria Spataru     Pe pianistul Valentin Gheorghiu, pe atunci \u00een v\u00e2rsta de noua ani, George Enescu, \u00eentr-o scrisoare adresata Ministrului Culturii din acea vreme, \u00eel recomanda drept un \u201etalent rar ce trebuie supravegheat \u00eendeaproape\u201c. Multi ani mai t\u00e2rziu, un t\u00e2nar violonist, Gabriel Croitoru, primea permisiunea sa c\u00e2nte pe o… Cite\u0219te mai mult »Primul CD cu Valentin Gheorghiu si Gabriel Croitoru<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","footnotes":""},"categories":[66],"tags":[6493],"class_list":["post-17616","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-arte-media","tag-gabriel-croitoru"],"views":1690,"jetpack_featured_media_url":"","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/17616","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=17616"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/17616\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=17616"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=17616"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=17616"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}