CLAUDIA COJOCARIU<\/p>\n
Printre cele mai asteptate filme ale anului, \u201eNymphomaniac\u201c, \u00een regia lui Lars von Trier, a beneficiat si a stiut sa se foloseasca de cea mai buna strategie de marketing si de promovare, \u00eentrec\u00e2nd, la anumit nivel \u2013 pentru ca, \u00een primul r\u00e2nd, este vorba despre un film de autor \u2013, p\u00e2na si productiile hollywoodiene. E un lucru destul de rar \u00eent\u00e2lnit \u00een r\u00e2ndul filmelor art house, dar nu si \u00een ceea ce-l priveste pe von Trier. Manipularea de marketing este la ea acasa si se simte, spre final, atunci c\u00e2nd este notabila diferenta \u00eentre ce a circulat pe internet si \u00een presa \u2013 catalogul posterelor orgasmice si teaserele cele mai gustoase \u2013 si ceea ce se vede pe marele ecran. Totusi, acea mica diferenta de receptare apare din cauza unei probleme legislative, si anume cenzura, asta pentru ca, \u00eenainte ca filmul sa \u00eenceapa, regizorul ne avertizeaza ca ceea ce vom viziona este varianta cenzurata. Din pacate, spre deosebire de alte filme \u00een care vizionarea ambelor variante \u2013 cea cenzurata si director’s cut \u2013 este benefica pentru trasarea unor diferente de opinie si viziune, filmul lui von Trier ar trebui urmarit \u00een forma lui pura\/lunga si at\u00e2t. Nu pentru ca taieturile montajului ar elimina adevarul primordial sau chintesenta auctoriala, ci pentru ca scurtarea lui presupune o anihilare domoala a scopului regizoral. Chiar si asa, filmul, prin metoda sa aditiva, ram\u00e2ne \u00een ochii publicului nefamiliarizat cu teribilismul autorului unul destul de savuros si socant. C\u00e2t despre cei familiarizati cu filmele si personalitatea regizorului danez, cenzura s-a simtit destul de bine, prin simplul fapt ca viziunea agresiva asupra sexualitatii pare atent scurtata si nu prea se \u00eent\u00e2lneste cu ochiul de soim al creatorului filmului.
\n\u00cen 2011, dupa finalizarea proiectului \u201eMelancholia\u201c, Lars von Trier, intervievat la una dintre conferintele de presa, marturisise cu bucurie si entuziasm ca urmatorul sau proiect va fi un film porno. Raspunsul lui fusese considerat tipic, la fel de bipolar ca si personalitatea\/viziunea lui (pentru ca von Trier a fost si este un \u201egodfather\u201c al manifestului Dogma 95, dar si cel care a \u00eencalcat regulile pe care le scrisese cu penita de aur). Astfel, \u201eNymphomaniac\u201c s-a asezat destul de confortabil \u00een asa-zisa breasla a filmelor porno, cu mici pusee venite de la creatorul sau, care \u00eesi rasp\u00e2ndea, din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd, ideile profunde cu privire la subiectul abordat. Privind dintr-o perspectiva generala si trec\u00e2nd prin toate microcosmosurile cinematografice ale anului abia \u00eencheiat, \u201eNymphomaniac\u201c face parte dintr-un nou tip de trend, care ar putea sa poarte denumirea de new wave porn. Sintagma suna, oarecum, destul de superficial, dar expunerea problemelor de natura morala, sociala si politica prin intermediul sexualitatii (cu mici\/mari diferente \u00eentre viziunile fiecaruia asupra acestei tematici) reflecta o oarecare distantare de tot ceea ce a mai fost p\u00e2na acum (a se vedea si \u201eLa vie d’Ad\u00e8le\u201c sau \u201eL’inconnu du lac\u201c). Chiar si asa, marea realizare a lui von Trier \u00een acest film este subliniata de catre regizorul \u00eensusi, pentru ca nu perversitatea actelor de natura erotica este triggerul sau ceea ce defineste filmul, ci perversitatea g\u00e2ndirii si formatarii unui anumit tip de conceptie\/eticheta umana, atribuita, \u00een acest caz, personajului feminin. Filmul lui von Trier nu este porno pentru ca ne arata, ci pentru ca ne pune sa ne g\u00e2ndim \u2013 prin intermediul unor mecanisme fascinante \u2013 la niste situatii de-a dreptul absurde, a caror aparitie\/adeverire ar putea fi foarte putin plauzibila p\u00e2na si \u00eentr-un film. Si, pentru ca \u00eentelegerea filmului necesita nu numai o analiza, dar si o vizionare a celei de-a doua parti, la care ar trebui sa se adauge forma finala, adica varianta necenzurata, iata c\u00e2teva dintre aspectele de care ne putem lega plec\u00e2nd doar de la ceea ce am vazut p\u00e2na acum:<\/p>\n
1. Lars von Trier nu renunta la fragmentarea povestii pe capitole, astfel ca primul volum contine cinci capitole care o au \u00een centru pe Joe cea t\u00e2nara (Stacy Martin). \u00cenceputul filmului, un soi de uvertura acompaniata de muzicienii de la Rammstein, are rolul de a plasa spectatorul \u00een atmosfera si de a o introduce pe Joe cea matura (Charlotte Gainsbourg). \u00centinsa pe strada si ranita, Joe este culeasa de pe jos de catre un intelectual evreu, Seligman (Stellan Skarsg\u00e5rd) si primita \u00een casa lui. Odata cu refacerea partiala a protagonistei, aceasta \u00eencepe sa-i povesteasca barbatului amabil motivul pentru care a ajuns \u00een aceasta stare si \u00eent\u00e2mplarile din viata ei. Naratiunea este cronologica si \u00eencepe cu Joe cea mica, cu incursiunile ei quasi-stiintifice \u00een ceea ce \u00eenseamna sexualitate si senzatii, apoi refugiul ei adolescentin \u00een satisfacerea propriilor dorinte si acumularea experientei, pentru ca, \u00eentr-un final, sa ajunga la un tip de negare si o reprimare a propriilor sentimente.<\/p>\n
2. \u201eNymphomaniac\u201c reprezinta, \u00eenainte de toate, o foaie de h\u00e2rtie pe care von Trier si-a scris cu precizie si acuratete toate fixatiile sale stilistice. De la cadrele care \u00eenfatiseaza serenitatea naturii si geneza, trec\u00e2nd peste valentele freudiene, pentru ca ele sunt, mai presus de orice, omagii consecvente aduse lui Tarkovski, p\u00e2na la formulele clasice care reamintesc spectatorului ca se uita la un film, preluate de la tatal lor Brecht si, implicit, de la taticul Noului Val Francez, Jean-Luc Godard, \u201eNymphomaniac\u201c reuneste un adevarat arsenal stilistic, c\u00e2t se poate de eclectic. Colaje, scriitura pe post de atentionare, split screen, jump cut-uri, POV, reverse motion\/derulare a timpului, miscari de camera specifice, filmare \u00een alb negru, cadre suprapuse, cadre specifice formatului de film porno etc \u2013 toate le regasim \u00een pelicula lui von Trier.<\/p>\n
3. Except\u00e2nd interiorizarile profunde ale protagonistei si greutatea discutiilor moralizatoare dintre Joe si Seligman, transpuse metaforic prin tot felul de povete care contrasteaza cu si care, deopotriva, \u00eemplineste caracterul fiecaruia dintre protagonisti, \u201eNymphomaniac\u201c se dovedeste a fi o comedie destul de reusita, care incita spectatorul sa guste din nebunia propusa de von Trier. \u201eCe-ar fi daca\u201c reprezinta o formula la care regizorul apeleaza, exploat\u00e2nd zona de absurd. Secventa \u00een care Uma Thurman interpreteaza rolul unei sotii parasite, care ajunge cu cei trei copii acasa la amanta sotului ei, adica la Joe, este de un umor inimaginabil \u00een acest tip de film, nu doar prin replicile demente, ci si prin expresia fetelor celorlalte personaje care iau parte la acest circ.<\/p>\n
4. Lars von Trier nu este doar regizorul filmului, el este filmul \u00een sine si apare \u00een el ori de c\u00e2te ori se iveste ocazia. Nu doar implicatiile stilistice \u00eesi fac datoria de a reaminti spectatorului ca el e acolo, ci si autoironia cu privire la propriul film sau la propria strategie. Daca regizorul\/autorul de film era considerat, tare demult, un deus care se ascunde \u00een spatele camerei si a decorului, Lars von Trier \u2013 dupa cum ne arata unul dintre posterele de promovare \u2013 este chiar \u00een mijlocul actiunii, lipit cu banda adeziva la gura si \u00eenregistr\u00e2nd cu telefonul tot circul pe care-l regizeaza. Este, de fapt, un act de sinceritate. Cu toate acestea, doza de autoironie apare \u00een secventa \u00een care Joe \u00eei povesteste lui Seligman despre una dintre iubirile ei, si anume relatia cu Jer\u00f4me (Shia LaBeouf). Strafulgerata de acest sentiment unic pe care-l descopera, pe care, dupa cum spune titlul filmului, ar trebui sa-l uitam, Joe are o perioada de solitudine si de abstinenta. \u00cen lungile ei plimbari, surprinse c\u00e2t se poate de romantic, Joe gaseste bucati ale unei fotografii \u00eemprastiate prin iarba si tufisuri. Fotografia se dovedeste a fi una cu Jer\u00f4me si sotia lui. Partea amuzanta si ironica este ca secventa se transforma \u00eentr-un cliseu catastrofal, pentru ca imediat dupa ce Joe gaseste fotografia, fata senina si luminata a lui Jer\u00f4me apare de nicaieri, \u00eentregul cadru fiind desprins parca dintr-un chick flick americanesc. Cu toate acestea, von Trier taie din scurt secventa si revine \u00een timpul prezent, unde Seligman, care adopta rolul de spectator atent, afirma ca o asemenea coincidenta nu are cum sa fie adevarata. E mai mult dec\u00e2t o ironie, e un fel de gag \u00e0 la von Trier.<\/p>\n
Cea de-a doua parte din \u201eNymphomaniac\u201c va avea premiera \u00een Rom\u00e2nia pe 7 februarie si va \u00eencheia, \u00eentr-un mod exploziv, asa-zisa trilogie a depresiei propusa de Lars von Trier. Daca primul volum e un preludiu educational, at\u00e2t din perspectiva care o \u00eenfatiseaza pe Joe, c\u00e2t si din perspectiva arsenalului estetic, cel de-al doilea volum va fi, probabil, o anihilare dementa a tuturor g\u00e2ndurilor regizorului danez, care-si vor gasi, \u00eentr-un final, un depozit compact al imaginarului creat de acesta.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
CLAUDIA COJOCARIU Printre cele mai asteptate filme ale anului, \u201eNymphomaniac\u201c, \u00een regia lui Lars von Trier, a beneficiat si a stiut sa se foloseasca de cea mai buna strategie de marketing si de promovare, \u00eentrec\u00e2nd, la anumit nivel \u2013 pentru ca, \u00een primul r\u00e2nd, este vorba despre un film de autor \u2013, p\u00e2na si productiile… Cite\u0219te mai mult »\u201eNymphomaniac Volume 1 \u2013 Forget about Love\u201c \u2013 sa uitam ca am uitat\u2026<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[66],"tags":[10134,5783,10133],"class_list":["post-17614","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-arte-media","tag-forget-about-love","tag-lars-von-trier","tag-nymphomaniac-volume-1"],"views":2317,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/17614","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=17614"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/17614\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=17614"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=17614"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=17614"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}